1. Nu, nu este acelaşi lucru cu metoda calendarului sau alte metode bazate pe abstinenta periodica. Deosebirea este amplu motivata în enciclica Humanae Vitae
(sursa: http://www.vatican.va/holy_father/pa...-vitae_en.html ). Dacă după citirea acestui document persistă întrebări, putem discuta punctual. Pe scurt, să observăm că magisteriul consideră că: folosirea metodelor naturale bazate pe abstinenţa periodică este licită în "situaţii grave", fără a defini exact, deocamdată aceste situaţii. Este la latitudinea cuplului, care ar fi bine să se consulte cu preotul lor. Nimeni nu este sieşi bun judecător.

2. Prin consensul Bisericii, situaţii grave prin excelenţă ar fi cele de ordin medical. Ar mai putea fi şi situaţiile în care familia, având deja copii, nu mai are capacitatea economică de a întreţine încă un copil, părinţii fiind datori nu numai să aibă copii şi să-i crească în Cristos, ci şi de a-i aproviziona cu cele necesare vieţii şi bunei lor dezvoltări. Nu pot fi considerate "motive grave" cele de tip "vreau la vară să vizitez Egiptul, de aceea aplic metoda calendarului" sau "este necesar ca familia mea să schimbe Dacia cu un Mercedes".

3. Sterilizarea, precum şi metodele artificiale sau naturale care decuplează intenţionat un act sexual de posibilitatea sarcinii sunt intrinsec rele, deci nu sunt permise în nici o situaţie. E o regulă generală de morală aici: ceea ce este material rău este moral un rău chiar dacă avem o intenţie bună. Cu alte cuvinte, scopul nu scuză mijloacele.

4. Metoda calendarului are o relativ slabă eficienţă, în schimb următoarele două metode bazate pe abstinenţa periodică: metoda curbei termice şi metoda Billings sunt practic egale în eficienţă cu metoda prezervatzivului sau a anticoncepţionalelor şi au şi nişte avantaje colaterale despre care voi vorbi cu alte ocazii, dacă există cerere. În pregătirea tinerilor pentru căsătorie în Biserica Catolică se fac, de regulă, trei şedinţe de pregătire, una dintre ele fiind consacrată acestor metode.

1. Canonul 24 al Sfintilor Apostoli (Mireanul care se castreaza se afuriseste)
"Mireanul pe sine ciuntindu-se, sa se afuriseasca trei ani. Caci vrajmasuitor al vietii sale este."

Talcuire:
"Iar de va fi mirean cel ce s-ar ciunti pe sine-si, sanatos fiind, ori pe altul de ar pune, porunceste acest Canon sa se deosebeasca de la Dumnezeiestile Taine, trei ani."

2. Canonul 1 al Sinodului I Ecumenic:
"Daca cineva in boala, de catre doftori s-a hirurghisit, sau de catre barbari s-a taiat, acesta sa ramana in cler. Iar daca vreunul sanatos fiind s-a taiat pe sine-si, acesta din cler cercetandu-se, se cuvine a inceta."

Talcuire:
"Cel ce pentru patima si pentru boala s-a scopit pe sine de catre doctori, sau de catre barbari in vremea goanei, acesta cleric fiind sa lucreze cele ale soartei sale. Iar cel sanatos fiind, s-a scopit pe sine-si, acesta si cleric fiind se cuvine a inceta din lucrarile clericesti."

1. Rezumatul este destul de bun.

2. Interpretabil. Din pacate pune un semn de intrebare si in dreptul lui Dumnezeu. Inseamna ca Dumnezeu iti da copii, chiar daca stie ca nu o sa-ti dea si cele necesare sa-i cresti?
O familie care ia decizia sa nu mai faca copii din motive materiale deja trebuie sa fie intr-o situatie destul de problematica cu cei care ii are.
A se observa ca nu se defineste clar care este acel barem material care justifica acesta decizie ceea ce face situatia extrem de incerta, mult mai incerta decat in cazurile medicale.

3. De ce intrisec rele? Daca sexualitatea este scuzabila prin finalitatea ei (conceptia) si eliminarea conceptiei ar putea fi scuzabila prin finalitatea ei (protejarea vietii), de altfel asemanatoare - viata.

Adica, daca probabila sarcina poate rezulta destul de probabil ori in moartea mamei ori a copilului, de ce evitarea ei ar fi rea?

