Ori e calugarie ori e modernism! Da, sunt monahi ce umbla in masini luxoase dar aceia sunt doar umerase pentru rasele monahale. Si nu o spun eu ci o spun parintii pustiei. :) Dar sunt si monahi sporiti asemenea parintelui Arsenie (Sf Ioan de K.)ce traiesc in lume si pentru lume. Faptul ca sunt inconjurati de lux ii ajuta sa sporeasca nicidecum nu ii ingreuiaza. Vedeti? depinde din ce punct privim monahismul si ce anume vrem sa vedem. Avem exemple si bune si rele depinde de tine ce vei urma.

Fratilor, nu vreau sa judec pe nimeni. Adevarata nevointa a monahilor este ascunsa ochilor nostri, sunt multi care au neincetata rugaciune. Dar nu trebuie sa ridicam in slavi pe cei din manastire, ca stim cu totii prea bine ca nu doar haina de calugar mantuieste. Este smintitor pentru noi(cel putin pentru mine) cand mergem si suntem cazati la manastiri unde confortul este la el acasa. Dar asta nu ar trebui sa ne schimbe atitudinea fata de monahism, in niciun caz.

Se spune ca manastirea este "poarta spre rai" si sa fim bucurosi ca Bunul Dumnezeu ne invredniceste sa o cunoastem. Imi amintesc cat de frumos este sa mergi pe o potecuta de munte spre o sfanta manastire, acolo unde padurea isi ascundele odoarele ei - sihastrii- si acolo unde sta marturie vremii, o bisericuta si slujitorii ei.

De obicei eu foloseam frunzele de nuc pentru Tiroidă. Folosesc miere cu coji verzi zvântate pentru tiroidă sau o frunză pusă într-un pahar cu apă împotriva vasodilataţiei, extern oţet cu frunze de nuc bun şi pentru Pecingine, poţi pune şi în băi, ceaiul este prea tare pentru femei, mai benefic s-a dovedit pentru bărbaţi. Pentru negi la animale, apa cu multe frunze de nuc este excelentă, dezinfectează şi cad negii, pentru faţă este iarăşi foarte bună. Depinde cum ai posturile şi cât de puternică este constituţia organismului fiecăruia. Dacă te vei chinui să tii posturile ca la carte îţi garantez, din proprie experienţă, că vei uita de patimi ani de-a rândul, altfel te poţi folosi de planta aceasta cu succes şi fără efecte negative.
http://farmaciaverde.wordpress.com/2008/05/08/nucul-remedii-si-utilizari-in-tratamentul-bolilor/[/link]

Din punctul meu de vedere, este bine să ţii posturile până când vezi că nu mai poţi, apoi să dezlegi la lapte şi când vezi că iarăşi poţi ţine post, să continui postul. Aceasta este dezlegare pentru cei neputincioşi. Dacă vei lua vitamine şi minerale, Ca, Fe etc. este posibil să capeţi afecţiuni la rinichi sau altele. Eu mănânc într-o zi lactate ca să pot ţine postul din ziua de miercuri sau vineri.

Foarte interesant ceea ce ne scrii, isaia. Multumesc si pentru link.

Dom-le in pateric zice caci patimile calugarilor sunt mai bine-placute lui Dumnezeu decat virtutile mirenilor.
:p

Mihailt, da-ne te rog si un citat.

nu pot sa cred ca citesc asta la un topic care se numeste "CALUGARIA MODERNA" --

isaia, nu ti se pare frate/soro, ca esti pe langa subiect de ceva vreme incoace?... te crezi cumva la rubrica "medicina naturista" a vreunei reviste "buna la toate"??

Topicul acesta mi se pare cam aiurea, mai ales titlul.. "calugaria moderna"?! De cand se modernizeaza calugaria - in adevaratul sens al cuvantului "calugarie"? Si sa ne dam asa cu parerea despre cum ni se pare noua ca este viata de calugar fara sa stim cu adevarat despre ce este vorba (nu cred ca cineva de pe aici este monah/monahie...ar fi culmea), este doar simpla barfa. Nu vad ce folos iese din discutia asta. Nici nu este vreunul...

