Cu toata seriozitatea vin si spun ca imi doresc din suflet, sa aud si opinia unei sotii de musulman.. sa o pot privi direct in ochi atunci cand imi va enumera toate punctele pozitive din casnicia ei.. astept cu mare interes!!!!!

Asculta sfatul meu
 

Pentru ca durere asa mare nu ma asteptam sa traiesc. Crezand in iubire si adevar, am fost orbita. M-am casatorit doar cu acte cu un musulman, asteptand (nu suntem in tara acum) sa vina mai tarziu momentul cand as fi avut si cununia religioasa. Speram sa il conving (pentru ca se mai practica) sa facem asta intr-o biserica. De ce am facut asa ceva...ma va condamna lumea
Iti spun ca ..baiat mai curat la inima, cinstit, sfios, romantic, iubitor de copii, devotat si fidel(si calitatile pot continua la nesfarsit) n-am intalnit in 30 de ani, n-am auzit, n-am vazut in alte familii...Doar tatal meu e la fel; si bunicul era, Dumnezeu sa il ierte!

Iti spun: de 4 ani m-a rugat sa facem un copil si nu m-am indurat pentru ca il voiam botezat. El zice ca il iubeste si respecta pe Isus, dar nu a acceptat ideea de botez. E foarte greu, nici nu iti imaginezi cat ma taie in doua sa renunt. Pentru ca deja am intentat divort.

Asculta, fata buna si frumoasa, daca tii la sufletul tau, daca iti pasa ca anii trec si amintirile, remuscarile te pot sugruma intr-o zi, RENUNTA CAT MAI AI TIMP!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Doare enorm, dar e mult mai bine.

Viata cu familia lui e total diferita de ce iti imaginezi. Oricat de buni sunt la suflet, ei niciodata nu te vor privi ca pe una a lor. Si, te rog sa retii, traiesc intr-o tara araba si n-am mai intalnit (sau auzit despre) un baiat asa bun ca fostul meu sot.

Iti va fi imposibil de descris mai greu decat iti imaginezi. In tara fostului meu sot nu se aplica Sharia (femeile nu au voie sa fie acoperite..daca poti sa crezi, iar barbatii pot avea doar o singura sotie). Si tot nu a mers!!!!!!!!!! Te sfatuiesc sa recitesti ce ti-am scris. Am iubit, poate, cel mai bun baiat din lume. Dar Sfintenia Crestinatatii mi-a indreptat sufletul in alta directie, fara recurs.

Din inima iti zic sa te intremezi si sa crezi in sansa ta alaturi doar de un ORTODOX!!!!!!!!!!!!

Multumeeeeeeeeeeeeesc Lauramiha ptr trista si minunata ta marturisire!!!!!!!!!!!!!!.. si ptr indemnul dat din toata inima si durerea ta, pentru elyssgiulia si ptr toate cele care se afla sau se vor afla in situatia ei!!!!!:11::67::53:
Ei, ancablue?? cum ti se pare totalul pana acum? mai asteptam si alte experiente...

:41::41::41:

Draga mea (sper ca imi dai voie sa iti spun asa...)
abia dupa ce am postat comentariul meu am vazut ca, de fapt, tu nu esti in vreo situatie asemanatoare. Te rog sa ma scuzi.

Da, e adevarat ca e aproape imposibil (ce abstract suna...) ca o asemenea casatorie sa functioneze. Poate, doar, daca el e mai putin habotnic si accepta macar botezul copilului ( ca nu trebuie sa stie rudele lui ce faci tu cu copilul tau). Ma mai gandesc ca, Doamne Fereste, dau de un om necredincios( crestin doar cu numele), caz in care - in disperarea mea ca am pierdut omul care e mai bun decat imi imaginam ca poate exista- as avea remuscari ca macar acesta credea in Dumnezeu si actiona in fiecare clipa avand cinstea in gand. Sau, poate, acum, toate ideile astea vin gramada, sufocandu-mi ratiunea, dandu-mi "planurile" peste cap. Nu, nu m-am indoit nicicum , vreodata, de nimic legat de crestini. Insasi ideea imi da fiori. Dar ma gandeam-cand la-m cunoscut pe el- la toti tinerii pe care ii stiam, la..cati dintre ei, saraci fiind, ar duce un lucru/o suma de bani gasit(a) in strada la politie, cati din ei si-ar vinde lucrurile pentru a aduce "in casa", cati ar accepta sa munceasca in conditii mizerabile doar din datorie, cati si-ar da sanatatea pentru sotia, mama si sora lui..ei, si mai sunt si altele
te rog, va rog pe toti, de altfel, sa nu imi luati in nume de rau ce am destainuit, mi-e foarte, foarte greu. Am remuscari acum ca poate nu am stiut sa ii arat complet fata curata a Crestinatatii, in asa fel incat sa o fi acceptat mai usor (ca intrinsec nici nu s-ar fi pus problema). Mama lui e o femeie buna, dar care nu zambeste, are un fel de indaratnicie in toate, mi-a inspirat mereu teama , nu iubire, din pacate.
Si va rog mult sa ma credeti, sa fiti atente(i) la ce va spun acum. E usor sa ai judecati de valoare generale, de tipul "vai, saracele araboaice, vai ce viata greea au". Nimic mai fals.
Se acopera doar ca sa isi impresioneze sotul (am vazut cum renunta la val cand el era plecat din localitate- puteti sa credeti?!"
nu muncesc(si, chiar cand situatia financiara le cere, sunt cam lenese, le place mai mult in casa; nu condman, nu fac pacat cu vorba- si mama mea a stat 2 ani dupa ce a nascut-o pe sora mea, dar dupa aceea imediat s-a angajat; si, de fapt, e vorba mai mult de perceptia generala pe care o au ele asupra vietii; COMFORT, COMFORT, COMFORT, COMFORT, SA NE FIE BINE, SA NU NE CERTAM CA CINE NE MAI IA etc etc

da, asta chiar e un motiv care ma ajuta acum- nu mi-as fi dorit ca fiica mea sa ajunga o dependenta, o superficiala, fara libertatea spirituala pe care, de altfel, NIMENI NU LE-O POATE VREODATA LUA

Sper ca n-am vorbit prea patimas

am sa revin!

Toate cele bune!

Cununia
 

Am citit mai sus de cununia unei ortodoxe cu un musulman. Unde se face aceasta cununie, la ce biserica? Poate BO sa cunune un musulman cu o ortodoxa?

Of, tu chiar nu ai inteles nimic

Esti orbita.

Dar despre faptul ca, inainte de casatorie cu o luna, o ramanca casatorita cu un musulman arab (un tip, la fel, foarte docil), cu 2 copii REUSITI, DESTEPTI, EDUCATI ,m-a sfatuit SA FUUUUUUUUUUUUUUUUUUG cat mai am timp

De bine m-a sfatuit asa?

Tu crezi ca suntem invidioase pe iubirea ta si poate, daca noua nu ne-a mers, de ce sa mearga altuia?

Ce fel ma faci- fara se vrei- sa gandesc...

Nu intelegi ca toti oamenii indragostiti simt aceeasi iubire, simt la fel- ca e o dragoste cum n-a mai fost, cum nu s-a mai pomenit? ca altfe nu s-ar casatori, nu?!

Romancele convertite (treaba lor..) nu au stat pe forumuri inainte de a o face. Pentru ca EL NU AU AVUT NICI O INDOIALA
dar tu o ai...deci mai ai o sansa

Daca ne perdem timpul cu sfaturi , spune-ne de pe acum. Se va gasi un preot sa te sfatuiasca, trebuie sa cauti.

dar problema nu e acum, ci

ce faci mai tarziu?

p.s. sa stii ca fostul meu sot imi cumpara cruci; la mine Biblia a stat mereu pe noptiera

Of, oare nu intelegi ca e vorba de mult mai mult si ca cea mai pretioasa lectie- experienta personala- poate fi mult prea amara?

