Nu sunt coborat din fresca bisericii, insa pot spune ca imi place simplitatea. Nu raman impresionat la cat de bine "ii sta" ochiului in vesmantul unei culori verde, albastru, negru... Nu cred ca se zburleste parul daca nu este vopsit, nu am auzit sa cada o unghe daca nu a fost "zugravita"....

Suntem frumosi, insa, nu stim sa ne privim.

Si da si BA! Nu am acum cartea cuv. Paisie Aghioritul pt a cita exact, dar tocmai acest exemplu il dadea: al unei femei care isi impodobeste casa. Spunea: o femeie care are nevoie de farfurii va cauta sa cumpere unele frumos decorate. Apoi se plange ca nu simte destula evlavie.. Pai cum sa simta daca inima ei este in dulap intre farfurii?
Nu vreau sa par radicala, dar lucrurile frumoase fura inima ("arta", cum spui).

Revenind la farduri.. atuul meu este ca arat ca un copil si am vrut sa-mi mentin aceasta imagine. Deci nu farduri. Iar cosmetice.. am asteptat pana mi-am putut permite creme $$$$.. (adica pana la 30 ani nu am folosit nimic). Si acum ar trebui sa va arat efectul celei mai noi creme de noapte de la... ($$$$, desigur).. sper sa-mi treaca iritatia asta de pe fata!!! Asta din cauza ca am crezut ca spalare cu apa este prea putin pt tenul meu!
Dar am zis ca sanatatea este f importanta si am mers la sala zilnic sa arat bine. Si deodata, miscandu-ma energic cum ne dicta instructorul, mi-am dat seama ca ceva nu este in neregula daca eu merg cu atata constiinciozitate zi de zi in sala aceea sa dau din maini si din picioare cum imi spune un necunoscut. Am renuntat.. Sunt convinsa ca nu era bine.. ma simteam foarte vinovata daca in vreo zi nu mergeam la fitness, de parca insasi sensul existentei mele era periclitat. Eram dependenta.

Am prietene foarte foarte frumoase. Si aranjate si bine imbracate. Cea mai uimitoare observatie (care se confirma in permanenta, din pacate) este ca asta nu le face mai fericite, mai iubite, mai respectate.. Dimpotriva, pare evident ca tocmai frumusetea le-a adus pe unele in legaturi nefericite.
Eu nu spun aici ca impodobirea este sau nu pacat (desi banuiesc ca este), ci ca este supravalorizata. Nu foloseste la nimic! Citeam chiar sfaturi crestine: sotia sa se aranjeze pt sot. Sunt indignata! Cunosc femei care au facut imposibilul pentru a place sotului si efectul a fost nul! (Ba ele si-au pierdut complet increderea in ele). Si invers, cunosc femei supraponderale, prost imbracate pe care sotii le adora!

Deci fiti multumite cu ce aveti de la Dumnezeu. Nici fardurile, nici bijuteriile, nici hainele nu pot oferi ceva..

Este drept ca nu vorbeam cu el de machiaj sau podoabe ci de carti iar el mi-a dat exemplul cu cuvintele incrucisate. Dar se aplica si la dichisurile femeiesti, daca nu devin o pasiune, daca nu ne domina.
Canoanele, draga Zaharia, nu sunt dogme, sunt indreptare, si sunt si unele care nu mai sunt valabile in zilele noastre, pur si simplu. Cand unii sfiniti dde acum 1500 de ani scriau impotriva femeii impopotonate, de altfel, scriau intr-o epoca cand femeile cinstite se imbracau in general ca musulmancele din zilele noastre. S-au mai schimbat lucrurile, si nu vom reveni noi la virtutile unor veacuri apuse imitandu-le in exterior. Sa le imitam in interior, mai bine. Sa ne amintim de lectia data de Iisus fariseilor.
Sa ma ierti si tu ca te contrazic.

Da, in trecut femeile machiate erau prostituatele. Dar in ziua de azi e altceva...

anna21, nestiinta nu ne absolva.....stiu ca e usor sa dam vina pe altceva decat pe noi atunci cand gresim, dar acum si in a folosi o banala crema de fata exista niste reguli...nu intotdeauna aia cu multi de 0 in euro sau dolari e si cea mai buna sau cea buna pt tenul nostru....crema e ca si medicamentul....are componenti chimici sau naturali ....nu orice ten, organism ii tolereaza...
acum ,e a alegerea ta daca vrei sa fol ori ba, dar natura nu ne ajuta la nesfarsit

numai bine

pai daca canoanele nu mai sunt valabile in zilele noastre, atunci ce mai e valabil? sfintii mai sunt valabili? iar daca sfintii de acum 1500 de ani scriau impotriva femeii impopotonate ca musulmancele, atunci ce-ar mai scrie astazi daca ar iesi ziua in amiaza mare in strada?
sa ma ierti si tu pe mine!

Este cutremurator sa vedem cit viscol pseudoduhovnicesc ne tulbura cugetul. Dar poate suntem niste rugatori tari(cum spunea batrinul Cleopa :,,...pai cind stau si ma rog si-mi adun cugetul iese foc din pamint!") si cu asta avem mare ajutor de la D.zeu ca altminteri ispitele in care singuri ne bagam ...ne pot pirde cu stiinta noastra cu tot !

Evanghelia e valavbila. Credinta bisericii, expimata in dogme, este valabila. Sfintii, evident. Insa nu fiecare vorbuliuta pe care au scos-o din gura este valabila in acelasi fel pentru noi. Cand sf. Ioan Gura de aur spune ca pamantul e plat, nu e neaparat sa-l luam ad literam.

Canoanele, sunt valabile si ele, dar in alta masura, trebuie luate unul cate unul, sunt valabile in functie de viata bisericii in zilele noastre, nu in mod absolut, ca niste legi.
Exista un canon pentru aproape orice si opusul sau... Traditia canonica ortodoxa nu este un sistem inchis, nu este un cod de legi. Adesea oamenii confunda,pt ca nu stiu diferenta dibntre canoane si dogme.

Eu ziceam ca femeile din zilele acelea se imbracau cu totul altfel, erau imbrobodite, aveau capul acoperit mereu etc. Nu are nisi un sens sa le imitam, trebuie sa le imitam virtutile, nu exteriorul.

