Printr-o pretinsa autoritate, ar sustine cauza straine de ortodoxie.
Caz clasic -> cutiuta cu moaste a lui Danion, care dupa ce a ajuns sa izvorasca chiar de doua ori (parca) chipurile mir, in public, la conferintele lui, posesorul lor a ajuns sa faca propaganda stilista si sa defaimeze parinti ortodocsi cum ar fi par. Cleopa.

Din pacate sunt destui (din toate partile) care ar dori sa-i vada mai degraba ca fiind legionari decat ortodocsi sau in alta ordine de idei, legionarismul l-ar fi facut mai ortodox decat ortodoxia pe sfantul cutare.

La modul general da, sunt un exemplu pozitiv.

Dar atat timp cat nu sunt canonizati, pot fi pomeniti doar in rugaciunile particulare, poti avea evlavie personala ca la un sfant, etc.

Sa-i tii slujba, publica, ca unui sfant "cu acte in regula" deja mi se pare ne-canonic si nu mai miroase a ortodoxie.

Evlavia populara este o conditie a canonizarii si nu o urmare a acesteia. Toate in lume au un inceput. La putin timp dupa ce a murit Sfantul Vasile cel Mare, prietenul sau, Sfantul Grigorie Teologul, l-a numit sfant, l-a numit si ,,cel Mare". Cei care percep sfintenia cuiva au datoria de a o face cunoscuta spre slava lui Dumnezeu si spre folosul aproapelui.

M-am nimerit odata la o lansare de carte la libraria Sophia. Eu mersesem sa cumpar cateva carti si daca tot am ajuns am stat putin sa ascult despre ce se vorbeste. Se lansa o carticica cu viata si acatistul Parintelui Ilie Lacatusu. Un parinte invitat (nu ii stiu numele) spunea ca in calendarul ortodox avem mai multi sfinti ce nu au fost canonizati si a dat mai multe exemple, printre care si Sfintii Constantin si Elena. Ideea era ca nu trebuie sa asteptam ca un sfant sa fie canonizat si apoi sa ne rugam lui.

Evlavia populara este doar una dintre conditiile canonizarii sfintilor. Nu trebuie insa absolutizata, in sensul ca nu trebuie sa vedem in popor un "barometru" care indica, cu precizie absoluta, starea de sfintenie. Poporul poate manifesta evlavie si in cazuri pe care Biserica le priveste cu rezerva.

Evlavia populara autentica este dovada faptului ca "lumina nu poate fi tinuta sub obroc", ca sfintenia irumpe, vindecand oamenii sufleteste si trupeste, facandu-i sa se apropie unii de ceilalti duhovniceste intru Hristos. Pana la urma, evlavia populara este o taina. Ea nu se cere explicata in termeni psihologici, sociologici etc., cat traita ca si cale prin care Hristos Se proslaveste prin sfinti.

14 mai – Praznicul Sfinților Închisorilor: Al doilea hram al Mănăstirii Petru Vodă



În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea sfinţilor mucenici ce au pătimit în temniţele comuniste din România.
Aceşti sfinţi mucenici s-au săvârşit în temniţele comuniste din România între anii 1945-1964, fiind chinuiţi în multe feluri: cu foame, cu frig, cu bătăi, cu teroare continuă, cu insulte şi umiliri nenumărate şi cu multe alte chinuri scornite de diavol şi slugile lui pentru a le înfrânge credinţa şi a-i compromite. Unii de pe urma grelelor pătimiri s-au îmbolnăvit, îndoindu-li-se chinurile deoarece asistenţa medicală era condiţionată de compromitere.


Aceştia pe care îi cinstim astăzi ca şi sfinţi sunt aceia dintre zecile şi sutele de mii de purtători de zeghe din România comunistă care au murit cu nădejdea vieţii veşnice şi mărturisind dreapta credinţă, indiferent de culoarea politică, motivul arestării sau viaţa pe care au dus-o înainte. Căci suferinţa îndurată în închisori, în lagăre de muncă forţată, în anchete sau în marea închisoare care a devenit România după 1945, i-a înţelepţit, făcându-i să înţeleagă rostul lor în mijlocul acestei suferinţe: ispăşirea păcatelor proprii şi ale neamului întreg. A fost o generaţie de jertfă pe altarul acestui neam. De aceea amintirea lor mult înflăcărează inimile noastre spre păzirea neştirbită a rânduielilor strămoşeşti: credinţa şi dragostea de neam. Ei sunt sufletul şi cetatea neamului nostru. Căci prin jertfa lor şi a altora mai dinainte asemenea lor a dăinuit neamul nostru în istorie păstrându-se în valorile credinţei. Şi nădăjduim să se păstreze şi de acum înainte, cu rugăciunile lor, până la Învierea cea de obşte.


Dintre cei pe care îi cinstim astăzi unii au murit în închisori, în lagăre, în anchete, la securitate, alţii ucişi mişeleşte sau executaţi pe întregul cuprins al ţării. Majoritatea au fost îngropaţi în gropi comune, în locuri necunoscute, sfinţind întreg pământul ţării. Cele mai mari şi mai cunoscute centre de exterminare sunt: Aiud, Gherla, Jilava, Piteşti, Târgu Ocna, Canalul, Delta Dunării, Sighet, Mislea, Miercurea Ciuc.


Sfinţii mucenici au luptat cu comunismul şi cu cei ce l-au condus din umbră. Aceştia căutau să distrugă aşezarea şi vechile rânduieli creştine ale ţării. Mucenicii şi-au dat trupurile lor morţii, dar cu sufletul au rămas biruitori, nefăcând nici un compromis. Ei sunt stâlpii şi temelia credinţei şi ai neamului; stele şi făclii purtătoare de lumină în întunericul acestui veac pierzător.


Lupta împotriva comunismului a început la noi în ţară în 1919, la Iaşi. Au căzut în această luptă sfinţindu-se sute de martiri înainte de anul 1945. Pe toţi aceştia îi numărăm în ceata sfinţilor de astăzi.


Prin rânduiala lui Dumnezeu unii mucenici au ieşit vii din temniţe în 1964 continuându-şi viaţa în sfinţenie, fiind prigoniţi şi umiliţi până la sfârşitul vieţii: Pr. Gheorghe Calciu, Pr. Ilie Lăcătuşu, Pr. Dimitrie Bejan, Virgil Maxim, Ioan Ianolide, Pr. Marcu, Pr. Ioan Negruţiu, Dumitru Bordeianu şi mulţi alţii. Şi pe ei îi cinstim astăzi împreună cu fraţii lor ce s-au săvârşit în temniţe.


Dintre miile de sfinţi unii au fost ţărani, alţii intelectuali; unii militari, alţii muncitori; unii studenţi, iar alţii preoţi şi monahi; şi pe scurt să zicem: au fost din toate categoriile sociale şi de toate vârstele. Au fost şi femei multe, soţii şi mame îndurerate şi chiar copiii.


S-a ales această zi de prăznuire deoarece la această dată, în anul 1948, s-a dezlănţuit cea mai cumplită prigoană împotriva suflării româneşti. Mii şi zeci de mii de oameni au fost ridicaţi în noaptea de 14 spre 15 mai. De aceea s-a socotit ca fiind potrivită această zi ca simbol al pătimirii neamului românesc în veacul al 20-lea.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin."

Sursa: http://apologeticum.wordpress.com/20...ii-petru-voda/

Eu nu stiu daca sora "alinnna" a avut ea, asa, vreo tragere catre ceva deosebit sau doar s-a apucat sa ne deranjeze pe noi cu un asemnea subiect ?
Ce povesti cu sfinti ortodocsi ? Cu cine mai ? Cu FDC-isti ? Bai ce ...ce... ce treaba !
Unde vedeti voi sfinti ? Si ceee, acatistul lor este aprobat de BOR (cum zicea un distins anonim !) ? Si ceee mai, au scos deja icoane cu neiconici ?
Bai ce chestii ! Ce este asta mai ?
Mai !... frumos este sa avem preocupari savante , civice, sa fim dati naibii de loiali la tot veneticii de neam ! Frumos este sa vorbim si sa sustinem monarhia mai, nu detinutii aia din inchisori, tbc-istii si puturosii aia .
Mai ortodocsilor , mai, sa nu cereti voi voie de la spatolici pt. un asemenea subiect de discutie ? Si sa nu aveti voi argumente solide , ba , da solide, cu care sa puteti sta in fata oricarui parasutat in lume, pt. astia pe care ii sustineti voi ? Mai si sa cinstiti voi pe niste taranoi (pe linga astia din puscarii, care de data asta nu se pun la socoteala !) si "ciori din Carpati" din sec XVIII, care au stat impotriva popicului de Roima aratindu-i ca Ardealul nu este de cumparat si infricosat in intregime chiar daca bate el din picioare la brat cu keiserul ?...si care a fost prima vostra greseala de indrasneala !... si sa tot continuati asa, baiiiii !?
Bai , dar aveti asa un dar de a va baga numai in lucruri enervante, fara sa cereti voie nimanui, de numa, numa !