4. Cand li se preda aceste aspecte sunt invatati ca ele se folosesc strict in situatii extreme si doar cu binecuvantarea duhovnicului sau se lasa sa se inteleaga ca este o metoda alternativa "legala" la anticonceptionale si prezervativ, ultimele doua fiind refuzate in acest fel de BRC doar strict formal?

Nu de alta dar nu prea cunosc familii de catolici cu mai mult de 2-3 copii.
Dvs. cum apreciati situatia?

Trebuie să avem mereu încredere în Dumnezeu, care are grijă şi de păsările cerului, şi de crinii câmpului.
Pe de altă parte, observăm că există numeroase familii sărace, adică în care nu există strictul necesar. Cum se explică acest lucru ? Părerea mea că prin greşelile acelei familii şi ale înaintaşilor. Dumnezeu nu îţi bagă în traistă. Acuma, ai ajuns la 40 de ani. Nu ai învăţat când a trebuit, nu ai nici o meserie, câştigi de azi pe mâine ca zilier. Din puţinii bani primiţi, îţi cumperi mai întâi vodcă. Nevastă-ta e cam toantă şi ea, şi oricum abia face faţă cu cei 5 copii pe care deja îi aveţi. Întrebări:
-este vinovat Dumnezeu de această stare de sărăcie ?
-având în vedere datele problemei (deci neridicând chestiunea vinovăţiei), nu ar fi o familie ajunsă în asemenea tristă situaţie în "caz grav", care justifică planificarea familială naturală ?

Sunt multe situaţii la limită. Abia am bani să plătesc întreţinerea şi şcolarizarea copiilor. Nevastă-mea le cârpeşte hainele cum poate. Supravieţuim în actuala configuraţie a familiei, dar cu greu şi rostogolind datoriile de la lună la lună. Acuma, e clar că un nou copil ar prăbuşi echilibrul în care trăim cu chiu cu vai.

Pe de altă parte, când spun că trebuie să avem încredere în Dumnezeu, mă refer la următorul aspect observat de mine (dar şi de alţi părinţi cu care am vorbit despre asta): de câte ori a mai apărut un copil şi eram îngrijorat asupra unor aspecte materiale, ceva s-a întâmplat şi mi-au crescut în mod neaşteptat veniturile. Am trei copii şi un şir de trei coincidenţe au făcut ca de fiecare dată să urc cu un pas în ceea ce priveşte averea. Într-un caz, o moştenire neaşteptată (o locuinţă) din partea unui unchi care nu avea moştenitori. În altul, o îmbunătăţire a situaţiei economice generale. În al treilea, un salt în carieră. Sunt conştient că pot fi simple potriveli, că asta nu demonstrează nimic. Pe de altă parte, ştim că Dumnezeu acţionează de regulă extrem de discret şi Lui trebuie să-I mulţumim pentru toate.

E greu, dacă nu imposibil, de a defini un barem material general valabil, sub care vorbim de "necesitate gravă".

Fiindcă prin aceste mijloace se ia "bomboana", adică plăcerea sexuală, dar nu şi responsabilitatea cu care a făcut Dumnezeu să fie cuplată. Dacă nu am voie să mănânc porc, soluţia morală este să nu mănânc porc de loc, nu să mănânc porc şi să îl vomit imediat după aceea, sau să îmi introduc în stomac un fel de grilaj din cauciuc prin care bucăţile de carne de porc să nu treacă.

Evitarea sarcinii ar fi bună în asemenea caz, dar nu cu orice mijloace. Pot folosi acele mijloace pe care autorul omului şi-a înzestrat opera: ciclul fertil.


Din păcate, în practică nu se insistă suficient asupra caracterului excepţional al situaţiilor în care asemenea metode sunt permise. Vedem că planificarea familială naturală a ajuns contracepţie catolică, în felul în care declararea invalidităţii căsătoriei a ajuns divorţ catolic. Există însă Cineva căruia nici cele mai intime gânduri ale noastre nu-i sunt de necitit. Acela nu poate fi păcălit. De aceea, părerea mea personală este că ar fi mai prudent dacă s-ar renunţa la acest aspect al pregătirii prenupţiale.

s-a inventat prezervativul

Mihnea Dragomir, dv vorbiti din punct de vedere catolic, care difera de cel ortodox. De altfel in BC pana nu demult nici metodele bazate pe abstinenta periodica nu erau permise (sau ma insel? Am citit asta si am auzit-o si de la diverse persoane; femeile erau chiar sfatuite de predicatori si duhovnici sa nu se refuze niciodata barbatului, sa nu scape nici o ocazie de a mai avea inca un copil; iar casatoria era considerata ca avad drept scop aproape unic nasterea de prunci)