Drept sa-ti spun, frate Zaharia, mie vorbe celor care se agata de exterioritati si uita duhul lor mi se par ca reprezinta o duhovnicie gresit inteleasa.
Cine se inseala, Dumnezeu stie, bineinteles.

Pr. Constantin Mihoc, “Taina casatoriei si familia crestina in invataturile marilor Parinti ai Bisericii din secolul IV“, Editura Teofania, Sibiu, 2002:


“Deoarece mai ales femeile sunt tentate de a folosi tot felul de mijloace pentru împodobirea trupului, Sfinţii Părinţi n-au trecut cu vederea nici acest aspect, arătând cât de primejdioase pot fi acestea pentru suflet. Primejdia vine din faptul că preocuparea pentru podoabe:

- diminuează timpul şi preocuparea pentru înfrumuseţarea şi împodobirea sufletului cu virtuţi;

- introduce în suflet mândria şi slava deşartă;

- introduce pericolul desfrânării şi adulterului, atât pentru cea care se împodobeşte, cât şi pentru cei care se află în preajma ei;

- face să se cheltuiască bani şi bunuri materiale în detrimentul milosteniei.

Sfântul Vasile cel Mare insistă în mod deosebit asupra cumpătării şi modestiei femeii, ca şi a bărbatului, în îmbrăcăminte. După ce arată necesitatea smereniei şi a simplităţii în comportamentul creştinilor, el combate obiceiul unora de a se îmbrăca şi împodobi, nu după necesitate ci după măsura mândriei lor.

Rolul îmbrăcăminţii este de a ne apăra de intemperiile naturii şi de a acoperi unele părţi ale trupului spre a se păstra simţul pudorii. Sfântul Vasile recomandă creştinilor modestie în îmbrăcăminte, fiindcă aceştia se cuvine a fi recunoscuţi chiar şi după hainele pe care le poartă.

Nerespectarea acestui mod de viaţă introduce vanitatea şi multe alte păcate. Sfântul Vasile sintetizează, în alt loc, acest pericol, arătând cât de deşartă şi nefolositoare este preocuparea cuiva pentru îmbrăcăminte, podoabe, şi în general pentru aspectul exterior, spunând:

„A te îngriji de aranjatul părului şi de haine, mai mult decât e necesar, este după cuvântul lui Diogene, sau o faptă de om necugetat, sau o faptă de om ticălos. A căuta să fii elegant şi a fi numit de alţii elegant, socot că este tot atât de ruşinos ca şi a trăi în desfrâu sau a strica altora casele. Este oare vreo deosebire pentru un om cu mintea sănătoasă, dacă îmbracă o haină scumpă sau una ieftină, atâta vreme cât şi una şi alta îl apără iarna de frig şi vara de căldură?…"

Sfântul Ioan consideră împodobirea ca păcat şi pentru alt motiv, şi anume, pentru că prin aceasta cea care se împodobeşte se arată nemulţumită de felul în care a făcut-o Dumnezeu. Cu alte cuvinte, prin aceasta s-ar aduce un reproş lui Dumnezeu. El zice:

„Voieşti să pari plăcută şi frumoasă? Mulţumeşte-te cu ceea ce ţi-a dat Creatorul. De ce introduci aurării, ca şi cum ai îndrepta ceea ce a făcut Creatorul?”

Iar în alt loc, referindu-se la farduri, el zice:

„De ce adăogi de la tine în făptura lui Dumnezeu cea desăvârşită? Nu-ţi este de ajuns ceea ce a făcut Dumnezeu; ci ca un mai bun arhitect încerci să îndrepţi şi să dregi lucrul Său, te împopoţonezi şi batjocoreşti pe Creatorul”.

Pe femeile frumoase el le întreabă:

„Dumnezeu te-a făcut frumoasă! De ce te sluţeşti? După cum o statuie de aur ar murdări-o cineva cu noroi din mocirlă, tot aşa fac şi femeile care întrebuinţează sulimanuri pe feţele lor”.

Dar nici femeile urâte n-au nici un folos să se fardeze, dimpotrivă le urmăresc nenumărate pericole. Sfântul Ioan spune:

„De altfel, ce câştig ai de la frumuseţe? Nici unul, ci lupte mai multe, bârfeli mai multe, primejdii mai multe, bănuieli mai multe. Pe cea care nu este frumoasă n-ar bănui-o cineva, pe când de cea care încă mai întrebuinţează şi sulimanuri şi multe podoabe, imediat lumea îşi face o idee rea despre ea, şi bărbatul ei convieţuieşte cu bănuială […] Aceea în curând se ofileşte din pricina sulimanurilor, căpătându-şi o înfăţişare de moleşire, de deşănţare, de desfrânare, şi chiar sufletul ei devine grosolan şi plin de cea mai mare şi mai totală lipsă de ruşine, fiindcă frumuseţea spre aceasta atrage îndeobşte pe o femeie. […] Nu este nici un avantaj dacă una este frumoasă iar alta nu; avantajul este că aceea, chiar frumoasă fiind, să nu desfrâneze, iar cealaltă să nu fie rea”.

Femeia care este preocupată de podoabe, este în aceeaşi măsură atinsă de mândrie şi de slavă deşartă, care trag după ele o mulţime de alte păcate. Sfântul Ioan spune:

„Cine se înfăşoară cu legături de acelea (cu podoabe) se uită în toate părţile să vadă cine s-a uitat la ea şi cine nu s-a uitat, este plină de mandrie, este cuprinsă de griji şi de mii de alte patimi”.

De asemenea el zice:

„Lăsând la o parte că această patimă hrăneşte, sau mai bine zis zămisleşte slava deşartă şi trufia, dar din împodobire se nasc şi multe altele, ca de exemplu: bănuieli viclene, cheltuieli zadarnice, blasfemii şi motiv de înşelăciuni”.

Femeilor care şi-ar justifica această preocupare, spunând că vor să placă bărbaţilor lor, Sfântul Ioan, le demonstrează că lucrurile nu stau aşa. El le arată că dacă ar fi aşa, ar trebui ca ele să se împodobească atunci când stau în casă, nu când pleacă de acasă.