Indienii sunt mult mai ingusti la minte decat arabii.

Iti zic pentru ca traiesc intre ei. La ei- chiar dc esti de aceeasi religie, dar de alta nationalitate- familia te va privi ca pe o paria. poti sa vrezi? Indieni se cred buricul pamantului, pe degeaba. Intelege ca vreau sa iti jugnesc prietenul, dar ii stiu ca pe palma mea. Arabii macar au facut ceva eforturi la astronomie si matematica.

Oare de ce nu vrei sa intelegi ca nu spunem basme aici?

Sa stii ca, inainte de a locui printre indieni si arabi, visam sa lucrez pentru refugiati. Atat de pura la inima eram. Stand si vazand-ZI DE ZI, CEAS DE CEAS- cat de murdar gandesc unii despre altii (ma refer la indieni aici) sau-la arabi- cat de greu accepta ca si tu, ALTCINEVA, esti ca ei, om ca ei, in toate...aproape ca ma salbaticisem si eu. Nu suportam sa fiu privita de un alt barbat, sau sa mi se intinda mana..

intelege ca..incet-incet te schimbi de nu te mai recunosti, vei fugi de tine, doar in numele iubirii; si, cu cat el e mai bun, cu atat prapastia in care cazi va fi mai mare

eu nu vad nimic curat intr-o femeie convertita; poate va veni cu invective, dar chiar nu-mi pasa

e ca si cum te desprinzi de tine


























Banuiesc ca simti ca iubire ca a ta nimeni nu a mai avut, asadar noi vorbim pe dinafara.

Vai de noi, ne pierdem vremea cu tine.

Draga Laura, daca imi raspundeai la intrebare, era mai bine si depuneai mai putin efort.
Eu nu intreb pentru ca sunt de acord cu asa cununie; dealtfel mi se pare ca nici nu poate avea loc o asemenea cununie, ci pentru ca am aflat ca se fac cununii intre ortodoxa si musulman, contra unei taxe, si doream o confirmare.

Te rog atunci sa ma scuzi. Ca nu te-am ajutat cu un raspuns. Sunt preoti care oficiaza asemenea cununii. Atat stiu. Dar unde si cine, nu stiu. Banuiesc ca doar in orasele mari.

Cine CHIAR VREA sa se cunune astfel ar putea avea un sprijin daca se intereseaza de cupluri mixte printre cunostinte; din vorba in vorba, se poate aking la un rezultat. Chiar avem o doammna deputat PSD (sau cum s-o mai fi numind acum) casatorita cu un libanez, au peste 50 de ani. Acum, cine stie ce o acolo, intre ei, in familie.

Scuze!

Nu-ti fa probleme; iti inteleg dorinta de a opri tinerii de la asemenea greseli. Cateodata trebuie si ei sa se dea cu capul de pragl de sus pentru a le veni mintea la cap. si noi am platit scump multa invatatura capatata prin greselile facute.

fara ura
 

---------------------------------------------------------------------------------------

Toti cei care ti-au raspuns nu ti-au dat sfaturi rautacioase! Traiesc in Franta, am colegi musulmani in Universitate care nu sunt macar buni musulmani. Respecta femeia, dar nu din convingere, ci din conventie sociala, ceea ce e departe de miezul simtirii din inima lor. Dar nu pe aceasta idee vreau sa insist, ci pe diferentele care vor iesi in evidenta mai tarziu, draga mea! De Bunavestire ma bucuram, nu doar in taina, de sarbatoare... I-am spus unui coleg musulman ca este o zi importanta pentru inima mea si i-am povestit momentul biblic. Din iubire pentru Sfanta Fecioara nu pot reproduce aici raspunsul lui...
Dialogul, convetia sociala, prietenia sunt altceva decat trairea crestina! Roaga-te sa te lumineze Domnul , si sa se faca voia Lui, iar nu voia ta!

Cat despre intrebarea ta, stai linistita, nu ai nimic de facut! Cununie religioasa nu poti avea decat alaturi de un crestin, si acela trebuie sa fie musai ortodox... Altfel, nu! Ori trece amicul tau la ortodoxism si gata, problema e rezolvata spre salvarea amandurora! ... Acelasi Dumnezeu, cum spui, dar mantuirea doar prin Mantuitor, si Acela este unul singur, Iisus Hristos care a patimit pe cruce pentru eliberarea noastra!

Bănuiesc că scopul tău este obţinerea de cetăţenie pt domnişorul bronzat, ci nu păstrarea religiei ortodoxe. Păi asta se rezolvă legal, sau ai nevoie de aprobarea familiei şi te foloseşti de biserică ?

Încă ceva, ei zic Alah, noi zicem Dumnezeu, dar nu e acelaşi lucru, Dumnezeul nostru s-a jertfit pt mântuirea noastră, iar Ilahul lor este inventat de un moş pedofil.
Să nu crezi că are cineva ceva cu musulmanii, dar trebuie să cauţi să aflii istoria lor. Am prieteni turci, dar nu cred că ei sunt reprezentativi pentru această religie din moment ce vrei bărbat din cu totul altă cultură. Sunt curios dacă o să se abţină el cât o să fi tu însărcinată, sau în zilele de post de peste an.

Atata timp cat prietenii turci sunt musulmani, cred ca nu ar strica sa ne impartasesti si noua cate ceva despre ei.Avand in vedere ca in Turcia, peste 90% din polulatie este musulmana, restul de 10% fiind constituit din crestini si evrei,consider ca turcii sunt mai mult decat reprezentativi ptr aceasta religie!!!

Mda, imi pare rau sa vad atata lipsa de cultura a unor crestini,eu sunt tot ortodoxa dar nu ma avant cu capul inainte pentru a trage concluzii fiind lipsita de surse sigure.
In legatura cu cu Allah de care vorbiti voi hai sa facem niste traduceri:
Allah=Dumnezeu=God= Dios si asa mai departe, de ce nu va luati si de englezi ca spun God in loc de Dumnezeu,voi vorbiti de musulmani de parca crestinii sunt mai buni,iar dak acesti musulmani exista este voia LUI,voi care cunoasteti cuvantul lui DUMNEZEU ar trebui sa fiti mai cu bagare de seama cand va barfiti aproapele,ce ziceti?
Vazand ca nu cunoasteti continutl quranului adik sa va explic ce inseamna: ;O carte unde sunt mentionati si preamariti toti profetii incepand de la facerea lumii si unde scrie in special atat de frumos si cu mult respect de Fecioara Maria si nasterea lui IIsus Hristos;
In caz ca nu stiti si asta mai mult ca sigur si musulmanii asteapta venirea lui IIsus Hristos
Mai documentati-va si voi inainte sa ajungeti cu totii in RAI!!!!!!

morena,
 

Fara a contesta cauzele violentei islamiste, expuse anterior, consider totusi ca una din cauzele majore al luptelor din acest spatiu este si cea religioasa. Mohamed insusi este pomenit a fi "un mare luptator si un comandant militar dibaci", lucru care evident nu se poate afirma despre Iisus sau despre Buddha.

Coranul este plin de versete care incita la lupta, chiar daca lupta la care se referea atunci Mohammed era cea impotriva quraishitilor. Sa amintim cateva dintre aceste versete, lucru care ne va elucida enigma de ce sunt atat de usor de fanatizat musulmanii in raport cu celelalte religii contemporane.

