|
Ioan iacob Hozevitul
REłETĂ
DUHOVNICEASCĂ Un dram de viaŃă cât mai este În lumea asta să trăiesti Jertfeste-l numai pentru suflet Si lasă grijile lumesti. Un singur an, sau jumătate, O lună poate Ńi-a rămas, Sau numai ziua cea de astăzi, Ba poate chiar numai un ceas. Pe cât de tainic se arată Hotarul vieŃii pe pământ Pe-atât mai scurt să-Ńi pară drumul Ce duce până la mormânt. Să nu mai cauŃi la plăcerea Prietenilor trecători Căci ei nu pot să te ajute Atuncea când va fi să mori. Prieten bun câstigă-Ńi plânsul Si "Rugăciunea lui Iisus", Căci plânsul stinge focul vesnic Iar ruga te înalŃă sus. De-asemenea să ai prieteni Poruncile dumnezeiesti Pe care, fără de prihană, Cu dragoste să le păzesti. Prietenia cea cu lumea Te lasă singur la mormânt Si numai "faptele credinŃii" Tovarăsi - mai departe - sunt. |
Cezar Ivanescu – Amintirea Paradisului
Când eram mai tânar
si la trup curat, Într-o noapte, floarea mea, eu te-am visat. Înfloreai fara pacat, într-un pom adevarat Când eram mai tânar si la trup curat. Nu stiam ca esti femeie, eu barbat Lânga tine cu sfiala m-am culcat Si dormind eu am visat; tu, visând, ai lacrimat Când eram mai tânar si la trup curat E pierduta noaptea aceea de acum! Carnea noastra, de-i mai stii al ei parfum Poamele ce-n poame stau, gustul carnii tale-l au Si cad mâine toate, putrede, pe drum. Fa-l sa fie, Doamne Sfinte, numai om Pe acel care ne-a ispitit sub pom Si când pomul flori va da, fa sa-i cada carnea grea, Cum cadea-va, dupa cântec, mâna mea… |
Rodica Elena Lupu-din volumul ,,CLIPA''
|
O mica incercare :)
Într-o lume zbuciumată
Unde clopotele abia mai sună Nimeni nu poate să audă Nici măcar sub clar de lună E mult stres, e și durere Dar sunt tot de noi făcute Unde poate fi plăcere Prin păcatele cernute Dacă vezi, cu ochii minții Tot ce mișcă, tot ce zboară Se vor bucura și dinții Si vei devenii comoară |
Crucea mea
Crucea mea mi-e cea mai dragă,
Deși e mare și grea Dar n-o dau pe lumea întreagă Că-mi cumpăr cerul cu ea. Nu-mi doresc alta mai mică, Măcar că-s neputincios Știu că de cad mă ridică Harul Domnului Hristos. Fie crucea cât de naltă Și cât de apăsătoare Când mi-e inima curată Nu mi-e grea și nu mă doare. Fericit ce-l ce o primește Și-o duce fără cârtire Fiindcă ea te izbăbește, Te duce la fericire. Crucea e viața mea, De la naștere la moarte Și de ea nu pot scăpa Oricât aș vrea nu se poate. Cu voie sau fără voie, Câ-i mai mică sau mai mare Bucuros sau de nevoie Crucea'o duce fiecare. Bogatul e tot gândit La averea ce rămâne Iar săracu-i necăjit Câ pe mâne n'are pâine. Mie îmi aduce pace, Îmi dă liniște deplină Greutatea ei îmi place Că mă duce la hodină. Cine-o duce cu plăcere, Vesel și de voie bună Scapă pe veci de durere Și la sfârșit ia cunună. Cine-și lasă crucea jos, N-o duce cum se cuvine Îl pierde și pe Hristos Și se pierde și pe sine. Fără cruce, fără vai! Fără nici-o suferințâ Nimeni nu ajunge-n Rai Mai ales, fără credință. Nu te plânge, crede, taci! Dacă-l ai pe Dumnezeu Nu-ți fie frică de draci: Roagă-te, luptă din greu! Fără luptă, fără chin Și fără cruce pe spate Nu ești credincios deplin, Nici măcar pe jumătate. Dacă crezi numai în tine Nu poți face lucru mare Ba vei fii un fel de nime Dacă n-o porți cu răbdare. Bea până la fund paharul Oricât ar fi de-amar Urcă cu Hristos calvarul Dacă vrei să capeți har. Cu nădejde du-le toate Rabdă, nu scrâjni din dinți, Dacă vrei să le ai toate Și să ai loc între sfinți. Când amaru-ți pare dulce Suferința-ți pare leac El te vindecă prin cruce Atunci dracii fug și tac! Dacă însă-ți pare greu, Lepezi crucea jos și fugi, Ai fugit de Dumnezeu Și-n fundul la Iad ajungi. Doamne, nu'ți cer ușurință Dă-mi o cruce cât mai grea Însă, dă-mi doamne credință Nu cumva să fug de ea. Dă-mi putere,dă-mi tărie, Dă-mi doamne ce vrei să-mi dai Dar dămi ca să-ți slujesc ție Dă-mi ultimul loc din Rai. (Preot Dumitru Lazăr Țabra) |
