Pedeapsa pentru pacate
[COLOR=purple]Biblia ne spune ca pacatul este cea mai dureroasa realitate in viata fiecarui om si ca vina existentei pacatului in viata noastra ne apartine in intregime. Pacatul are consecinte inspaimantatoare asupra omului, caci infaptuirea pacatului duce intotdeauna la moarte spirituala, la despartirea de Dumnezeu, la o pedeapsa pe masura, ne spune Sfanta Scriptura.[/COLOR] Oameni ai caror nume stralucesc pe paginile Cartii Sfinte, au recunoscut realitatea trista a pacatului din viata lor si s-au pocait.

David, psalmistul, cand si-a dat seama de acest adevar crud din viata lui, a strigat disperat: [COLOR=purple]"Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea"[/COLOR] (Psalm 51:5), iar proorocul Isaia cand a avut in fata lui viziunea sfinteniei lui Dumnezeu in Templul din Ierusalim, a ramas zguduit de cele vazute si a zis: [COLOR=purple]"[/COLOR][COLOR=purple]Vai de mine! Sunt pierdut, caci[/COLOR] [COLOR=purple]sunt un om cu buze necurate[/COLOR] ... (pacatos)" ([COLOR=blue]Isaia 6:5[/COLOR]). Exemplele pot continua.

Intr-adevar, Biblia are nenumarate exemple de oameni care au recunoscut ca sunt pacatosi.
Dar tot in Sfanta Scriptura gasim si o multime de oameni care in viata de fiecare zi, ori numai in diferite situatii sau imprejurari din viata, au savarsit pacatul, complacand-se si preferand sa ramana in situatia trista in care au ajuns. Biblia ne spune ca [COLOR=purple]" nu este om care sa nu pacatuiasca"[/COLOR] ([COLOR=blue]1 Regi 8:46[/COLOR]). In adevar nu a existat om in lumea aceasta care sa nu fi infaptuit pacat ([COLOR=purple]exceptie Omul, Isus Hristos[/COLOR]). Au fost oameni care au facut pacate prin omiterea indeplinirii poruncilor Domnului, si au fost oameni care au savarsit pacate prin comiterea unor fapte prin care au incalcat poruncile lui Dumnezeu. Au fost savarsite pacate individuale ori in grup; au fost pacate mari sau socotite mai putin mari; au pacatuit imparati, guvernatori, oameni cu putere de decizie, dar au pacatuit si oameni simpli; au fost pacate facute de lideri religiosi si au fost pacate facute de oameni care refuzau sa-L recunoasca pe Dumnezeu; s.a.m.d. Dar in toate cazurile, urmarea pacatului a fost moartea fizica si moartea spirituala. Textele biblice ne demonstreaza fara pic de retinere ca vina existentei pacatelor in viata tuturor tipurilor de oameni a fost din vina lor si numai din vina lor. Situatia nu este mai buna nici astazi.

Privind la pacatele descrise in Biblie vedem ca ele sunt exact la fel si in viata oamenilor de acum. Nici o diferenta. Si astazi se infaptuiesc crime, furturi, curvii, preacurvii, defaimari, hule, desfranari, certuri, necuratii, vrajitorii, betii, imbuibari, vrajbi, pizme, zavistii, inchinari la idoli, minciuni, si alte lucruri contrare caracterului sfant a lui Dumnezeu.

Vrei o realitate mai dureroasa in viata decat acesta?

E viata de pacat al oamenilor, aleasa de ei impotriva tuturor incercarilor lui Dumnezeu, de-al asculta in ceea ce El vrea de la noi.

Daca esti un cautator serios si sincer dupa adevar nu poti sa nu ajungi la concluzia care este deja scrisa pe paginile Sfintei Carti: [COLOR=purple]"Caci toti au pacatuit, toti sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu"[/COLOR] ([COLOR=blue]Romani 3:23). [/COLOR]
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
Daca privesti cu atentie si vrei sa tii cont de ceea ce spune Sfanta Scriptura, vei constata ca si in viata ta au fost sau sunt pacate asemanatoare cu cele prezentate de Biblie. Fie ca ai avut momente de neascultare de poruncile Domnului, fie ca ai avut o conduita nepotrivita fata de cerintele lui Dumnezeu, fie ca te-ai dovedit egoist si rau in relatiile cu semenii. Ori vrei ori nu vrei sa recunosti, aceste "scapari" ale tale sunt pacate si ele sunt privite de Dumnezeu ca atare. Aceste "greseli" ale tale te fac sa tii distanta fata de Dumnezeu, nu-i asa? Cum atunci nu-ti dai seama ca ele sunt pacate?