Ia luati voi aminte la fratii spatolici , ia uitati-va ce frumosi sunt ! Ia faceti si voi ca si ei ! Ia vindeti-va si voi pe 2 craitari si incepeti sa va ocupati cu sofisme inrosite in alb... sa vedeti , atunci credeti ca veti mai putea si voi sa il mai vedeti pe Dumnezeu ? Ia fiti toti intr-o forma si abandonati pe adevaratul Dumnezeu si pe FDC-istii lui sa vedeti , mai este clara vederea ? Dar cujetarea ? Dar fapta ? Dar sufletul ... sufletul , pe unde a mai haladuit in cazul asta ?

Deci , in concluzie , ia mai terminati cu sfinti si cu acatiste si cu tropare si cu hramurile lor, cu minunile lor in toata tara si in Athos si in Scandinavia si pe unde or mai fi ajuns ei , si cu centre de studii a fenomenului nu stiu care ca pina nu cereti voie de la bonjuristi ... nu este in regula .

Moastele Sfintilor nostrii din inchisori au ajuns si in Africa, la parohiile de acolo, caci aveau nevoie. Am inteles de la Parinti ca se fac multe minuni acolo si ca pe o raza anume din jurul moastelor nu se pot face vraji! Stiti ca in Africa vracii sunt peste tot.
Deci nu e bai, daca nu ne cinstim noi Sfintii, ii cinstesc africanii!

Părintele Gheorghe Purdea în detenţia comunistă
 

Ma bucura faptul ca cei de la Ziarul Lumina au o rubrica numita Memoria Bisericii, in care vorbesc despre preotii inchisi in perioada comunista. Prin intermediul acesta putem si noi sa-i cunoastem si sa ii pomenim.

"Părintele Gheorghe Purdea a fost unul dintre păstorii ortodocşi de înaltă ţinută din zona Turda-Târnăveni, un slujitor dăruit altarului şi păstoriţilor săi. Acesta s-a născut la 26 august 1915, în comuna Pădureni, judeţul Cluj, în familia preotului Gheorghe Purdea, un slujitor iubit în această parte a Ardealului. După şcoala primară din Pădureni (1926), tânărul Purdea a urmat liceul din Turda (1934), apoi, cu mari greutăţi financiare şi cu bursă socială, Academia Teologică din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1943, ulterior obţinând licenţa la Sibiu.

Se căsătoreşte şi este hirotonit un an mai târziu pe seama Parohiei Crăieşti, judeţul Turda. Datorită statutului său în localitate şi pentru că era iubit de credincioşi, după instalarea regimului comunist părintele Purdea a intrat în atenţia organelor de Securitate. Gestul care i-a atras arestarea a fost ajutorul financiar dat unui prieten din copilărie, Traian Berariu, care în perioada interbelică militase în Mişcarea legionară. În fapt, părintele Purdea îl ajutase pe Berariu să-şi vândă grâul pe care îl recoltase de pe câmp, fără a avea cunoştinţă că acesta era urmărit de autorităţi pentru antecedentele politice.

În consecinţă, la 18 iunie 1949, Securitatea a descins la domiciliul său, terorizându-i soţia, pe cei doi copii şi făcându-i o percheziţie amănunţită. Părintele era acuzat de omisiune la denunţ. La puţin timp, el se prezintă la unitatea de Securitate din Turda, intrând astfel în malaxorul anchetelor. Securitatea l-a trimis în justiţie într-un lot format din 11 inculpaţi. A fost condamnat prin Sentinţa nr. 1619 din 30 noiembrie 1949 a Tribunalului Militar Cluj la 3 ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale“.

Părintele Gheorghe Purdea a cunoscut universul concentraţionar comunist începând cu Penitenciarul Aiud, pentru ca, din 1950, să fie trimis la Canal. A muncit în „brigada hoţilor“ (a preoţilor) de la Valea Neagră, apoi, din mai 1951, la Poarta Albă. Deşi trebuia să fie eliberat la expirarea pedepsei, organele MAI decid încadrarea părintelui Purdea în colonie de muncă pentru 24 de luni. Din noiembrie 1952 este mutat la colonia Galeş, apoi, din august 1953, la Oneşti.

A fost eliberat la 1 mai 1954, părintele fiind nevoit să-şi câştige pâinea lucrând la o întreprindere din Turda. Revine la slujirea preoţească în parohia în care tatăl său ridicase o biserică, la Agriş. În 1966 îl găsim slujitor la Corneşti, judeţul Mureş, pentru ca zece ani mai târziu să iasă la pensie."

http://ziarullumina.ro/sites/default...a-arestare.jpg

Frate Zaharia, grea treaba ne ceri! Am citit ce ai scris, am cugetat, dar nu pot.

Nu ca nu as vrea sa dau ascultare, dar mi-a cazut in mana cartea Arhim. Mina Dobzeu, care a scris "Apocalipsa - planul de salvare a lumii in 7 etape", Editura Agaton, si iata ce citesc la capitolul "Biserica a cincea - Sardes, Pecetea a cincea - Ap. 6,9-11:

"Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o" (Apoc. 6,9)

Sunt sufletele martirilor crestini ce au suferit martiriu de-a lungul timpului, in special in perioada persecutiilor din Imperiul Roman.

"Si strigau cu glas mare si ziceau: Pâna cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sângele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant? (Apoc. 6,10)
"Si fiecaruia i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna -slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei". (Apoc. 6.11)

Acestia, alt numar de martiri, aveau sa fie cei din perioada a sasea, cei de sub Imperiul Sovietic.
(citat din Mina Dobzeu, Apocalipsa, pagina 115)
Intelegi?
In aceste conditii sa ne ierte Dumnezeu pe toti, care am spus sau am gandit ceva rau despre sfintii inchisorilor, caci si despre ei este vorba.

AVEM SI IERARHI MARTURISITORI SUB COMUNISM, CARE AR MERITA CANONIZATI?

M-am întrebat şi eu, ca mulţi alţii, de ce n-au fost canonizaţi încă sfinţii români din prigoanele comuniste. Dincolo de teoriile lumeşti care ar explica acest lucru, rămâne totuşi o realitate duhovnicească, superioară. Iar aceasta cuprinde şi faptul că sfinţii martiri din vremea prigoanelor comuniste sunt sfinţi mari, foarte mari, care au făcut şi fac minuni uimitoare. Unii dintre ei au moaşte întregi, alţii au oase care împrăştie mireasmă plăcută şi/sau picură mir, şi unii şi alţii săvârşesc vindecări şi alte minunate semne… Aceste lucruri, şi altele asemenea, sunt dovezi de nebiruit ale puterii duhovniceşti a sfinţilor mărturisitori din prigoanele comuniste. Putere care, după cum arată istoria Bisericii, este mai mult decât îndestulătoare pentru a birui ceea ce teoriile lumeşti găsesc drept explicaţie pentru întârzierea canonizării.

Şi atunci?

După „ceva vreme” de întrebare şi rugăciune, am înţeles, cred eu, cine întârzie canonizarea sfinţilor închisorilor [1].

De pe pământ – pentru că de aici izvorăşte, de fapt, opreliştea – mirenii şi preoţii care-i cinstesc pe sfinţii din prigoanele comuniste. Pare absurd, nu?

De dincolo, chiar sfinţii închisorilor. Şi mai absurd, nu-i aşa?

De fapt, nu, nu-i absurd. Ci chiar firesc: cei care opresc, în primul rând, canonizările, sunt sfinţii din prigoanele comuniste. Şi o fac din multa dragoste de Adevăr şi din Dragostea cea adevărată ce împodobeşte pe toţi sfinţii.

Ca să înţelegem lucrurile mai bine, cred că trebuie să începem de la atât de frumoasa campanie „Din temniţe spre sinaxare”. O campanie care îşi propune să ajute începerea canonizărilor atât de mult dorite de popor. O campanie în care sunt alături, ca primă propunere de trecere în calendar, trei sfinţi mari: mireanul Valeriu Gafencu, preotul de mir Ilarion Felea, preotul călugăr (ieromonahul) Daniil de la Rarău. Toţi trei, mărturisiţi ca mari mucenici, care au avut o mare iubire faţă de oameni şi o nesfârşită dragoste de Dumnezeu, care au fost cumplit chinuiţi pentru acestea şi au răbdat neclintiţi până la sfârşit. Foarte potrivit aleşi, într-adevăr, dacă…

Oare acum se înţelege de ce sfinţii închisorilor sunt primii care ţin, încă, în loc, propria lor canonizare?

Nu?

Chiar nu se vede că cei trei sfinţi aleşi ca pildă pentru toţi ceilalţi simt lipsa cuiva?