Bre eu am muncit 8 ani şi jumătate în mănăstire şi dacă nu te protejezi, te cari. Poate aveţi noroc să nimeriţi la vreun birou şi apoi vă cred. Dar să ştiţi că nu vă pune nimeni în icoană.:angry:

nu suntem noi in masura sa ii judecam pe calugari. Sa nu uitam ca daca au intrat in manastire asta nu inseamna ca sunt sfinti.
Era o vorba pe care a spus-o un parinte (nu mai stiu exact cine): In vremurile de pe urma mirenii vor fi ca dracii si calugarii vor fi ca mirenii.

Am stat si eu la manastire in conditii neasteptat de bune, dar chiliile maicutelor nu mai au aceleasi standarde.

Concluzia cam asta e, ca NU exista calugarie MODERNA, fiind o contradictie in termeni.
Poate ca atunci cand mirenii vor opta pentru saracie, atunci vom putea vorbi de o calugarie moderna, caci toti oamenii moderni vor fi saraci. Dar pana atunci...

...asta este chiar absurd!!!

nu-i absurd ci monahii patimesc pentru patimile din ei, deci sufera shi plang pentru ele iar mirenii sarmanii cred despre ei inshishi ca au virtutzi. Deci care stare crezi ca o prefera Dumnezeu la om ca oameni sunt shi unii shi ceilaltzi? caci El doreshte ca omul sa se mantuie shi sa nu piara in patimi. Dar tu ce stare ai alege din astea doua? Sa suferi intr-o patima de monah sau sa te bucuri de veslia unei "virtutzi" de mirean... ca doar mirenii ce virtutzi pot sa aiba? ca ei slujesc voilor trupeshti neavand nimic duhovnicesc, nici un urcush, nici o paza, fiind vraishte in fatza atacurilor prin portzi... lor li se pare simplu shi sunt fericitzi fiindca stau pe loc, noi n-am urcat nicaieri ci doar am coborat, iar can vom face un singr pas spre golgota sa vezi cat va fi de greu sa nu te intorci shi sa nu o iei la Sanatoasa...

Exista o diferenta de sens intre "patima" si "patimire".

Care? :dontgetit:

infinitivul lung, in ,,ire"!:p

PÁTIMĂ, patimi, s.f. 1. Sentiment puternic şi violent care copleşeşte pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferinţă morală. ♦ Părtinire, parţialitate; duşmănie, ură. ♢ Loc. adv. Cu patimă = pătimaş. 2. (Înv. şi pop.) Suferinţă fizică, caznă, chin; boală. ♢ (În credinţa creştină) Patimile Mântuitorului = suferinţele îndurate de Iisus Hristos. Săptămâna patimilor = săptămâna dinainte de Paşti; săptămâna mare. [Var.: pátemă s.f.]

Uitasem ca patima mai inseamna si suferinta. De aceea , iertare, svovi.

m-ar fi interesat sa stiu si eu ce spune aici parintele Efrem Vatopedinul despre monahismul contemporan, la Athos:

http://video.crestinortodox.ro/Despre_experienta_monahismului_aghiorit_contempora n-20000403.html

din pacate nu se intelege nimic...

"voi ce credeti calugarii din ziua de azi mai duc viata de asceti pe care o duceau odinioara calugarii din vechime?oare calugarii din ziua de azi care dispun de toate mijloacele de comunicare moderna,care au manastirile in mijlocul oraselor,oare acestia mai pot sa isi duca viata asa cum o duceau vechii calugari?astept parerile voastre"
Cu toate ca sunt prea nepriceput ca sa fac asta,si nu sunt nici vrednic de a invata pe altii,am sa incerc sa imi exprim si eu parerea.Cu siguranta calugarii de azi au mai mult "lux".Acest lux face insa si ca ispitele sa fie mai mari.Si cu cat e mai mare ispita,cu atat e mai mare si nevointa.Si cu cat e mai mare nevointa cu atat mai usor se castiga mantuirea.Ceea ce incerc sa zic este de fapt ca mai mult se nevoiesc cei de acum pentru ca ispitele sunt mai mari avand TV,telefoane mobile,masini si asa mai departe.Sa ma iertati ca am indraznit sa raspund si sper ca s`a inteles ce am vrut sa spun dat fiind faptul ca nu sunt foarte scolit si nu ma descurc cu cuvintele.