In BO, orice ar spune unii in zilele noastre (vad ca parintele Arsenie Boca este arhicitat aici cu aceasta afirmatie neortodoxa, ca relatiile intime ar fi pacatoase daca nu au cas scop procreerea; inainte de a fi citit asta pe forum am crezut ca nu exista o asemenea opinie in Biseruca ortodoxa; si va asigur pe toti ca am citit multe inainte), se spune in mod traditional ca relatiile intime intre soti nu au ca scop 'legitim' numai procreerea. Ele au ca scop si unirea dintre soti (caci suntem si trup, si suflet), deci trairea si pe acest plan a 'unicului trup' de care se vorbeste in Biblie, si evitarea trairii dezorganizate si pacatoase a sexualitatii, in afara casatoriei (preacurvia).
Au mai fost discutii pe aceasta tema pe forum si am dat citate si din parinti pe aceasta teme, eu si altii; de curand cineva a postat un capitol foarte frumos dintr-o carte care expune aceasta pozitie a ortodoxiei (o sa repostez imediat linkul).
Sigur, se spune si la noi ca relatiile intime trebuie sa fie in principiu deschise pentru viata (ramanand la latitudinea coplului impreuna cu duhovnicul sa discearna cand anume se pot face exceptii de la acest principiu). Dar asta nu inseamna ca daca un cuplu este dovedit infertil, sau a depasit varsta la care mai poate avea copii, de ex. traieste in pacat daca mai are relatii intime! Unii ajung pe aici sa afirme si asa ceva..
Si nu inseamna ca o metoda cvasisigura de contraceptie ca metoda Billings sau a temperaturii (care se bazeaza pe abstinenta partiala) ar transforma in pacat toate relatiile cuplului din celelalte zile!

Ziceam ca nu mai scriu despre acest subiect ca sa nu ma intristez si enervez... Pentrru ca aceste lucruri mi se par atat de evidente, decurg atat de clar din evanghelie si invatatura Bisericii si bunul simt al unui cuplu care traieste o relatie de dragoste crestina si responsabila, incat mi se pare inutil sa ii tot contrazic pe cei care zic altceva. (Orice persoana care traieste o astfel de relatie stie ca ne jigniti sau ne uimiti, pur si simplu, punand eticheta de 'placere sexuala' pur si simplu pe unirea dintre soti!) Dar o fac, de dragul celor care intrand aici sunt socati de aceasta viziune castratoare asa-zis ortodoxa asupra cuplului crestin.

1. Explicatia se centreaza in jurul ideii de "familie crestina".
Adica care si-a pus nadejdea in Dumnezeu.
Daca unul din cei doi si-a pus nadejdea in vodka slaba speranta sa mai aplici reguile convietuirii crestine, ce sa mai zici sa-i convingi sa aplice metode anticonceptionale naturale..
Deci?

2. Poate al 4lea copil n-ar strica balanta ci l-ar convinge pe Dumnezeu ca va puneti mai mult nadejdea in El decat va lasati convinsi de "realitatea imediata". Si ajutorul nu s-ar lasa asteptat.

Eu am convingerea ca fiecare copil este o binecuvantare si este insotit de binecuvantari de la Dumnezeu.

3. Din pacate ceea ce spuneti (se ia placerea, se refuza responsabilitatea) se intampla si cu metodele anticonceptionale "naturale".
Conform regulilor enuntate de dvs. ar trebui in egala masura condamnate.

Diferentele sunt doua si nu pledeaza in favoarea ideii dvs.:
a). gradul de certitudine, adica cu ele ramai un procent cu care poti gresi urat de tot cu sanatatea ta sau a potentialului tau copil, asta insemnand si moarte.
Daca vreti, ceea ce recomandati are in plus "avantajul" moral de a fi un soi de ruleta ruseasca.
b). perioada - teoretic sunt temporare, practic ne mintim si pot fi f. bine definitive, precizez ca vorbim in cazul enuntate de mine, de afectiuni medicale pe viata.

4. Bune precizari, onestitatea doare uneori dar e mai buna decat sa ne dam dupa deget.

De acord cu ultima afirmatie INSA ar trebui complementata de sublinierea clara, inca inainte de a se ajunge la chestiune casatoriei, ca de fapt contraceptia nu e permisa decat in situatii extreme.

