Imi place cum gandesti,Axios....si,ma mira sa aud un barbat ca-si da seama de sacrificiile pe care le face o femeie,de rabdarea acesteia.

Pe 27 august, anul acesta, fac 31 de ani de casnicie. Am trecut, impreuna cu sotia mea, prin bucurii dar si prin neimpliniri, ne-am sprijinit reciproc in momentele grele, am avut si multe situatii in care ne-am certat insa nu cu ura si am trait cu intensitate clipa impacarii pe care amandoi o asteptam cu nerabdare. Eu sint un om plin de defecte dar sotia mea a stiut sa le atenueze cu rabdare. Ce sa spun, este exact omul cu care trebuia sa ma casatoresc. De aceea, pentru cei care sunt interesati de alegerea omului cu care sa se casatoreasca, va spun: Cautati intai la defectele voastre si, in functie de acestea, alegeti partenerul dispus sa le accepte si chiar sa le atenueze. Asa veti sti ca omul acela, barbat sau femeie, dupa caz, va iubeste. Asa veti avea o casnicie durabila.

M-ai facut sa zambesc pe sub mustata, deoarece in cuvinte putine, ai definit foarte frumos "castoria" sau mai bine zis relatia intre soti.
Ai fost norocos in viata, ai ales bine, iar acum trebuie sa va bucurati.
Acum e timpul vostru: copii sint mari, plecati(banuiesc) si va ramine sa va depanati amintirile una-cite-una.
Momente uritele probabil ca au existat, dar stii ce? elimina-le din memorie, pastreaza-le doar pe cele bune si placute!
Domnul sa va tina tot asa.

Sa va spun citeceva despre casatoria mea:

Eu sint perfectionista - adica totul trebuie s afie curat, la locul sau in casa/masina/garaj etc, si ma straduiesc sa fac cit mai bine treaba prin jurul casei.

Sotul este un dezastru - adica daca merg la serviciu, cind ma intorc ii spun:
"- Ai mancat sos de rosii si pasta, azi!" iar el surprins spune:
"- Pai de unde stii? Ce esti detectiv particular?"
"- Pai nu, insa ia uite ce ai pe maiou!" - ii spun.

Orice atinge, eu trebuie s apun la loc, si apoi tot el ma intreaba uneori
"- Nu stii cumva, unde am pus obiectul cutare? Hai ca tu stii, spune-mi, te rog!".

Deci, noi ne completam unul pe altul.

El in schimb e perfectionist, cind face ceva- tip reparatii, modificari, masina o controleaza cu perfectiunea unui ceasornic etc etc etc.

Astia sintem noi!:21:

Nevasta-mea? Pai e frumoasa, desteapta, de familie buna, are gusturi bune, ii place sa citeasca, stie sa gateasca bine, ma place asa cum sunt, are un suflet bun, e atenta cu detaliile, stie ce e de cumparat prin casa, se ingrijeste de familie, e chibzuita cu banii, e atenta cu parintii si cu cei din jur, nu tine suparare, are caracter, e fidela, are proiecte interesante de viitor samd... E asa cum trebuie sa fie o sotie model, slava Domnului.

Scurt si cuprinzator!
Stii bancul cu sotia care si-a dus sotul la psihiatru?Femeia avea un sot exagerat de optimist si de multumit,si-l duse pe acesta la psihiatru,i se pare ca totusi nu este in regula.Acesta incepe la doctor a insira bucuriile si multumirile lui,uneori nejustificate;"pai,sunt foarte fericit,am o sotie minunata,am tot ce-mi trebuie,am tot ce-mi trebuie,vibrez de bucurie...etc",numai lucruri bune.La care doctorul spune;"asa!,si cand au inceput aceste simtome?"

Multumesc de urare Pantinina. Intr-adevar, copiii sunt mari, dar sa stii ca si acum sint la fel de zapacit ca la 23 de ani cat aveam cand m-am casatorit. Partea cu amintirile este undeva, dincolo de orizont. Deja am un nepotel, iar al doilea este pe drum si totusi nu ma pot obijnui deloc cu statutul de bunic.

Ei, asa este, insa vezi tu, toate au un rost in lumea asta si un mers al firii!!!!
Deci, sa fii binecuvantat ca bunic!:53::8:

Bravo...atunci intrebarea este: cum esti tu? cu ce anume o completezi tu pe ea, sau ea face tot? si tu citesti ziarul?