„Dar aici - zice el - se petrec lucrurile cu totul dimpotrivă. Dacă tu voieşti a plăcea propriului tău bărbat, sileşte-te să nu mai placi altora; însă dacă tu vei plăcea altora, nu vei putea plăcea propriului tău bărbat. Aşadar, ar trebui să lepezi de la tine toate podoabele când te duci în târg sau la biserică. De altfel, tu nu din acestea să te sileşti ca să placi bărbatului, aşa cum fac femeile cele pierdute, ci mai ales din acelea care constituie podoaba femeilor libere. Căci prin ce se deosebeşte o femeie liberă de una desfrânată şi pierdută? Prin aceea că pe când una are privirea îndreptată numai asupra unui singur punct, cum prin împodobirea trupului să poată atrage la sine pe cel iubit, cealaltă e stăpâna casei, se împărtăşeşte de plăcerea copiilor şi a celorlalte bunuri legate de viaţa familială”.

Cea care iubeşte luxul şi podoabele atrage spre sine bărbaţi desfrânaţi şi-şi pierde în acelaşi timp şi buna reputaţie.

Purtarea de grijă pentru haine şi lux, este considerată de către Sfântul Ioan chiar idolatrie. El spune:

„Dacă ar căuta cineva prin case, ar găsi cele mai multe haine şi altele de prisos în cea mai mare cinste, şi îngrijite ca nişte stăpâni. […] Şi atunci, spune-mi te rog, oare nu cu drept cuvânt a numit aceasta Pavel idolatrie şi lăcomie? Pe câtă cinste dau idolatrii idolilor, tot pe atâta asemenea femei dau hainelor şi aurăriilor lor. […] Să dispreţuim hainele cele împodobite cu aurării, să dispreţuim banii, ca să nu dispreţuim mântuirea noastră sufletească”.

Dar podoabele unei femei comportă şi un alt neajuns, şi anume, acela al exemplului rău pe care ea îl dă fiicelor sale. Sfântul Ioan atrage atenţia:

„Ai poate copilă? Ei bine, ia seama să nu-ţi moştenească ceva vătămător, căci fetelor le place să-şi regleze moravurile după felul creşterii lor şi să imite obiceiurile mamelor. Fii deci exemplu de prudenţă fetei tale, împodobeşte-o cu acea podoabă şi fii cu băgare de seamă să dispreţuiască podoabele acestea pământeşti”.

Din cauza atâtor păcate pe care le generează preocuparea pentru podoabe, acest lucru atrage după sine pedeapsa şi osânda lui Dumnezeu.

„Nici un folos nu avem de asemenea legături - spune Sfântul Ioan - ci numai pagubă. Asemenea legături ne vor ţine acolo (în viaţa viitoare) legaţi… Femeia care se leagă aici cu asemenea legături, legata va fi acolo de mâini şi de picioare cu legăturile cele veşnice”.

Ca şi la Sfântul Apostol Pavel (care, după ce dă învăţături bărbaţilor, se adresează femeilor, zicând: „Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ; ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu”), şi pentru Părinţii Bisericii adevăratele podoabe ale femeii creştine sunt virtuţile, pe care ele trebuie să le cultive cu multă grijă.

Dar nimicnicia şi caracterul trecător al luxului şi podoabelor materiale nu pot fi observate decât de acele femei care s-au eliberat de toate acestea şi care şi-au îndreptat atenţia în vederea împodobirii sufletului. Acele femei vor aprecia cu adevărat valoarea şi strălucirea nepieritoare a podoabelor sufleteşti, ca şi cinstea pe care o procură ele.

Între podoabele duhovniceşti Sfântul Ioan adaugă şi atitudinea femeii de sfială şi ascultare în biserică, care o împodobesc „mai mult decât hainele”.

Pentru cei ce cred ca Sfintii Parinti au trait cu sute de ani in urma si nu ne pot invata tocmai din acele vremuri, pe motiv ca societatea noastra s-a schimbat fundamental, iata ce ne spune un Sfant contemporan cu noi:

Cuviosul Paisie Aghioritul despre neoranduiala launtrica si infatisarea exterioara (fragmente):

Sarmanii mireni se imbraca asa cum e launtrul lor

Am cunoscut o fata ce purta haine negre si maneci pana jos. Era foarte evlavioasa. Odata o batrana moderna ii spune: “Nu ti-e rusine, tu, fata tanara, sa porti haine negre si maneci lungi?” “Fiindca nu vedem exemple la dumneavoastra, i-a raspuns aceea, cel putin noi sa purtam haine negre” - si a pus-o la punct.

Vezi una care cum a ramas vaduva, a si pus haine tarcate pe ea. Dar ce sa spui? Sora mea a ramas vaduva la 23 de ani si nu si-a mai scos hainele negre pana a murit. Pentru mine sunt mai fericite vaduvele care poarta negru in aceasta viata, chiar si fara voie, si traiesc o viata duhovniceasca aspra slavoslovind pe Dumnezeu fara sa murmure, decat nefericitele ce poarta haine tarcate si traiesc o viata tarcata.

“Femeia sa nu poarte vesminte barbatesti, nici barbatul sa nu imbrace haine femeiesti”
- Parinte, cum sa procedam cu femeile care vin la manastire in pantaloni? Adesea spun ca este mai practice, dar si mai cuviincios decat a purta scurt.

- Astazi poarta ori scurt, ori pantaloni, desi se spune clar in Vechiul Testament si cu ce amanunte inca: “Nu se ingaduie barbatului sa poarte vesmant femeiesc, iar femeia barbatesc.” Este lege si este lipsit de cuviinta. Barbatii care poarta fuste sunt putini, foarte putini.

- Cele care lucreaza pe ogoare spun ca nu se pot misca liber la lucru daca nu poarta pantaloni. - Acestea sunt indreptatiri.

- Parinte, pentru fete, mamele lor spun ca poarta pantaloni ca sa nu raceasca.

- Alta solutie nu exista? Nu exista ciorapi pana sus? Sa poarte ciorapi pana sus ca sa nu raceasca. Daca vrea cineva, pentru toate afla solutie.

- Dar atunci, Parinte, cand vin personae oficiale si au cu ele si una care poarta pantaloni?

- Sa le dati o explicatie: “Vreti sa facem un pogoramant si sa stricam o randuiala si sa se faca o neoranduiala in Manastire?”