"Luptati-va pentru calea lui Dumnezeu impotriva celor ce voiesc sa se lupte cu voi. Omorati-i oriunde ii gasiti si goniti-i de acolo, de unde v-au gonit pe voi, caci ispita este mai rea decat omorul, insa nu luptati impotriva lor langa templul sfant, doar daca se lupta ei acolo impotriva voastra; omorati-i, caci aceasta este rasplata celor necredinciosi." (Sura 2, 186-187).

Evident aici este vorba de lupta pe care o duceau medinezii impotriva armatei trimise de catre cei din Mekka. In acest context, Mohammed isi "orienteaza" viziunile lui spre antrenarea luptatorilor pentru cauza islamului. Evident in acest caz toate revelatiile primite din cer prin arhanghelul Djabrail sunt incatatoare la lupta si nu orice fel de lupta, ci una de exterminare totala: "omorati-i oriunde ii gasiti". Deci ideea de clementa este aproape exclusa. "Ispita este mai rea decat omorul", adica nu este important cate vieti dispar, ci doar daca flamura islamului se impune in lume. Iar afirmatia " omorati-i caci aceasta este rasplata pentru cei necredinciosi" a fost argumentata de multe ori in istoria islamului.

"Cine va ataca pe voi, atunci atacati-l si voi pe el, intocmai cum v-a atacat pe voi" (Sura 2, 190), este o lege a talionului in limbaj islamic. Cu alte cuvinte nimic nu trebuie sa ramana fara. rasplata in lumea musulmana. Departe de ei ideea "daca te loveste cineva peste obrazul drept, intoarce-l si pe celalalt" (Matei 5, 39). Ar fi un semn al slabiciunii religiei lui Mohamed si nu al smereniei, despre care vorbeste Hristos.

Expresia "razboiul va este oranduit" (Sura 2 212) pare un testament al Profetului fata de o noua religie si un nou imperiu, care se va cladi pe rauri de sange, care vor umezi pamantul din India pana in Spania si din Rusia pana in Sudul Africii.

nicolletta
 

Ai dreptate cand spui ca era vorba de un razboi care era in plina desfasurare in timpul profetului Mohamed insa cu afirmatia:' Departe de ei ideea "daca te loveste cineva peste obrazul drept, intoarce-l si pe celalalt" (Matei 5, 39). Ar fi un semn al slabiciunii religiei lui Mohamed si nu al smereniei, despre care vorbeste Hristos." nu ai nimerit-o bine pentru ca dak stai sa gandesti la rece in vietile noastre cotidiene nimeni nu iti intoarce celalalt obraz chiar si crestin fiind dak stii ce a vrut sa zica IIsus Hristos ca sa nu mai vorbim de razboi cum era in zilele lui Mohamed,In cate razboaie crestine sau nu ai auzit tu ca una dintre partile implicate ar fi asteptat sa fie ucisi pentru ca au intors si "celalalt obraz" in loc sa riposteze cu aceasi moneda? Afirmatia lui IIsus Hristos exista doar in biblia pe care toti o citim dar putini o intelegem.

morena,
 

iarta-ma daca te-am suparat dar sa stii ca nu ai inteles si nici nu poti intelege in starea in care esti, aparator iubitor al religiiei musulmane.
e ca si cum ai cere unui alcoolic sa vorbeasca clar si concret despre alcool. nu va putea sa si schimbe opinia pozitiva in privinta consumului de alcool.
tu zici ca, coranul vorbeste despre un razboi al lui mohamed ce l-a avut el in trecut dar nu e asa.
coranul pentru ei este activ prezent zi de zi.
ei il citesc zi de zi, il cintesc zi de zi.
si ce ii invata coranul?
ochi pe ochi, dinte pe dinte .
ba mai mult cine nu i de al lor vine eliminat.
pentru ca asa mohamed ii rasplateste
cine nu i de al lor ajunge in iad.
ei sunt cei mai corecti, cei mai buni, cei mai destepti.
femeia pentru ei nu are suflet, nu are importanta, e considerata un nimic.
esti de acord sa te anulezi asa suflete a lui Dumnezeu.
stii ce faceau fetele nostre in timpul lui Stefan Cel Mare, cand erau furate de turcii musulmani? se aruncau de pe stanci ca sa nu fie pangarite.
si astazi ce fac ?
- hai musulmanule, vin-o si ma ia din ograda mea frumos luminata de razele curate si dulci ale ortodoxiei si al mai marelui Dumnezeului meu care ma invata sa nu mananc la aceeasi masa cu cei din alte religii, dar eu nu -l ascult, vin-o musulmane si ma ia ca am chef sa-mi pun broboada si sa mi ascund chipul meu frumos unic si ortodox,
hai musulmane si ma ia si pune-ma la cratita inchisa in casa, pe alti sa nu pot vedea.
or fi si musulmani mai moderni dar ideea e asta
anularea femeii.
anularea celor ce nu sunt de o credinta cu ei.
iti place cum gandeste coranul lor?
ei il citesc si l venereaza
daca e alb pe negru ca ii manipuleaza in rau, tu nu. o tii pe a ta.
tin-o fata mamii dar cand o sa te intrebe Iisus Hristos:
-de ce nu ai ascultat invataturile bisericii ortodoxe, bisericii incare te ai botezat?
ai sa spui , Doamne dar nu suntem toti ai Tai?
tu ai fost nascuta in dreapta credinta, ortodoxia
ortodocsii vor fi judecati aspru pentru ca ortodoxia e complexa e ampla, iti deschide ochii prin Puternicele Sfinte Liturghii.
musulmanul nu are nici o vina ca e nascut musulman, in schimb coranul nu-i deschide ochii cum face la noi Sfanta Scriptura.
musulmanul o tine pe a lui. ceea ce il invata religia lui care e diferita. la judecata Iisus Hristos Fiul LUI DUMNEZEU va judeca pe musulman intr un fel si pe tine in alt fel.
tie pentru ca ti a deschis ochii pin Sfintele Scripturi iti va cere mult mai mult decat musulmanului caruia nu i-a deschis ochii intratat de mult.
musulmanul nu va vrea sa auda de ortodoxie, nu va vrea sa si deschida ochii, in schimb tu cica, nu vei vrea sa auzi de religia lui, dar ce convieturire e asta?
sa nu uniti religia?
nu are binecuvantare pentru ca e ca si cum ai uni uleiul cu apa.
nu se amesteca, nu sunt compatibile, nu sunt unite chiar daca stau unul langa altul.
asa si tu una e sa fii langa el si alta e sa fii unit si spiritual cu el.
de ce sa ti pierzi timpul sa nu lucrezi gospodareste in viata asta scurta.
marea e plina de pesti, roaga-te Sfantului Neculai pentru ati gasi un sot ortodox curat si luminat ca si tine. sa pute ti merge impreuna la Sfanta biserica cu sufletele voastre unite intru Domnul. sa va iubiti crestineste ca sa puteti cunoaste si iubirea Lui Dumnezeu.