M-am căsătorit cu omul pe care mi l-a rânduit Dumnezeu care în marea sa bunătate ştia exact de ce aveam eu nevoie atunci când eram tânără şi ştie şi acum de ce am nevoie pentru mântuire.Ne certăm adesea de la fleacuri dar nu aş vrea să fie altcineva şi este bine aşa cum este pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu!

Nimic nu se compara cu bucuria de a da nastere unui copil, pot sa iti confirme toate cele care sunt mame. nu zic ca e rau sa adopti un copil, dar e tare ciudat cum gandesti. menirea unei femei este in primul rand de a da nastere copiilor.

Eu privesc lucrurile dintr-o alta perspectiva.. consider ca m-am casatorit exact cu omul pe care NU mi l-a randuit Dumnezeu.... consider ca NU Dumnezeu a ales ptr mine ... El mi-a dat liberul arbitru ...un cap pe umeri.... un creier.... o inima...ochi pe care sa ii deschid cat mai bine...
Responsabilitatea alegerii gresite nu o port decat eu insami,cu toate consecintele care decurg din asta, a fost pur si simplu doar "mareata" mea optiune!! Atat!
Cu Dumnezeu inainte!

Eu tai legumele, da' ea face mancarea. Eu aduc banii, ea ii chiverniseste. Cand e de uitat la tv, e loc pentru amandoi. Cand e de facut curatenie, la fel. Orice cuplu se completeaza reciproc, nu? Sau asa ar trebui cel putin...

Draga Nume, daca nu ai copiii tai inseamna ca nu ai copii, chiar daca infiezi un milion de copii ai altora. Nu imi propun sa analizez situatia in care femeia nu poate avea copii. In conditii normale, femeia completa este femeia care da nastere cel putin unui copil. Toate greutatile, dificultatile, noptile nedormite, lipsa de bani care de multe ori se simte acut, grijile care parca nu se mai sfarsesc, oboseala care parca nu se mai ostoieste, atentia perpetua asupra fiecarei miscari ale copilasului pentru a preintampina o posibila lovire, curentare, arsura etc., te asigur ca merita. Simti ca traiesti cu adevarat. Pe copilul tau il simti in toata fiinta ta. Pe copilul altuia nu il simti decat ca pe cineva de care trebuie sa ai grija. Este ca si cand ti-ai lua un animalut de casa, de care intr-adevar te atasezi, dar fata de care nu vei avea niciodata ceea ce simti fata de copilul tau, a carui inima bate in tine. Eu sunt tata dar te asigur ca am trait cu intensitate fiecare clipa din viata cipiilor mei pana s-au facut mari si nici acum nu sint deloc indiferent cu toate ca fac eforturi in acest sens pentru ca nu vreau sa fiu cicalitor. Spalam scutece (asa era atunci) cot la cot cu nevasta-mea de ne lua naiba. De multe ori veneam de la serviciu pe la 2 - 3 noaptea si imi gaseam sotia epuizata, mai ales cand ii durea cate ceva. O lasam sa se odihneasca si aveam eu grija de ei pana dimineata cand plecam la serviciu fara sa inchid un ochi. Cand una dintre fetite a facut astm bronsic, dormeam noaptea in genunchi langa patul ei, timp de 5 ani cand, din mila lui Dumnezeu sa insanatosit si ii multumesc lui Dumnezeu si acum pentru mare mila Sa. Sunt doar cateva exemple din viata de parinte, mama sau tata. Te asigur ca toate acestea dau sens vietii. Nu treci degeaba prin lume, fara sa lasi nici o urma. Te rog sa ma ierti ca m-am lansat intr-un discurs atat de lung, dar simt o intensa implicare emotionala cand este vorba de copii. Desigur, tu faci cum vrei.

...
 

Depinde ce intelegi tu sau altii prin habotnic. Sunt fete carora daca le spui ca nu esti de acord cu anticonceptionalele, esti habotnic, si multe altele, dar nu vreau sa le mai spun.

...
 

Rugaciunea poate multe!

Offtopic:

Din pacate am trecut si eu cativa ani cand eram mic prin ceea ce se cheama astm bronsic. Si mult timp n-am stiut ce aveam din cauza unei doctorite incompetente care baga mereu peniciline in mine si ma caza cu lunile in spital crezand ca-s racit, desi eu abia respiram chinuindu-ma inimaginabil, de se auzea si fara stetoscop...

