Pildele lui Solomon 27
15. Un jgheab care curge in vreme de ploaie si o femeie artagoasa sunt la fel;
16. Cel care vrea s-o opreasca [color=red]opreste vant[/color] si [color=green]mana lui cea dreapta parca ar tine in ea untdelemn.[/color]

Daca bine inteleg din cele doua comparatii, pe nevasta artzagoasa o poti tot asha indrepta cum:
- ai opri vantul
- ai merge de la magazin pana acasa cu uleiul "Bunica" in pumnul drept si apoi sa incerci sa iti faci si o omleta

[color=blue]Vantul si uleiul[/color] = simbol a ceea ce nu poti controla.

Cum poti corecta ceva ce nu poti controla? Cum poti corecta pe cineva care te nesocoteste? Nu poti...

domnule, nu stiu cum o fi cu femeile artagoase, ca m-a ferit Dumnezeu de ele, dar femeile guralive intr-adevar sunt o pacoste.

Legat de comuniunea in casatorie, as vrea sa va cer sfatul.

Cum faceti sa imbunatatiti comunicarea cu sotul/sotia, daca e o persoana care prin firea sa nu se prea deschide? Cum sa imi ajut sotul daca se enerveaza foarte usor si a inceput sa mai si injure :( ? De fapt cred ca cele doua sunt legate intre ele, pentru ca nu se exteriorizeaza probabil ca si aduna foarte multe in el, iar la un moment dat rabufneste, se descarca..

Aprinde tamaie, daca se poate zilnic; si roaga-te. Este extraordinar ce efect poate avea tamaia!
Apoi vezi cu ce il deranjezi tu, de trebuie sa "adune". Cauzele pot fi multiple; roaga-L pe Dumnezeu sa te lumineze, ca sa stii ce ai de facut. Rabdare. Rabdare. Rabdare.

ancah, multumesc mult pentru sfat :)

Sa imi dau seama ce il deranjeaza cu adevarat nu reusesc din pacate, de asta pusesem si prima intrebarea legata de comunicare.

De multe ori suparam si prin ceea ce nu facem, nu numai prin ceea ce facem.
Sotii, cate odata, sunt ca niste copii, care cauta in sotia lor o mama buna, care sa ii mangaie, sa-i alinte, sa-i laude, sa-i ierte, caci ei vor sa fie "buricul" pamantului. E grea "meseria" de sotie, dar se invata, si roadele sunt pe masura.

Iarta-ma ca insist, oea, dar mi-am mai amintit ceva important: cand il vezi pe sotul tau nervos, in loc de altceva, spune pentru el de cateva ori "Tatal nostru" in gand si vei vedea efectul; caci ii faci si lui un mare bine.

multumesc :)

Inca niste lucruri care pot ajuta o casnicie sa fie fericita:
1. Sotul sa ii mai duca din cand in cand sotiei cate o floare.
2. Sa mai iasa din cand in cand la o masa in oras impreuna.
3. Sa ii mai scrie cate o scrisoare sau sa isi verbalizeze sentimentele.

Pildele lui Solomon 5
18. Binecuvantat sa fie izvorul tau si sa te mangai cu femeia ta din tinerete.
19. Cerboaica preaiubita si gazela plina de farmec sa-ti fie ea; dragostea de ea sa te imbete totdeauna si iubirea ei sa te desfateze.

"Păziţi-vă de cei ce se cred desăvârşiţi şi nu află greşeală într’înşii, dar găsesc mereu greşeli la ceilalţi."
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/09/09/casatoria-taina-cea-mare/#more-4176

Aduc flori (celei care imi impartaseste dragostea ?); nu am uitat ziua de nastere, ziua casatoriei, ziua onomastica si alte zile care si-au pus amprenta pe existenta (noastra ?).Dar a aparut un Fat Frumos pe un cal alb care (uitand ca are o familie si doi copii de crescut) a reusit deocamdata sa-si bata joc de ceea ce Bunul Dumnezeu a hotarat in urma cu 10 anisori; cum va fi mai departe? Cum ar trebui sa ma port ca familia mea sa fie linistita sufleteste si ca Bunul Dumnezeu sa ne pazeasca de tot necazul, nevoia si primejdia?
Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!!!
Pace tuturor si cat mai multa dragoste sufleteasca!!!
God bless you and your familly!!!