nicolletta
 

Toti musulmanii sunt criticati datorita religiei nu datorita a ceea ce sunt ca oameni,atat va mai laudati cu barbatii ortodoxi,de parca ei sunt mai buni,sincer as prefera sa stau imbrobodita si la cratitza decat sa stau batuta langa un barbat betziv si afemeiat ortodox,cu ce sunt mai buni barbatii ortodoxi?sau ce se aude la stiri atatea cazuri de violuri,incesturi,crime,droguri, furt,inselaciune,proxeneti in toate discotecile de peste tot,divorturi,copii abandonati astea nu se mai pun doar ca sunt ortodoxi si sunt binecuvantati? atunci unde e dragostea aia mare fatza de Dumnezeu si de cuvantul Lui? musulmanii cel putzin citesc cartea lor si o respecta oricum ar fi cum zici tu,ortodoxii cat la suta fac asta?ce sa ne mai ascundem atat? lumea de pe forum vorbeste de ortodoxi cu atata evlavie chiar daca ei vad altceva afara,aici pe site totul se vede in roz nu? si cat respectam noi biblia? cat facem noi ce e scris in ea?pomeni la morti?=bani ; lumanari la morti si vii=bani;inmormantarile=bani,bani,;spovedania=bani ,maslu=bani te rog arata-mi in biblie unde scrie ca trebuie sa practicam lucrurile acestea daca tot va laudati ca noi urmam Sfanta Scriptura! Cuvantul Sfant=fara de pacat cum zice preotul ortodox si tot el ne zice ca nu exista om fara de pacat afara de IIsus Hristos dar noi ortodoxii avem mii de Sfinti in calendar pana si imparatii Constantin si Elena sunt trecuti ca sfinti,mai ales ca pentru crestinii ortodoxi zilele sfintilor sunt transformate in onomastice adik un motiv de a bea in plus sau un motiv de a merge la biserica de a da de pomana unuia care are numele a unui Sfant cu toate ca nu are nici o legatura cu respectivul. Dupa Sfanta Scriptura ceea ce si eu cred,IIsus Hristos a fost si este Sfant nu?insa ortodoxii atribuie preotilor "Prea Sfintitul si Prea LUMINATUL etc,acel preot inainte sa devina preot a avut o viata cotidiana obisnuita,discoteci;cluburi;femei;bautura zic asta ca am prieteni la teologie,doar o simpla facultate i-a facut sa devina prea sfintiti? poate nu cunosti preoti in particular,sau cei care apar la tv si fac ce fac ma intelegi,daca nu se descoperea te duceai si-ii pupai mana nestiind ce face el,sunt multe oricum,toti de pe forum ne indreapta spre ortodoxie adica spre calea cea dreapta spun ei,eu va zic mai bine indreptati-va spre biblie daca tot va e teama sa nu va pierdeti sufletele. Legat de broboada sa cauti in vechiul Testament daca e nevoie te ajut si eu acolo unde scrie: O femeie cu capul neacoperit e o femeie cheala in fata lui Dumnezeu.Itzi zic eu ca noi femeile din zilele noastre suntem libere datorita democratiei nu datorita religiei,adu-ti aminte ce scrie in Sfanta Scriptura cum erau femeile in fatza barbatului si anume nesemnificative pana la Fecioara Maria si Maria Magdalena ca sa nu mai zicem ca bigamia era permisa dupa cum bine stii iar femeile erau intr-o situatie asemanatoare cu a femeilor musulmane si uita-te in filmele biblice cat de clar se aseamana portul femeilor din trecut pe vremea cand se stia ce e respectul si rusinea cu portul femeilor musulmane de azi. Eu zic ca ar trebui sa deschidem toti ochii si sa intelegem biblia si cu inima

Intr-adevar,nu se cuvine sa ii punem pe toti intr-un ceaun maaaare, mare si sa facem ciulama din ei.. insa marea lor majoritate... ma refer strict ca oameni, nu ca religie.... sunt cel putin "ciudati".. asta asa ca sa ma exprim mai elegant....
Cred ca pe aceasta tema, s-au tocit destul tastele keyboard-ului !! Majoritatea musulmanilor, nu au respect fata de nevasta, pe care NU O CONSIDERA NICI PE DEPARTE EGALUL LOR!SI NICI NU O VOR CONSIDERA VREODATA!! Asta o au in sange, in cultura..poate ti se pare greu de inteles, dar asa este!



Mai trist este atunci cand stai si imbrobodita, si la cratita, si batuta de un afemeiat musulman!!!!


Sa iti raspund eu cu ce cred ca este mai bun barbatul ortodox in traire???
Aveti aspiratii comune... bucurii comune... chiar si tristeti comune...traiesti impreuna cu el Calvarul din Saptamana Patimilor si bucuria triumfatoare din Noaptea Invierii...te are in rugaciunile lui atunci cand esti la ceas de cumpana... si iti va oferi mereu o cana cu ceai fierbinte atunci cand febra tinde sa "sparga" termometrul...mana lui o vei simti mereu intr-a ta, la fiece Liturghie, si nu vei privi niciodata cu jind si insingurare la familiile crestine venite si ele la slujba...
Alaturi de el, de barbatul ortodox in traire, vei fi incununata, vei avea privilegiul de a canta "Isaie dantuieste"...
Alaturi de el copiii tai vor primi SFANTUL BOTEZ!!!!!!!!!!!
Alaturi de el, zilele insorite le vei vedea stralucitoare, iar pe cele"innourate" le vei percepe ca fiind in cel mai rau caz "gri" dar nu negre!
Alaturi de el, desaga casniciei nu ti se va mai parea o povara atat de coplesitoare, ptr ca el va fi mereu acolo ptr a sustine cel putin jumatate din greutatea ei.

Presupun ca ai fi absolut dezamagita sa afli ca in lumea musulmana sunt o gramada de barbati non religiosi.. si care nu respecta Qur'an-ul

.
Sa dai de pomana unui amarat mi se pare un fapt ce tine de omenie... si crede-ma, sunt o multime de crestini ortodoxi pentru care ziua onomastica inseamna ceva mai mult decat a umfla burdihanul cu niscaiva alcool etilic... oricat de ciudat ti se poate parea, mai exista crestini care de ziua numelui lor sunt prezenti la Sfanta Liturghie, si nu doar formal, ptr ca asa trebuie, ci ptr ca ei chiar asta simt! Poti intelege asta??

marina
 

"oricat de ciudat ti se poate parea, mai exista crestini care de ziua numelui lor sunt prezenti la Sfanta Liturghie, si nu doar formal, ptr ca asa trebuie, ci ptr ca ei chiar asta simt! Poti intelege asta??"
In sfarsit am inceput sa ne intelegem,afirmatia ta este adevarata,da mai exista si sa recunoastem ca persoanele de a III-a varsta nu?cand li se apropie sfarsitul atunci crestinii se apropie de Dumnezeu sau cand dau de un impas in vietile lor,tinerii in schimb?
Eu nu inteleg cum va mintziti singuri chiar daca sunteti constienti si vedetzi ce se intampla in spatele usilor!Cat la suta din Crestini nu-si serbeaza onomastica? hai sa fim seriosi,chefurile se tzin in lant.

Ce e rau in a-ti serba onomastica?? vad ca ai facut o fixatie din asta:(
Atata timp cat serbeaza intr-un mod decent nu vad nimic rau in asta.. ba dimpotriva..

marina
 

"Sa iti raspund eu cu ce cred ca este mai bun barbatul ortodox in traire???
Aveti aspiratii comune... bucurii comune... chiar si tristeti comune...traiesti impreuna cu el Calvarul din Saptamana Patimilor si bucuria triumfatoare din Noaptea Invierii...te are in rugaciunile lui atunci cand esti la ceas de cumpana... si iti va oferi mereu o cana cu ceai fierbinte atunci cand febra tinde sa "sparga" termometrul...mana lui o vei simti mereu intr-a ta, la fiece Liturghie, si nu vei privi niciodata cu jind si insingurare la familiile crestine venite si ele la slujba...
Alaturi de el, de barbatul ortodox in traire, vei fi incununata, vei avea privilegiul de a canta "Isaie dantuieste"...
Alaturi de el copiii tai vor primi SFANTUL BOTEZ!!!!!!!!!!!
Alaturi de el, zilele insorite le vei vedea stralucitoare, iar pe cele"innourate" le vei percepe ca fiind in cel mai rau caz "gri" dar nu negre!
Alaturi de el, desaga casniciei nu ti se va mai parea o povara atat de coplesitoare, ptr ca el va fi mereu acolo ptr a sustine cel putin jumatate din greutatea ei."