In sfarsit, ideea e ca am aflat ulterior ca sunt polialergic si ca trebuie sa ma feresc de anumiti factori care cauzeaza criza (praf, pene, puf, mucegai, polen, acarieni, ciuperci, chiar si mirosul banilor, chiar si rasul prea mult samd). Deci boala este incurabila si latenta acolo undeva in organism si trebuie avuta mare, mare grija la agentii care cauzeaza crizele. Ma gandesc ca s-au efectuat deja testele de rigoare pentru a-i depsita...

Doamne ajuta.

Of, Ionut, sa te tina Dumnezeu sanatos. Da, am facut testele si a rezultat ca este vorba de praf, iar medicul ne-a spus ca are sanse sa scape cand va ajunge la varsta pubertatii. Exact asa a fost. La 12 ani a disparut totul, pur si simplu. Ne-am minunat. Nu ne venea sa credem. Acum (ieri) a implinit 28 de ani si nu a mai avut nici o problema cu toate ca nu s-a ferit de praf. Multumesc lui Dumnezeu.

...
 

echilibrul e foarte important in casnicie...
toti isi cauta jumatatea dupa anumite retete predefinite... dar acestea nu se potrivesc niciodata cu ceea ce gasim ulterior...
la inceput, ii intalnim, si ne spunem ca e ea sau este el... fericiti, hotaram data nuntii, si trecem pragul... insa, dupa prag, lucrurile se schimba. si de aici depinde de fiecare, ce asteptari are si cat e de hotarat sa lupte pentru a duce casnicia pe un drum comun. daca incepe fiecare sa traga intr-o directie opusa si sa incerce sa-l schimbe, musai, pe partener in ceea ce a crezut ca vede la inceput, totul se poate termina urat. dar daca exista un factor de echilibru acolo (indiferent daca e el sau ea) se poate remedia aproape orice problema.

problema copiilor. toti care spun ca nu fac mai mult de un copil din cauza vremurilor grele sunt niste ticalosi egoisti. si imi asum aceasta afirmatie. niste ticalosi care se gandesc numai la fundul lor gras si comod. si o sa-i vad la batranete cand o sa ceara la pisica sau la caine un pahar cu apa si n-o sa aiba cine sa ii serveasca... copilul ori va fi in strainatate, ori departe de casa sau deloc... in fine, nu vreau sa continui pe subiectul acesta. e dureros cat de lasi putem fi uneori...

ideea e ca nu scrie pe fruntea nimanui ce fel de om e... nu exista o reteta dupa care sa ne alegem perechea. insa ne putem ruga sa primim un om pe masura, cu care sa ne petrecem restul vietii, cu care sa impartasim bucuriile si tristetile cu aceeasi masura, alaturi de care sa ne putem mantui.
daca o sa ne credem mai cu mot decat cel de langa noi, daca uitam ca atat femeia cat si barbatul sufera schimbari trupesti si o sa incepem sa privim cu jind la jose armando si angelina jolie, daca nu intelegem ca dragostea nu se manifesta doar atunci cand ne este bine, daca nu ne calcam voia si mai tacem din cand in cand, chiar daca avem dreptate si poate inca o mie de daca, atunci, cu siguranta, n-o sa gasim niciodata ceea ce cautam. si asta inseamna ca nu cautam ce trebuie sau ca virtutile pe care le cautam sunt definite de reflectia imaginii sufletului nostru. si daca este asa, atunci mai trebuie lucrat la sufletel. sa-l hranim cum si cu ce trebuie.

bai fratiorii mei, bai surioarele mele, bucurati-va de momentele simple. viata e simpla. cu toate problemele ei. ce bine e sa ai un suflet acasa care sa-ti zambeasca cand treci pragul usii... sa uiti si sa lasi toate problemele la locul lor, la serviciu, pe strada, oriunde le-ai gasit, iar acasa sa incerci sa vezi de cercul vostru. acolo ai tot ce e mai scump pe lume. si cata vreme ii ai pe ei, familia ta, poate sa vina zece crize... Dumnezeu are grija de toti! sa nu va temeti ca nu e asa.
acceptati-va asa cum sunteti. fiecare cu particularitatile sale. daca reusiti acest lucru o sa puteti cuceri chiar si lumea. acasa se oglindeste sufletul vostru peste jumatate si peste copii... si pentru asta trebuie foarte multa dragoste... oare se merita pretul? asta e intrebarea la care trebuie sa va raspundeti...