- Parinte, odata au venit treizeci de profesoare in pantaloni si le-am lasat sa intre.

- Rau! Nu se potriveste. Trebuia sa le fi spus: “Iertati-ne, este o randuiala a manastirii sa nu ingaduim sa intre femeia ce poarta pantaloni“. Acestea vor merge si la alte manastiri si vor spune: “La cutare manastire ne-a lasat sa mergem in pantaloni“. Ati facut pogoramant ca sa nu le jigniti, dar acelea va jignesc apoi pe voi. Puneti la poarta o tabela cu locul respectiv din Vechiul Testament. Faceti si 50 de fuste si sa le dati in mod cuviincios celor care vin in pantaloni pentru prima data si nu stiu, sau celor ce poarta scurt. - Parinte, dar cand vine un liceu si toate fetele poarta pantaloni?

- Sa le tratati afara de poarta. Asta o sa le pricinuiasca intrebari. Sau, daca va instiinteaza ca vor sa se inchine, spuneti-le la telefon: “Va rugam ca profesoarele si elevele sa nu poarte pantaloni.” Asa vor intelege ca trebuie sa cinsteasca locul. Aici nu e parohie. La parohie preotul e dator sa invete pe femei, sa inteleaga de ce nu trebuie sa poarte pantaloni, ca sa se indrepte. Daca vreodata merg la Biserica lui, femei din alta parohie si poarta pantaloni, sa se ingrijeasca sa aranjeze lucrurile. Biserica este mama, nu este vitrega.

- Parinte, dar multi spun: “Asa cum faceti, alungati lumea de la biserica“.

- Daca in Vechiul Testament exista porunca de la Dumnezeu care interzice femeilor sa poarte haine barbatesti etc.- ce altceva mai vor? Dar ei iti spun: “de ce sa nu poarte si femeile pantaloni? De ce sa nu intre in Consiliile Bisericilor si atei, daca Biserica este poporul?” Astfel, soarta Bisericii va depinde de hotararea ateilor. Vor face din biserici biblioteci, magazii etc. dupa ce le vor lua pe toate. “De ce asta, de ce cealalta?” Ce sa spui?

In manastire nu va trebui sa se ingaduie turisti goi, astfel ca sa se adune bani pentru a imbraca oameni saraci, pentru ca asta e o maiestrie a celui viclean, ca sa-l instraineze pe monah de binecuvantarea lui Dumnezeu si sa-l mirenizeze; in timp ce adevarata instrainare a monahului, pentru Hristos, il face bogat in virtuti.

- Parinte, la Stomio ati fost nevoit sa va puneti tabele pentru turisti?

- Da, avem tabele. La manastire aveam una pe care scria: “Bine ati venit“. Mai jos, 20 de metri de la manastire, aveam una pe care scria: “Cei imbracati necuviincios - catre Aoos” si am pus o sageata spre rau; iar alta pe care scria: “Cei imbracati cuviincios - spre Manastire” si o sageata arata manastirea. N-am scris bine?

- Noi, Parinte, ce sa facem vara cand multe femei vin cu spatele gol?

- Ei, faceti ceva ca sa puna pe spate. Astfel vor invata ca e nevoie de respect in locul acesta.

Gateala: mazgaleli pe chipul lui Dumnezeu
Ce lume pierduta exista astazi! Si femeile isi pun in par niste cleiuri si cum mai miroase! Te apuca alergia. Cand vad o femeie moderna cu frumuseti lumesti si parfumuri, ma scarbesc launtric. Mi-au spus: “Cutare a mers in Germania sa invete estetica“. “Dar ce este estetica?” - am intrebat. “Estetica face pe cele batrane, tinere” - mi-a spus. Atunci mi-am adus aminte: am vazut candva o batrana ce avea o linie orizontala pe frunte. Intreb dupa aceea pe un cunoscut al ei: “Ce are, sarmana?“

“A, nimic - imi spune - a facut operatie ca sa i se intinda pielea si sa-i dispara ridurile.” Si eu am crezut ca s-a lovit si s-a operat…Unde ajunge lumea astazi! - Astazi, Parinte, gateala n-o considera un pacat.

Da, asta am inteles. Am vazut un suflet care, desi mai inainte era ca un inger, nu l-am mai cunoscut dupa aceea, asa cum era vopsit. “Dumnezeu pe toate le-a facut foarte bine, dar la tine a facut o greseala foarte mare!” “De ce, Parinte?” ma intreaba. “Iata, sub ochii tai n-a pus cerneala. Greseala asta a facut-o. In timp ce pe ceilalti oameni i-a facut frumosi, la tine a facut o greseala! Bre, nefericito, nu intelegi? In felul acesta te uratesti! Ca si cum ai avea o icoana bizantina si tragi cu penelul intr-o parte si in alta si o murdaresti, o strici. Punem vopsele la chipul lui Dumnezeu? Sau ca si cum un pictor ar fi facut o icoana buna si merge unul ce nu cunoaste pictura, ia penelul si face niste mazgaleli, stricand icoana pictorului. La fel faci si tu, este ca si cum ai spune lui Dumnezeu: “Dumnezeule, nu le-ai facut bine; eu insa o sa le indrept!“

O alta a venit intr-o zi cu niste unghii pana acolo, ca uliul, vopsite in rosu, si-mi spune: “Copilul meu e grav bolnav, fa rugaciune, Parinte! Fac eu rugaciune, dar…” “Ce rugaciune faci?” o intreb. “Tu zgarii pe Hristos cu aceste unghii, taie-ti mai intai unghiile, si se va face bine copilul tau. Pentru sanatatea copilului tau cel putin, sa-ti tai unghiile si sa-ti stergi vopselele“. “Sa le vopsesc in alb, Parinte?” “Eu iti spun sa nu le mai vopsesti si sa le tai. Sa faci jertfa pentru nevinovatia copilului tau. Ce inseamna asta? Daca asa ar fi fost bine, Dumnezeu te-ar fi facut cu unghii rosii.” “Sa le vopsesc in alb, Parinte?” Intelege-te daca poti!…”Veti merge bine tu si copilul tau”, am spus in sinea mea. Pe copii ii raceste mai mult mama, cand nu este imbracata cu modestia si incearca chiar sa-si “jumuleasca” copiii.