Si daca sunt "scazaminte" in viata ta, despre care oricum am lua-o, o gasesti mai corecta ca a altora, atunci si viata celorlalti oameni este marcata de pacate.

Pacatul este dominanta vietii noastre pamantesti! Generalizarea pacatului in omenire este o realitate; cea mai cruda realitate! Biblia are dreptate. Crede deci, ce-ti spune Biblia!

[COLOR=purple]Biblia ne spune ca pacatul nu are caracter vesnic. El a fost zamislit in inima omului, dar dupa ce inima a fost innoita, savarsirea din nou a pacatului poate fi oprita[/COLOR]

Scurta si cuprinzatoare definitie a pacatului:

Păcatul este o infidelitate si o nedreptate fată de Dumnezeu si semenii nostri. Păcatul este despărţirea de Dumnezeu, ieşirea din comuniunea cu El, este îndepărtarea de viaţa dumnezeiască şi veşnică pentru care a fost creat omul. Păcatul este o stare nenaturală, el nu ţine de fiinţa omului pentru că Dumnezeu nu l-a făcut pe om păcătos...

Durerea ce o vor simti pacatosii nu este pentru pacatele lor, ci pentru lipsa dragostei lor fata de Dumnezeu, oameni si natura.

Celui care mult iubeste, mult i se va ierta. Nu pacatele sau neputintele sunt problema, ci neiubirea, care ne desparte de tot de e bun si frumos. Daca pacatuiesti, insa iti iubesti pana la jertfa semenii, drumul spre rai iti este deschis, de ii vei si iubi pana in sfarsit.

Sa nu vorbim prea mult despre pacate, ci mai mult despre cele pe care suntem datori sa le facem.

Sincer,windorin,ti-as pune in rama aceste cuvinte,imi plac si cred in ele mai mult decat in muuuulte dintre "predicile"de pe-aici despre om si pacat.
Bravo tie,ai grait cu inima,iar ea este singura care poate da verdictul cuvintelor fara sans.

Am spus acestea, caci tin minte cuvintele unui parinte, care spunea sa avem grija la lupta cu pacatele, sa nu devina insasi continutul vietii noastre. Se refera la faptul ca asceza este atat lupta cu patimile, cat si urmarirea celor sfinte si a virtutilor. Daca accentuam doar o latura a ascezei, asceza ne va strica viata si mintea.

Pe langa aceasta, sfintii nu sunt acei oameni fara pacate, ci aceia care au avut dragoste si pocainta. Nu poate omul trai o zi fara sa pacatuiasca, iar sfintii fiind oameni inseamna ca pacatuiau zilnic, chiar si daca mult mai putin decat ceilalti. Tot pacate erau. Insa "dragostea sterge multime de pacate", dupa cum zice Apostolul.

Cam ce fel de pacate mai au sfintii? Presupun ca de cele grosiere, ca ale noastre, au scapat, nu? Ca nu cumva sa se creada ca e permis a avea pacate si in ciuda acestora putem intra in rai.

Dumitru Stăniloaie spunea undev cam aşa :"Păcatul este pe de o parte căldura păcătoasă, iar pe de altă parte cinism rece " . Iar Sfântul Prooroc David spune despre căldura harică a inimii "Înfierbântatu-s-a inima me înlăuntru meu şi în cugetul meu se va aprinde foc"( Ps. 36,6 ) .
Când trupul se încălzeşte de la inimă, iar mintea rămâne curată, fără patimi şi legată parcă de adâncul inimii, acest lucru este fără îndoială lucrare a harului, iar nu a rătăcirii.

"Nu poate trai omul o singura zi si sa nu pacatuiasca." Prin urmare, tot omul pacatuieste zilnic. Sfintii nu au pacatele pacatosilor de rand, despartiti de Dumnezeu, insa pacatul tot pacat este.

Nu exista pacat mic si pacat mare. Cel care a ajuns sa'L cunoasca pe Dumnezeu, sa se bucure de slava Lui, si pacatuieste cu o minciuna sau cu o vorba urata, aceea se face mai grava decat crima celui care nu'L cunoaste pe Dumnezeu. Deoarece, cu cat ne apropiem de Dumnezeu, cu atat cresc si pretentiile si puterile de a lupta cu pacatul.