Cele scrise de tine sunt in primul rand o ispita pentru tine. De aceea mergi si te spovedeaste si duhovnicul tau te va invata de bine. TE ROG, nu cadea in ispita de a face scandal acasa, dand motiv pentru despartiere. Poarta-te in mod egal in toate zilele; aloca timpul copilului si nu-ti fa ganduri negre. Intr-o buna zi idila va lua sfarsit si se va intoarce acasa. Ai grija dupa aceea sa nu faci si tu aceeasi greseala.
Roaga-L pe Dumnezeu sa te ajute sa treci cu bine si nevatamat aceasta incercare.
Am mai auzit de asemenea "Feti Frumosi", care in final ajung sa fie numiti "Idioti".
E chestie de rabdare. Aproape ca nu e familie sa nu fie incercata o data in acest fel.

asta-i inselare.

suntem prea mici pentru a conta imediat pe asemenea efecte, pentru soti sau pentru altii.

nici sfintii n-ar indrazni sa spuna asa ceva! ca Dumnezeu le face pe plac imediat ce spun o rugaciune.

radup poarta-te ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si ai deja aceasta liniste.

Nu este inselare... Domnul nostru Iisus Hristos a spus sa-i binecuvantam pe cei ce ne fac rau! Daca "Tatal nostru" e o rugaciune prea lunga ca sa o spunem de cate ori suntem intr-un conflict cu cineva, mai mult sau mai putin apropiat noua, un simplu "Doamne, binecuvanteaza/miluieste pe robul/roaba tau/ta ..!" va face cu adevarat minuni, atat timp cat o spunem sincer, dorindu-ne sa aplanam conflictul si sa ne impacam sau macar sa-i potolim furia celuilalt. Si Dumnezeu nu "ne face pe plac", pt ca noi avem nevoie sa-i binecuvantam pe ceilalti, in primul rand pentru a ne intari noi sufleteste, deoarece aceasta binecuvantare este o rugaciune care ne da putere necesara sa biruim ispita, si raul care vine asupra noastra. Binecuvantarea celorlalti este la fel de puternica precum este rugaciunea inimii (rugaciunea lui Iisus). Duhovnicii ne invata sa spunem rugaciunea inimii si sa binecuvantam, deci nu suntem "prea mici pt a conta imediat pe asemenea efecte", si nu ai dreptate nici cand spui ca "nici sfintii n-ar indrazni sa spuna asa ceva". Mantuitorul ne-a spus, chemandu-ne dupa El: Indrazniti, caci Eu am biruit lumea. Dar sa fie o indrazneala din inima, sincera si nu pt a avea parte de "efecte imediate, magice"...
:D ..Nu sunt tocmai persoana potrivita sa explic si sa dau sfaturi in legatura cu binecuvantarea, pt ca eu insami sunt prea putin practicanta a acestor rugaciuni. Dar pt ca exista anumite lucruri care tb stiute si nu aruncate in umbra, si pt ca mai stiu si eu cate ceva dupa cat imi da si Domnul sa inteleg, am precizat cate ceva. Doamne-ajuta. Si iertati-mi partea de indrazneala care nu e buna.. :dontgetit:

fratilor, vad ca una vorbim si alta ne intelegem...

dragomirna, citeste mai bine ce am scris si apoi da-ti cu parerea.

a spune o rugaciune de una, dar sa crezi ca vezi efectul imediat e altceva.

Mirela, incearca si vei vedea singura cu ochii tai!