Avem aici un mirean, un preot de mir şi un ieromonah. Minunat! Foarte bine! Dar unde este ierarhul?

Chiar înainte de începerea făţişă a prigoanei comuniste în România ierahii Bisericii lui Hristos deja pătimeau. Abuzurile şi ura soldaţilor şi ofiţerilor sovietici, ale noilor autorităţi de ocupaţie şi colaboraţioniste, ale întregului sistem ce voia să se instaureze au fost simţite nu doar de „masele populare” – ca să folosim o expresie a vremii – ci şi, sau în primul rând, de vlădici.

Patriarhul Nicodim Munteanu a fost înlăturat din scaun, ţinut sub strictă supraveghere, ameninţat şi persecutat până la suspecta sa moarte din 27 februarie 1948.

Mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei este alungat din scaun de sovietici pe 16 august 1947, pus în domiciliu forţat la Agapia şi, după câte se pare, ucis de sovietici în 3 aprilie 1948.

Episcopul Dunării de Jos, Cosma Petrovici, „retras” din scaun prin decret politic în 1947 şi pus sub supraveghere moare „întâmplător” tot în 1948, pe 16 decembrie.

„Din întâmplare”,în acelaşi an 1948 este scos din scaun episcopul Atanasie Dincă, fiind mutat prin mai multe locuri, sub supraveghere permanentă, până la moarte.

În acelaşi an, se înţelege,este alungat şi episcopul Pavel Şerpe, un episcop de numai cincizeci de ani, foarte iubit de muncitorii din Regie, pe care îi ajutase neîncetat, atât în necazurile cele mai obişnuite şi mizere, cât şi în supărările cu patronii.O asemenea legătură între cler şi credincioşi, dar mai ales între un episcop şi muncitori, era cu tot insuportabilă sovieticilor şi colaboraţioniştilor din România ocupată. Este trimis la Seminarul de la Neamţ, alături de alţi patru episcopi alungaţi de comunişti din scaunele lor. Mai târziu, Patriarhul Justinian recurge la ajutorul lui într-o lucrare plină de primejdii, aceea de a sprijini recuperarea Sfintei Mânăstiri de la Curtea de Argeş ocupată de prigonitori şi preschimbată în „casă de odihnă”. Atât de adâncă şi plină de dăruire a fost lucrarea acestui sfânt episcop, încât Securitatea, chiar şi într-o vreme de teoretică destindere, a forţat retragerea lui din scaun. Notele informative arată că a fost sub neîncetată supraveghere şi prigoană până la moartea sa, în 1978.

Episcopul Teodor Trandafir Scorobeţ a trecut prin mai multe valuri de prigoană. Unul dintre ele a fost cel al autorităţilor ungureşti din Transilvania ocupată, care l-au trecut prin doi ani de chinuri în puşcăriile controlate de ei. Prigoana comunistă a fost şi mai cumplită, episcopul martir fiind scos din scaun în acelaşi însângerat an 1948 şi pur şi simplu răpit de autorităţile bolşevice, pentru a fi înapoiat Bisericii… mort. Nu s-a oferit nicio lămurire, nici un act justificativ, nimic. Acest sfânt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române a fost înmormântat la Răşinari, adăugându-se astfel lungului şir de martiri ce a sfinţit pământul Transilvaniei străbune.

Puţini ştiu astăzi că între Carpaţi şi Alpi, în secolul I, a vestit Evanghelia unul dintre cei şaptezeci de ucenici ai Mântuitorului, Sfântul Apostol Andronic, numit uneori şi episcopul sau apostolul Panoniei. Aradul, ale cărui rădăcini creştine încep astfel în vremuri apostolice, a fost binecuvântat în prigoanele comuniste ale secolului XX cu jertfa marelui ierarh martir Nicolae Popovici. În mai puţin de cinci ani de episcopat la Oradea – vorbim de primii săi ani aici – a făcut lucruri uimitoare. Peste 12.000 de oameni care trăiau în păcat au renunţat la acesta, primind Taina Cununiei. S-au zidit şi sfinţit 20 de biserici şi case parohiale, s-au început multe altele şi chiar catedrala din Oradea, au fost sprijiniţi şi s-au făcut instituţii pentru sprijinirea celor săraci şi loviţi de nenorociri, s-au tipărit foi şi cărţi folositoare de suflet… Uimitor de mult, cât nici nu se poate spune în câteva rânduri. Apoi a venit prima prigoană. Ocupanţii hortişti l-au alungat în grabă pe vrednicul episcop. Dar acesta nu şi-a părăsit credincioşii ci, aşezat la Beiuş, lângă noua, vremelnica şi nedreapta frontieră, i-a sprijinit din răsputeri, spre furia barbarilor invadatori. Dincolo de alte osteneli şi suferinţe martirice ale acestui mare episcop al Românilor, rămâne parcă mai presus de toate mărturisirea pe care a dat-o sub comunism, vreme de un sfert de secol. Atât între patru ochi, la sfătuire şi spovedanie, dar şi de faţă cu mulţi martori, la Sfânta Liturghie şi cu alte prilejuri, Mărturisitorul Episcop Nicolae Popovici a învăţat poporul să se ferească de învăţăturile nebuneşti ale comunismului, a dat pe faţă crimele ocupaţiei sovietice şi colaboraţioniştilor, a mângâiat pe cei care fuseseră loviţi, ei şi familiile lor… Ura comunismului a fost pe măsura mărturiei lui. Arestat, bătut, „eliberat” de frica răscoalei poporului dar pus sub pază la Sfânta Mănăstire Cheia, otrăvit de câteva ori, marele ierarh Nicolae al Oradei a fost ţinut de Dumnezeu într-o lungă suferinţă mărturisitoare. S-a stins în aceeaşi detenţie camuflată, la 20 octombrie 1960.

Alt mare ierarh al acelor vremi de prigoană împotriva Bisericii lui Hristos este mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei. Şi el a trecut şi prin prigoana hortistă, înainte de a urca Golgota mărturisirii sub comunism. Acest fiu al Ardealului prin naştere a fost şi un adevărat fiu şi mai ales părinte al Moldovei. Dragostea sa faţă de preoţii păstoriţi a fost uimitor de mare, aşa încât şi-a pus neîncetat viaţa în primejdie pentru ei. Cu toate că acest lucru era interzis prin lege a avut grijă să ajute familiile preoţilor arestaţi de prigonitori, să îi reprimească pe cei care – de multe ori pentru puţină vreme – erau eliberaţi, să ocrotească familiile preoţilor martirizaţi de autorităţi. A încercat să oprească pe preoţi de la mărturisiri care să-i dea pe mâna prigonitorilor, mărturisind în locul lor chiar el, în catedrală şi oriunde simţea că este nevoie. A propovăduit împotriva urii de clasă, pentru dragostea creştină şi păstrarea comorii Credinţei adevărate. A mărturisit împotriva colaboraţionismului, împotriva pactizării cu sovieticii şi comunismul, împotriva primirii „legilor drăceşti” ale acestora (după propria exprimare). Declarat „duşman de prim ordin al regimului”,a fost ucis de comunişti, prin otrăvire, la 15 septembrie 1956. Dragostea poporului faţă de el era atât de mare, încât pur şi simplu autorităţile nu au îndrăznit să ia pe faţă măsuri împotriva sa.

Mitropoliţii Tit Simedrea şi Visarion Puiu, episcopii Emilian Dumitru Antal, Valeriu Moglan, Grigore Leu şi alţii, sunt şi ei printre ierarhii români ai Bisericii lui Hristos prigoniţi şi chiar ucişi de autorităţile comuniste.

Este un şir cutremurător de mare de martiri, care arată o bucăţică din suferinţele cumplite ale Bisericii lui Hristos în vremea comunismului. Din acest şir se cuvine ca, pentru început, măcar unul dintre ierarhii mărturisitori să fie adăugaţi celor trei martiri din icoana campaniei „Din temniţe spre sinaxare”. Abia atunci când aceasta se va săvârşi icoana va fi într-adevăr o icoană a mărturisirii Bisericii în vremea prigoanei comuniste, cuprinzând laolaltă pe cei ce împreună au suferit şi mărturisit Dreapta Credinţă: ierarhi, ieromonahi, preoţi de mir şi mireni, Trupul lui Hristos.
__________________________________________________ ________________________
Nota:

[1]„Sfinţii închisorilor” este unul din numele populare în România pentru sfinţii mărturisitori din vremea prigoanelor comuniste. Ca mulţi termeni populari de azi, nici acesta nu este prea corect. Întâi, pentru că sunt sfinţi mărturisitori din acea vreme care nu au ajuns în închisori. Apoi, pentru că sunt mulţi sfinţi care au fost martirizaţi în închisori în vremea altor prigoane (ca cele uniată şi calvină din Transilvania secolelor XVII-XVIII). Fiind însă foarte răspândit îl folosim ca atare, spre a ne feri de unele repetări prea supărătoare.


Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...ta-canonizati/ )

Vedeti si:

Jumatate de veac de la mutarea la Domnul a unui EPISCOP ROMAN MARTURISITOR, VLADICA NICOLAE POPOVICI AL ORADIEI: “Luptati pentru apararea credintei si Bisericii lui Hristos… Nu fiti vanzatori ai lui Iisus!”

UN MUCENIC VANDUT, O MOARTE UITATA: EPISCOPUL HUSILOR, GRIGORIE LEU

Mai multe detalii biografice pe pagina ASTRADROM: 50 DE ANI DE LA ADORMIREA PS NICOLAE POPOVICI, EPISCOP AL BIHORULUI SI PROFESOR AL PĂRINTELUI ARSENIE BOCA

Interesant postul de mai sus . Si se vede ca este preluat din ceva .
Lucrurile nu stau chiar asa cum ar parea la prima vedere . Adica , acordarea titlului de martir si implicit de sfint al vreunei prigoniri , este un lucru tare greu . Pt. ca despre unii se stie precis ca nu au fost chiar atit de sfinti , iar despre altii ca nu au fost deloc sfinti .
Probabil , ca neajungerea la acest titlu al unora nu este chiar o intimplare sau o reavointa disimulata .
Despre viata sfinta a patriarhului Miron Cristea se poate afla (si eu am indicat de mult prea de multe ori) si din lucrarea "Cal troian intramuros" a lui I.N. Borsa, preot fruntas al Miscarii Legionare. Legionari , la rindul lor, foarte legati de fenomenul de sfinteniei si patimire sub 3 dictaturi (carlista, antonesciana si comunista) . Dupa viata pe care a avut-o , si nu numai sub comunisti, patriarhul ar putea sa nu fie chiar printre preferatii la sfintenie.

Mitropolitul Irineu Mihalcescu , mare profesor de teologie , mai precis , de dogmatica ortodoxa, si-a pecetluit singur soarta prin partasia la diverse organizatii si organisme straine complet de ortodoxie. Asta a fost alegerea sa .

Toate aceste informatii sunt culese in ani si ani de lectura din cartile aparute pe piata libera a informatiei . In ani si ani , in care am inteles ca viata unui candidat la cuviosie sau la respectul national (nemaivorbind de cinstirea ca sfint) nu trebuie sa aibe parti ascunse publicului .
Cred ca datorita inaltimii sociale la care ajung pe timpul vietii (episcopi, mitropolitii, patriarhii, etc) si a vietii deosebit de exemplara pe care o duc sau au dus-o, viata lor nu trebuie sa fie o enigma , o viata cunoscuta numai pe frinturi , numai in partile frumoase . Ori, pina in ziua de astazi , stim noi ceva (lucrare, carte de sine statatoare despre asa ceva) despre vreuna din figurile propuse in aceste postari ? Ma refer la lucrari propuse si editate tocmai de catre intimii acestora sau de catre insasi institutia Bisericii Ortodoxe ?
Niciodata pina in clipa de fata nu am auzit despre vreun ierarh sau cap al bisericii sa se comporte macar in parte precum patriarhul Pavle al Serbiei, de exmplu. Dar sunt exemple si mai tari de atit . Ba din contra am aflat tot felul de dracii pe care le fac si pt. care sunt ...rasplatiti cu raminerea in functie sau promovati .
Desigur, toti gresim si avem pacate , dar greseli masive (IPS Mitropolit Corneanu, IPS Drincek al Oradiei, IPS Teodosie Tomitanu, recent raposatul IPS Epifanie Norocel, etc) nu sunt admise la asemenea case . Pai se compara acestia cu episcopii martiri , prigoniti, precum IPS Nicolae Popoviciu al Oradiei , cel al armatei Partenie Ciopron, si altii ca acestia ?
Sau daca i-ati inclus in patimitori ai regimului comunist cu propunerea de sfintenie, este vreunul atit de patimitor ca cei din puscariile comuniste sau in libertate fiind dar terorizati si hartuiti de securitate ? (precum parintele Calciu, Ioan Ianolide, Iustin Pirvu , Papacioc, Fageteanu , etc).

Dar primesc rezeva ca sunteti prea tinara ca sa fi citit mult prea mult despre adevaratii eroi ai acestor vremuri si ca mai ales , parindu-va interesant articolul pe alte site-uri ati folosit copy-paste .

Interventia mea vrea sa fie doar o recomandare catre multa lectura. La a da focul entuziasmului la "economic" si a da vilvataie la lectura , ca este destula .

Autorul cuvintelor din postarea mea este Parintele Mihai Aldea. Am uitat sa precizez.

[quote=AlinB;506145]Printr-o pretinsa autoritate, ar sustine cauza straine de ortodoxie.
Caz clasic -> cutiuta cu moaste a lui Danion, care dupa ce a ajuns sa izvorasca chiar de doua ori (parca) chipurile mir, in public, la conferintele lui, posesorul lor a ajuns sa faca propaganda stilista si sa defaimeze parinti ortodocsi cum ar fi par. Cleopa.



Din pacate sunt destui (din toate partile) care ar dori sa-i vada mai degraba ca fiind legionari decat ortodocsi sau in alta ordine de idei, legionarismul l-ar fi facut mai ortodox decat ortodoxia pe sfantul cutare.[/quote]
Privesti cu ochiul rau si nu e bine. Repeti intr-una aceasta aberatie si nu e bine. Si nici adevarat.
Ortodoxia inseamna in primul rand dragoste; iar din cele scrise de tine lipseste sistematic, din pacate. Ia aminte!

Am banuit ca nu va apartin demersurile iar sursa de documentare nu este necesar a fi precizata atita timp cit exista surse absolut credibile si total dezinteresate , marturisitoare a ceea ce eu am precizat .
Nu stiu cine ste parintele Aldea dar ii stiu pe sfintii inchisorilor care au marturisit despre unii ierarhi trecuti iar despre altii le stiu faptele fiind contemporani cu ei .
Va rog sa nu purtam discutii in extreme, avind in vedere doar extremele, deoarece nu ne sunt de folos si nu este ceea ce doresc eu.
Fiti convinsa ca si eu as dori sa avem atitia sfinti romani incit ceilalti (din biserica generala) sa nu mai aiba loc in calendar si de asemenea sa avem asemenea sfinti mari si grabnic raspunzatori cererilor noastre de mintuire si ajutor precum Sf. Luca al Crimeei,Sf. Teodosie de la Brazi, Sf. Nicolae Velimirovici,si alti sfinti ierarhi. Dar din pacate, de la acestia si pina in ziua de astazi ierarhii nu mai cauta sfintenia, ci "pacea si binele" , dar pacea inchipuita doar de ei, traiul in limuzine, in palate arhiepiscopale, cu putere si dorinta de dominare omnipotenta asupra societatii (cind nu pot convinge cu viata lor si cu slujirea cauta sa o impuna prin aparente, adica cu inaltimea functiei. Adica , functie au, dar putere ba !) dupa modelul papal, anticrestin.
Dar probabil ca si in acest caz putem aplica regula arhitocita si cunoscuta a paharului cu putina apa : unii nu vor sa vada decit partea cu apa, iar altii vad ca dincolo nu este nimic , nici macar apa nu este !
Sau poate lasindu-va imbrincita pe spate de... va adulati cu ideea : noi iubim, nu judecam ! Este pacat mare a judeca !
Desi as putea sa va intreb care este facultatea mintala de care uzati atunci cind : va alegeti anumite produse din alimentara, din magazinele de haine , cind alegeti tipul scolii pe care sa o urmaze copiii dvs.,profesorii meditatori ai lor, prietenii de familie, cum v-ati ales profesia, sotul, firma la care lucrati, duhovnicu,biserica pe care o frecventati, etc, etc ... nu judecind lucrurile si oamenii ?
In cazul acesta insa (judecam doar cind ne place noua , nu altora !) discutia se opreste din nonsens comunicativ .

Ba este foarte adevarat.
Peste tot unde este vorba de sfintii inchisorile, se ajunge inevitabil la legionari si cat de buni au fost ei, ce patrioti si eroi adevarati, etc. binenteles se trec sub tacere crimele, o parte se pun in carca altora, etc.

Ca sa nu mai vorbim si de o doza de agresivitatea la adresa ierarhiei bisericesti, in duh neoprotestant, inca de cuviosi parinti, pustnici wannabe cu laptopuri si vrednici ortodocsi filostilisti.

Primul acatist care le-a fost compus, fara aprobarea Bisericii, tocmai la Miscarea Legionara face trimiterea de la bun inceput, iar criminalii legionari sunt transformati in eroi, martisi si ce e mai rau - sfinti.