Crucea singurătății
În mijlocul a milioane de oameni,
Până să Te întâlnesc, Am dus Crucea singurătății. Și cu cât oamenii mă înghesuiau mai mult În autobuze, în tramvaie, Cu atât mă apăsa durerea singurătății, Mai mult. Era să mor sub Cruce, Înnebunind de singurătate În mijlocul oamenilor nepăsători - Alinându-mă cu scrierile celor morți (Citind poezii, mai ales de Eminescu), Dar Ți-ai făcut milă de mine, Ai venit să-mi porți Tu Crucea, Te-am cunoscut prezent în mine Și totul s-a transformat Într-o poezie vie a vieții de zi cu zi. Oamenii au început să capete chip În jurul meu, Și eu însămi nu m-am mai recunoscut Când m-am privit în oglinda inimii. |
Frumos Spus..cuvinte in care ma regasesc si imi dau fiori.
|
Nu mai doresc acest pamant
Care ucide fara mila atatea vise, Ce-au fost candva cu-atata dor Si cu iubire si speranta faurite. Iisuse, ranile ma dor. Mai toarna-mi iar un strop din sfanta-Ti mangaiere Caci lacrimi ard pe-al meu obraz Si numai Tu, Iisuse, poti sa-mi dai putere. Mi-e dor de cer, mi-e dor de Tine... M-am saturat de pamantul cu suspine. Mi-e dor, Iisus, mi-e dor de-acas` Sa las in urma lacrimi grele si necaz. |
Cantec superb
Cruce sfanta parasita
Langa margine de drum Coperisul tau se strica Cu crestinii de acum Oamenii nu-si mai ridica Palaria –n dreptul tau Sa se-nchine si sa zica Doamne feri-ne de rau Nimeni astazi nu mai vine Sa te-aseze iar frumos Bate vantul , te doboara Cu icoana lui Hristos Dar credinta mea imi spune Ca mult nu va dainui Printr-o tainica minune Crucea tot va birui Mi se pare superba aceasta melodie, o am in minte pe Ileana Sipoteanu care o canta... Doamne ajuta! |
Haiku atribuit unui calugar athonit
I-am spus migdalului:
Frate, vorbeste-mi despre Dumnezeu! Si migdalul a inflorit... |
Citat:
|
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Sa faci din sufletul meu o casa a Ta[/SIZE] [SIZE=3] Doamne ajuta-ma sa imi tin sufletul curat, [/SIZE] [SIZE=3]In lumea aceasta plina de rautate si pacat; [/SIZE] [SIZE=3]De rautatea oamenilor sa nu-mi fie atins , [/SIZE] [SIZE=3]Nici de ei invins! [/SIZE] [SIZE=3]Sa fie sufletul meu [/SIZE] [SIZE=3]Ca un fluture zburator, [/SIZE] [SIZE=3]In lume calator… [/SIZE] [SIZE=3]Plin de speranta si de dor; [/SIZE] [SIZE=3]Nevinovat ca porumbelul; [/SIZE] [SIZE=3]Si doritor de bine asa cum doresc ingerii cerul. [/SIZE] [SIZE=3]Sa faci din sufletul meu [/SIZE] [SIZE=3]O casa in care sa locuiesti Tu mereu! [/SIZE] [SIZE=3]Sa ma ridici cand imi este greu [/SIZE] [SIZE=3]Si sa imi stergi lacrima grea [/SIZE] [SIZE=3]De pe fata mea. [/SIZE] [SIZE=3]Ajuta-ma sa merg pe al Tau drum, [/SIZE] [SIZE=3]Intareste-ma ca si pana acum. [/SIZE] [SIZE=3]Ajuta-ma sa-i ajut la randul meu, [/SIZE] [SIZE=3]Pe cei care sunt la greu. [/SIZE] [SIZE=3]O Doamne te rog sa ma faci un zambet, [/SIZE] [SIZE=3]Pe fata celui ce plange. [/SIZE] [SIZE=3]Da-mi o lumina, dintr-o stea [/SIZE] [SIZE=3]Sa luminez pe cel care are viata intunecata si grea! [/SIZE] [SIZE=3]Sa ii dau speranta, [/SIZE] [SIZE=3]Si pofta de viata [/SIZE] [SIZE=3]Ca viata pe care ne-ai dat-o in dar [/SIZE] [SIZE=3]Este al tau har! [/SIZE] [SIZE=3]Sa le arat mereu, [/SIZE] [SIZE=3]Ca nimic nu este greu [/SIZE] [SIZE=3]Cand te au pe tine Dumnezeu! [/SIZE] |