Se poate ca cineva sa fie putin urat sau sa aiba o neputinta. Stie Dumnezeu ca astfel va fi ajutat duhovniceste, pentru ca pe Dumnezeu il intereseaza mai mult sufletul decat trupul. Toti avem cele bune ale noastre, dar si putine cusururi - cruciulite, nu cruci - ce ne ajuta la mantuirea sufletului nostru.

"Gateala: mazgaleli pe chipul lui Dumnezeu

Ce lume pierduta exista astazi! Si femeile isi pun in par niste cleiuri si cum mai miroase! Te apuca alergia. Cand vad o femeie moderna cu frumuseti lumesti si parfumuri, ma scarbesc launtric. Mi-au spus: “Cutare a mers in Germania sa invete estetica“. “Dar ce este estetica?” - am intrebat. “Estetica face pe cele batrane, tinere” - mi-a spus. Atunci mi-am adus aminte: am vazut candva o batrana ce avea o linie orizontala pe frunte. Intreb dupa aceea pe un cunoscut al ei: “Ce are, sarmana?“
“A, nimic - imi spune - a facut operatie ca sa i se intinda pielea si sa-i dispara ridurile.” Si eu am crezut ca s-a lovit si s-a operat…Unde ajunge lumea astazi! - Astazi, Parinte, gateala n-o considera un pacat.
Da, asta am inteles. Am vazut un suflet care, desi mai inainte era ca un inger, nu l-am mai cunoscut dupa aceea, asa cum era vopsit. “Dumnezeu pe toate le-a facut foarte bine, dar la tine a facut o greseala foarte mare!” “De ce, Parinte?” ma intreaba. “Iata, sub ochii tai n-a pus cerneala. Greseala asta a facut-o. In timp ce pe ceilalti oameni i-a facut frumosi, la tine a facut o greseala! Bre, nefericito, nu intelegi? In felul acesta te uratesti! Ca si cum ai avea o icoana bizantina si tragi cu penelul intr-o parte si in alta si o murdaresti, o strici. Punem vopsele la chipul lui Dumnezeu? Sau ca si cum un pictor ar fi facut o icoana buna si merge unul ce nu cunoaste pictura, ia penelul si face niste mazgaleli, stricand icoana pictorului. La fel faci si tu, este ca si cum ai spune lui Dumnezeu: “Dumnezeule, nu le-ai facut bine; eu insa o sa le indrept!“
O alta a venit intr-o zi cu niste unghii pana acolo, ca uliul, vopsite in rosu, si-mi spune: “Copilul meu e grav bolnav, fa rugaciune, Parinte! Fac eu rugaciune, dar…” “Ce rugaciune faci?” o intreb. “Tu zgarii pe Hristos cu aceste unghii, taie-ti mai intai unghiile, si se va face bine copilul tau. Pentru sanatatea copilului tau cel putin, sa-ti tai unghiile si sa-ti stergi vopselele“. “Sa le vopsesc in alb, Parinte?” “Eu iti spun sa nu le mai vopsesti si sa le tai. Sa faci jertfa pentru nevinovatia copilului tau. Ce inseamna asta? Daca asa ar fi fost bine, Dumnezeu te-ar fi facut cu unghii rosii.” “Sa le vopsesc in alb, Parinte?” Intelege-te daca poti!…”Veti merge bine tu si copilul tau”, am spus in sinea mea. Pe copii ii raceste mai mult mama, cand nu este imbracata cu modestia si incearca chiar sa-si “jumuleasca” copiii."
--------

Un articol foarte bun, restul il gasiti aici.

Caminaris, mi-ai furat articolul :71:
Hai ca ii dau edit la al meu :)

:45: am vrut sa dau edit dar n-a mai mers.. asta e!

Frumusetea vine din interior si este o manifestare a starii de fericire/multumire. Iar fericit permanent poate fi doar un suflet care lupta cu poftele.

E adevarat ca un om îngrijit creaza o impresie mai buna dar grija nu trebuie sa fie neaparat pentru vopselele de pe fata. Daca te îngrijesti mult pentru poruncile lui Dumnezeu vei fi de asemeni un om îngrijit si vei face impresie buna.

---------------------------pt. caminaris-------------------------------------------------------------------------

Frate draga,postarile dumitale sunt deosebite,adica sunt la obiect si sunt graitoare. Doar cei ce nu traiesc in Romania poate ca nu au auzit cine a fost si cine este cuviosul Paisie aghioritul si ar mai nutri astfel dorinta nefireasca de a-l tagadui.
Noi, forumistii suntem impartiti ,in mod spontan dar datorita felului in care intelegem sa vietuim crestineste(si nu numai sa cugetam !),in cel putin doua categorii :
- unii, care luam f. in serios vietuirea crestina absolut traditionala(exprimarea asta este un pleonasm pt. ca in realitate nu exista viata crestina traditionala si moderna, asta este o nebunie, exista doar vietuire crestina si atit ; restul este necanonic) si care avem postari corespunzatoare si in conformitate stricta cu dogmele si canoanele in vigoare.Din aceasta categorie nu amintesc decit de fratele Traditie care in afara postarilor de calitate este si de un bun simt usor sesizabil.
- alti forumisti ,de diverse trairi,orientari si pareri care talmacesc,rastalmacesc si rasprigonesc invatatura neschimbata si neinnoita nici cind a ortodoxiei.Pe acestia nu-i enumer,sunt usor sesizabili in text, uneori insisi contrazicindu-se intre ei.
Noi toti,cei din aceste doua categorii tot birfim pe topicuri (ca realitatea asta este !)avind impresia ca ...,,socializam". Este o falsa parere; o grea inselare !
Pai daca dumneata vi cu asemenea postari si ne sbori subiectele din fata cu raspunsuri corecte si stricte la obiect ...noi astialaltii ce mai birfim ?
Pt. aceasta atitudine a dumitale vei cadea repede in disgratie... sa fi pregatit ca ispititorul nu doarme .Sau ca sa-l amintesc pe Mintuitorul : sa fi pregatit pt. ca ,,...duhul este rivnitor dar carnea este neputincioasa".
Din modul cum decurg discutiile pe topicuri este evident ca multi frati/surori au um interes mai mic de a afla ceva clar si corect cit mai ales sa-si spuna parerile ,in cunostiinta sau nu de cauza. Bine, exista si frati care uzind de cunostiinte aprofundate dar de interpretari strict personale vehiculeaza anomalii cognitive ,cu tarie, putind duce la desinformarea celor mai putini cunoscatori. Desigur, pe primii, de fiecare data cind ii mai contrazic in pareri se inversuneaza si ma rasboiesc oarecum exemplar desi le-am mai spus ca ... unitatea si lupta contrariilor duce la progres.
Lasind gluma la o parte, apreciez postarile tale mai ales pt. faptul ca sunt f. la obiect ,exact ca leacul pe rana. Sunt totusi doritor sa vad cine mai are indrasneala si cum sa combata evidenta.