In Pateric avem parinti care cadeau in desfranare, insa aceasta nu ii impiedica de la a dobandi raiul, pentru ca la secunda dupa caderea lor, ei se pocaiau cu o pocainta rara. Iar acea pocainta stergea totul, precum pocainta Mariei Egipteanca a sters o viata de pacate greu si de inchipuit.

Nu lipsa pacatelor sfinteste, ci dragostea si pocainta. Cu toate acestea, cine iubeste pe Dumnezeu, pe aproapele si lumea, pocaindu'se pentru neputintele si caderile sale, acela nu prea mai poate pacatui asa mult.

Va reamintesc ca topicul se numeste Pedeapsa pentru pacate.

Nu mai citi singur din Biblie, ca te smintesti! Nu stiai ca anumite parti nu trebuie citite de mireni?

:71:

Deocamdata nu stiu care parti sunt interzise, asa ca pana aflu, citesc tot. :) Si pana or avea preotii mai mult timp liber ca sa-mi clarifice intrebarile trebuie sa ma descurc altfel...

Daca e gluma, ok, daca nu e gluma nu e bine, caci nu exista pasaje pentru mireni si pasaje pentru calugari in Sfanta Scriptura. Temeiurile de la Sfantul Ioan Gura de Aur, pentru aceasta, sunt numeroase.

Da-mi voie sa ma citez pe mine si apoi pe tine:

Nu mai gasesc mesajul celui care a spus initial ca Psalmul 108 nu este pentru mireni, se vede treaba ca a fost sters.

Sa stii ca abia acum am inteles ce a vrut sa spuna Mantuitorul la modul general.
Eu ma gandeam ca e valabil doar pentru femeia pacatoasa.
Multumesc pentru explicatie .
E minunat ca putem avea iertare de pacate ,chiar si pentru putina iubire de care dam dovada.

Nu este adevarat. Psalmul 108 este un psalm profetic care se refera la Iuda. Este un blestem pentru Iuda. In acest sent trebuie gandita citirea sa. Nu se refera la dusmani in general, ci la vanzatorul Iuda.

Este recomandabil sa nu citim acest psalm.
Mai ales ca nu ii vad folosul.
Blestemele sunt la adresa demonilor (vrajmasilor) si putem avea probleme din aceasta cauza ,din cele mai diverse probleme.
David a trait in perioada cand era valabil dictonul 'dinte pentru dinte' si nu iubirea dusmanilor.
In psaltire el vorbeste des despre vrajmasi ,care in context insemna o persoana sau mai multe sau vrajmasul omenirii ,diavolul.

Posibil sa se refere si la Iuda ,nu m-am gandit .
Asa cum psalmul 117 se refera la intrarea in Ierusalim a Mantuitorului.

In general toti psalmii in care se vorbeste de "dusmani", pentru crestin, intelese intr-un sens duhovnicesc se refera la diavol.

Nu o data parintii au ridiculizat ideea cum ca "sa nu citesti din Psalatire ca te strici cu dracu'".
Cu diavolul are razboi oricine doreste sa traiasca crestinesc.
Doar cei caldicei n-au probleme.

A fost o neintelegere din partea lui windorin, a se vedea postarea de mai sus.

Florin-Ionut:

poti sa citesti TOATA Sf. Scriptura.
Dar mai bine incepe cu Noul Testament.

Ce-ar fi sa-l lasi le windorin sa raspunda?

Si da, am citit Noul Testament. Si Vechiul.

Din cele spuse de mine, nimic nu trimite la impartirea credinciosilor in calugari si mireni. Iar acel "nu trebuie citit" nu tinteste in nici o potentiala categorie, ci doar in acei credinciosi incepatori, care ar putea gasi in el temei pentru neiubire sau pizma. Am accentuat rostul necitirii lui, iar nu motivele inceputului discutiei din acel topic. Este foarte evident, din intregul pasaj citat.

Tu ai zis aici ca nu exista pasaje din Biblie care sa fie oprite de la citit de catre mireni. Apoi eu ti-am aratat unde ai scris ca exista cel putin un pasaj (Psalmul 108) care nu trebuie citit. Acum spui ca nu trebuie citit de crestinii incepatori, la fel cum zicea si cineva in topicul trecut ca nu trebuie citit de mireni, ca sminteste.

De aici decurge ca Biblia are portiuni care pot sminti daca nu sunt citite avand un "indrumator in duh" sau daca mireanul care citeste nu a ajuns la o anumita intelegere, daca nu este "crestin profesionist". Apropo, nu stiam ca exista crestini incepatori si crestini profesionisti.