[COLOR=black] Zbor mai sus decat voi[/COLOR] [COLOR=black][SIZE=3] [/SIZE][/COLOR] [SIZE=3][COLOR=black] [/COLOR][COLOR=black]Oamenii spun ca nu am aripi sa zbor;[/COLOR][/SIZE] [COLOR=black][SIZE=3]Ca sunt intr-un carucior![/SIZE][/COLOR] [COLOR=black][SIZE=3]Dar eu zi de zi ma inalt usor,[/SIZE][/COLOR] [COLOR=black][SIZE=3]Cu sufletul ,nu cu trupul ,care este trecator.[/SIZE][/COLOR] [COLOR=black][SIZE=3]Ca sufletul nu sta in carucior:[/SIZE][/COLOR] [COLOR=black][SIZE=3]Ci zboara mai sus[/SIZE][/COLOR] [COLOR=black][SIZE=3]Decat puteti[/SIZE][/COLOR] [COLOR=black][SIZE=3]Zbura voi![/SIZE][/COLOR] [COLOR=black][SIZE=3]Si ma trezesc mereu zambind,[/SIZE][/COLOR] [COLOR=black][SIZE=3]Ca a venit o noua zi ca sa inving![/SIZE][/COLOR] [COLOR=black][SIZE=3]Cu ajutorul lui Dumnezeu am sa va schimb,[/SIZE][/COLOR] [COLOR=black][SIZE=3]Si am sa va arat ca o sa castig .[/SIZE][/COLOR] [COLOR=black][SIZE=3]Tot mai sus eu am sa ma ridic [/SIZE][/COLOR] [COLOR=black][SIZE=3]Ca viata este frumoasa pe picioare sau in carucior;[/SIZE][/COLOR] [COLOR=black][SIZE=3]Cand esti optimist si il ai in suflet pe Dumnezeu[/SIZE][/COLOR] [COLOR=black][SIZE=3]Si zambesti asa cum o fac eu.[/SIZE][/COLOR] |
Toate trec si nimic bun nu iti las
[SIZE=3] [/SIZE] [SIZE=3] Sa poti ajuta pe cineva chiar si cu o vorba buna[/SIZE] [SIZE=3]Atunci cand tu ai mai mare nevoie de ea![/SIZE] [SIZE=3]Sa faci pe cineva sa zambeasca ,[/SIZE] [SIZE=3]Chiar daca sufletul tau iti plange![/SIZE] [SIZE=3]Viseaza cand altii nu mai pot sa o faca;[/SIZE] [SIZE=3]Intinde tu mana....[/SIZE] [SIZE=3]Cand altii vor sa o retraga[/SIZE] [SIZE=3]Sa fie in jurul tau lumina,[/SIZE] [SIZE=3]Cand altii in intuneric se afla![/SIZE] [SIZE=3]Sa dai si lor din lumina ta[/SIZE] [SIZE=3]Asta daca vor sa o vada...[/SIZE][SIZE=3] [/SIZE] [SIZE=3]Sa fii tu insuti si atat[/SIZE] [SIZE=3]Si poti castiga mai mult.[/SIZE] [SIZE=3]Dar timpul trece pe langa tine[/SIZE] [SIZE=3]Prea mult in lume ratacesti;[/SIZE] [SIZE=3]Si fericirea o cauti[/SIZE] [SIZE=3]Nestiind pe ce drum mergi[/SIZE] [SIZE=3]Sau cine esti,[/SIZE] [SIZE=3]Si zi de zi alergi[/SIZE] [SIZE=3]Dar te dezamagesti la fiecare pas,[/SIZE] [SIZE=3]Ca toate trec si nimic bun nu iti las[/SIZE] [SIZE=3]Decat o lacrima amara pe obraz[/SIZE] [SIZE=3]Si in suflet un oftat..[/SIZE] [SIZE=3] [/SIZE] |
Tu ,Doamne
de Ignatie Grecu
Dezbraca-se intai ciresul cel subtire Ca un arhireu dupa slujire. Vesmintele de aur le lasa ca sa cada In iarba ce suspina,impovarata. Pasarile care vaslesc pe sus Sunt ingerii Tai,Doamne,sau nu-s? Ca bat asa de-ncet din aripile line Amintindu-ne mereu de Tine. Iar norii straluciti si plini de para Sunt treptele pe care suie si coboara Lumina Ta cea dulce si frumoasa Cu care Te-nfasori cand sezi la masa Iar sfintii,aurora,Te-nconjor, Tu,Doamne al iubirii,Cel nemuritor. |
Citat:
Dumneavoastra sunteti autorul acestei minunate poezii? |
Treptele rugaciunii
http://aureliantimar.wordpress.com/2...le-rugaciunii/