Frate Zaharia, ma bucura ca suntem in acelasi duh. Dar nu ma deranjeaza nici daca ma iau ceilalti in ras. Tot Cuviosul Paisie Aghioritul spunea: sa nu faci ceva pentru a avea lauda de la oameni ci intreaba-te: "il odihneste asta pe Hristos?" Daca raspunsul e da, atunci nu mai conteaza altceva.
Si chiar ar fi de preferat sa nu fim laudati aici ca atunci ne primim plata aici, pe pamant! Iar cand o sa ajungem in ceruri o sa ni se spuna: tu n-ai ce cauta in rai ca nu ti-ai agonisit nimic in ceruri, tu ti-ai primit toata plata pe pamant.
Asa ca dizgratia lumeasca e mana cereasca:)).
Plus ca nu mai stau mult pe forum (aviz ispititorului:)), doar atat cat sa-mi umplu sacul de informatii (despre Sfintele Taine, despre boli si vindecare, despre rugaciune, despre Sfinti si duhovnici contemporani, despre locuri de pelerinaj incercate de unii dintre noi etc.), informatii pe care le gasesc mai greu studiind doar cartile.
Trebuie sa recunosc ca discutiile in contradictoriu nu construiesc ci, in cel mai bun caz, duc la pierdere de vreme. De aceea e preferabil sa ne amintim de Sfintii Parinti care au gandit inaintea noastra raspunsurile la toate intrebarile noastre de acum. De ce sa ma bazez pe judecata mea limitata cand pot sa ma bazez pe judecata unui Sfant care a analizat si talcuit acelasi subiect dupa zeci de ani de asceza si rugaciune? La cine e Adevarul, la mine sau la Sfintia Sa? La un pacatos sau la un Sfant?

Interesant!

Dar ma intreb eu, e normal ca la 13 ani sa'ti dai machiaj pe ochi?

Cineva zicea ca e o arta, creativitate. Eu numa' asa n'o vad.

Am intrebat pentru ca de mult timp, ii tot zic lu' soramea ca nu e normal (d.p.m.d.v), ca nu e bine pentru piele, dar nu intelege.

Odata mi-a zis ca sunt si copile de 10 ani care se machiaza! :|

de vina eu cred ca este libertatea asta prost inteleasa,si hausul care sa instalat si in care domneste prostiea,mandria si superficialitatea incercand mereu sa parem ceea ce nu suntem defapt.....eu cred ca fiecare etapa a vieti isi are rolul ei de exemplu la 13 ani esti copil si te bucuri de aceasta varsta tinad cont ca de la 17 ai timp pana la batranete sa te tot machezi dar cu copilaria nu te mai intlnesti cu finetea si pielea care e in continua dezvoltare nu te vei mai intalni....obesrv si eu pe strada cu stupoare la grupuri de fete si baeti intre 10 si 14 ani care parca sunt transformati metaforic voorbind adica nu mai vezi nimic copilaresc in ei ci doar vor sa para niste oameni maturi prin gesturi prin telefoane si prin inbracaminte destul de extravaganta pt aceea varsta dar repet lumea din jur ii face asa.....eu imi amintesc cu placere copilaria si simplitatea ei....dar asta e secolul vitezei...

Un secol al vitezei şi al nerăbdării spre maturizare, grăbind , cu voia noastră, procesele îmbătrânirii. Mândria exacerbată, duce şi îndeamnă la stâlcirea fizionomiei noastre. Machiajul ca machiajul, dar umflarea buzelor, cioplirea nasului şi alte cele, chiar că nu le înţeleg . . . . !

Zaharia draga, te-ai gandit mult pana ai elaborat fraza de mai sus??

ca sa nu mai zic de impartirea forumistilor... ce mai idei!

100% de acord cu tine, Andrei. :1:

Natura nu ajuta la nesfarsit?
Ba eu zic ca da! Depinde cum vezi lucrurile.
Sa imbatranesti este tot un fel de ajutor. Iti vezi riduri pe fata.. sa le ascunzi? De ce? Nu este mai firesc sa accepti ca imbatranesti si mori? Nu traim etern pe pamant si cred ca fiecare etapa din viata trebuie traita firesc, nu negata!
Batranetea cred ca are rostul ei.. ne forteaza sa trecem cu gandul dincolo de lumea aceasta.

Sfantul Ioan Gura de Aur, referindu-se la farduri, zice:

„De ce adaogi de la tine in faptura lui Dumnezeu cea desavarsita? Nu-ti este de ajuns ceea ce a facut Dumnezeu; ci ca un mai bun arhitect incerci sa indrepti si sa dregi lucrul Sau, te impopotonezi si batjocoresti pe Creatorul”.

Pe femeile frumoase el le intreaba:

„Dumnezeu te-a facut frumoasa! De ce te slutesti? Dupa cum o statuie de aur ar murdari-o cineva cu noroi din mocirla, tot asa fac si femeile care intrebuinteaza sulimanuri pe fetele lor”.

Dar nici femeile urate n-au nici un folos sa se fardeze, dimpotriva le urmaresc nenumarate pericole. Sfantul Ioan spune:

„De altfel, ce castig ai de la frumusete? Nici unul, ci lupte mai multe, barfeli mai multe, primejdii mai multe, banuieli mai multe. Pe cea care nu este frumoasa n-ar banui-o cineva, pe cand de cea care inca mai intrebuinteaza si sulimanuri si multe podoabe, imediat lumea isi face o idee rea despre ea, si barbatul ei convietuieste cu banuiala […] Aceea in curand se ofileste din pricina sulimanurilor, capatandu-si o infatisare de molesire, de desantare, de desfranare, si chiar sufletul ei devine grosolan si plin de cea mai mare si mai totala lipsa de rusine, fiindca frumusetea spre aceasta atrage indeobste pe o femeie. […] Nu este nici un avantaj daca una este frumoasa iar alta nu; avantajul este ca aceea, chiar frumoasa fiind, sa nu desfraneze, iar cealalta sa nu fie rea”.