Relatia noastra a inceput sa scartaie de vreun an; i-am spus cand am vazut "mesajele" sa se potoleasca dar mi-a zis ca a fost doar o joaca;vad ca joaca continua; si eu par a fi (din spusele consoartei) singurul vinovat!Sunt multe lucruri care nu-mi plac la ea dar niciodata nu m-am gandit sa ma arunc in bratele alteia sa-mi spun amarul!
Domnul a dat, Domnul a luat, Numele Domnului fie binecuvantat!
Stiu ca orice rugaciune spusa din inima este folositoare pentru inima!
Stiti cumva o "rugaciune speciala" sau ce ar trebui sa mai fac pentru a linisti spiritele si, bineinteles, pentru a-mi recapata linistea sufleteasca!?Totusi tin foarte mult la ea si chiar o iubesc dar ma lovesc mereu de zid.
Doamne-ajuta!!!

cea mai buna rugaciune este iubirea adevarata, numai asta poate inmuia si "pietrele" pe care le-am cladit in sufletele consoartelor.

Radup, rugaciunea ta intr-un moment tensionat al relatiei tale, in primul rand te va calma pe tine, atfel incat sa poti discuta calm cu sotia. De aceea este bine sa te rogi inainte de a vorbi cu sotia (inainte de a spune ceva ce mai tarziu poate regreti ca ai spus). In functie de cat de mare ti-este credinta ta in acele momente si cat de concentrata este intreaga ta atentie catre Dumnezeu, rugaciunea va avea efectul imediat sau mai tarziu (cand te vei putea concentra sincer pe rugaciune), dar oricum, va avea un efect, macar acela de a te transpune intr-o stare in care sa il ai in minte pe Dumnezeu atunci cand vei vorbi cu sotia ta, ceea ce te va ajuta sa abordezi problema intr-o maniera bine placuta Lui Dumnezeu (cu calm, cu inima inmuiata, fara suspiciuni, cu smerenie si sinceritate).

Nu te indoi de faptul ca atunci cand doresti sa comunici si abordezi problema cu inima inmuiata de dragoste si cinste, fara suspiciuni, cu calm si cu nadejdea ca Dumnezeu te va ajuta, sigur vei reusi sa misti ceva din sufletul sotiei tale, sa ii inmoi putin inima, macar putin cate putin, pina cand veti putea comunica cu dragoste.

Incerarca sa te gandesti si sa analizezi cat de bun sot esti tu, fata de ce ne invata biserica (anume faptul ca un sot trebuie sa-si iubeasca sotia, asa cum Hristos a iubit Biserica sa, pina la jertfa suprema). Intreaba-te cat de mult o iubesti, cat de mult o iubesti intr-o maniera ne-egoista, ce ii oferi tu in raport cu ce isi doreste ea (nu in raport cu ce crezi tu ca isi doreste ea, intrucat nu poti sa ghicesti gandurile altui om, ci mai bine intreaba-o), astfel incat sa-i fie ei bine. Incearca sa fi tu un sot bineplacut Lui Dumnezeu si increde-te ca Dumnezeu nu te va lasa la greu.

Gandeste-te ca suspiciunea exagerata poate fi un pacat. Pentru ca atunci cand suspicionam, inseamna ca peste evidentele faptice pe care le avem, gandim ca cea din fata noastra a facut mult mai rau. Practic este ca o acuzatie, o judecata, cum ca ar fi gresit, cind de fapt poate ca a gresit, dar poate ca NU a gresit. Intrebarea este daca ne permitem (daca este corect) sa acuzam un om de o greseala pe care poate nu a facut-o (si ce consecinte ar putea avea un asemenea comportament din partea noastra)? Este corect sa riscam sa acuzam un om de ceva ce nu a facut, sau este mai bine sa iertam si ceea ce avem dovezi ca a facut?

Fiecare avem propriile noastre asteptari in raport cu ceilalti. Iar cand asteptarile noastre nu sint implinite, ne simtim raniti si uneori consideram ca celalalt a gresit. Asa cum tu ai asteptari fata de sotia ta, asa si ea are asteptari fata de tine, asteptari pe care poate ca tu nu i le-ai implinit, chiar daca nu ai gresit cu nimic, ci pur si simplu nu ai aflat inca ce asteptari are ea fata de tine. Incearca sa le afli si sa i le implinesti, daca o iubesti. Cel mai simplu e s-o intrebi.