Doamne ajuta!

Sunt un om agitat , ma consum inutil ptr multe lucruri marunte,pe care nu ar trebui sa le bag in seama....si pana sa ma casatoresc mereu ma intrebam cine o sa ma suporte....dar am gasit jumatatea de care aveam nevoie....un om linistit, calm....este asistent medical dar nu de putine ori am simtit ca e mai degraba "doctorul sufletului meu".....si acum dupa 15ani de casnicie mai sunt nopti in care stam de vorba sau citim impreuna cartile Parintelui Cleopa....nu-mi doresc decat sa mai ajung odata in nordul Moldovei....mai sunt atatea manastiri pe care nu le-am vazut....Doamne ajuta!

...
 

Cum spunea Valeriu Gafencu, sa nu ne ingrijim exagerat de mult cu cine ne vom casatori, sa ne rugam mult, si Dumnezeu ne va randui El, pe cine crede de cuviinta.

Doamne ajuta!

Am primit in viata unele ca urmare a muncii mele, dar pe sotie nu am primit-o ca urmare a cautarii mele. Am intalnit-o. Simt ca mi-a fost daruita. Daca ar fi sa cred in noroc, atunci ar trebui sa spun ca sunt cel mai norocos om uitandu-ma la ea. E la moda sa spui ca viitoarea sotie trebuie sa aiba nu stiu ce greutate, inaltime, avere, ... Si ce pacat ca am incetat sa mai cerem sotia ca pe un dar.

Si eu simt ca sotul meu mi-a fost daruit.

Aşa este ! Este cel mai minunat dar pe care l-am primit de la El Ea este completarea mea , o completare minunată, este echilibrul meu, ea toate mi le ştie , mi le acceptă , deci mă Iubeşte şi pentru asta Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu şi nu în ultimul rând şi ei, soţiei mele.

M-as 'casatori' cu Hristos! Pam, pam!

Sper ca s-a inteles aluzia :26:

hmm...
 

Doar cu un OM care-L are pe Dumnezeu in suflet!

E bine sa nu ne gandim cand ne casatorim!
 

Sa ne casatorim! Cat mai repede! ..

"Am vazut eu unul in blocul vecin, sigur nu e casatorit, ca are masina! .. Il iei tu sau.. mi-l lasi mie?.......E casatorit draga , are trei copii!! .. Ei si?.. il iei tu sau ,mi-l lasi mie?!"

Uneori.. viatza asta lasa loc de "La revedere" . Uneori.. unii nu inteleg limitele.

Vrajitoarele!

Iti pun in pat ceva .. de te culci la loc. Si vezi boccia cu trei ochi si un picior din blocul din fatza ca pe Liz Taylor cand avea 14 ani.

Si te insori!

Si mori si nu-ti dai seama de diferenta!

Si mori! Or sa te planga rudele, si copii cu un singur picior si trei ochi..

:21:Ca tot vorbeam despre ras , Daniel, desi spui ca nu obisnuiesti a rade, fiindca nu ai motive, ai totusi un simt al umorului dezvoltat....si asta e tare bine! Ca descretesti fruntile celor tristi...
Cred ca prin natura meseriei tale ai mai mult de-a face cu rele decat cu bune, dar totusi.. vreau sa cred ca pe lumea asta nu exista numai femei cu un picior si 3 ochi:5:, ca mai sunt femei care nu apeleaza la vrajitoare ca sa-si intemeieze o familie, care nu are drept criteriu in alegerea sotului, grosimea portofelului acestuia:64:.Vreau sa cred!

Noi plebea!
 

Noi plebea .. ne casatorim!

Cei alesi nu se casatoresc. Cei alesi merg pe pustnicie.

Preotii se casatoresc. uneori

Calugarii nu!

Ca la noi! .. Cei alesi merg pe interventie! .. unii nu se casatoresc! .. Dar ii iubim mai mult decat pe altii! Unii n-au nimic de pierdut .. se bat ca 10 Lei paralei! Unde bat ei.. nici praful nu mai exista.

cam asta e interventia pe trupele speciale... mascatii aia.. nu suntem chiar tot timpul mascati.. avem si noi familii..

Eu cred ca cei alesi pot fi deopotriva din randul mirenilor sau clerului.
Nu doar uneori.. sa fie casatorit este e o conditie esentiala ptr a deveni preot de mir.