Ori, acest aspect am convingerea ca se evita, in orice caz impresia mea este ca nu se vorbeste despre el cat despre condamnarea contraceptivelor sau/si prezervativului.

un text despre relatiile intime ale cuplului in viziunea ortodoxa
 

http://tainacasatoriei.wordpress.com...a-in-casnicie/

(Daca nu ma insel nu vorbeste despre contraceptie insa)

Pai tocmai, topicul avea in vedere contraceptia in principal ;)

Asta e o chestiune cam cu suspans la ortodocsi, chiar mai mult decat la catolici.

Da, dar ca sa putem vorbi de cotraceptie trebuie sa vedem cum intelegem sexualitatea in cuplul crestin. Nu se poate una fara alta.

Aici nu-i problema, e teorie frumoasa.
Mai bine expune directiile contraceptiei ortodoxe, vedem pe urma cum le motivam :1:
Sau o poti face in paralel..

Atat de tare este infestata ortodoxia de scolastica occidentala, fara sa isi dea seama, incat cauta directive pentru orice.
Ei bine, in ortodoxie exista principii si nu directive si legi. La noi nu exista nici magisteriu care sa hotarasca toate amanuntele vietii crestine a fiecaruia fara drept de apel.
Daca am timp, o sa mai scriu maine despre asta.
De fapt, cu o discutie de acest gen am inceput participarea mea la acest forum. Cine vrea poate sa caute la primele mesaje...

Eu cred ca sunt niste directive destul de clare care rezulta din respectivele principii doar ca ne e cam jena sa vorbim de ele..

Si nu din pudicitate, ci din cauza ca e cam greu sa ni le asumam, preferam sa bagam capul in nisip.

Diferenţa dintre metodele bazate pe abstinenţă periodică şi metodele interzise prin natura lor:
-nu este de precizie. Aşa cum am arătat, metoda simptotermică are o precizie de 96 %, aproape similară cu a steriletului (98-99 %), prezervativului (98 %) şi net superioară spermicidelor (80 %)
-nu consta nici în caracterul natural vs artificial, deoarece există metode "naturale" instrinsec rele, aşa cum este coitus interruptus.

ci constă în nondisocierea în cadrul unui act matrimonial între plăcere şi deschiderea faţă de viaţă.

De exemplu, dacă eu în seara asta am un act sexual în care folosesc prezervativul, se cheamă că am disociat în seara asta plăcerea de deschiderea faţă de viaţă. Prin urmare, mâine am să fiu în stare căzută.
Dacă, dimpotrivă, în seara asta nu voi avea nici un act sexual, în schimb mâine voi avea un act sexual normal şi fără prezervativ, atunci nu voi fi în stare căzută nici astăzi (fiind abstinent), nici mâine ori poimâine (având un act sexual normal). Acum este mai limpede ?

Biserica are competenţă în materie de morală, ca şi în materie dogmatică. Argumentul de tip "Biserica trebuie să se oprească la uşa dormitorului", pe care l-am auzit adesea, este invalid. Vedem în destule pasaje biblice cât de serios vede Dumnezeu viaţa sexuală. Episodul cu Onan este doar un exemplu. Prin urmare, într-un iatac se pot petrece lucruri morale sau imorale, Dumnezeu lăsând pe pământ o instituţie specializată pentru acest domeniu care e morala. Viaţa creştinului trebuie să se conformeze acestor "directive" cum le numiţi, la fel de mult ca viaţă publică precum şi ca viaţă privată, deoarece nimic nu este aşa de ascuns încât să nu fie văzut de Dumnezeu şi nimic nu este "privat" în raport cu El. Biserica este maică şi învăţătoare (mater et magistra) şi nimeni nu Îl poate avea ca tată pe Dumnezeu dacă nu are ca mamă Biserica. Când avem dificultăţi de înţelegere asupra unui aspect sau altul din cele prescrise de maica şi învăţătoarea noastră, trebuie să ne acordăm viaţa la cea a Bisericii şi nu invers, încercând a spune că magisteriul greşeşte, ori că nici nu prea există. Poate că în lumea ortodoxă nu există sub această denumire, de magisteriu, dar episcopat există şi canoane elaborate de acest episcopat există. Ceea ce e acelaşi lucru, singura deosebire fiind semantică.