Se poate ca unele patimi sa aiba astazi un chip mai imbogatit, mai atragator, dar sa nu uitam ca avem si posibilitatea de a face mai usor binele prin mijloacele tehnice mult mai avansate din zilele noastre. Dar oricat de greu ar fi urcusul, se cade sa luam asupra noastra aceasta straduinta, stiind ca neurcand coboram, si coborarea este uneori catastrofala.

Cele doua taisuri ale tehnicii moderne , vor fi intru folosul nostru sau intru smintirea noastra. Asta depinde numai si numai de noi, ce cale alegem!

Pe langa cele amintite de Anca, as adauga cateva sensuri pe care le desprindem din scrierile ascetice.
1. Patima- pasis (gr.) passiones (lat.) inseamna pasivitate, stare de robie. Setea dupa infinit intoarsa intr-o directie gresita.
2. patimire-poate avea si un sens pozitiv, de "rastignire mistica impreuna" cu Hristos, asemenea patimitorilor mucenici, care au rabdat chinurile si suferintele.

Nici viii şi nici morţii nu pot vedea pe Dumnezeu dacă nu au luptat în toată viaţa lor să-şi învieze sufletul. Lupta este pentru supravieţuire sufletească întâi şi trupească de la sine. Doar sufletul viu poate vedea pe Dumnezeu, iar ,,cel ce crede în Mine, chiar de va şi muri, va trăi”.

eu nu inteleg de ce unii au impresia ca luxul sau bogatia este un pacat.
este adevarat ca saracia este unul din principalele caracteristici ale monahului... dar sa nu fim fatarnici... intelesul saraciei este mult mai profund. spune psalmistul "bogatia de ar curge nu va lipiti inima de ea".

ar fi prea de tot ca intr-o manastire din mijlocului orasului, in vremurile noastre, toaleta sa fie tot in fundul curtii...chipurile din "smerenie" sau ca sa nu traim in lux. pacat este atunci cand ai ceva mai mult decat iti trebuie si nu vrei nici in ruptul capului sa dai din ceea ce ai.

exista, in vechime, traditia ca in Joia Mare cel mai mare dintre clerici, mitropolit/ patriarh, sa spele picioarele celorlalti mai mici... dar cu timpul s-a renuntat la ea (am inteles ca prin Grecia se mai practica). de ce? pentru ca oamenii, inclusiv clericii, sunt realisti si stiu ca in ziua de azi acest gest nu s-ar face decat din fatarnicie. exista si vor exista intotdeauna metode mai realiste de a da dovada de smerenie sincera, curata.

cam asa sta treaba si cu "luxul" din manastiri.

sunt consternata sa vad cat de usor se sminteste lumea si cat de superficiala e... ba acuza Biserica de "ramanere in urma", de "neadaptare" intr-o lume evoluata... ba, cum da de ceva "evoluat" intr-o manastire, ii acuza pe vietuitorii de acolo ca traiesc mai bine ca el...
chiar si in conditiile acestea, de "lux", cati sunt dispusi sa paraseasca lumea pt o viata mai inalta si mai curata? si cati dintre cei care fac acest pas isi duc crucea pana la capat?

deci.. sa nu ne pripim in impresii...

Blagoslovenia castigata pentru ce nu trebuie nu te scuteste si de urmarile rele, iar blagoslovenia luata pentru ce trebuie iti gateste si necesitatile vitale. Asa ca este mult mai aproape si usor sa dai inapoi decat sa fortezi inainte.

Doamne ajuta!
 