Pentru Dumnezeu toti oamenii sunt alesi. Toti pot fi partasi vietii dumnezeiesti. El nu are preferinte. Preferinte are doar omul. Iar pe masura petrecerii omului in Dumnezeu, dispar si preferintele: omul nu se mai roaga doar pentru cineva, nu mai e interesat doar de o persoana, ... asa se manifesta iubirea divina - il face pe om sa-si iubeasca si vrajmasii.

Ce sa facem, ne uitam prea mult in afara noastra. Spunem ca nu ne sta bine langa o persoana care are o anumita inaltime, o anumita culoare a ochilor, ... dar pierdem din vedere ca nu suntem doar trup.

Nu exista om caruia sa fii nevoit sa ii rabzi neputintele, caci nu exista oameni lipsiti de neputinte.
La randul nostru, si noi suntem rabdati de cei de langa noi.

Vorbim prea mult sau prea putin,
sunt prea agitati sau prea adormiti,
suntem prea dezordonati sau perfectionisti,
suntem prea dependenti de altii sau prea increzatori in sine.

m-as casatori cu omul pe care mi l-a randuit Dumnezeu.

As adauga din proprie experienta faptul ca aceasta credinta in Dumnezeu de multe ori nu schimba nimic in oameni...si ei pot ramane in defectele lor dar in acelasi timp si credinciosi. Exista uneori o contradictie in oameni care poate fi echilibrata doar cu ajutorul lor, a discernamantului si a intelegerii credintei ca pe ceva frumos...ceva ce trebuie sa transfigureze si sa voaleze trasaturile negative.

Marturisesc ca pentru mine faptul ca un om merge Duminica de Duminica la Biserica poate sa nu insemne mai nimic...aceasta tranformandu-se intr-o rutina dar fara sa ii faca cu nimic mai buni decat cei care poate nu merg atat de des.

Eu mi-am ales sotul in functie de comunicarea frumoasa dintre noi, de sentimnetul de iubire prezent si de schimbarea care se produce in om atunci cand iubeste. Dumnezeu m-a ajutat sa imi dau seama ca aparitia lui in viata mea a fost o surpriza placuta absolut din toate punctele de vedere si a continuat sa fie pe tot parcursul relatiei.

Cred ca o calitate extrem de importanta este compatibilitatea ( structura sufleteasca asemanatoare) care conduce spre comunicare si comuniune deosebita...pentru ca asa credinciosi sunt multi, dar tot trebuie sa alegem si intre credinciosii astia ( pentru ca eu am avut ceva prieteni teologi...dar am considerat ca locul lor nu era langa mine) ;)

Doamne ajuta in aflarea partii tale de la Dumnezeu!