Nu ortodoxia este infestata, ci mai degraba gandirea unor oameni...

Fani, chiar asa sa fie, cum scrie in articol: "Nu trebuie sa uitam ca demonii traiesc in abstinenta..."? Adica ei doar ispitesc, fara a simti ei insisi ispita?
Din cate imi amintesc sa fi citit, acestia, dupa ce au cazut din cer, au fost cuceritit de frumusetea pamantencelor si au facut copii cu ele, rezultand gigantii. Asa e?

Imi pare rau sa-ti spun, dar pe mine nu m-a convins articolul de pe acel blog. Si apoi sa nu uitam ca curvia se face in cadrul familiei, iar precurvia in afara ei. As zice sa nu ne consideram sfinti, fara sa fim.

Sa nu uitam nici faptul ca Dumnezeu are íntelegere pentru tineretea noastra. Spune acest lucru intr-unul din psalmi. Dar cu toate astea, vom plati ceea ce ne luam de la viata...

Draga Fani, te rog nu te mai enerva. Tu te afli intr-o perioada binecuvantata, in care in curand vei da nastere unui copilas.
Sa dea Domnul sa fie sanatos; iar tie, nastere usoara iti doresc. :11::53:

Spritu' si mantuirea.
Drogu' si mantuirea.
Tutunu' si mantuirea.
...
Palavrageala si mantuirea.
...
Noi si mantuirea ?
si, intr-un final,
Mantuirea si...mantuirea ?...:64:

Durerea cea mai mare este că le ştim, le conştientizăm , dar nu le punem în aplicare, şi mult mai grav mai toate le facem cu bună ştinţă , cu un cinism greu de descris în cuvinte. Suntem experţi în a ne tăia craca de sub picior . . . !

Ai văzut conferinţa lui Dan Puric,unde se făcea distincţie între umor şi băşcălie? Tu unde te situezi?că eu personal nu îmi dau seama ce vrei să spui în postările tale...

Daca am avea o viata crestina autentica, cu rugaciune zilnica, cu post, spovedanie si Impartasanie, am ajunge sa vedem foarte bine toate cele de zi cu zi ale omului, adica binele si raul din faptele noastre. Cu cat suntem mai deficitari si mai superficiali in vietuirea crestina zilnica, cu atat ne vom rataci, crezand ca intelegem Scripturile si cuvintele Parintilor.

Unul crede ca a inteles bine, altul e sigur ca el are dreptate, altul chiar ii judeca pe Parinti, altul se simte constrans, etc.

Totul tine de mintea si inima omului. Cu cat ne dorim mai mult o viata in Hristos, cu atat vom fi mai feriti de inselare si greseli de intelegere. Cand judecam de unii singuri, atunci nu vom putea scapa de inselare, caci judecam cu mandrie, precum si eu am judecat din cand in cand. Cand zicem, am putere sa inteleg si stiu ca asa este, atunci Domnul ne lasa, iar cand spunem ca nu pricepem un lucru, dar il facem, cu smerenie, stiind ca Domnul ne iubeste, mai apoi ajungem sa il si intelegem.

La întrebarea asta pe care mi-am pus-o şi eu ,dar în alt mod ,mi s-a răspuns cu o altă întrebare:
Şi cine te opreşte?....

Nimeni nu ne opreste, afara de noi insine.
Nici macar diavolul nu are putere sa ne opreasca a vietui in Hristos. Duhurile rele doar latra pe langa noi, spre a ne capta atentia.

Comoditatea noastra ne opreste a vietui in Hristos, in cel mai autentic mod cu putinta.
Vrem mantuirea stand in fotoliu, vrem sa intelegem viata noastra facand supozitii si dandu'ne cu parerea.

Insa calea este alta, si anume aceea a rugaciunii si a tacerii, a cautarii linistite si a ascultarii de marii parinti duhovnici.
Nu putem intelege bine trupul si sexualitatea, fara a lua in calcul pe Hristos, fara a ne nevoi in cunoasterea lui Dumnezeu.
.

Şi,ce este de făcut? Ne lamentăm în continuare sau încercăm să facem ceva?

Incercam... si dea Domnul sa si reusim sa facem ceva, sa intelegem maretia vietii noastre in Hristos.

Cu cat ne vom ocupa mai mult de suflet, cu atat vom lumina mai mult trupul, cu atat ii vom intelege mai bine rostul.
In familie, trupul este curat, atat timp cat mintea si inima omului sunt curate.