Se pare ca cineva le-a atras totusi atentia ca sar calul, ca a aparut si o a doua varianta, imbunatatita - dar ma indoiesc ca are aprobarea vreunui ierarh.

Intentiile or fi bune in principiu, dar se pare ca o ducem atat de rau la capitolul resurse umane, incat oamenii care le pun in practic fac o mare bulibasela din care nu se mai intelege ce si cat este ortodoxie, nationalism, legionarism, politica sau duh sectar.

Noroc cu 3G-ul şi, mai nou cu LTE-ul.

Ma refer aici doar la comunisti: daca ar fi avut ceva doar cu legionarii, i-ar fi bagat doar pe acestia in inchisori; acesta a fost insa doar un pretext. Comunistii erau impotriva lui Dumnezeu, nu a legionarilor in special.
Cand spui "criminalii legionari", oare nu esti rau intentionat, avand in vedere ca printre cei, identificati ca fiind sfinti, sunt preoti si credinciosi, care nu aveau neaparat legatura cu legionarismul?!?

Dar spune-ne, de ce ti-e frica de acesti legionari inchisi, torturati, injositi? I-ai vazut cum au iesit din inchisori: o umbra, in care mai palpaia ceva viata. De acestia iti este frica? Sau iti este frica de cei, care au murit pentru ca nu s-au dezis de credinta lor ortodoxa, fapt pentru care osemintele lor sunt izvor de mir si de vindecari minunate?!?
Daca nu iti este frica, atunci fii barbat si accepta ca au fost oameni, care pentru credinta lor au rezistat pana la capat, chiar cu sacrificiul vietii.
Oare cand se va face proces celor care au fost tortionari? Poate niciodata, caci interesul este in primul rand sa nu apara sfinti din randul celor din inchisori, indiferent ca au fost sau nu legionari.

Exista f multe literatura scrisa de cei, care au scapat cu viata din inchisori. Iti voi face o bibliografie, ca sa te documentezi si sa-ti faci o imagine.
Bulibaseala este in primul rand in capul celor, care nu cred in puterea mantuitoare a credintei ortodoxe. Aceasta i-a facut pe unii sfinti si pe altii i-a pastrat in viata, ca sa ne aduca marturia celor petrecute in inchisorile aflate sub teroarea ideologiei sataniste, numite comunism.

Parintele Mihai Aldea

http://www.youtube.com/watch?v=ugJ5czIfZVc

Doamna Miha, eu cred că Alin vrea să sublinieze faptul că nu datorită apartenenţei lor vremelnice la miscarea legionară i-ar fi sfinţit. Cum nu aia (m. l.) i-a sfinţit pe ceilalţi, aşa cum ai arătat şi dumneata.
De aceea, e o inversare de cauzalitate să spui "sfânt legionar". Nu ml a sfinţit pe cineva ci datorită calităţilor lor umane acei martiri s-au lăsat amagiti de ml până la debutul crimelor, aşa cum multi intelectuali ai vremii au păţit.

Spune-mi ce crime a savarsit Valeriu Gafencu. Dar ieromonahul Sandu Tudor? Nu crezi ca sari calul cand te aventurezi in astfel de afirmatii? Lui Dumnezeu nu-i putem noi dicta pe cine sa considere sfant si pe cine nu. Noi putem sa observam sau nu sfintenia altora in masura in care Dumnezeu ne permite acest lucru.

Roaga-te lui Dumnezeu sa-ti descopere adevarul despre Sfintii Inchisorilor si atat. Acatistele sunt niste imnuri adresate sfintilor pornite din evlavie. Adica eu ca si credincios trebuie sa-i cer voie episcopului sa ma rog la un sfant daca vad ca izvoraste mir din moastele lui? Ma rog prin cuvintele mele si ajung chiar mai repede la inima sfantului respectiv. Daca a fost compus vreun acatist, il citesc si pe acela mai ales daca sfantul respectiv m-a ajutat deja. Evlavia oficializata rezulta din evlavia populara si nu invers.

Intrucat noi traim in vremurile din urma, unii chiar cred ca pot sa dispuna ei insisi cine e sfant si cine nu, asa ca la partid. Noi ii cinstim pe sfintii anonimi ortodocsi, aceia multi care au suferit pentru Hristos pentru ca L-au iubit pe El, nu pentru ca au fost sau nu legionari ca atare sau etichetati astfel in scop de compromitere.

Unii se mira ca au existat preoti care au colaborat cu securitatea, dar uita sa-si aminteasca si faptul ca multi dintre aceia care au refuzat astfel de compromisuri au umplut temnitele gasindu-li-se acuza grave care sa justifice condamnarea abuziva.

Părerea mea că putem trăi şi fără acest adevăr.
Nu vreau să batjocoresc prin asta memoria adevăraţilor martiri ce şi-au dat viaţa-n închisori pentru ţară şi credinţa lor creştină. Ferească Dumnezeu!

Ba tocmai apartenenta la Miscarea legionara a constituit premiza categorica, ca pe baza invataturii si a caracterului cultivat anume, sa se dedice cu tot sufletul lui Dumnezeu si neamului .
Alti tineri nelegionari nu au ajuns sfinti (citeva exceptii numarate pe degete) iar inversunarea comunistilor si dorinta de stergere fara urma din existenta reala a fost indreptata eminamente asupra tineretului legionar .
Frica comunistilor sovietici fata de Miscarea legionara (frica si din ziua de astazi a securitatii romane si ruseasca concretizata prin supravegherea continua a urmasilor legionarilor decedati, a celor aflati inca in viata ca si a tuturor simpatizantilor actuali ) era deosebita si atent controlata. Cind era chemat Nikolscki pt. raport la Moscova, Stalin stringea generalii din militie si KGB intr-un amfiteatru, il punea pe roman in centru si acesta facea un raport amanuntit iar restul luau notite. Adica, se lucra didactic, se studia Miscarea (lupta ei pt. existenta in conditiile de detentie), sursa si puterea lor de a rezista in fata metodelor de exterminare.
Asemenea fenomen, nici social, dar si duhovnicesc, nu a mai fost intilnit niciodata in istoria Roamniei, si nici dupa asta.
Calirea caracterelor fiilor natiei in dragostea reala pt. meam si si mai mult, pt. Dumnezeu, a generat exact ceea ce capitanul spunea : "... nu puteti ucide voi atitia dintre noi cit suntem noi dornici sa murim pt. tara !" Ori asemenea oameni iubitori de tara si neam, care nu isi vind tara, care nu pot fi corupti (desigur , vorbesc de marea majoritate si nu de uscaturile precum Stelescu, Horia Sima & comp.), care iubesc cu adevarat pe Dumnezeu si pe aproapele, sunt de temut pt. orice vrasmas deoarece nu le poate fura usor tara.
Iar a le-o fura nu insemneaza sa o iei ca pe o casa iar pe prost sa il dai afara, nu ! Ci a i-o fura si a-l tine pe prostovan tot in ea, dar ca sclav al tau . Ce este mai sublim pt vrasmasii natiei ? Tu sa muncesti si ei sa "traiasca viata"asta , si asa scurta !
Iar cind am spus ca erau iubitori de aproapele si de Dumnezeu, nu inseamna ca va spun povesti !
Problema evreiasca cu legionarii a fost un lucru contrafacut. Au marturisit-o chiar ei pina la urma !Caci se stie atit cum s-au comportat cu ei, ca si cu oricare cetatean al Romaniei, in libertate, dar mai ales in puscarii, acolo unde accidental au ajuns nefericitii evrei. De asemenea, se stie cum s-au comportata legionarii pe timpul detentiei cu cei din alte partide (vezi Jilava, Aiud, Baia Mare). Adica, ireprosabil , sau mai bine zis , exact frateste !

Ma repet, fenomenul Miscarii Legionare este unic in istoria tarii !
Care alta miscare, partid, asociatie, congregatie, concern, cartel, sau simpatizantii lor au mai sfirsit prin incununarea cu sfintenie ?
Poate stie careva, ca eu inca nu stiu !?

La biserica la care merg eu, exista un medic veterinar de 90 care a facut puscarie alaturi de legionari la minele de plumb de la Baia Mare. A facut pt. ca era taranist. Nu a avut nici o atingere cu legionarii nici atunci si nici acum, dar nici cu sfintenia lor.
Am purtat discutii cu el in care recunoaste ca era mirat de cum se comportau, cum se supuneau si ascultau de toata ierarhia puscariei pina la ultima suflare din vinele lor legionarii, cum se rugau neincetata zi si noapte, cum ajutau pe oricare in suferinta ... Este mult mirat si acum, dar doar atit .
El a fost linga sfinti, printre sfinti, dar doar atit !