Contextul din discutia cealalta nu are schimba cu nimic datele problemei - te-ai contrazis singur.

Te-ai transformat în vânător de greşeli ?
 

Nici la degetul mic a lui Dorin nu ajungi. Să întrevăd o preocupare întru pocăinţă ? Pe departe aşa ceva pentru tine. Apropo sra. . . , sau cu te-ai autointitulat, nu mai scoate din context postările altora şi în mod special ale lui Dorin. Sper că ai înţeles !

Cred ca abordarea nu trebuie privita din punct de vedere juridic. Pacatul trebuie privit ca boala spirituala.Nu cred ca Dumnezeu poate fi asemanat cu un judecator lumesc care imparte sentinte. Legea morala nu este una inflexibila care nu cunoaste iertarea.

Nu m'am contrazis singur. Daca nu poti intelege diferenta, nu mai incerc sa iti arat asta. Daca mizezi pe faptul unei contraziceri, afla ca daca luam doua pasaje scoase din context, de la orice sfant, afla ca toti se vor autocontrazice. Pana si in Scriptura exista acele locuri mai greu de inteles care par sa nu fie in armonie cu altele, cu toate ca sunt.

Scriptura, Patericul, Filocalia, Vietile Sfintilor, sunt carti ale crestinilor, nu ale calugarilor. In Biserica de Rasarit diferenta dintre calugari si mireni este o rana a carei origine o vad in spiritul scolastic apusean, cu tendinta clara de a imparti si sistematiza toate. Asta spun si voi spune pana la sfarsit. Insa, in acestea exista "locuri cu anevoie de inteles, pe care cei nestiutori le rastalmacesc, ca si pe celelalte scripturi, spre a lor pierzanie" (II Petru 3,16)

De aceea, decat sa pice in ispita unei rele intelegeri, este mai bine ca sa nu citeasca toti acele parti, precum Psalmul 108. Nici calugarul si nici mireanul sa nu citeasca acest psalm, daca nu are un parinte care sa il indrume in intelegerea lui.

Iar existenta crestinului incepator si a celui intelegator este o realitate a carei concretete nu mai are nevoie de nici o intemeiere. Spun doar atat, ca intotdeauna s'a vorbit despre cei care mananca "lapte" si cei care mananca "carne", adica de cei ce nu pot primi inca toate, caci mintea lor nu s'a schimbat (metanoia) spre intelegerea acestora, si de cei care pot intelege cuvantul si nu se smintesc de el.

Cine are urechi de auzit sa auda.
Voi reveni cu pasaje din Sfantul Ioan Gura de Aur, pentru nediferentierea calugarilor de mireni.

Nu suntem aici sa facem comparatie intre forumisti.
Faptul ca este pe forum si e interesat de credinta este un lucru pozitiv.
Nu stim cum ajunge fiecare la Dumnezeu ,necunoscute sunt caile Lui.

Referitor la pedeapsa pentru pacatele noastre, eu nu as vedea lucrurile asa. Ci mai degraba as spune ca faptele noastre, bune sau rele, isi vor primi negresit rasplata. In ce moment si in ce fel numai Dumnezeu stie. De asemenea, foarte importanta este alungarea mandriei in cazul faptelor bune si dorinta de pocainta pentru cele rele. Pentru ca El le vede pe toate si poate ierta multe omului care Il iubeste.

offtopic: Oricate raspunsuri ii veti da lui Scrabble, sunt convins ca le va rastalmaci sau scoate din context. Asa este natura lui: crede ca detine adevarul absolut. Si ar fi un bun partener de discutie daca in toate teoriile lui nu ar fi plecat de la o premisa gnostica. Poate il va lumina Dumnezeu mai devreme sau mai tarziu. Pana atunci, sa nu ne deranjeze prea tare ca va incerca sa despice firul in patru si sa arate ca are dreptate.

Doamne-ajuta!

Pedepsele pentru pacate sunt aproape in fiecare zi,te impiedici de bordura zici ca din neatentie ,racesti rau sau usor zici ca de la curent,iti rupi o mana zici ca din neatentie dar toate acestea sunt semne si pedepse de la Dumnezeu.Oamenii le iau ca pe lucruri lumesti iar apoi se intreaba,de ce oare eu?

Subscriu din nou la cele scrise de Dorin...Nimic din ceea ce am citit nu mi-a dovedit un adevar mai mare ca acesta.Cel putin,asa cred si eu!!!

Iarasi, este important motivul inimii pentru fuga de pacate. Dragostea sau teama?