Femeia care este preocupata de podoabe, este in aceeasi masura atinsa de mandrie si de slava desarta, care trag dupa ele o multime de alte pacate. Sfantul Ioan spune:

„Cine se infasoara cu legaturi de acelea (cu podoabe) se uita in toate partile sa vada cine s-a uitat la ea si cine nu s-a uitat, este plina de mandrie, este cuprinsa de griji si de mii de alte patimi”.

De ce din punct de vedere ortodox nu-i tocmai cuvios pentru o femeie sa poarte podoabe sau sa se machieze, dar in acelasi timp portul preotesc abunda de podoabe de aur, pietre, matasuri etc. Cum mai vine treaba cu piosenia ???
Ziceti de baieti ca nu-i in regula sa poarte parul mai lung, dar preotii nu il poarta tot asa, in plus au si barba lunga ( cel putin majoritatea ) ???
E un hiatus aici pe care nu-l inteleg. Ori alegeti benevol sa ignorati lucrurile astea, ori pur si simplu discutia e facuta doar de dragul de a intra in polologii absurde.

Un monah a fost intrebat cum se impaca podoaba locasurilor de rugaciune si podoabele vesmintelor liturgice cu modestia rasei monahale?- iar acesta spune ca maretia locasului de cult cu toate podoabele sale corespunde starii lui interioare. Iata cum acest monah a depasit aceasta sminteala, el imbracat modest iar locasul plin de podoabe.

Frate draga, te rog sa ma ierti ca invirtindu-ma prin topicurile forumului m-am impiedicat tocmai in acesta si am inceput sa-l citesc pina am ajuns la postarea ta .Citind-o ma gindesc ca esti pus pe glume pt. ca faci greseli dupa greseli... multe si variate ca sa nu-ti dai seama de ce spui . Numai asa se poate explica o atitudine ca a ta !
Nu ma crezi ? pai hai sa deslusim amindoi ! :

1. de departe se vede ca nu ai avut rabdarea sa citesti tot topicul ci doar te-ai repezit sa-ti spui parerea ! Multe au fost parerile in care se aduce ca baza sf. canoane pt. interzicerea podoabelor si a machiajului . Ba chiar parintele negroponte spune f. frumos ca podoaba femeilor sa fie virtutile crestine si nu cele trupesti pt. ca acestea din urma doar incinta dasr nu cuvinta ...despre nimic ! Pot ,,cuvinta" doar pt. cei care sunt muti de admiratie pt. trup !
2. nu prea citesti literatura duhovniceasca si ziditoare de suflet pt. ca daca ai fi facut asa ceva nu aveai cum sa-l eviti pe arhiiubitul parinte Paisie aghioritul . La acesta intro zi a venit un tinar latos, cu parul in neorinduiala ,avind astfel o fizionomie disgratioasa. Parintele l-a intrebat scurt : ,,... fiule, esti afiorasit ?"(esti dedicat slujirii bisericii). Acesta a raspuns negativ. Parintele a continuat : ,,... atunci sa pui mina sa te tunzi ,sa-ti ingrijesti trupul si sa nu mai umblii neglijent !"
3. nu numai ca nu citesti literatura duhovniceasca dar nici pe Eminescu nu prea l-ai citit... in scrisoarea a V-a ne spune istoria lui Samson,de parul lui lung, si de soarta care a avut-o.
4. nici biblia nu prea ai citit-o ,pt. ca astfel aveai sa afli de ce Samson avea parul lung (Eminescu nu ne spune asta ci ne introduce direct in subiect, pt. el avind importanta sfirsitul lui Samson si cauza sfirsitului lui ), ce reprezenta acest par lung pt. cei afiorasiti Domnului. Aceasta cauza este si astazi baza in care cei ce sunt slujitorii lui Hristos cit si cei ce au ales sa imbrace chipul ingeresc (calugarii)nu-si tund parul . Desi este regretabil ca nu toti slujitorii lui Hristos sunt purtatori de par si barba lunga, de... acestia ,atita legatura doresc ei sa aiba cu Hristos : pina la par si pina la semnificatia acestuia !
5. treaba cu piosenia sta astfel : toti sefii de state ,de guverne,regi ,imparati si demnitari cauta sa se imbrace cit mai frumos ,elegant si corespunzator rangului si demnitatilor lor. Intilnirile cu ei urmeaza un anume protocol, anumite uzante, politeturi si bunavointe iar uneori chiar bucurie . Pai daca asa se imbraca niste regi si imparati lumesti a caror cinste si imparatie este trecatoare pai Imparatul imparatilor si Domnul domnilor a carui imparatie este vesnica nu este firesc (din multa bucurie, cinstire, dragoste si nemincinoasa venerare)ca palatele Lui (adica bisericile Sale)sa fie cit mai frumoase si slujitorii lui sa fie cit mai cu cinste si frumusete invesmintati cind I se infatiseaza(cind oficiaza slujbele cultului public) ?

Asadar ,aici nu este nici un hiatus, nu se ignora benevol nici un lucru din cele pe care le presupui tu,discutiile nu prea dau in poliloghii( atentie la cum ai scris tu !)absurde dar cu siguranta este vorba de o necunoastere a ta dublata de fronda ! Sa pui mina si sa mai citesti si ai sa vezi ca lucrurile se mai indreapta de la sine. Este bine ca atunci cind intri pe un topic sa il citesti in intregime iar daca este mare si nu ai atita rabdare macar sa ramii rezervat si sa nu te arunci in discutie . Pace tie !

Domnule Zaharia,
Am citit 90% din ambele topicuri deschise pe acelasi subiect. Intentia mea nu e de a ma insera fara nici un rost in discutie, doar am cateva nedumeriri la care as fi asteptat raspunsuri mai coerente si mai ...obiective.
Tot nu consider ca e corecta aceasta discriminare, atat a femeilor cat si a persoanelor ce nu apartin direct castei de slujitori ai bisericii, cum ii numiti dumneavoastra.