Inteleg ca relatia intre soti este binecuvantata, dat fiind faptul ca e vorba de insasi Sfanta Taina a cununiei. Cum putem asadar sa vorbim de curvie in cadrul familiei?! :7::7: Va rog sa argumentati cu citate din Biblie sau din Sfintii Parinti.
Doamne ajuta!

Apar şi păcatele în acest cadru,atunci când:
-facem dragoste în sărbători sau posturi
-prin diverse metode ,împiedicăm naşterea de copii
-facem dragoste în mod necuviincios,datorită părerilor actuale,că în relaţiile trupeşti,totul este permis...

Spuneam, mai sus, ca odata vietuind in mod autentic in Hristos, vom intelege toate, putand diferentia binele de rau si normalul de anormal. De multe ori ma gandesc la o metoda prin care omul sa isi dea seama daca lucrul/fapta facuta este placuta lui Dumnezeu sau nu. Si ma gandesc asa, oridecate ori vrea omul sa afle daca un lucru este bun ori nu, trebuie sa se inchipuie pe sine in fata lui Dumnezeu.

Astfel, daca eu ma apropii de sotia mea, in momentele cuvenite si in modul cuvenit, nu am nici o problema stiind ca Domnul este langa mine, ori ca ma priveste din icoana. Insa daca ma apropii de sotie cand nu trebuie (mari sarbatori si posturi) si cum nu trebuie, atunci nu cred ca as avea curajul sa il mai vad pe Domnul langa mine. Atunci mi se intuneca mintea, uit de Domnul si pot face orice, crezand ca sunt doar eu singur si cu ea.

Care este motivul pentru care este "intrisec rea"?
Care alte "metode naturale" sunt "intrisec rele" si de ce??

Tocmai ca in exemplul dat de mine aratam ca actul sexual cu "deschiderea fata de viata" nu mai este posibil din motive medicale si orice "deschidere spre viata" se transforma de fapt in "deschidere spre moarte".

Dvs. sustineti in continuare ca aceasta deschidere trebuie sa existe cand de fapt consecintele ei nu sunt viata, ci cel mai probabil moartea?

Nu cumva sunteti devotat unui principiu care nu face discernamant intre situatii concrete, merge pana la absurd, sau imi scapa mie ceva?

Presupunand ca e vorba de un "caz binecuvantat" in care contraceptia este indicata si deci "deschiderea fata de viata" devine "inchidere" cu acceptarea totusi a placerii, care e diferenta intre a folosi prezervativul sau "metoda naturala"?

Daniel,
Am vazut pe alt topic ca ai ceva documentare, poti sa ne dai referinta la niste canoane care interzic actul sexual in perioadele de sarbatoare/post?

De asemeni, canoanele care stabilesc ce este cuviincios si ce nu in relatiile trupesti?

Da.

Nu.

Cunoasterea elementara a teologiei ortodoxe te-ar fi ferit de astfel de afirmatii hilare.

Daca nu-ti aduci aminte, ingerii nu au trup, sunt fiinte spirituale.

Ai dreptate Anca, nu trebie sa ma enervez; de asta nici nu prea ma mai ocup de forum (ar trebui poate sa renunt de tot). Merci pentru urare.

Demonii sunt fiinte spirituale cazute, nu au sexualitate. Pasajul la care faci aluzie, de la inceputul Genezei, zice ca 'fii lui Dumnezeu s-au unit cu pamantencele si au nascut uriasii'; este un pasaj misterios si nu este de loc clar ca s-ar referi la diavoli; probabil ca nu este vorba despre o unire sexuala acolo. Ar trebui cautat cum au interpretat parintii acest pasaj.

Sigur ca exista curvie si in cadrul famiei - putem sa avem si acolo o sexualitate bazata pe cautarea placerii si dominarii celuilalt. Sunt cupluri in care fiecare se gandeste doar la placerea lui nesocotindu-l pe celalalt (viol conjugal, relatii perverse, de ex. sado-maso (astea ar fi doar niste extreme), incapacitatea de a te abtine, deci dependenta de sexualitate (aici intra rolul postului conjugal). Dar de aici pana la a face din actul intim in cadrul cuplului un pacat in sine (sau un lucru rusinos, murdar, rau, zi-i cum vrei) care este scuzat doar de conceperea copiilor nu numai ca este cale lunga, dar este ruptura semantica, ca sa zic asa ;-)

Din tot ce s-a scris aici, cel mai mult sunt de acord cu windorin: in aceste lucruri, ca sa discernem binele de rau trebuie sa incercam sa vedem totul in relatie cu Hristos. Daca incercam sa facem asa, atunci nu regulile si directivele ne vor dirija viata, ci aceasta relatie intre soti in Biserica - o relatie 'inbisericita'.
La asta ar trebui sa ajungem, nu la calcularea zilelor si metodelor.