Dragostea pentru Cel ce ne iubeste trebuie sa fie aceea care sa ne faca sa savarsim cele care'L bucura si sa ne pazim de cele care'L mahnesc, iar nu teama, ca de ceva superior si cu ravna de a pedepsi.

Sa ne straduim sa traim iubirea lui Dumnezeu, ca din iubire sa facem toate. Iar iubind, multe nu ne vor mai speria, precum spalatul pe cap duminica sau altele asemenea.

sunt noua p forum:) buna tuturor!!!am simtit nevoia s ascriu aici pt ca nu am inteles ce vrei de fapt tu ionut...vrei raspuns ul la intrebarile tale vrei sa inteti mai multe lucrur sau vrei s aaduci critici sau sa ne inveti sa scriem si sa vb corect romaneste?cred ca ar fi cazul ca macar aici sa fim mai buni si sa lasam superioritatea deoparte!!!tot respectul pt. domnul cristi cum a raspuns provocarii:)

Bun venit ,Anemona.Iti sugerez sa nu ataci pe nimeni fiindca nu-i ortodox.

Avva Zoisma a zis că cel ce doreşte să umble pe calea cea adevărată şi dreaptă, când se tulbură se loveşte pe sine zicând : "De ce te mânii suflete al meu? De ce te tulburi ca cei ce fac spume ? Chiar din aceasta arăţi că eşti bolnav căci de n-ai fi bolnav nu ai suferi. De ce încetând să te ocărăşti pe tine îl învinovăţeşti pe fratele tău că ţi-a arătat boala cu fapta şi cu adevărul . Ia aminte la porunca lui Dumnezeu : < Când era ocărât, nu ocăra, când pătimea, nu ameninţa> ( I Petru 2,23 ) ci suferea totul. Şi zicea că de va trăi cineva anii lu Matusalem şi nu va umbla pe calea cea dreaptă pe care au umblat toţi sfinţii, adică cea a necinstirii lor de către oameni, a iubirii şi a răbdării bărbăteşti , nu va înainta câtuşi de puţin ci işi va cheltui anii în deşert".
Cel ce rabdă va sta de-a dreapta Celui răstignit şi după răstignire, înviat, pentru că s-a lăsat şi el răstînit de ocări şi şi-a predat grija de sine dascălului său, ca Hristos, Tatălui. Omorând cu totul voia sa egoistă, a înviat în dragostea lui Hristos. Sfinţii Părinţi ne spun că mustrarea te face atent la tine însuţi, te face să-ţi dai seama că e ceva rău în tine sau care face altuia impresia că nu eşti cum trebuie în vreo privinţă oarecare. Drept urmare, te sileşte să te vindeci şi in acea privinţă şi deci a câştiga mântuirea. E o cruce care ne desăvârşeşte, insuşi primirea mustrării pricinuind pocăinţa de greşeli, aducând în cele din urmă iertarea lor. Există o boală pentru curăţirea de păcate şi este o alta pentru smerenia cugetului. "Bunul şi Prebunul nostru Domn şi Stăpân, când vede pe unii mai trândavi în nevoinţă, smereşte trupul lor prin boală ca printr-o nevoinţă mai nedureroasă. Dar uneori ea vine şi pentru a ne curăţi sufletul de gândurile rele sau de patimi", ne arată Maxim Mărturisitorul.

Să ne ferim de trei mari păcate , aşa cum ne învaţă Sfinţii Părinţi !
 

Dintre toate păcatele câte-s amintite , Domnul Hristos mai ales trei păcate a avut în vedere şi i-a îndemnat pe oameni să le lase : 1 - Necredinţa în Dumnezeu : " Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui ; iar cel ce nu va crede se va osândi"( Marcu 16,6 ). 2 - Sminteala , adică derutarea de la credinţă a celor ce cred ; zice Domnul Hristos : " Cel ce sminteşte pe fratele , ar fi mai bine să i se lege o piatră de moară şi să fie aruncat în mare " ( Luca 17, 2 ) , adică să se scufunde în mare şi să moară el, decât să smintească pe unul dintre cei ce cred. 3 - Făţărnicia, adică faptul că te arăţi într-un fel în afară si eşti în alt fel înăuntru. I-a şi mustrat pe farisei pentru făţărnicia multora din ei, când le-a zis că seamănă cu mormintele văruite, care pe dinafară sunt împodobite , dar înăuntru sunt pline de oase de morţi ( Matei 23 , 27 ) . Să ne ferim de ncredinţă , de cei ce ne smintesc şi nu în ultimul rând de făţărnicie, căci toate câte or veni asupra noastră , au legătură cu cele de mai sus.