Spui ca ea te considera pe tine vinovat.
Chiar daca nu esti vinovat cu nimic, ea totusi se simte ranita de ceva ce tu ai facut, sau nu ai facut (o asteptare neimplinita). E clar ca ea considera ca ai gresit cu ceva. Asa cum tu consideri ca ea ti-a gresit, asa si ea considera ca tu i-ai gresit cu ceva. Vezi si punctul ei de vedere, nu numai al tau. Afla de ce anume te considera vinovat, cu ce considera ea ca i-ai gresit, intreaba-o. Si asculta cu atentie, intreaba-o de 1000 de ori daca e nevoie (rabdaea e o virtute), pina cand intelegi foarte clar nemultumirile ei. Iar de o iubesti, incearca sa indrepti (si fa-i si ei clar ca vrei sa indrepti), sa nu mai gresesti in ochii ei. Fi tu primul care intinde mana spre impacare si intelegere. Fi tu Fat Frumosul pe cal alb pentru ea si sotul bineplacut Lui Dumnezeu.

Nu-i porunci sa se potoleasca, pentru ca tot ce va vedea ea va fi orgoliul tau ranit si dorinta de a o supune. Mai intelept este sa-i spui ca te raneste cu ce face ea si s-o intrebi cum s-ar simti ea, daca tu i-ai face asa ceva. In felul acesta ii dai un ghiont constiintei ei si nu-i incalci libertatea.

Sfantul Apostol Pavel spune ca Dragostea acopera multime de pacate. Asa este. Daca o iubesti, atunci acopera cu dragostea ta si pacatele ei, iertindu-le, si pacatele tale, indreptindu-le.

radup, dar ai preot in familie. Nu discuti aceste lucruri cu el? Te poate sfatui mai bine, cunoscand situatia in amanunt si rugandu-se pentru voi.
In locul tau, i-as multumi Domnului pentru aceasta situatie, caci atunci cand Dumnezupermite suferinta, nu e intamplator, ci pentru a indrepta ceva. Multumeste- deci lui Dumnezeu si roaga-L totodata sa te lumineze. Sfatuieste-Te cu Domnul in fiece clipa si roaga-L sa-ti rezolve situatia, caci tu singur esti neputincios. Noi nimic nu putem face fara Dumnezeu.

Cu ce gand ne rugam? Ne rugam noi, fiind constienti de faptul ca suntem si ascultati?

Sa nu ma intelegi gresit MirelaT... :) Nu spun ca prin rugaciune ii trimitem noi "comenzi" lui Dumnezeu, dar atunci cand ne rugam, daca ne rugam cu credinta, avem certitudinea ca El ne si asculta si ca va implini rugaciunea dupa sfanta voia Sa, care poate insemna "da", "nu", "nu inca", "mai asteapta" etc.

Va las o povestioara, care mie mi-a vorbit mult. Intr-o zona arida, in care nu mai plouase de foarte multa vreme, oamenii se hotarasc ca duminica la biserica sa aduca problema aceasta in rugaciune inaintea Domnului. Duminica dimineata apare la biserica o fetita cu o umbrela in mana. Toti adultii se uitau la ea cu mirare si in cele din urma unul dintre ei o intreaba de ce a venit cu umbrela, cand era evident ca afara este seceta. Fetita le-a dat un raspuns, care i-a mirat: "Eu cred ca daca ne rugam, Dumnezeu va da ploaie, asa ca am venit cu umbrela, ca atunci cand vom iesi din biserica sa nu ma ude ploaia."