Se gasesc in cartile Ne vorbeste Parintele Cleopa vol 1-16.Dar aceste lucruri sunt doar pentru cei care îşi pun această problemă.Sunt mulţi care vor să se justifice pentru ceea ce fac,şi nu ţin cont de părerile acestui mare duhovnic şi părinte.
Nu vreau să dau multe citate,fiecare poate să găseasctot ceea ce îşi doreşte în ziua de azi,mult mai importantă mi se pare părerea personală,sinceră,provenită din propria experienţă şi convingere.
Cine vrea să asculte bine,cine nu....

Sigur ca Biserica are competenta si in viata privata a oamenilor, si morala este valabila oriunde, incepand cu strafundurile sufletului omului.
Insa Biserica nu inseamna numai un grup de episcopi, inseamna trupul lui Hristos, al carui membri suntem toti crestinii botezati care ne impartasim. In BO, exista precum stiti notiunea de conciliaritate, care nu se refera doar la concilii, ci la capacitatea si a fiecarui credincios de a-si exercita libertatea - tinand seama bineinteles de tot restul Bisericii al carui membru este, deci si de traditie si dogme.
In BO, canoanele nu au acelasi rol ca in BC. Nu sunt directive sau legi, ci sunt orientari pentru duhovnici; si nu sunt imuabile ci depind si de timp si de loc, si se aplica ca atare. Cei care spun altceva nu au inteles teologia ortodoxa in profunzime, dupa parerea mea. Ei au transpus din catolicism viziunea legalista asupra canoanelor.
Nu vreau sa va jugnesc sau sa dau la o parte tot ce ziceti, dar eu asa am inteles teologia ortodoxa. Am mare admiratie pentru alte lucruri din BC dar nu pentru acesta...
Deci, sigur ca ce se petrece in dormitor poate fi si imoral - adica ne poate indeparta de Dumnezeu - si obiect al spovedaniei, dar de asta ar trebui sa isi dea seama un cuplu crestin singur invatand sa discearna binele de rau. Nu sa ii intrebe duhovnicul sau sa le dea directive de cum, unde si cand, si de cate ori.
Cum am mai spus si alte dati, si postul conjugal intra in aceasta capacitate de discernere a cuplului, nu este o lege. Cuplul poate fi ajutat si de un duhovnic, dar si acesta ar trebui sa fie discret si sa se opreasca la sfaturi.
Relatia dintre soti este o relatie privilegiata, pentru ca oglindeste relatia dintre Dumnezeu si om si este cea mai stransa relatie care exista pe pamant intre doua fiinte umane..
Principiile generale ajung: Respectul vietii, deschiderea fata de viata, dar si dragostea, respectul celuilalt (cum spune sf. Pavel, trupul nu ne mai apartine, ci apartine celuilalt), dragostea pentru celalalt si grija pentru binele si mai ales mantuirea lui, dreapta socotinta (ca sa ne dam seama cati copii suntem capabili sa crestem sau sa ii ferim de tare, asta in cazul bolilor genetice ale cuplului de ex.)...

Prefer totusi ceva "mai de la sursa", adica din canoanele Sf. Parinti.
In definitiv se face atata apel la ele, insa atat de putini le cunosc de fapt..

Una este ce spune parintele Cleopa si alta ce spun canoanele. Adesea, mai adauga si de la el (am si exemple daca vreti: cand spune ca ce este 'canonic' este sa ingenunchezi la liturghie in anumite momente pe care le enumera, cand exista un canon care spune ca duminica nu se inghenunceaza, in cinstea invierii) zicand ca 'asa spun canoanele'.
Exista unele canoane pentru unele lucruri (in ceea ce priveste viata sexuala a cuplului, mult mai putine decat credeti) dar mie pana acum de ex. nu mi-a aratat nimeni canonul care spune ca sotii ar trebui sa se abtina nu numai in zilele de post, ci si in cele de sarbatoare (cand nu se posteste).
Oricum canoanele sunt orientare si nu legi. Am sa scriu asta pana s-or toci clapele de la acest calculator nenorocit...