Salut Anemona,

Subiectul este Pedeapsa pentru pacate. Pot sa apara si scurte discutii in afara topicului, dar e bine sa ramanem totusi la discutia initiala.

Ionut

Sfânta Biserică ne învaţă că pedeapsa păcatului este grea. Pedeapsa vine nu numai din partea cugetului nostru şi a semenilor noştri, ci ea vine mai ales din partea lui Dumnezeu, Care , la Judecata din urmă, va da fiecăruia după faptele sale. Atunci, cei buni vor primi răsplata vieţii celei de veci, iar cei răi vor fi lăsaţi în suferinţele pe care singuri şi le-au pregătit, prin neascultarea şi îndreptarea de Dumnezeu şi de poruncile Lui ( Matei 25, 31 - 46 ) .
"Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu îmi întorc ochii în altă parte, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge ; spălaţi-vă, curăţiţi-vă ! Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Incetaţi odată ! ( Isaia 1, 15-16 ) . Este ca un strigăt, prin care ni se descoperă de ce atunci când ne rugăm nu suntem ascultaţi de Dumnezeu. Ne arată calea pe care o avem de urmat : spălaţi-vă , curăţaţi-vă ! Câţi înţeleg aceasta, câţi înţelegem până la urmă a urma acest îndemn ? Suferinţa dată pentru păcatele nemărturisite şi neândreptate la timp, vine ca un duş rece, pe neaşteptate , întru trezirea noastră. Din păcate, repet din păcate toate cele ce vin asupra noastră, sunt mult prea blânde şi percepute doar ca pedepse, nedreptăţi, ghinioane, sau orice altceva decât ca un semn al strâmbătăţii noastre şi a celor dinaintea noastră. Să nu uităm cuvintele din Sfânta Scriptură : Nebune, în noaptea aceasta vor cere de la tine sufletul tău , şi : în ce te va găsi moartea, în aceea vei fi judecat.

Să învăţăm a răbda toate scârbele, necazurile, năpastele , bolile. . .
 

Zis-a un părinte oarecare : "Ceara de nu se va înfierbânta cu foc spre a se muia, nu este cu putinţă a se întipări pecetea ce o vei pune pe dânsa. Asemenea şi omul, de nu va fi muiat prin focul scârbelor, al bolilor, al ostenelilor, al ispitelor şi al neputinţelor, nu se poate tipări într-însul pecetea Sfântului Duh, că pentru aceasta zice Domnul către Apostolul Pavel : < Ajunge ţie darul Meu, că puterea Mea întru neputinţă se săvârşeşte>".
Însuşi Sfântul Apostol Pavel zice în cartea sa : " Cu dulceaţă este mie a mă lăuda pentru neputinţele mele, ca să se sălăşuiască în mine puterea lui Hristos". Să învăţăm a răbda pentru Domnul cu mulţumire toate scârbele , necazurile , năpastele , bolile şi orice ispită va veni, după Voia lui Dumnezeu, întru folosul nostru. Prin răbdarea scârbelor cu mulţumire, va intra omul în Impărăţia Cerului, precum însuşi Domnul zice : " Cu multe scârbe se cade a intra în Împârăţia Cerului".

Foarte adevarat!

Si apoi sa nu uitam ca pe cei pe care ii iubeste Domnul ii si mustra, nu e indiferent fata de ei;

In plus, "cate-or fi, le-om duce toate, de-a fi pace, de-i razboi";

in viata asta fiecare avem poveri de dus, unele din partea greselilor altele din partea stramosilor dar "cel care va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui";

in plus, nimic altceva nu e mai important in viata decat salvarea sufletului caci nu stim daca in secunda urmatoare, ziua, saptamana etc. vom mai exista in planul fizic;

de aceea toate sa le facem in numele Creatorului, Yahve, Allah, sau cum doriti cand nu le facem in numele Lui nu e bine; sunt in numele altcuiva inseamna ca;

si apoi inca ceva: Dumnezeu stie ce face cu noi si toate cate ni le da sunt spre folosul nostru;

daca noi intelegem la timp atunci nu ni le mai da

Deci morala este ca pacatele noastre vor fi pedepsite. Vom primi ceea ce meritam, de preferinta inainte de moarte. De rabdat toate cu stoicism si fara sa cartim, cu ajutorul Celui care cunoscut suferinta extrema.