Marina trebuie sa te felicit; ai gasit barbatul perfect, daca ar fi adevarat ce spui tu nu ar mai exista divorturi,femei batute si copii chinuiti sa nu le mai enumar pe toate.
In timp ce femeile se plang alaturi de sotii lor ortodoxi tu descrii barbatul ortodox in roz.
Ceea ce descrii tu exista intr-o dimensiune paralela probabil pentru ca nu se vede in zilele noastre. Acum nu pot sa zic ca nu sunt barbati care practica unele lucruri pe care le-ai mentionat tu insa sunt prea putini si pe cale de disparitie.
Daca nu stai la cratitza si incuiata in casa imbrobodita cum stau femeile musulmane inseamna ca vezi ceea ce se intampla in lume,dar avand in vedere descrierea ta atribuita barbatilor ortodoxi m-ai lasat fara cuvinte,spune-ne te rog pe ce lume traiesti sa venim si noi,mi-as dori mult asta pentru mama care a fost ca o sclava toata viata ei langa barbatul ortodox si anume tatal meu,la fel si pentru bunica mea,matusile mele,sora mea,si pentru atatea alte femei in situatii asemanatoare.
Eu mi-am gasit fericirea langa barbatul musulman alaturi de care sunt de 9 ani si sunt mult mai fericita decat femeile cu barbati ortodoxi,copilul meu e botezat la ortodoxi si nimeni nu a avut de obiectat ramanand la alegerea lui cand va creste daca se va converti sau nu,nu am fost si nu sunt sechestrata in casa cum spuneti voi sau imbrobodita,sunt tratata ca o printesa si iubita pe masura,nu a fost nevoie sa ma convertesc,si ma imbrac si ma aranjez exact cum am crescut si am fost obisnuita,ce vorbiti voi de musulmani sunt povesti,daca au fost esecuri cu musulmani nu inseamna ca asa sunt toti!
Doresc din toata inima fericirea si respectul de care am eu parte alaturi de acest barbat musulman tuturor femeilor nu doar crestine ci din toata lumea!

Morena, se vede ca nu ai citit cu atentie postarea mea.. am specificat chiar in prima propozitie... BARBATUL ORTODOX IN TRAIRE!!! NU ORTODOX PE CERTIFICATUL DE BOTEZ... ACUM AI INTELES???
NU POT DECAT SA MA BUCUR CA ESTI TRATATA CA O REGINA... ASTA EVIDENT DACA LUAM DREPT REALE AFIRMATIILE TALE... DIN PACATE INSA, EU AM IN FATZA MEA NUMAI EXEMPLE NEGATIVE, LEGATE DE RELATIILE CRESTINI-MUSULMANI... DIN PACATE PREA MULTE EXEMPLE NEGATIVE... TU PROBABIL AI FI EXCEPTIA CARE INTARESTE REGULA!


Hai sa privim realist! Eu, poate mai mult ca oricine altcineva de pe acest forum, as fi indreptatita sa iti tin partea .. ptr ca impart acelasi acoperis si acelasi pat cu un barbat de aceiasi religie cu al tau...
Deci daca nici pe mine macar nu ma poti convinge ca barbatii musulmani sunt atat de minunati in calitate de soti... cum ii poti tu convinge pe celelate cateva mii de membrii ortodoxi ai acestui forum?????????????????CUM????????????????

Cel mai important aspect legat de musulmani e ca sunt mincinosi patologici. Religia lor îi învata sa minta si constiinta lor morala easte omorâta din tinerete (discut zilnic cu musulmani pe internet si am observat cum cei mai tineri mai pastreaza înca sinceritatea într-o masura). islamul dezumanizeaza omul, sunt si unii care îsi pastreaza umanitatea si acestia ajung sa se lepede de islam (în zilele noastre e posibil, în trecut se pedepsea cu moartea) dar sunt un mic procent.

Poate ca si morena e de fapt o musulmanca, ea spune ca Hristos ar fi sfânt, nu Dumnezeu.

"Cel mai important aspect legat de musulmani e ca sunt mincinosi patologici. Religia lor îi învata sa minta si constiinta lor morala easte omorâta din tinerete (discut zilnic cu musulmani pe internet si am observat cum cei mai tineri mai pastreaza înca sinceritatea într-o masura). islamul dezumanizeaza omul, sunt si unii care îsi pastreaza umanitatea si acestia ajung sa se lepede de islam (în zilele noastre e posibil, în trecut se pedepsea cu moartea) dar sunt un mic procent.

Poate ca si morena e de fapt o musulmanca, ea spune ca Hristos ar fi sfânt, nu Dumnezeu. "



Traditie tin sa recunosc ca esti pe masura asteptarilor, sesizarea ta fiind tipica unui crestin ortodox,nu am cu cine sa stau la discutii.
Poate va jignesc cand il numesc pe IIsus Hristos Sfant in viata Lui pamanteasca avand in vedere ca voi din preoti faceti PREA SFINTITI ati ajuns sa nu va mai rugati la Dumnezeu ci sa mergeti in biserica sa spuneti ca niste fatzarnici 'Iarta-ma Parinte am pacatuit" si va mai dati marii evlaviosi,cu ce e mai presus preotul decat voi?cine e el sa va cereti iertare de la el sau el sa va ierte pacatele? chiar credetzi ca o sa se roage pentru voi fiecare in parte? pana ajunge randul tau sau al meu se trece cu vederea.
Eu il consider pe IIsus sfant si raman la ideea asta.voi ramaneti cu Prea SFINTENIILE LOR preotii care stim cu totii cine sunt si ce fac,m-am lamurit, chiar nu avetzi teama de a va pierde sufletele,ceea ce vretzi voi sa aratati pe forum este de fatzada nimik mai mult!
Mergetzi in pace cu preotii vostrii iar eu o sa incerc sa urmez Invatzaturile Lui Hristos care a fost rastignit din cauza preotilor si a fariseiilor pentru a nu li se lua pita de la gura!
Urmatii pe Ana si Caiafa PREASFINTITII!

Morena, din postarile tale inteleg adversitatea clara fata de religia ortodoxa. E OK!!! E dreptul tau sa o accepti sau sa o respingi. Dar stii ce nu inteleg eu Morena???De ce mai intri pe un forum ortodox???Ca doar esti impotriva noastra. Nu? Si pe acest forum sunt prezenti ca membrii cateva fetze bisericesti.Pentru linistea sufletului tau, nu e mai bine sa ocolesti ceea ce te tulbura ???? Pentru convingerile tale religioase, poate forumurile musulmane iti vor reda linistea de care ai nevoie si vei simti ca esti printre prieteni.

Problema e ca tu minti. Spui ca esti ortodoxa dar de fapt esti musulmanca.

Iisus Hristos este Dumnezeu, daca esti crestin marturisesti asta.

Mai bine recunoaste ca nu mergi la biserica ci la moschee si ca ai spus sahada.