Daca ati fi citit sau daca ati fi citit cu luare aminte, cu sufletul, memorialistica concentrationara ati fi inteles si nu ati fi uitat niciodata de atunci ceea ce spune si Dumitru Bordeianu depre Pitesti, ca si Virgil Maxim despre Aiud si Gherla imediat dupa 1950, ca daca nu ai fi avut o credinta puternica (si asta nu inseamana in primul rind sa te rogi mult, ci sa faci faptele legii incepind cu iubirea vrasmasilor - si aici este memorabil exemplul parintelui staret de la Tismana, cred ca Gherasim Iscu, cu gardianul coleg de celula... dar nu numai acesta) ori deveneai un spalat la ceeri si un "om nou" al comunismului, ori daca nu, innebuneai ! Multi dintre nelegionari, la inceputul incarcerarii(pina s-au convins ca intentia este de exterminare) au avut tot felul de atitudini opozante, de razvratire, de lupta pt. drepturile omului care treptat s-a transformat in turnatorie pt. a-si asigura un minim confort.
De asemenea interviurile cu Gh. Stanica, Emil Sebesan(taranist),Marcel Petrisor, Parintele Calciu, Nic. Cojocaru, Purcarea, Take Rodas, Demostene Andronescu si cartile tuturor sunt marturie vie a faptului ca fiind educati in dragostea de neam, nemincinoasa, nepatriotarda, de Dumnezeu si aproapele, conform doctrinei legionare, a costituit baza de la care s-a pornit la sfintenie !
Desigur , aceasta a fost baza, insa apoi a fost nevoie de credinta din ce in ce mai practica, adica sa traiesti ortodoxia . Lucru care fiind in functie de puterile fiecaruia i-a dus probabil, la diverse inaltimi, pe care vreodata le vom afla poate: preacucernici, sfinti, sfinti cuviosi, marturisitori , mucenici, martiri.
Cred ca a nu le socoti, a nu le vedea, a nu le lua in seama premiza, punctul de la care au pornit este ca si cind unui doctor ii tagaduiesti liceul spunindu-i : lasa ba, ce liceu, numai cu scoala profesionala nu puteai sa fi medic ? Ba se putea f. bine, ba... da' asa te dai tu mare acum !

Nu te vei supăra prea tare pe mine dacă eu cred că-i invers, nu? Că au mai fost şi alţii prin închisori şi nu erau legionari.

Da, biserica.

Cât despre iubirea de duşmani, mi-e greu să uit cât de mult l-au iubit pe Armand Călinescu, Iorga, Madgearu de exemplu.

,,Nu, categoric nu. NICI NICOLAE IORGA ŞI NICI VIRGIL MADGEARU NU AU FOST UCIŞI DE CĂTRE LEGIONARI. De ce? Fiindcă Iorga şi legionarii gândeau la fel. Se completau reciproc întru slujirea intereselor eterne şi legitime ale Neamului! (Parcurgând comparativ, şi fireşte nelimitativ, spre pildă, «Cărticica şefului de cuib» a lui Codreanu şi «Discursuri parlamentare» a lui Iorga, vă dumiriţi îndată.)
Aceea însă, căreia atât Mişcarea Legionară cât şi Nicolae Iorga îi erau profund incomozi, întrucât îi demascau public obiectivele şi acţiunile antiromâneşti, era puterea iudaică. Înstăpânită absolut pe Rusia. Prin lovitura de stat iudeocomunistă din 1917. Lenin – Ziderblum – precum şi Stalin – Djugaşvili – sunt evrei!).

Aşadar, dacă Evreii ajunseseră stăpânii Statului sovietic, iar N.K.D.V.-ul (K.G.B.-ul) este Organ de Stat, teza potrivit căreia Traian Boieru (şeful asasinilor fizici ai marelui savant Român) era, de fapt, agent sovietic, infiltrat în Mişcare ca membru cu scopul de a o compromite, nu ţine deloc de domeniul fanteziei. Ba dimpotrivă !… Ba dimpotrivă!…
Şi, nota bene: Iorga şi Madgearu au murit asasinaţi de una şi aceeaşi echipă (Traian Boieru)…’’*

Pasaj din cuvântul public adresat de dr. Radu Mihai Crişan domnului profesor Ion Marin Almăjan la data de 15.10.2007.

Stimate Domnule Profesor ION MARIN ALMĂJAN
ÎNTRU DUMNEZEU ÎNAINTE!
Îngăduiţi-mi, vă rog, întâi de toate, să vă mulţumesc. Şi s-o fac din întregu-mi suflet.
Trăire şi Slujire de adevărat Român!: Aşa vă dezvăluiţi inimii mele. Cuvântul ce-l adresaţi iubiţilor ai Dumneavoastră „prieteni şi tovarăşi de drum, de rug”. Cutremurarea lăuntrică pe care o aţi simţit ori de câte ori aveţi în palmă bobul de grâu. Credinţa nezdruncinată întru venirea timpului şi pentru celelalte biruinţi ale Eminescului. Şi-atâtea alte efigii de simţire. De gând…
Mă adresez, iată, eu nevrednicul, Domniei Voastre. De ce? Cu ce îndreptăţire?
Acum puţine zile v-aţi „mărturisit îndoctrinarea dar şi pasiunea pentru istorie”. V-aţi adresat Domnului Profesor Ion Coja. Şi, fără nici o părtinire, sincer, l-aţi întrebat: „i-au omorât legionarii pe I.G. Duca, pe Iorga, pe Madgearu şi pe (Armand) Călinescu? Motivele invocate le ştiu. Sau cel puţin le ştiu pe cele oferite de istoriografia românească. Consideraţi că omorul şi siluirea, batjocura în cazul lui Iorga, pot fi justificate omeneşte, creştineşte şi nu în ultimul caz al dreptăţii?” Adăugând imediat: „Aş fi foarte onorat dacă mi-aţi răspunde”.

N-am cunoştinţă dacă Domnia Sa v-a răspuns. (Chiar dacă m-aş bucura mult s-o fi făcut.) Nici nu-mi arog dreptul de-a vă răspunde eu în locul Dumnealui. (Nu-l am!) Vă vorbesc, aşadar, numai şi numai în nume propriu. Ca de la semen la semen. Ca de la pasionat de istorie la pasionat de istorie. Ca de la român (eu) la Român (Dumneavoastră). Şi vă împărtăşesc strict opinia mea personală. Nimic mai mult . Nimic altceva.
Da, în ce-i priveşte pe I.G. Duca şi Armand Călinescu. Au fost omorâţi de către legionari. (Motivul, care nu mă sfiesc s-o spun le face cinste legionarilor, este lămurit, în chip onest şi documentat, de către cercetători precum Ion Coja – în articolul Nicadorii, publicat în Săptămâna românească, An II, nr. 51, 16-22 noiembrie 2006 - şi Şerban Milcoveanu – în volumul Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Călinescu şi epoca 1930-1950, Editura TCM Print, Bucureşti, 2004 -).


Nu, categoric nu, în privinţa celorlalte două personalităţi. Nici Nicolae Iorga şi nici Virgil Madgearu nu au fost ucişi de către legionari. De ce? Fiindcă Iorga şi legionarii gândeau la fel! Se completau reciproc întru slujirea intereselor eterne şi legitime ale Neamului! (Parcurgând comparativ, şi fireşte nelimitativ, spre pildă, «Cărticica şefului de cuib» a lui Codreanu şi «Discursuri parlamentare» a lui Iorga, vă dumiriţi îndată.)
Aceea însă, căreia atât Mişcarea Legionară cât şi Nicolae Iorga îi erau profund incomozi, întrucât îi demascau public obiectivele şi acţiunile antiromâneşti, era puterea iudaică. Înstăpânită absolut pe Rusia. Prin lovitura de stat iudeocomunistă din 1917 (Lenin – Ziderblum – precum şi Stalin – Djugaşvili – sunt evrei!).
Aşadar, dacă Evreii ajunseseră stăpânii Statului sovietic, iar N.K.D.V.-ul (K.G.B.-ul) este Organ de Stat, teza potrivit căreia Traian Boieru (şeful asasinilor fizici ai marelui savant Român) era, de fapt, agent sovietic, infiltrat în Mişcare ca membru cu scopul de a o compromite, nu ţine deloc de domeniul fanteziei. Ba dimpotrivă Domnule Profesor!… Ba dimpotrivă!…
Şi, nota bene: Iorga şi Madgearu au murit asasinaţi de una şi aceeaşi echipă (Traian Boieru)…
Cu cele mai alese sentimente de admiraţie şi recunoştinţă,
Radu Mihai Crişan


Sursa:



http://foaienationala.ro/nicolae-ior...legionari.html

Da, bine, mulţumesc. ştiu.