De cate ori nu ne rugam si noi, dar nu avem umbrela la noi? De la noi se cere credinta, mai ales in rugaciune... nu vorbe goale. Nu are oare Dumnezeu puterea absoluta? Nu se pot vedea oare imediat efecte? Doamne, mareste-ne credinta.:)

Multe binecuvantari! :)

Am citit!Imi cunosc greselile si vreau din tot sufletul sa ma indrept!!!Nu doresc sa istorisesc toate cate le stiu deoarece e vorba de pacatele mele si de suferinta pe care trebuie sa o indur.Dumnezeu cu mila!!!
Fratilor, rugati-va pentru ajutorul meu si al familiei mele!!!
Dumnezeu si Maica Domnului sa va binecuvanteze si sa va ajute!!!

Sotia ta, Radu, ca fiica de preot, ar trebui sa fie credincioasa, nu-i asa? Inteleg ca tu mergi la biserica, dar ea merge? De spovedit si impartasit nu mai intreb..

Cand ati facut ultima sfestanie a casei? Poate ar fi cazul sa mai faceti. Iar daca ea nu se ocupa, avand alte preocupari, va trebui sa te ocupi tu.

Doamne ajuta!

Ultima agheasma a fost facuta cand am implinit 10 ani de la casatorie (acum aprox. 3 luni; la biserica am mers impreuna (de fapt ea a stat afara din anumite motive)cand am poposit la manastirea Prislop (luna aceasta);parintele duhovnic (la care merg de doua-trei ori pe luna) mi-a transmis ca o asteapta dar ea nu a ajuns inca la el;nu stiu daca e bine sa o invat eu cum sa se roage si cand se mearga la biserica dar nadajduiesc ca Bunul Dumnezeu sa-i lumineze mintea si sa-i deschida sufletul ca sa putem implini poruncile Sale.
Chiar am nevoie de un cuvant bun si un sfat pe masura (acasa nu am cu cine sa impartasesc idei si convingeri in ultima vreme).
Doamne Iisuse Hristoase, mantuieste-ne si ne miluieste pe noi!

Draga Radu, trebuie sa ai nadejde ca Dumnezeu nu te lasa la greu si vei reusi sa treci cu bine peste probleme. Stii cum se zice, cu rabdarea.. treci marea! asa si tu, trebuie sa ai credinta si sa nu deznadajduiesti, iubeste-ti sotia ca si cum ar fi exact femeia pe care ti-ai dorit-o sa-ti fie alaturi si cu timpul lucrurile se vor aranja, sa nu te indoiesti de asta. Fii tu omul bun care sa aduca lumina si pentru ceilalti, dobandeste-ti tu linistea si pacea interioara (tine zilele de post, roaga-te cat de des posibil) si ea se va transmite si celorlalti din familia ta. Asa sa-ti ajute Dumnezeu!

inteleg ce vrei sa spui, dar raman la ideea ca este mandrie sa crezi ca zicand un Tatal nostru imediat se linistesc spiritele, ca urmare a rugaciunii tale.

sa nu uitam ca voia Tatalui se implineste oricum, cu sau fara rugaciunea noastra.

ideea mea era sa nu cadem in parerea de sine, daca vreodata ceilalti nu fac pe plac, cum ca asta ar fi ca urmare a tariei credintei si a rugaciunii noastre. Este mila lui Dumnezeu mai presus de toate!

Doamne ajuta! si multumesc de binecuvantari :)

** ceilalti ne fac pe plac...

Da... ai dreptate.:)

Mirela, daca te rogi fara ca cineva sa stie, cum ar putea cineva "sa-ti faca pe plac"?!?
Mandrie, cand spui o rugaciune? Spunea un preot intr-o predica, despre cel, care se mandreste ca Dumnezeu i-a indeplinit ruga: e ca un cersetor care cerseste o bucata de paine si apoi se lauda ca a primit.
In loc sa ne mandrim, mai bine sa-I multumim lui Dumnezeu ca ne-a ajutat, asa pacatosi cum suntem.

mandria aceasta se vede nu atunci cand spui rugaciunea, ci dupa.

am cunoscut persoane care ziceau m-am rugat asa si pe dincolo, si imediat s-a schimbat situatia!