Uite care este situaţia.În primul rând pentru cei care au îndoieli faţă de parintele Cleopa,nu am să le mai răspund.
Acum...De ce fac referire la el? Pentru că face o prescurtare,sau mai bine o sinteză a canoanelor,care astfel se pot asimila uşor,şi fără posibilitatea de a fi indus în eroare sau erezie.
Bineînţeles că putem merge pe foarte multe surse,însă e posibil să ne rătăcim,să se facă multe confuzii in capul nostru şi să nu mai ştim care e adevărul.
Asta nu înseamnă că nu citesc şi din alte surse,însă în această problemă răspunsul ,venind direct de la Sfinţii Părinţi, se află bine argumentat la părintele Cleopa.
În ceea ce mă priveşte,şi sunt destul de atent în această privinţă,de 10 ani de când l-am citit şi îl citesc nu am găsit cusururi în cărţile lui.Cine găseşte ,e problema lui,raportarea sa...

1. Par. Cleopa nu este reperul absolut. Toti oamenii mai pot gresi, inclusiv dumnealui, cu toate ca se zice (chiar el recunoastea) ca avea o memorie fantastica.

2. Nu cred ca e o jignire pentru nimeni faptul ca vrem sa ne raportam la canoanele care sunt un standard pentru ortodoxie si nu la cele care au fost derivate din ele.

Mai sunt asa numite "canoane pentru spovedanie" care incearca sa faca un bilant cat mai cuprinzatoar a tuturor pacatelor posibile ajungandu-se la detalieri cred eu cel putin hilare, care n-au nici o legatura cu adevaratele canoane ale ortodoxiei.
Ca sa nu mai vorbim ca nu este o sinteza ci practic o "expandare" poate nu tocmai fericita.

3. Nu vad cum raportarea la canoanele originare ar putea impinge la "eroare" sau "erezie".

4. De niste cusururi m-am izbit aici pe forum.
La una era vorba de casatoriile intre rudele spirituale. Canonul originar lasa sa se inteleaga ca ele sunt interzise pana la cele de gradul al doilea, interpretarea dumnealui impingea situatia mult mai departe..
Pe urma mai mentiona un canon referitor la barba preotilor care nici nu exista in realitate sau cel putin cel pe care il indica dumnealui vorbeste de cu totul altceva.

Asa este Alin. Daniel, daca criticam cateva lucruri la parintele Cleopa nu inseamna ca il dam la o parte sau nu il respectam. Numai ca nu il absolutizam.

canoane despre abstinenta
 

Singurul canon vechi pe care eu l-am gasit citat pe forum (unde atatia vorbesc sus si tare despre 'marti si joi' ca ceva fixat pe vecie) a fost:

" Insa este de trebuinta a se feri de impreunane sambata si Duminica, pentru ca in aceste zile se aduce Domnului jertfa cea duhovniceasca " ( Timotei, canonul 13 )

Este vorba deci de cei care se impartasesc, daca se impartasesc in ambele zile.

Mai este parca un canon despre preoti care le recomanda sa se abtina inainte si dupa slujirea euharistiei. Dar nu stiu unde este.

Mai este si:
" Pravila Mare a lui Matei Basarab, cap. 170, spune urmatoarele despre curatenia trupeasca a celor doi soti : " Barbatul si femeia sa nu se afle in pofta trupului, nici sambata, nici Duminica, ca in aceste zile mai mult se face dumnezeiasca Liturghie. Insa sambata pentru sufletele celor morti, iar Duminica pentru Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Insa aceasta sa fie cu intelegerea amandurora, adica sa fie cu voia barbatului si a femeii " . Iar in Molitfelnical mare, numit Trebnic, pagina 519, spune despre infranarea trupeasca a sotilor : " In cele patru posturi, precum si miercurea si vinerea este bine ca sotii sa se infraneze de la impreunarea trupeasca, ca semn ca iubim pe Dumnezeu " .

(insa nu da sursa canonica exacta)
Vedeti ca aici nu este vorba de ceva categoric, se spune 'cu invoirea amandorura'.
Iar despre postul miercurea si vinerea se spune ca 'este bine sa'.
Nici vorba de curvie si alti termeni tari. (uitati-va prin comparatie cum se vorbeste de relatiile extraconjugale)