Cu adevarat desertaciune sunt toate si viata aceasta este umrba si vis, ca in pamant se tulbura tot pamanteanul precum a zis Scriptura

se stie cine e stapanul lumii, desertaciunea...

Esti sigur ca nu intelegi in ce inseamna LUXUL de a fi la Manastire ?Cauta tu insuti raspunsul,
elibereazate de intelegerea materiala a LUXULUI,deoarece viata materiala amarata care o avem
este tot un DAR de la Dumnezeu,si tocmai de aceea a-ti adus in discutie sper ca nu din INVIDIE ,LUXUL din manastire ,nimeni nu este fortat sa intre ,dar nu uita ca undeva ,candva
cineva de la Manastire se roaga continuu pentu noi la Dumnezeu ,Issus Hristos si Maica Domnului pentru NOI .

Eu nu am apucat sa citesc toate posturile dar nu consider ca se traieste in lux la manastiri. Ba chiar cred ca a face o astfel de afirmatie poate sminti repede pe toti cei care citesc. Sunt manastiri bogate in Romania dar nu se traieste in desfatare acolo. Bogatia manastirilor nu face ca monahii de acolo sa trandaveasca, sa se imbuibe cu mancare sau bautura sau sa se lafaie in comfort, astfel incat viata lor sa ii impiedice de la responsabilitatile monahale. Eu cam asa am inteles ca afirma unii pe aici. Nevointa omului, monah sau mirean se vede din afara numai in parte, restul stie numai Dumnezeu. Nu cred ca e cazul sa judecam noi monahii consideram ca daca o parte dintre ei nu mai dorm pe scanduri goale asta inseamna ca nu mai exista asceza. Asceza este ceva mult mai profund si nu poate fi impiedicat numai de o mobila buna si telefon mobil. Daca monahul nu devine iubitor de arginti, trantor, rob pantecelui sau supus desfatarilor de tot felul, daca isi face canoanele si ascultarile cum se cuvine, daca este impodobit cu virtutea iubirii de Dumnezeu si de aproapele, daca poarta in suflet pururea pocainta atunci noi suntem departe de adevar cand afirmam pe aici una sau alta despre huzurul in care avem impresia ca se traieste in manastiri. Spunea cineva ca la Tismana se traieste in lux, sa nu se lase inselat, regulile de la Tismana sunt destul de clare, nimeni nu ajunge sa-si bucure trupul din luxul acela, care pentru unii este lux pentru altii este train decent. Plus de asta, nu-mi place generalizarea si am mai spus-o. Sunt manastiri muuulte in tara noastra care se zbat in saracia cea mai crunta: doua exemple marunte, Cetatuia Negru Voda, Bradu, destule schituri care nici apa si curent electric nu au inca.
Si inca un aspect: din bogatia unora dintre manastiri se ridica biserici de parohie, se intretin case de copii si azile, case pentru batrani, plus multi sarmani care primesc acolo o paine sau o masa calda. De exemplu Frasinei: de aici vin constant bani pentru bisericile aflate in constructie si lipsite de fonduri, numai sa se ceara ajutor. Nu este chiar cum vedem noi din afara...

Frate madalyn,

Nu judeca pe altii, ca la Judecata pe care o va face Domnul sufletului tau dupa moartea trupeasca vei fi judecat duipa aceeasi masura in care ai judecat si tu pe altii, oameni, ingeri, sfinti... Stii, pasajul acela: [citat aproximativ] "De ce judeci pe altii, tu, fatarnice? Vezi-ti barna din ochii tai, nu paiul din ochii celuilalt."

Doamne ajuta!
Razvan

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!

Caci Domnul "masoara precum Singur stie, indumnezeirea celor ce se mantuiesc prin har cu masura golirii Lui". [Sfantul Maxim Marturisitorul +662, "Ambigua 3"]. Iar masura golirii Domnului ne-a fost data atunci cand dupa ce a fost Rastignit, Mantuitorul Iisus Hristos S-a smerit intr-atat pe Sine incat S-a coborat pana la Iad. De aceea e bine ca si noi sa ramanem smeriti, sa nu ne ridicam ochiul pentru a vedea paiul din ochii altora, nu insa si barna din proprii nostri ochi. In acest sens, Sfantul Siluan [Athonitul] ne recomanda sa rostim cu multa smerenie si neincetat rugaciunea inimii, "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!", ca sa nu ne lasam mintea sloboda sa cugete cele ale pacatului.