Sa iti spun parerea mea referitor la postarea ta:
-POSIBIL SA NU FII CASATORITA CU ACTE, iar in moschee nici atat
-NU TRAIESTI CU EL INTR-O tara majoritar musulmana
-familia lui nu locuieste in aceiasi tara cu voi
-sotul tau nu este un prea mare practicant al propriei religii, caci daca era cu siguranta nu te lasa sa botezi copilul ortodox.. sau l-ai botezat PE ASCUNS.. am auzit ca se poarta asta in randul femeilor casatorite cu musulmani

[quote=morena;153101


Traditie tin sa recunosc ca esti pe masura asteptarilor, sesizarea ta fiind tipica unui crestin ortodox,nu am cu cine sa stau la discutii.
Poate va jignesc cand il numesc pe IIsus Hristos Sfant in viata Lui pamanteasca avand in vedere ca voi din preoti faceti PREA SFINTITI ati ajuns sa nu va mai rugati la Dumnezeu ci sa mergeti in biserica sa spuneti ca niste fatzarnici 'Iarta-ma Parinte am pacatuit" si va mai dati marii evlaviosi,cu ce e mai presus preotul decat voi?cine e el sa va cereti iertare de la el sau el sa va ierte pacatele? chiar credetzi ca o sa se roage pentru voi fiecare in parte? pana ajunge randul tau sau al meu se trece cu vederea.
Eu il consider pe IIsus sfant si raman la ideea asta.voi ramaneti cu Prea SFINTENIILE LOR preotii care stim cu totii cine sunt si ce fac,m-am lamurit, chiar nu avetzi teama de a va pierde sufletele,ceea ce vretzi voi sa aratati pe forum este de fatzada nimik mai mult!
Mergetzi in pace cu preotii vostrii iar eu o sa incerc sa urmez Invatzaturile Lui Hristos care a fost rastignit din cauza preotilor si a fariseiilor pentru a nu li se lua pita de la gura!
Urmatii pe Ana si Caiafa PREASFINTITII![/quote]

Morena ,daca ai fi ortodoxa in traire ar trebui sa stii ca la Taina Sintei Spovedanii preotul nu e decat un martor in fata lui Dumnezeu ,Hristos e prezent si iarta pacatele .
E o taina ,ceva ce se infaptuieste in ascuns ,nu se vede.
Citeste la topicul Pocainta mai multe.
Dumnezeu sa te lumineze !

Probabil a "cumparat-o" si pe asta vreun arab cu 2 3 parfumuri si acum vine aici sa faca morala.

morena de fapt e un moreno,
asta e un musulman ce vrea sa pangareasca dreapta credinta ORTODOXIA.
se da drept victima ca sa fie ajutat dar la urma el vrea sa sminteasca mintile celor slabi.
ma bucur foarte mult ca multi din voi v-ati dat seama .
imi pare rau ca trebuie sa confruntam si minti bolnave si satanice.
dar rugandu-L pe Dumnezeu sa ne intareasca fizic si spiritual, vom reusi sa nu cadem prada mintilor diabolice.
traim vremuri apocaliptie.
vom avea de infruntat multe ispite.
vom fi cernuti asemenea graului de neghina.
Dumnezeu e viu si are nevoie de rugaciunile noastre ca sa "luam legatura cu el", sa fim uniti cu el in gand, suflet si inima.
sa ne simta prezenta si "insistarile" noastre ca nu se supara.
El asteapta de la noi alegerea noastra.
Viata e scurtul timp in care noi demonstram clar si concret cu cine dorim sa petrecem eternitatea.
nu exista drum intermediar.
exista doar raiul si iadul.
Dumnezeu sau dracul.
punct.
avem libertate.
avem vointa.
avem putere de a alege.
avem ratiune.
suntem impreuna.
Iisus ristos, bate la usa inimii noastre, ne cheama, raspundem, bine, nu, nu.
dracul isi face si el treaba, cu voia Lui Dumnezeu, pentru a fi liberi si hotarati sa mergem la Dumnezeu, El nu ne vrea fara voia noastra.
RAIUL SAU IADUL.
CLAR SI CONCRET.
noi suntem, avem capacitatea necesara, ratiunea sanatoasa de a alege.
nebunii pt ca nu au mintea curata, clara, ajung in rai.
cine nu e nebun suta la suta are de ales.
mai spun doua cuvinte despre alesii Lui Dumnezeu, parintii, care slujesc in casa Domnului, BISERICA.
nu stiu daca toti il cunoasteti pe Danion Vasile, a scris sub indrumarea duhovnicului sau si mai multor parinti si monahi, mai multe carti. foarte necesare oricarui crestin ortodox.
a publicat si pe net www.danion-vasile.ro
vorbea foarte frumos in cartea Problemele tinerilor, despre preoti.
a fost intrebat daca ar vedea un preot beat in sant, i-ar saruta mana?
si el a raspuns:
I-as fi sarutat-o doar ca martirisire de credinta, ca stiu ca Dumnezeu poate lucra si prin el fiind beat.in momentul in care saruti mana unui preot, o saruti nu ca e un om iesit din comun, ci pt ca e robul lui Hristos si el stie ca de asta ii saruti mana.daca preotul ar intelege ca ii sarut mana, poate ca isi poate scimba viata, dupa o astfel de atitudine. stiu ca exista doua feluri de oameni: unii se smintesc de preotii care pacatuiesc si se indeparteaza de biserica, si pierd foarte mult; si altii insa inteleg ca preotul e preot si poate savarsi Sfintele Taineoricat de pacatos ar fi, desi dupa canoanele Bisericii, preotul cre loveste un credincios trebuie oprit o vreme de la savarsirea Sfintelor Taine; preotul care desfraneaza trebuie oprit de la savarsirea Sfintelor Taine.

din cartea Problemele tinerilor scrisa de Danion Vasile
 

Dupa invataturile Sfintilor Parinti, preotii care care pacatuiesc ar trebui opriti , cel putin o perioada de la savarsirea Sfintele Taine, chiar daca lucrul acesta nu se intalmpla in zilele noastre, intr-o biserica ce s-a secularizat cu viteza galopanta. Repet: exista, pe de o parte, atitudinea celor care ii judeca pe preoti si stau departe de biserica si, pe de alta parte, atitudinea celor care stau in biserica; si nu sunt in biserica doar credinciosi sfinti care nu ii judeca deloc pe preoti,sunt multi care se lupta foarte greu cu gandul judecarii preotului, dar prefera sa stea in biserica si sa se lupte cu gandul acesta al judecarii, gand pe care uneori il si spovedesc. Unul zice la spovedanie: "Parinte , te-am judecat!", dar merge mai departe pe calea mantuirii, sta in biserica si poate se mantuieste, si poate popa dupa ani de zile de betie si curvie isi da seama: "Frate, uite oamenii astia cum m-au rabdat, ani,ani,ani si ani de zile, si nu s-au lepadat de Biserica, stiind ca aici exista si mantuire, nu doar sminteala. ia sa merg si eu langa ai pe calea mantuirii!" Si se poate pocai parintele si devine sfant , datorita rabadarii credinciosilor.

Danion vasile
 

Am văzut că nu putem converti pe cineva. Atunci, cum putem să ajutăm la convertire?

Asta e o întrebare foarte bună, pentru că, în momentul în care noi întrebăm cum putem să convertim – ţi-am spus că primesc astfel de întrebări –, îmi dau seama că omul e decis să-l convertească pe celălalt, chiar dacă celălalt nu vrea, moment în care se pune problema în a-l ajuta să facă primul pas, măcar un mic pas spre convertire. Eu am un răspuns standard, plagiat de la Părintele Porfirie, făcătorul de minuni. Părintele Porfirie Bairaktaris zice: „Nu vorbiţi atât de mult copiilor voştri despre Dumnezeu, ci vorbiţi-I mai mult lui Dumnezeu de copiii voştri”. Şi singura voastră şansă de a-i schimba pe alţii este să mergeţi voi înşivă pe calea sfinţeniei. Asta a zis Părintele Porfirie, asta învaţă de fapt întreaga tradiţie a Bisericii, şi asta repet şi eu, la rândul meu, ca un papagal, fără să-mi fie ruşine, că nu putem să convertim, să ajutăm pe nimeni să se convertească, dacă noi nu alegem să mergem pe calea sfinţeniei. Mi-e frică de acest cuvânt, sfinţenie, dar credinţa creştină fără sfinţenie egal credinţă necreştină. Sfinţenia e pecetea, e ce-i mai propriu vieţii creştine

Danion vasile
 

Dar se poate şi să ţină. O convertire superficială poate să şi ţină.