Pai daca sti toaste acestea frate, de ce te mai indoiesti ?
De ce faci exact cum a procedat episcopul Teodoret al Cirului la sinodul al IV cind a fost pus sa se lepede de invatatura Patriarhului Nestorie (cel ce o necinstea pe Preacurata) ?
Acesta a fost intrebat : te lepezi de Nestorie si de erezia lui ?
Iar el raspundea : da, dar ...
Diferenta aparenta intre tine si Teodoret este ca (el a fost intrebat de 2 ori iar cind a treia oara a stiut ca daca mai raspunde tot cu "da, dar..." urmeaza excomunicarea atunci s-a lepadat corect) multumita unui sinod el si-a salvat sufletul si nu a pierdut raiul, pe cita vreme tu, cu dovezi scrise cu zecile de kilogram, inca imbtatisezi dezinformarea ocultei (adica, chiar daca citesti negru pe alb, tot te indoiesti) si-ti gasesti locuri de poticneala exact acolo unde nu sunt !

Sa nu ma intelegi gresit ! Eu nu voiesc acum sa te pun la punct sau sa-ti dau cu de-a'ntelesul ca trebuie musai sa zici ce zic eu !
Eu doar ma mir cum cad ortodocsii in plasa ocultei si cum le fac lucrarea fara a-si da macar seama de ce se intimpla cu ei .
Si asta in conditiile in care exista marturii si scrise si video si si marturisitori inca in viata .
Dar ce folos daca le tratam cu : da, dar...

Desigur, poti avea orice parere, orice atitudine, atita timp cit omul este liber . Raiul si sfintii lui Dumnezeu nu este ceva obligatoriu pt. nimeni !

Si cred ca acum este rindul meu sa incep sa cred invers, altceva despre unii marturisitori care se invirt aici pe Forum . De, fiecare avem cite o liberatate pe care o putem folosi bine sau rau !

NB : Despre cei care nu au fost legionari si au avut o viata cucernica (si am dat exemplul lui Mircea Vulcanesc-secretar de stat taranist, la Aiud si Emil Sebesan in organizatia de tineret taranist, la Pitesti) am spus chiar eu, dar acestia sunt incomparabil mai putini decit ceilalti, aproape ca putem sa ii trecem cu vederea. NU era nevoie sa reluati. Sau nu v-a placut ca nu am spus cu suficienta tarie ?
Am si spus, teroarea comunista avea de departe ca tinta Miscarea Legionara, pe care urmarea sa o extermine cit mai repede si colateral studentimea si tineretul din alte partide sa le reduca la tacere, sa le spele mintile. Va rog retineti diferenta, pe unii sa-i extermine iar pe altii sa ii converteasca. Le si spuneau legionarilor in timpul torturii : baaa, nu muriti cind vreti voi, ci numai dupa ce va lepadati de Legiune si ii scuipati pe sefi ! Seamana cumva cu patimirile lui Hristos? Ce ziceti ?
Sau poate ca vreti, acum mi-a venit in minte,sa spuneti ca moartea lui Iuliu Maniu la Sighet a produs tot un sfint. Pai in acest caz insemneaza ca orice decedat politic, indiferent de unde si cum, decedat in puscarie este un martir, un sfint . Judecind astfel, inafara de a-l cinsti pe parintele Gherasim Iscu ca pe un sfint insemneaza ca si pe tortionarul lui gardian(caruia i-a dat iertare si binecuvintare si cu care a murit odata) trebuie sa il cinstim la fel ! Ba mai mult, insusi Turcanu, un diavol si o bestie, ar trebui cinstit tot ca sfint deoarece in primul rind a facut el multi sfinti iar mai pe urma a fost victima masinatiilor politice si a fost ucis tot in puscarie (la Jilava) de catre comunisti. Si continuind ideatia, pe Gheorghe Gheorghiu Dej (ucis de comunistii rusi prin iradiere) si mai ales pe Nicolae Ceausescu ucis de Craciun tot de comunistii lui, ar trebui sa le facem deja icoane si acatiste? Precum este o nebunie satanica si prin Rusia care vrea sa il scoata pe tatuca Stalin sfint.
Nu este de mirare! Asemenea moduri de gindire pot genera... "sfinti"!

Dupa parerea mea, cu toata iertarea frateasca pe care mi-o cer, va spun ca nici nu puteti estima urmarile afirmatiilor dvs. Lucru care nu va face cinste deloc.
Si eu, nu stiu de ce, va receptam pina acum ca un puternic traitor ortodox, iubitor de neam si tara si neindoielnic cinstitor al sfintilor evidenti(moastele lor fac minuni pina in indepartata Africa, adica, chiar daca biserica nu i-a canonizat ei lucreaza si poporul ii recunoaste ca sfinti tocmai dupa lucrarea lor) ca sa fac un pleonasm, sau un neoplasm .
Dar de, asta este viata !
Nu-i nimic ! Va rog sa ma iertati si sa nu va suparati ! Toti ne inselam de multe ori pina ce intelegem, intr-un final, ce este mintuirea !

Ai cea mai mare dreptate când spui că Raiul nu este obligatoriu.
Ce nu înţeleg eu însă este încăpăţânarea cu care se trece peste crimele făcute de legionari. Şi uşurinţa cu care sunt fabricate pe de o parte şi înghiţite pe de altă parte "dovezi" şi "mărturii" privind inocenţa lor.
Nu înţeleg şi pace de ce musai "sfinţii închisorilor" = "legionari".

Corect, e ca si cand ai spune "sfant talhar" sau "sfant criminal".
E ridicol.

Or fi avut intentii bune, si principii la fel (teoretice) dar cand le-au pus in practica, in combinatie cu setea de putere (politica), a iesit ce a iesit.

Puscaria comunista a fost o a doua sansa pentru ei - unii au trecut testul, altii nu.

Ce ar fi sa elogiem talharia, ca doar ea l-a dus pe cruce pe talharul cel bun (si ne facem ca uitam de celalalt), locul unde s-a mantuit?

O eroare de formulare: cand s-au lasat amagiti de ml nu erau sfinti, ca daca ar fi fost sfinti, n-ar mai fi fost legionari.
Nu prea vad un Serafim de Sarov intonand "avem doar gloante pentru tradatori".
Sau spintecand un om cu zeci de lovituri decutit, pe patul de spital.

Asta e o bulibaseala pentru cei care nu cunosc mai nimic din detaliile interactiunii Iorga - Legiune.

Iorga a fost asasinat nu din cauza unor "interese divergente" ci pentru ca a fost acuzat ca a jucat un rol major in asasinarea lui CZC, mai exact a depus o plangere care a dus la arestarea lui si asasinarea in detentie.

"Iorga îl „consiliase” pe primul-ministru Armand Călinescu să închidă cele două cantine legionare din Bucureşti. Acestea au fost închise sub pretextul că „printre bliduri” se pun la cale asasinate. Reacţia lui Codreanu la închiderea celor două cantine a fost îndreptată împotriva lui Iorga, pe care l-a acuzat de lipsă de coerenţă. „Dacă în 1922 ne-ai spus să ne concentrăm pe lucruri serioase şi noi te-am ascultat, construind cămine şi cantine, acum tu ne închizi toate acestea. Eşti necinstit sufleteşte, profesore”, i-a scris Căpitanul lui Iorga.

A mai fost un lucru pe care i l-au reproşat legionarii, inclusiv cei patru care l-au ridicat pe Iorga în seara zilei de 27 noiembrie 1940. Dus în casa unui învăţător din Teişan, legionarii l-au acuzat, într-o aşa-zisă judecată, că prin plângerea pe care a făcut-o în 1938, ca urmare a scrisorii primite de la Căpitan, poliţia l-a arestat pe Corneliu Zelea Codreanu şi apoi l-a asasinat.

Profesorul s-a apărat impecabil afirmând că el şi-a retras plângerea după doar două săptămâni, însă deja toată „anchetarea” lui Codreanu fusese preluată de către Armand Călinescu. Ştim toate aceste lucruri din relatarea şoferului care a condus maşina în care s-a aflat Iorga atunci când a fost ridicat de legionari. Şoferul era informatorul SSI-ului. Aceste informaţii se găsesc şi într-o lucrare nepublicată a lui Nichifor Crainic, scrisă în detenţie, intitulată „Cuibarul ucigaşilor”, cu documentele Siguranţei puse la dispoziţie de regimul comunist."

Oricum, e greu de invinuit toata ML pentru acel asasinat, pentru ca spre deosebire de celelalte asasinate, din asta n-au mai apucat sa faca o fapta de eroism si sa-i ridice ode care sa fie pe buzele tuturor legionarilor, de altfel pozitia f. delicata pe care o aveau in politica (erau in Guvern), nu le-ar fi permis sa-si asume acest asasinat.

Cand am spus "criminali legionari" m-am referit la "criminali legionari", nu la preoti si credinciosi.
Ai ascultat vreodata acel acatist?