acum ramane sa nu ne indesam caciula pe urechi si sa ne facem ca nu pricepem. :)

"Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit";
"Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă." (Ioan, 15,7)
Intr-adevar, "sa nu ne indesam caciula pe urechi si sa ne facem ca nu pricepem". :)

M-am straduit sa citesc tot topicul pentru a-mi spune si eu o parere despre acest subiect care este greu de a fi epuizat.Un parinte asemana familia cu o manastire in care tatal este staretul,mama este economul iar copii sunt vietuitorii.
Casnicia este mucenicie in lume.La inceput totul este frumos si usor dar apoi vin greutati si necazuri.Este usor sa lasi totul balta la prima incercare si sa pleci pe drumul tau lasind in urma suferinta.In doi este mai usor de suportat chiar si singuratatea!!!!
Daca nu se poate criea comuniunea macar sa existe toleranta asa fel incit fiecare sa-si duca crucea sa.Eu am multi ani de casatorie in spate si nu a fost usor,uneori am dus eu tot greul,alteori viata mi-a dat un ragaz si a dus el.Important este ca nu am abandonat si ma rog la bunul Dumnezeu sa fim impreuna pina ce moartea ne va desparti
iar acolo unde dragostea s-a diminuat sa prisoseasca rabdaraea di intelepciunea.
Crucea casatoritilor nu este usoara dar...nici cea mai grea.

Scriptura ne spune "si vor fi amandoi un trup". Cati mai privesc in celalalt propriul madular? Noi de la simple neintelegeri, ajungem chiar la divort. Eu stiu ca nu renunti la un madular atunci cand este cuprins de o boala ce poate fi vindecata. Asadar, sa nu mai vedem in cel de langa noi un strain, ci ceva din noi si multe se vor schimba in bine.

:) surpinzatoare comparatie, f. frumoasa!

si restul postarii tale, Dorina, are mult miez.

daca ajungi sa te instrainezi, e greu sa mai gasesti drumul inapoi.

Simt uneori ca-mi pierd rabdarea dar imediat imi vine in gand un pasaj din rugaciune:"...daca ai hotarat sa cerci Doamne inima mea, ajuta-ma sa nu ma port impotriva poruncilor rabdarii, nici sa ma arat nedrept fata de altii...".
Trec orele si zilele iar in sufletul meu parca e noapte tot timpul.As vrea sa vina soarele si pe strada mea!
Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma si ma mantuieste pe mine pacatosul!

Intr-una din evanghelii se povesteste cum Mintuitorul a scos niste deavoli din oameni si i-a trimis in porci.
Acelasi lucru se intimpla in familie,cind unul sau mai multi merg pe calea credintei se spovedesc si se impartasesc,adica se curata de duhurile necurate,acestea inra in cel sau cei care nu fac aceasta,de aceea nu poate fi comuniune in casatorie decat atunci cind diavoli sunt nevoiti sa se "arunce in mare" asemenea celor din evanghelie.
Daca se face de citeva ori sf.Maslu in casa se va alege precum se alege uleiul din apa.
De mare folos este familiilor citirea Paraclisului Maicii Domnului si a Sfintilor Parinti Ioachim si Ana.

Sunt in mare impas!Ajutor!Rugati-va pentru mine pacatosul si Dumnezeu va va ajuta!
Va rog din suflet sa va rugati pentru mine astazi, in Sfanta zi de Duminica; pentru mine si familia mea (Radu, Adriana si Rares).
Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Dumnezeu sa va ajute sa treceti cu bine de ziua de azi si sa va pastrati familia unita, acum si intotdeauna!

Poate gresesc dar ma simt atat de singur si simt ca nimic nu-mi mai merge!
Exista iertare si pentru mine pacatosul dar cum as putea obtine clementa divina cand neverednicul din mine repeta unele greseli?
Simt ca am ajuns la capatul puterii si numai o minune ma poate salva din gherele deznadejdii mai ales ca am ramas singur.......