Poate să şi ţină! Poate şi să ţină, pentru că Hristos ţine seama şi de cel mai mic efort pe care-l facem ca să ne apropiem de El. Şi cel mai mic pas pe care-l facem, Hristos poate să-l întoarcă, şi... El face două mii de paşi spre noi. E trist, însă, că sunt unii care se convertesc cu jumătate de măsură.
În zilele noastre, în Franţa, o catolică îi explica unui prieten al meu că s-a convertit la Ortodoxie, considerând-o doar o formă mai bună de catolicism, şi atâta tot, neînţelegând radicala diferenţă dintre credinţa de la care plecase şi credinţa la care ajunsese. Astfel de convertiri au roade triste. E o carte, Două milioane de kilometri pe drumul convertirii, a unui tânăr care cunoaşte mari maeştri yoghini, care ajunge pe la multe grupări sectare, şi, în cele din urmă, vrea să devină ortodox. Şi primeşte chiar Botezul, dar nu înţelege diferenţa enormă dintre credinţa ortodoxă şi grupările sectare, harismatice, şi de tot felul prin care trecuse. Astfel de mărturii fac rău, vatămă! Pe cât de interesantă a fost trecerea tânărului respectiv de la yoga la credinţa creştină de tip sectant, pe atât de puerilă apoi a părut alegerea variantei ortodoxe. Ortodoxia nu e doar o variantă de credinţă creştină, ci e credinţa propovăduită de Hristos, de Sfinţii Apostoli, de Sfinţii Părinţi până în zilele noastre.

De ce nu se converteşte omul la Hristos?

Cine îi ajută pe oameni să se convertească? Creştinii care duc o viaţă superficială şi văd numai de ei? Când văd că există atâta egoism în lumea creştinilor, mă întreb dacă putem vorbi obiectiv despre o schimbare reală pe care o simt creştinii ortodocşi în zilele noastre. Într-o carte, Firea erosului, Părintele Filothei Faros spune că nici în antichitate – în antichitatea în care erau homosexuali şi alte fărădelegi – nu era atât de intensă depravarea la nivel sexual. El spune că cumpătarea de care dădeau dovadă în sexualitate cei din lumea antică atârnă mai greu la cântar decât pornografia dominantă în aşa-zisele ţări majoritar creştine.

Să discutăm pe marginea unei idei care mă „obsedează”. Sunt perioade cu convertiri de amploare, care ţin ani de zile, urmate apoi de perioade de cădere, chiar la fel de fulminante ca şi convertirile în sine. Ce se întâmplă, de ce există aceste perioade de cădere, perioade întunecate ...

Ele au loc tocmai pentru că Hristos nu-i face robi pe creştini. Dacă i-ar face robi, după ce s-au convertit, ei nu ar mai cădea. Ca să poţi iubi, trebuie să fii liber. Nu ne putem mântui dacă nu suntem liberi şi dacă nu iubim. Hristos nu ne poate forţa să-L iubim şi să alegem virtutea.
Or, tocmai datorită faptului că suntem liberi, o parte din convertiţi revin de la viaţa creştină la viaţa de păcat. Ori pentru că n-au avut parte de o convertire sinceră, ori pentru că n-au început cum trebuie, ori n-au făcut o spovedanie completă, reală, totală, n-au avut o legătură strânsă cu duhovnicul, ori pentru că n-au ştiut să depăşească ispitele care apar – nu numai la nivel trupesc, gen băutură, ţigări, sex –, ci la nivelul gândurilor: uite ce viaţă duce părintele, uite ce compromisuri face episcopul, uite cât de mare e păcatul în care trăiesc atâţia slujitori ai altarului, sau cât de mare e păcatul în care trăiesc atât de mulţi creştini. Vedem, de exemplu, ce au ajuns să fie Paştele, Crăciunul, pentru creştini: un prilej de bairam, din păcate. Vedem la televizor cum stau prin discoteci şi petrec toată noaptea. Nu s-au gândit să se spovedească şi să se împărtăşească. Sau, dacă s-au dus, s-au dus şi s-au spovedit dintr-un reflex care le adoarme conştiinţa.
A ajuns spovedania să fie somnifer pentru conştiinţe, în loc să fie cea care le trezeşte conştiinţele. Să vezi când e coadă la spovedanie, câteva zeci de persoane, cum spovedania durează două minute, un minut, eventual, şi nu apucă omul să spună nici a zecea parte din păcatele care ar fi trebuit spovedite. Iar păcatele care nu sunt spovedite cresc. „Îndoite le veţi avea”, zice părintele la spovedanie. Şi nu e o ameninţare, ci o atenţionare, un SOS.

Imaginea mea, referitoare la acest aspect, e că avem o biserică de surdo-muţi: adică noi mergem la biserică, dar nu auzim ce ne spune părintele, părintele nu prea mai are vreme să ne facă să auzim… Sau nu prea reuşeşte să ne comunice ceea ce vrea.

Este o vină a noastră că suntem muţi, şi o vină a noastră că suntem surzi, dar şi a părintelui că nu reuşeşte să înveţe limbajul surdo-mut şi să comunice cu noi.

Cum se face reinserţia în acest Trup al lui Hristos al celor care au alunecat din aşezarea lor în Hristos şi vor să revină la starea iniţială?

Ei nu au ieşit din Trupul lui Hristos. Chiar dacă păcătuiesc, rămân fii ai Bisericii. E adevărat, există şi excepţii, oameni care după o convertire la Ortodoxie au parte de o anticonvertire spre erezie sau alte religii. Vorbind despre acei creştini care cad, din păcate, în păcate, astfel de exemple negative sunt arătate cu degetul de comunitate. Comunitatea are prilejul de a arăta exemplele negative şi de a se raporta la persoanele respective exclusiv ca la persoane negative, fără să se gândească în primul rând la recuperarea lor. Când fratele tău a furat ceva şi afli că e la puşcărie, nu te gândeşti: „Ce bine că statul l-a prins şi că e judecat” şi că e în situaţia respectivă, ci te gândeşti să-l ajuţi ca, după ce va ieşi, să aibă parte de o viaţă cât mai firească, mai normală, mai curată; şi te gândeşti să-l ajuţi. Or, problema e că noi nu-i privim pe cei care au căzut în păcat ca pe fraţii noştri, ne bucurăm că au căzut şi că nu suntem noi ca ei. Avem ocazia de a ne arăta noi virtutea, sfinţenia noastră, care nu străluceşte decât dacă ne comparăm cu oameni care trăiesc în păcate foarte mari. Ne dăm seama că, dacă comparăm vieţile noastre nu cu ale sfinţilor din vechime, care erau mari stâlpnici, mari pustnici, mari asceţi, ci cu ale părinţilor duhovniceşti din vremea noastră, nu le ajungem nici la degetul mic, şi atunci, pentru a ne declara noi, totuşi, campioni ai Ortodoxiei, trebuie să ne comparăm cu aceste exemple negative şi suntem fericiţi că le-am găsit.

Cum să converteşti pe cineva?

Mergi „în pădurea de la strungă, unde-s cei cu puşca lungă”, cum cântă cei din Phoenix, îl prinzi pe unul pe care vrei să îl converteşti, cu o funie, îi legi mâinile la spate, îi ţii cuţitul pe jugulară şi-i spui: „Ori îţi schimbi viaţa, ori o să mori acum”.

Nu-l botezi direct? Îl mai întrebi?