Doamne ajuta!
Razvan

daca nu ai trait in Mre niciun an macar, TACI!!! tu crezi ca un calugar face ce vrea cu banii din seiful de la staretie? sau are acces la contul din Banca al Mrii? esti tare obraznic... Stii ce e aia ascultare? du-te macar trei luni la Vatopedi si ai sa vezi atunci viata de monah... Ce a vazut fratele lux la Vatopedi, a fost facut numai la ARHONDARIC! a fost cineva in vreo chilie vatopedina? sunt sigar ca nu, atunci nu mai vorbiti aiurea, ca nu stiti nevoinele lor...

Pr.Arsenie Boca!

Stii pilda lucratorilor la vie spusa de Dl Hs? cel din urma a primt aceeasi plata ca primul venit din ceasul intai! judecata oamenilor nu este la fel cu Judecata lui Dumnezeu!!!

Sa mergeti la Sf.Munte care aveti ocazia si sa vedeti ca din cauza inmultirii mirenilor (pelerini sau oficialitati) s-a imputinat timpul de "pravila de chilie" al monahilor... plus ascultarile din gradinile Manastirilor... si nu numai... nu mai apuca decat slujbele... Si te miri de ce sunt atat de luminati la chip, veseli si curati ca pruncii, cu priviri sfinte patrunzatoare... De ce? de unde asta? Ei continuu spun: Κιριε Ιησου Χριστε ελεησον με! (Kirie Iisu Hriste eleison me) - Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma! si in aceasta tainica rugaciune il au pe Hristos in inima lor! Si sunt plini de El, incat radiaza si in exterior... s-au unit tainic cu El... Un pr.athonit se temea sa vb cu cineva (afara de Duhovnic) ca sa nu il neglijeze pe Hs, sa nu il supere ca a intrerupt "comunicarea" cu El din cauza unui nimic pamantesc...

sa le multumim monahilor, ca pt rugaciunile lor mai TINE LUMEA Dumnezeu!!!

Asa este ! Apropo de aceasta simpla dar adevarata rugaciune, la indemana ori si cui :DOAMNE IISUSE HRISTOASE FIUL LUI DUMNEZEU, MILUIESTE-MA PE MINE PACATOSUL ! , spusa cu dragoste si cu mare putere de concentrare, este extrem de benefica , intru intarirea noastra si in indepartarea gandurilor trufase, a alungarii fricii, uitarii, deznadejdiei. Spusa mecanic, ea la nimic nu ajuta. Au fost perioade cand o rostuiam de sute de ori pe zi, si in glas tare si in minte. Au fost perioade mai slabe, de delasare, sa spun asa si am vazut de la sine diferenta. Da, SA LE MULTUMIM MONAHILOR, CE VIATA DE SINE NU AU, SI DATORITA LOR DUMNEZEU NU SI-A INTORS FATA DE LA NOI !

Fratilor, e adevarat faptul ca la ora actuala sunt si manastiri bine "dotate" material, insa nu e cazul sa ne smintim de la asta. Am vazut manastiri de maici unde se mananca chiar si carne (intro veselie!), se joaca tenis/fotbal, se rade si se glumeste la masa...caci nu mai stiam daca sunt in lume sau in manastire. Insa dincolo de acest aspect...smintitor din afara, am vazut nevointa lor launtrica, lupta lor ca sa se odihneasca una pe alta, sa se asculte una pe alta, sa daruiasca in taina cate ceva din inima lor....spre slava lui Dumnezeu si mangaierea aproapelui. Asa ca, sa nu ne pripim....nici in judecarea celor din afara, nici din judecarea celor de moment....caci nu stim noi razboiul acelora, nici cum i va gasi moartea pe acestia.....