Multi frati si surori ,sinceri fiind, apreciaza sau urmaresc la ,,consortii" lor diverse calitati. Acestea sunt desprinse din modelul tatalui sau prin completarea modelului tatalui sau a altui barbat considerat exemplar in familie(bunic, unchi ,frate mai mare,profesor,duhovnic,etc). Altii, cu o minte si dorinta mai cuprinzatoare , spun asa, la general ca doresc un om indumnezeit, care sa mearga la biserica si nimic mai mult !In Romania sunt 87% ortodoxi ; asta este imbucurator si ar parea la prima vedere ca totul este bine. Dar sa nu uitam ca din acesti 87% ortodoxi si care merg pe la biserica(mersul la biserica este total diferit de mersul ,,pe la biserica")care se inchina la icoane, care stau la slujbe, ba care chiar se mai spovedesc din cind in cind fac parte cei care au vicii sau patimi si nu sunt asa putini cum s-ar putea crede : unii sunt un pic spritari, altii un pic nervosi si repeziti, altii fumatori de care nu se poate lasa, altii sunt putin iubitori de femei - asa, fara sa exagereze-altii amatori de fotbal si de baietii din gasca, altii nu au preocupari culturale si abia au asteptat sa termine cumva cu scoala ca si asa se urisera de ea, altii se inversuneaza putin impotriva soacrelor pt. ca prea sunt artagoase si nici nu le mai vrea la vedere prin casa lui, altii sunt banuitori si gelosi ori poate foarte posesivi, altii desi sunt rivnitori nu prea se roaga si li se pare ca nevasta lor prea a luat-o razna de la o vreme cu biserica, altii desi sunt crestini nu pot rabda infrinarea din posturi si isi poftesc sotia crezind cu toata taria ca nu este nici un pacat deoarece D.zeu a binecuvintat familia ,altii sunt duri/f. exigenti cu copii si se inversuneaza incet incet impotriva sotiei ca prea le tine parte ...s.a.m.d.
Multe, multe abateri si lipsuri caracteriale ,de educatie, de cultura ,de instructie si mai ales de credinta adevarata au crestinii care-si zic ortodoxi . Faptul ca ne insotim cu un ortodox este bine dar este doar inceputul ! Apoi urmeaza cautarea si alegerea propriuzisa . Bunul nume sau renume al familiei nu este un lucru de neglijat si poate fi un atuu serios, felul parintilor si obiceiurile sanatoase din casa,nivelul de respect practicat intre membrii familiei,loialitatea si fidelitatea intre acestia ,scolile urmate, hobiurile,inclinatia spre frumos,spre estetic,spre civic, si nu in ultimul rind trasaturile duhovnicesti: daca are o legatura strinsa(mult mai mult decit duminicala)cu biserica, daca a fost crescut de parinti ca un crestin practicant,daca are un bun sau f. bun duhovnic si daca se tine de el, daca-si face pravila proprie cu consecventa, daca citeste literatura ziditoare de suflet constant, dac practica virtutiile crestine,daca ,,pelerineaza" pt. sporul duhovnicesc secundar acestuia...s.a.m.d.
Foarte greu se gaseste un tinar/tinara cu multe calitati desvoltate la fel dar de obicei ne alegem pe cineva care are una sau doua evidente si pt. care il apreciem iar pe restul suportindu-le lipsa si asteptind sa se desvolte si ele . Este greu sa faci o alegere f. buna dar te ajuta tineretea (ca sa treci peste neajunsuri)si mai ales duhovnicul (peste lipsurile duhovnicesti)sa-ti implinesti rinduiala firii !
In ziua de astazi barbatii nu prea mai sunt barbati, nu mai sunt educati din familie pt. asa ceva ,adica sunt mai ,,moi" ,mai imaturi, mai visatori, mai copilandri ,orientati spre ,,valori " efemere, deobicei. Fetele insa, ca mai in tot deauna, stiu mai bine ce vor ,cauta maturitatea, siguranta,garantia, stabilitatea ... Nu discut despre fetele cu viata si pretentii superficiale ca de altfel nici despre asemenea baieti; vorbesc doar de cele crestine .
Asa am vazut eu criteriile de alegere al partenerului si am crezut ca daca am facut o buna alegere pot sa ma culc pe o ureche,ei, nu este asa !... nu am socotit ca peste famile vin navalnic incercarile care daca nu esti tare si induhovnicit te face una cu pamintul ,te duce la suparare, la instrainare ajungind pina la a fi strain in propria-ti casa,si in cele din urma la divort ! De aceea parerea mea este ca cu adevarat casatoria este o mare incercare, o jertfa, un juramint pe care il depui si pe care trebuie sa-l respecti facind multa ,,savirsire" de sine !
Fiecare,insa, are calea si alegerea sa !

si de unde ai stii ca nu-i rinduit de drac?

Iti raspund frumos la insidioasa intrebare - daca te rogi la Dumnezeu si iei sfat de la parintele duhovnic nu o sa fie de la drac! Sfanta Taina a Casatoriei oare cu a cui putere se face? Nu cu a lui Dumnezeu?

Da, asa este dar te-ai intrebat vreodata de ce rata devortului a ajuns la 60% iar in alte tari le este si teama sa mai dea statisticile? iar divort banuiesc ca intelegi ce inseamna macar din auzite, sper..o devastare in toate planurile, dupa o asemenea trauma este foarte greu sa iti revii ca om normal, este ca si cum moare cineva in familie.

Foarte mult adevar in cele expuse de tine mai sus si la fel gandesc si eu. Noi suntem cei care trebuie sa alegem, sa gandim bine deciziile luate....sa incercam sa constientizam daca oamenii cu care ni se intersecteaza viata sunt pentru noi si exista comunicare.

Credinta in Dumnezeu este foarte importanta dar sub nici o forma nu se poate face abstractie de caracterul persoanei.

Incerc sa iti raspund eu...pentru ca e posibil ca unii sa nu prea poata evalua persoanele cu care li se intersecteaza viata si sa aiba impresia ca daca a aparut in viata lor...e de la Dumnezeu automat.