(ianuarie 2012 – scrisă sub ascultare) Un izvor de ne-nțelese șoapte, Secat în al lumii întins deșert, A început să susure-n noapte, Chemând la viață un suflet inert. … … … … … … … … … … … … … … Gândurile-ntinate se-adapă, Pângărind cu-al rațiunii picior, Apa, cum alta nu-i mai curată, Neștiind de al simțirii ulcior. … … … … … … … … … … … … … … Lacrimi în pace, gânduri inundă, Pornind din a inimii văpaie, Și ființa spre Domnu-o afundă, Arzând în spate, munți de gunoaie. … … … … … … … … … … … … … … Trupul doarme, inima veghează Focul Sfânt din ea să nu se stingă. Visul se arde, nu mai cutează, Liniștea nopții s-o mai atingă. … … … … … … … … … … … … … … Inima și mintea sunt curate, De-acum Ceru-i reflectat în ele. Darurile Sfinte revărsate, Îi cheamă pe cei căzuți în rele. … … … … … … … … … … … … … … Fața strălucește ca un soare, Mierea raiului este gustată, Raza întreit copleșitoare, Chiar din astă viață i se-arată. … … … … … … … … … … … … … … Pân’ la al treilea cer a fost răpit, În trup sau în duh, nimeni nu știe Cuvinte de nespus a auzit. Dumnezeul nostru slavă Ție! |
Semnul Sfintei Cruci
de Sfantul Ioan Iacob Semnul crucii este noua Scutul cel mantuitor Care departeaza raul Si ne da la toate spor. Deci sa facem cum se cade Crestinescul nostru semn, Caci vrajmasii fug atuncea Ca de preacinstitul lemn. Iar acei ce bat in cobza Si pe cruce o ingana, Au samanta necredintei Si pecete rea la mana! N-au evlavie in suflet, Nici rusine la obraz Plecaciune nu pot face Ca-i "boierul pe grumaz"! Domnul cerurile pleaca Pentru neamul omenesc, Iar la El sa-si plece capul- Multi crestini nu se silesc. El intinde sus pe cruce Mainile dumnezeesti, Tu macar a face "semnul" Omule nu te silesti. El ne mantuie crestine Savarsindu-Se pe lemn, Iara tu socoti rusine |
Rugaciune
de Mihai Eminescu Nadejde si-ntarire si zid de mantuire pe tine castigandu-te, ingenunchem rugandu-te: de chinuri ce ne bantuie, Marie, tu ne mantuie! O, Sfanta Marie! Tu, maica durerilor, regina tariilor, taria soliilor, izvoru-ndurarilor luceafar al marilor, indura-te, pleaca-te, nadejdea corabiei, invingerea sabiei, limanul sarmanilor si soarele anilor, balsamul ranitilor, norocul iubitilor, o, da-ne tarie, Sfanta Marie! Iisuse Hristoase, de oameni iubitorule, Mantuitorule, izvor mantuirilor, de acum si pururea si-n vecii vecilor! |
Rugaciune
de Mihai Eminescu Craiasa alegandu-te Ingenunchem rugandu-te, Inalta-ne, ne mantuie Din valul ce ne bantuie; Fii scut de intarire Si zid de mantuire, Privirea-ti adorata Asupra-ne coboara, O, Maica prea curata Si pururea Fecioara, Marie! Noi, ce din mila Sfantului Umbra facem pamantului, Rugamu-ne-ndurarilor, Luceafarului marilor; Asculta-a noastre plangeri, Regina peste ingeri, Din neguri te arata, Lumina dulce clara, O, Maica prea curata Si pururea Fecioara, Marie! |
Invierea
de Mihai Eminescu Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al mortii rece spirit se strecura-n tacere; Un singur glas îngâna cuvintele de miere, Inchise în tratajul stravechii evanghelii. C-un muc în mâini mosneagul cu barba ca zapada, Din carti cu file unse norodul îl învata Ca moartea e în lupta cu vecinica viata, Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada. O muzica adânca si plina de blândete Patrunde tânguioasa puternicile bolti; „Pieirea, Doamne Sfinte, cazu în orice colt, Inveninând pre însusi izvorul de viete. Nimica înainte-ti e omul ca un fulg, S-acest nimic îti cere o raza mângâioasa, In pâlcuri sunatoare de plânsete duioasa A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg". Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala Si negrul întuneric se sperie de soapte, Douasprezece pasuri rasuna, miez de noapte, Deodata-n negre ziduri lumina da navala. Un clocot lung de glasuri vui de bucurie, Colo-n altar se uita si preoti si popor, Cum din mormânt rasare Christos învingator Iar inimile toate s-unesc în armonie: Cântari si laude’naltam, Noi, Tie Unuia, Primindu-L cu psalme si ramuri Plecati-va neamuri, Cântând Aleluia! Christos a înviat din morti, Cu cetele sfinte, Cu moartea pre moarte calcând-o, Lumina ducând-o Celor din morminte!" |
Voi n-ati fost cu noi în celule
de Radu Gyr Voi n-ati fost cu noi în celule să stiti ce e viata de bezne, sub ghiare de fiara, cu guri nesatule, voi nu stiti ce-i omul când prinde să urle, strivit de catuse la glezne. Voi n-ati plans în palme, fierbinte, strapunsi de cutitul tradarii. Sub cer fără stele, în drum spre morminte, voi n-ai dus povara durerilor sfinte spre slava si binele tarii. In cantec cu noi laolalta trecand printre umbre peretii, voi n-ati cunoscut frumusetea inalta cum dorul irumpe, cum inima salta gonind dupa harpele vietii. Ce-i munca de brate plapande, ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru, cum scartie osul când frigul patrunde, ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde să spuneti aproapelui vostru. Voi nu stiti în crunta-nchisoare cum minte speranta si visul, când usile grele se-nchid în zavoare, si-n teama de groaznica lui inclestare pe sine se vinde invinsul. Ati stat la ospete-ncarcate gonind dupa fast si orgoliu, nici mila de noi si nici dor, nici dreptate, nici candel-aprinsa si nici libertate, doar ghimpii imensului doliu. Asa sunteti toti cei ce credeti ca pumnul e singura faima. Fatarnici la cuget, pe-alături ne treceti, când noi cu obrajii ca pamantul de vineti, gustam din osanda si spaima. Când portile sparge-se-or toate si mortii vor prinde să urle, când lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate, voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte, căci n-ati fost cu noi în celule. Un suflet poetic e un bun crestin - spunea Parintele Sofronie. Romanii sunt nascuti cu un suflet poetic... |
Îndemn la luptă
de Radu Gy Nu dor nici luptele pierdute, nici ranile din piept nu dor, cum dor acele brate slute care să lupte nu mai vor. Cat inima în piept iti canta ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ? Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta când te ridici cu-n steag, mai sus ? Infrant nu esti atunci când sangeri, nici ochii când în lacrimi ti-s. Adevaratele infrangeri, sunt renuntarile la vis. Cântec deplin de Radu Gyr N-ai lăuda de n-ai știi să blestemi, Surâd numai acei care suspină, Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi, De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. Și dacă singur rana nu-ți legai, Cu mâna ta n-ai unge răni străine. N-ai jindui după frânturi de rai De n-ai purta un ciob de iad in tine. Că nu te-nalți din praf dacă nu cazi Cu fruntea jos, în pulberea amară, Și dacă-nvii în cântecul de azi E că mureai în lacrima de-aseară. Metanie de Radu Gyr Doamne, fă din suferință, Pod de aur, pod înalt, Fă din lacrima velintă Ca intr-un pat adânc și cald. Din lovirile nedrepte Faguri facă-se și vin. Din infrângeri, scări și trepte, Din căderi, urcuș alpin. Din veninul pus in cană Fă