Chiar pe la inceput, e vorba de asasinii numiti "decemvirii" si "nicadori" care practic au ingropat legiunea, faptele lor (de care legionarii nu s-au dezis ba chiar le-au ridicat imnuri de lauda) au dus la asasinarea lui CZC si practic acela a fost inceput sfarsitului ML care de altfel evoluase destul de corect si promitator pana atunci.


Acum macar, ai priceput?
Valabil si pentru "antoniap".

Parerea mea este ca nu intelegeti toate acestea deoarece nu cunosteti bine istoria ML . Una a fost sub capitan si alta sub Horia Sima .
Este tare mult de povestit si aici nu este locul .
In alta ordine de idei (si eu am mai scris aceasta idee) ma intreb cum mai suportati Pentateuhul lui Moise din Scriptura si cititi din el , cind Moise insasi a fost un criminal ?
Cum mai indrasniti sa tineti macar in mina Psaltirea proorocului David cind el a fost un desfrinat si un ucigas a lui Urie ?
Cum indrasniti sa mai luati in mina Noul testament si sa cititi din el cind acesta contine epistolele pauline, ale celui care a fost un prigonitor si asasin al crestinilor ?
Cum puteti sa mergeti la biserica si sa stati la slujba la care se face cinstirea si pomenirea sfintilor precum Moise arapul, Stefan cel Mare, Ilie Tesviteanu (ucigasul preotilor lui Baal), al sfintilor imparati Teodosie (peste 10.000 de omucideri comandate in hipodrom), Constantin (partinitorul paginismului multa vreme si a arienilor) si ehe, lista este lunga rau, cerdeti-ma !?

Iacata, acum imi pun si eu aceiasi intrebare, dar despre dvs. si in legatura cu sfintii enumerati mai sus : "Ce nu înţeleg eu însă este încăpăţânarea cu care se trece peste crimele făcute de ACESTIA TOTI. Şi uşurinţa cu care sunt fabricate pe de o parte şi înghiţite pe de altă parte "dovezi" şi "mărturii" privind inocenţa lor. Nu înţeleg şi pace!"

Pina la urma, cum o scoateti la capat ? Chiar nu va apasa constiinta ?

NB: totusi , aici pe forum este multa informatie, diversa si mai ales de buna calitate . Aveti, la o adica, pe ce sa va construiti baza credintei ...ori poate a necredintei ?!

Imi permit sa raspund eu mai intai, pentru ca intrebarea imi este indirect adresata si mie.

In primul rand discursul lasa de dorit pentru ca se pun la gramada, fara discernamant, cazuri cu totul diferite in substanta lor morala.

Primul tip - faptul ca Ap. Pavel a fost un prigonitor al crestinilor inainte de a deveni el insusi crestin, nu apasa asupra calitatii sale de Apostol, asa cum a ramas pana la urma in constiinta Bisericii si nu ca prigonitor.
Iar pe de alta parte, nici nu justifica prigoanirea crestinilor ca fiind o fapta pioasa.
Aici se incadreaza si altii din cei mentionati, las la capacitatea exercitiului tau moral sa descoperi care.

Al doilea tip de cazuistica, unde i-ai mentionat pe Moise si Ilie iarasi nu se poate compara cu cazul asasinatelor legionare, prin simplul fapt ca primii aveau o legitimitate de Sus in acest sens, recunoscuta de Biserica, iar cei din urma doar si-au asumat-o, daca o aveau sau nu, ramane sub semnul discutabilului.

Al treilea tip de cazuistica, unde s-ar incadra Stefan Cel Mare iarasi nu-si afla locul ca si termen de comparatie.
Stefan cel Mare (si Sfant, acum) a comis doua tipuri de asasinate:
1. cele mai putin juste (cum zic cronicarii) si pentru care s-a pocait (credem noi)
2. cele care tineau de razboiul de aparare - aici incearca unii fani legionari sa introduca si asasinatele legionare.
Ori, nu cred ca Stefan cel Mare a ucis vreun Pasa in timp ce astepta trenul in gara sau a facut harcea parcea cu zeci de lovituri de cutit un scrib in timp ce zacea pe patul de spital - iar mai apoi sa i se ridice si ode pentru astfel de fapte de "vitejie".

Deci cred ca si incercarea asta pica.

Frate Zaharia te rog să-mi ierţi îndrăzneala.
Fiecare cu nivelul lui duhovnicesc de înţelegere a crimelor. Mărturisesc că nu văd legătura între Urie şi Iorga, dar mă voi nevoi s-o aflu.

Indiferent ce am discuta noi ca subiecte, ce am imparti noi si cum am pune lumea la cale sau indiferent de ce baricada am fi, intotdeauna cind lasi loc de "buna ziua", cind arati ca mamica ti-a pus in buzunarul de la piept cele 7 margaritare pt. tot restul vietii, oricine ai fi , esti de luat in seama, de apreciat, si mai mult de iertat (am citit postul dvs.in graba si inca nu mi-e clar daca o spuneti din smerenie sau la misto... eu o primesc ca fiind prima dintre intentii) daca cumva ai gresit .
Altminteri, si daca dai 10 litrii de lapte la o...postare, dar daca dai cu piciorul in ea, nu mai are nimeni ce sa iti faca !
Nu o mai lungesc deoarece sensul este indubitabil.

EU iti multumesc de raspuns frate si te rog inca o data sa ma ierti daca ai inteles ca am dorit sa te pun la punct sau sa te jignesc in orice fel !
Ma opresc aici ca am vorbit destul despre subiect .
Oricum, el a fost disputat si paradisputat de demult cu fratii Mihailt si MariS ca si cu altii si ca atare stim deja fiecare, despre fiecare, cit de destepti si cunoscatori sunt unii si cit de bruneti si balaoachesi sunt ceilalti !

Uite, si iar mi-am adus aminte despre acel slogan de imbarbatare pus pe aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv in urma cu 65 de ani, pt. evreii care veneau in noul stat doar ca sa dea sfaturi si mai putini cu bani (nu cred sa fie un lucru chiar adevarat, dar este iscata o legenda, asa !) : Baiiii, mai veniti si frumosi , ca destepti suntem toti !
Nu e buna ?
O zi cu pace si cu nadejde in revenirea lui Hristos, la parusie, tot intr-o zi de joi, dupa cum s-a si inaltat la cer si dupa cum ingerii au garantat-o!

Hristos s-a inaltat !

Adevărat S-a înălţat!
N-am zis nimic "la mişto" dar chiar nu văd care e legătura dintre prigonitorul Saul şi apostolul Pavel astfel încât să lăudăm crimele legionare. Mă rog, să le trecem cu vederea.

Cine intruneste conditiile este corect sa fie numit sfant pentru ca este placut lui Dumnezeu, nu pe criterii politice. Nu toti legionarii sunt sfinti si nu toti sfintii inchisorilor au fost legionari. Daca prin pocainta din inchisoare si prin chinurile indurate s-au sfintit, ii cinstim pentru pocainta lor si pentru atitudinea lor demna in fata compromisurilor.

Un acatist serios dedicat sfintilor inchisorilor trebuie sa accentueze in mod nepatimas faptul ca ei au marturisit acolo cu mult curaj credinta ortodoxa. De asemenea, cred ca nu ar trebui sa se faca nicio aluzie la miscarea legionara, deoarece nu orientarea lor politica i-a facut sfinti pe aceia care s-au sfintit in inchisoare.

Acatistul sa fie compus spre slava lui Dumnezeu care i-a ajutat pe sfinti sa fie placuti Lui, iar acum sa mijloceasca pentru noi, nu spre slava miscarii legionare. Daca nu avem discernamant, desi avem sfinti, ne trezim ca nu-i putem cinsti pentru ca deranjam pe cei care au avut de suferit din cauza lor inainte de a ajunge ei in inchisoare.

Daca ne gandim la Sfanta Maria Egipteanca, vedem cat a fost de importanta pocainta ei, nu faptele anterioare acesteia. La fel cred ca ar trebui pusa problema si in cazul sfintilor inchisorilor, daca vrem sa-i cinstim in zilele noastre. Prin inchisoare, ei au fost incercati ca argintul. Unii au facut fata incercarilor, altii nu. Noi putem sa-i cinstim pe cei pe care Dumnezeu i-a sfintit, nu pe toti detinutii indiferent de motivul condamnarii si nici pe toti legionarii.

Antonia,

100% de acord cu tine de data asta.

Bine ar fi sa parasim acest cerc vicios si sa nu ne mai gandim la ML, ci la ceea ce au facut acei oameni, in conditiile de teroare din inchisori, cu viata lor spirituala, depasindu-si conditia.
Sa ne fereasca Dumnezeu pe noi, cei de acum, sa fim pusi in situatii atat de aberante, de care au avut parte legionarii, liberalii, taranistii, profesorii si studentii, tarani si tarancile, cel care avea mult, sau cel care avea putin... Cam cat de viteji am fi noi, v-ati pus intrebarea, de ne permitem sa judecam?