Discutia din start mi se pare absurda, nefiind nimeni in masura sa decida ce poate fi considerat podoaba sau nu. Mi se pare ca tine de propriul gust si de propria deprindere a fiecaruia felul in care decidem sa se imbracam sau sa folosim diferite accesorii fara a fi nevoie sa fim catalogati in vreun fel. Genul acesta de atitudine naste discriminari ilogice si orice forma de discriminare are la baza un strat gros de sentimente negative in frunte cu frustrarea.

Nu-mi arde de glume. Imi arde de bunul simt si de ratiunea care ar trebui sa fie definitorii pentru o persoana care se vrea membra cu drepturi depline ale societatii. Nu parul, nu crucile de 3 kile de aur, nu orice alt element din aceasta vasta categorie a esteticului sunt marci ale binelui sau raului.
Nu-i nici o virtute in a arata cu degetul pe celalalt, din contra e o dovada de superficialitate. In fond ceea ce noi vedem in el e doar aspectul fizic. Mai moral si mai corect ar fi sa incercam sa il cunoastem si sa il respectam in masura in care este posibil, fara a incerca sa il judecam.
P.S. Mea culpa pentru polologhii ( din cate stiu sunt acceptate ambele forme de singular polologhie si poliloghie, asa ca am presupus ca si la plural s-ar accepta ambele radacini ).

Frate, eu iti spun parerea mea ,restul socoteste dumneata cum vrei...
In felul in care ,,te prezinti" esti departe de ortodoxie,desi cred ca ar fi trebuit sa o inveti bine la scoala (ma refer la disciplina religie) esti insa f. aproape de umanismul fara rigori si frontiere. Cred sincer ca nu ai nimerit forumul pt. a te lamuri.
Biserica este in primul rind o institutie divinoumana (nu pt. ca asa ne place noua sa spunem ci pt. ca asa a hotarit cel ce a infiintat-o)care are reguli precise si viata riguroasa. In biserica nu functioneaza zicala : ,, mai da romane, mai lasa jupine !" De asemenea, biserica
nu obliga pe nimeni sa faca parte din ea ci doar daca voiesti. Chiar astazi Hristos a spus la sf. liturghie : ,,...cine voieste sa-mi urmeze sa se lapede de sine sa-si ia crucea si sa-mi urmeze " .Unde ai fost de dimineata ? de ce nu ai fost la sf. si dumnezeiasca liturghie ? sau daca ai fost de ce ai fost cu cugetul raspindit si nu ai trait liturghia?

Mai ramine sa te gindesti bine daca doresti sau nu ortodoxia... dupa aparente(aceasta este o exprimare eufemistica)deocamdata nu vrei asta !
Speranta piere ultima !

Conteaza intentia cu care e facut un lucru. Baietii cu par lung si-l lasa din motive lumesti, pentru a fi originali si atractivi, calugarii o fac ca o forma de ignorare a îngrijirii trupului.

Podoabele vestmintelor preotesti sunt un simbol al maretiei lui Dumnezeu, podoabele femeilor sunt folosite pentru influenta sociala si pentru atâtarea barbatilor.

Principiile vietuirii crestine decurg din cautarea mântuirii prin slujirea lui Dumnezeu în toate faptele vietii cotidiene. Principiile lumii decurg din cautarea distractiilor trecatoare.

Consider ca asta e singurul raspuns la topicul acesta. Asa ca sa lasam bla bla bla si sa ne vedem de intentii...

Aveti dreptate, v-ati dat seama ca nu sunt ortodoxa. Sunt atee insa asta nu cred ca acest fapt ar trebui sa imi interzica sa citesc sau sa particip la discutiile de pe acest forum. Intentiile mele nu sunt de a denigra religia sau de a jigni pe cineva. Pur si simplu imi exprim punctul meu de vedere ca om din "afara" sa zic asa. Nu cred ca ar trebui sa purtam ochelari de cal si tocmai de aceea sunt dispusa sa studiez si zona religiei.
Inteleg principiul de viata riguroasa insa sunt anumite puncte care depasesc o anumita arie a normalitatii si ingradesc prea mult libertatea oamenilor din punctul meu de vedere. Si, revenind la chestiunea podoabelor, atata timp cat ele sunt folosite de preoti, nu vad de ce nu ar fi acceptat sa fie folosite si de restul populatiei. Exact in acelasi scop " cu cinste si frumusete investmantati ".

Unde am fost de dimineata ? Am invatat cum sa salvez oameni. :)

N-ai fi singura,mai avem si alti atei pe forum.
Pe mine,una,totusi ma bucura preocuparea voastra de a discuta cu noi.
Si cu siguranta cred ca putem invata unii de la altii cate ceva,oricat de absurd ar parea pentru unii extremisti care se afla de o parte ori alta a baricadei.
Noi,putem invata mai multe lucruri despre lumea inconjuratoare,pur materiala, de la niste oameni cerebrali si care au, poate, mai multe cunostinte in domeniul stiintei decat avem noi,iar voi puteti invata sa va deschideti sufletul (sau,poate pentru inceput sa incepeti sa ii percepeti existenta si sa intelegeti ca nu sunteti niste simpli robotei mai avansati) si sa incepeti sa priviti lumea si prin intermediul lui.
Acum,revenind la tematica topicului,cred ca mirenii ar trebui sa se rezume la echilibru atat in interior,cat si in exterior: adica,nici o austeritate exagerata nu face bine in lume,dar nici excentricitatea dusa spre vulgar.Totul sa fie cu gust si in limita bunului simt!

Eu privesc femeia ca pe o floare. Floarea este frumoasa prin culorile ei, nu prin ceea ce adauga omul la aceste culori.

Dar ce te faci cu florile in culori fade, pe care albina nu le distinge? Sa fie ele condamnate sa nu mai fie polenizate?

Nu, va fi cineva care va vedea culoarea ei intr-un mod mai curat(inalt) decat o vedem noi.

Eu cred in florile ce-si schimba culorile, nu in florile ancorate in monocolor. Macar sunt mai vesele ( asta ca sa ne adancim si mai mult in metafore ).

Minunat, minunat spus!