miresme ce nu pier. Fă din fiecare rană o cădelniță spre cer; Și din fiece dezastru si crepuscul stins în piept, Doamne, fă lăstun albastru si fă zâmbet înțelept. Știu că sunt lut de Radu Gyr Știu că sunt lut, dar nu știu cine mi-a pus în piept albine stranii, să-mi scoata mir din mărăcine, din bălării, impărtășanii. Minunea mea se-ntamplă vie din mofturi mici și biete fleacuri... Un colț de-al meu e-o-mpărăție, o zi de-a mea răsfrânge veacuri. De nu strâng mările in brațe, prin câte-o baltă tot deretic si gheara mea tot stă să-nhațe din orice taină câte-un petic. Si dacă-ncălecat pe-o rază ea nu mă urcă-n cer, incalte de-o schioapă-n aer tot cutează peste cotețe să mă salte. |
Iisus in celula
de Radu Gyr Az’ noapte Iisus a intrat la mine-n celulă. O, ce trist, ce înalt era Christ ! Luna-a intrat după El în celulă, Si-L făcea mai înalt si mai trist. Mâinile Lui păreau crini pe morminte, Ochii adânci ca niste păduri. Luna-L bătea cu argint pe vesminte, Argintându-I pe mâini vechi spărturi. M-am ridicat de sub pătura sură: - Doamne, de unde vii? Din ce veac? Iisus a dus lin un deget pe gură Si mi-a făcut semn ca să tac... A stat lângă mine pe rogojină... - Pune-mi pe răni mâna ta. Pe glezne-avea umbre de răni si rugină, Parcă purtase lanturi, cândva... Oftând, Si-a întins truditele oase Lungeau pe zăpada Lui vărgi. Părea celula munte, părea Căpătână, Si misunau păduchi si guzgani. Simteam cum îmi cade tâmpla pe mână, Si am dormit o mie de ani... Când m-am trezit din grozava genună, Miroseau paiele a trandafiri.. Eram în celulă si era lună, Numai Iisus nu era nicăieri... - Unde esti, Doamne? Am urlat la zăbrele. Din lună venea fum de cătui. M-am pipăit, si pe mâinile mele Am găsit urmele cuielor Lui... |
Rugaciunea unui dac
Mihai Eminescu Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor, Nici samburul luminii de viata datator, Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeauna, Caci unul erau toate si totul era una; Pe cand pamantul, cerul, vazduhul, lumea toata Erau din randul celor ce n-au fost niciodata, Pe-atunci erai Tu singur, incat ma-ntreb in sine-mi: Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi? El singur zeu statut-au nainte de-a fi zeii Si din noian de ape puteri au dat scanteii, El zeilor da suflet si lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mantuire: Sus inimele voastre! Cantare aduceti-i, El este moartea mortii si invierea vietii! Si el imi dete ochii sa vad lumina zilei, Si inima-mi implut-au cu farmecele milei, In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers Si-n glas purtat de cantec simtii duiosu-i viers, Si tot pe lang-acestea cersesc inc-un adaos: Sa-ngaduie intrarea-mi in vecinicul repaos! Sa blesteme pe-oricine de mine-o avea mila, Sa binecuvanteze pe cel ce ma impila, S-asculte orice gura ce-ar vrea ca sa ma rada, Puteri sa puie-n bratul ce-ar sta sa ma ucida, S-acela intre oameni devina cel intai Ce mi-ar rapi chiar piatra ce-oi pune-o capatai. Gonit de toata lumea prin anii mei sa trec, Pan' ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrimi e sec, Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste, C-ajung pe mine insumi a nu ma mai cunoaste, Caci chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o, Ca pot sa-mi blestem mama, pe care am iubit-o Cand ura cea mai cruda mi s-ar parea amor... Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor. Strain si far' de lege de voi muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru in ulita l-arunce, Si-aceluia, Parinte, sa-i dai coroana scumpa Ce-o sa amute canii, ca inima-mi s-o rumpa, Iar celui ce cu pietre ma va izbi in fata, Indura-te, stapane, si da-i pe veci viata! Astfel numai, Parinte, eu pot sa-ti multumesc. Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc. Sa cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec, Spre ura si blestemuri as vrea sa te induplec, Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curma Si-n stingerea eterna dispar fara de urma! |
Iubire nebuna
Iubire nebuna De mic, eu frecventat-am temple si biserici. In ele, Dumnezeu era slavit. Cantau zelos si tamaiau feluriti clerici. Ei sustineau ca-i drept sa fii iubit. Crescand, insa, vazut-am asa jale-adanca In lumea asta a lui Dumnezeu, Incat mi-am zis: "El are inima de stanca. Altfel ne-ar usura acest drum greu. Se zbat copiii mici de friguri in spitale. Se roaga pentru ei parintii tristi, Dar e-n zadar. Se duc cei dragi pe-a mortii vale, Chiar daca-n rugaciune mult insisti. Sunt arsi de vii-n cuptoare oameni fara vina Si cerul tace, lasa totu-a fi. Cum sa se mire Domnul daca, in surdina, Si credinciosii-ncep a se-ndoi? Flamanzi si prigoniti pana si-n propria tara, Ei stau far' de raspuns la intrebari. Expus e Insusi Sfantul Nume la ocara Cand peste noi cad grelele ocari. Cum sa-L iubesc pe Cel ce a creat microbii Si tigrii care sfasaie pe om? Cum sa iubesc pe Cel ce-si chinuie toti robii Doar ca mancat-a unul, odata, dintr-un pom? Mai rau ca Iov, stau far' de copii, sotie Si fara de amici mangaietori. Stau fara soare si-aer intr-o puscarie, In cea mai aspra dintre inchisori. Viitorul meu cosciug mi-e astazi pat de scanduri. Intins pe el, eu a-mi da seama-ncerc: De ce mereu spre Tine-alearg-a mele ganduri, Iar prin ce scriu trasez in jurul Tau un cerc! De ce ma arde-o dragoste-nfocata? De ce esti Tu subiectu-a orice cant, Desi stiu bine ca-s mireasa lepadata! Curand voi putrezi intr-un mormant. Dar nu, nu a iubit Mireasa din Cantare Cand intrebatu-s-a de este drept. Iubirea este propria ei justificare. Iubirea nu e pentr-un intelept. Chiar prin ispite mari de-o fi silita-a trece, Nu inceta-va totusi a iubi. De-o arde-un foc, sau valuri stau s-o-nece, Ea saruta-va mana ce-o lovi. La grele intrebari de n-a aflat raspunsuri, E-ncrezatoare - si va astepta, Caci vor patrunde raze-n ascunzisuri Si adevarul se va arata. Iertarea multelor pacate doar sporit-a Al Magdalenei foc mistuitor, Dar ea parfum si lacrimi daruit-a 'Nainte de cuvantu-Ti iertator. Iar daca nu-l spuneai, ea tot ar sta si-ar plange De dragostea ce-Ti poarta si-n pacat. Ea Te-a iubit 'nainte de varsasesi sange. Ea Te-a iubit 'nainte de-ai iertat. Nici eu nu ma-ntreb de-i drept sa-Ti dau iubire, Nu Te iubesc s-ajung eu mantuit. Eu Te-as iubi si-n vesnica nefericire, Si chiar de flacari de-as fi mistuit. De-ai refuza sa Te cobori la oameni, Tu mi-ai fi fost un vis indepartat. De refuzai Cuvantul Tau sa-l sameni, Te-as fi iubit si far' sa-l fi aflat. De sovaiai, de-ai fi fugit de rastignire, Nemantuit, eu totusi Te-as iubi. Chiar si pacat daca-Ti gaseam in fire, Cu dragoste-mi Ti l-as acoperi. Acum cuvintele-mi vor deveni nebune, Ca toti sa stie cat de mult iubesc. Acuma voi atinge necantate strune. Pe-o melodie noua Te slavesc. Profetii toti de-ar fi prezis pe Altul, Pe Tine, nu! Pe ei, i-as lepada. Dovezi cu miile dac-ar avea cel'laltul, Iubirea-mi pentru Tine as pastra. De-as banui la Tine-nselaciune, Plangand, eu pentru Tine m-as ruga. De-ar inceta in lume fala-Ti sa rasune, Iubirea-mi pentru Tine nu s-ar micsora. Cum pentru Saul, Samuel o viata-ntreaga In post si rugaciune s-a zbatut, Asa ar rezista iubirea ce ne leaga, Chiar dac-as sti ca esti un fiu pierdut. De nu Satan, ci Tu in ratacite clipe, Revolta cea din cer ai fi produs, De Tu Ti-ai fi pierdut cerestile aripe Si-ai fi cazut din Raiul cel de sus, Eu, neavand nadejdi, nadajdui-voi totusi Caci Tatal cel ceresc Te va ierta, Si impacat cu El, pe-aleile de lotusi, Pe strazile de aur, Tu Te vei plimba. De-ai fi un mit, as parasi realitatea; Cu Tine-n fantezie as trai. De-ar izbuti neexistenta-Ti sa-mi arate, Din dragostea-mi Tu viata ai primi. Nebuna, fara de temeiuri mi-e iubirea, Asa cum este si iubirea Ta. Gaseasca-Si Domnu-n asta fericirea. Mai mult decat atat, eu nu-i pot da. de Richard Wurmbrand |
Rugaciune
RUGACIUNE
cu Dumnezeu marturisesc dorul dragostei; inchipuire ferice -n ceruri imi sunt cand in iubire spun ca graiesc dragostea dorului; - Doamne oare pana cand ma vei tine-n intunerecul cel mare zidind Palate pe nisipuri miscatoare visului? - Da Doamne traire sufletului meu iubind Clipa de gratie a rostirii… Cu a Psalmilor fervoare eu lovind In umbra celui rau, prapastie sa-i deschid Sa se arunce-n haul vremurilor de el pretise, noua ca desfrau La ruga mea in noapte catre Tine… Cu lacrima Tu sa improspatezi obrazul meu In zambet sa-mi sadesti Tu Doamne visul Tau Graind eu cu glasul ingerului prin vocea grava a prorocului Apocalipsul vremii in faptul serii omului mereu perfid… RUGACIUNE - DOAMNE de-as fi inaintea Ta doar o palma de pamant Tarana istovita m-as afla in urma privirilor Tale Asteptand ploaia – Ti tamadiutoare Inapoia binecuvantarii Tale mi-as lasa Pacatul meu de-oi fi si anul asta fara rodul cel mucenicesc Rugandu-te ca din placerea zilei , moale Fruct de carne sa ma zidesti in chip si suflet spre asemanare -Tu, Doamne sa daruiesti Raiului Tau, carare Si pasii omului spre cercetare, Calea Ta sa -i fie -Tu, Doamne, lasand de pretutindeni, tuturora Peste intinderi slava Ta… RUGACIUNE Doamne lasă-mi cugetul În umbra măreției Tale Alunecând, în visul rostirilor corale Doamne umple-mi umbletul De purpură în pârgul asfințitului din zumzetul zorilor Doamne doruieste-mi privirea de murmurul norilor în ropotul răsăritului din roua nopților printre lacrimi și nevoințe ca petale de gând ce se aștern peste Rugi și Sfinte Taine precum migdale de cânt Doamne lumina ochilor mei tânjește După a Ta cale Care –n chip de amurg îmi răsare Printre șoapte ce curg în rugi zenitale Se alintă frisonul cerului și se alină firoul taranei Când glasul omului și ruga femeii sunt dăruite în veac rostului nemărgitei aflări a fericirilor din Apoi… |
De vreti iubiri...
Bunget Marin
De vreti iubiri Sa cresteti, Udati-le cu lacrimi! Din dragoste si vise, Faceti-le vesmant. Si vorbe dulci. si doruri, Rostite fara patimi. Feriti-le de ura Ce naste Din cuvant. Plapande sunt, Si mor La prima vorba goala, Lasand sa Creasca-ntr-una, Durerile din noi. Ce rost Sa suferim...? Iubirea e o boala. Al carei leac E trainic, Dor cand suntem in doi. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 21:20:32. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.