Danion vasile
 

„Oferta” Hristos

Avem un „produs” pe care vrem să Îl propunem tinerilor: Hristos. Pentru a-L face „vandabil” tinerilor cărora ne adresăm, am să te rog să ne spui Ce sau Cine este Hristosul Acesta pe Care Îl ofertăm în cele ce urmează?

Ce? Sau Cine este Hristosul Acesta? Pentru că, dacă propunem un ce tinerilor, or să-l arunce la gunoi. Tinerii sunt sătui de ce-uri, care le umplu orizontul, ca nişte rebuturi, ca nişte deşeuri. Cred că tinerii sunt tineri în măsura în care Îl caută pe Cine, în care simt nevoia să comunice, să împărtăşească ceva.
Mă gândeam că ar merita să apară o carte cu titlul Testamentul tinerilor, care să fie scrisă de tinerii de astăzi către tinerii de mâine, care riscă să se nască deja bătrâni sufleteşte. Pentru că deja la 10-12 ani, în Occident, sunt unii care încep viaţa sexuală, la 14-16 ani deja e lucru obişnuit, şi treaba asta îi îmbătrâneşte. Îi îmbătrâneşte prematur. Ei sunt învăţaţi să caute ce-ul, trupul celuilalt, plăcerile, poftele şi să-l uite pe cine, pe cine-le de lângă ei. Hristos e un mare Cine, cel mai mare Cine, cel mai dulce Cine.
În Acatistul Mântuitorului îmi place cum I se spune: „Iisuse Preadulce...”. Iisus e, într-adevăr, preadulce. Cine e Hristos? Singurul care e, de fapt, preadulce. Pentru că, în rest, suntem dulci pentru cei care ne iubesc, şi acri şi amari pentru cei care ne urăsc. Însă Hristos e singurul care ne covârşeşte cu dragostea Lui. La nivel omenesc, inima mea e covârşită doar de trei lucruri: de dragostea pe care mi-o dă soţia, de dragostea cu care mă înconjoară copiii, şi de dragostea pe care mi-o dă Hristos, şi Maica Domnului, şi Sfinţii. Şi duhovnicul.

Danion vasile
 

Hristos se defineşte, cel mai bine, prin iubire, şi de aceea El covârşeşte orice altă iubire a noastră. În acest context, iubirea faţă de ceilalţi, fără a fi altoită sau izvorâtă din Hristos, poate fi iubire autentică?

Acum m-ai întrebat oarecum dacă e autentică iubirea pe care o au, de exemplu, păgânii faţă de copiii lor, nu? Da, cred că e o formă de iubire, nedesăvârşită, dar iubirea cea adevărată tot de la Dumnezeu vine. Cred că mama care moare de foame în China, fiind ori închinătoare la Budha, sau la alte zeităţi şi idoli, ori atee, cred că ea, dacă îşi rupe de la gură ca să-i dea copilului ei hrana de care are nevoie să nu moară, îşi manifestă dragostea atât cât o poate duce. Însă ceea ce e trist e că noi trăim dragostea pentru părinţii şi fraţii noştri ca pe o dragoste egoistă: îmi iubesc mama pentru că mama îmi va lăsa moştenirea cutare, îmi iubesc copilul pentru că el va fi premiant şi mă voi lăuda cu el. Poimâine va fi student, va termina facultatea şi va fi medic, ei, ce tare voi fi eu c-o să fiu tată de doctor, sau tată de preot... E extraordinar! Unii părinţi creştini sunt obsedaţi să-şi facă copiii preoţi, fiicele preotese, ca şi cum toţi ar avea chemarea asta şi, impunându-le să dea la Facultatea de Teologie, nu-i iubesc, nici nu-L iubesc pe Dumnezeu. Pentru că nu toţi copiii au acest talant.
Şi dacă tu, ca părinte, îl forţezi să devină un mic idol la care te închini – Vai, ce copil credincios am! –, mâine-poimâine el va deveni apostat. Şi experienţa de lângă noi ne dovedeşte că aşa stau lucrurile, pentru că tineri fără chemare ajung în seminare sau în facultăţile de teologie şi apoi ajung pe calea păcatului

Danion vasile
 

Ce este Raiul?

Ce e raiul ar trebui să spună cei care au fost în rai.
La întrebarea asta ateii spun că nu se poate răspunde, sau că raiul e o minciună, o iluzie. Numai că am avut sfinţi ai Bisericii care au fost în Rai, au văzut frumuseţile Împărăţiei Cerurilor. Nu numai Sfântul Apostol Pavel, care a fost răpit la al treilea cer, ci şi alţii, care au dat mărturie despre cele pe care le-au auzit sau le-au văzut, şi au spus că frumuseţile vieţii de dincolo nu se pot compara cu frumuseţile vieţii de acum. Sfântul Eufrosin, prăznuit pe 11 septembrie, e unul din cei care au văzut raiul şi au vorbit despre cum e acolo…
Mie mi-e de ajuns să ştiu că iubirea din rai va fi de o mie de ori mai mare decât iubirea pe care o am acum faţă de Hristos, acum faţă de soţie, acum faţă de copii, acum faţă de duhovnic, acum faţă de cei de lângă mine.
Am avut un prieten pe care l-am cunoscut brusc. Era într-o situaţie foarte, foarte grea, a rugat un preot să-mi scrie, preotul mi-a scris şi eu am răspuns preotului: „Spuneţi-i tânărului respectiv că eu sunt fratele lui de cruce; că, deşi nu mă ştie, suntem fraţi de cruce şi cel puţin până va depăşi încercarea respectivă, eu sunt lângă el, umăr lângă umăr”. Şi a fost impresionat tânărul respectiv şi mi-a scris el însuşi şi viaţa lui s-a schimbat foarte puternic din momentul respectiv. Şi m-am gândit: totuşi, ce ciudat! M-am gândit că, dacă n-aş fi avut starea să-i spun că sunt fratele lui de cruce, poate că nu şi-ar fi ieşit din carapacea în care se afla, dar aşa, o fărâmă de dragoste, o unghie, nici cât o unghie de dragoste, l-a pus foarte tare pe gânduri.
Raiul... Am un prieten care face un doctorat despre Împărăţia Cerurilor. Şi s-a dus la unul dintre cei mai mari teologi ortodocşi ai vremurilor noastre, şi teologul respectiv, francez, i-a spus doar: „E, ce ştim noi ce e dincolo?” Un răspuns mai degrabă agnostic decât apofatic. Răspunsul l-a dezamăgit pe colegul meu care-şi făcea doctoratul despre Rai, pentru că a ajuns la concluzia că, până la urmă, teologul respectiv era bun doar în cărţi. Nu vreau să afirm că cei cu studii înalte ştiu totul despre rai şi despre frumuseţile Împărăţiei, în nici un caz! Dar în acelaşi timp cred că noi trebuie să păşim încă de aici cu un picior în rai…
Ce e dincolo de cărţi e altfel. Şi eu acuma sunt oarecum dincolo de cărţi, suntem într-o discuţie vie şi nu vreau să mă eschivez, să spun că Raiul e ceva ce mie mi-e cu totul străin. Cred că Raiul ne e propriu tuturor creştinilor, cred că în clipa în care ne rugăm lui Hristos şi în clipa în care inima noastră e topită de dragostea lui Hristos gustăm, într-un fel, raiul.
Cele mai mari bucurii pe care le am, aşa, ca om căsătorit – dragostea de copii şi dragostea de soţia mea, chiar dragostea trupească cu soţia mea –, nu pot fi depăşite decât de starea de unire cu Dumnezeu din timpul rugăciunii. E adevărat că dragoste cu soţia poţi să faci în fiecare săptămână, iar mângâierea duhovnicească ţi-o dă Dumnezeu când vrea El, poate de trei ori în toată viaţa! Însă în momentul acela simţi că ceea ce s-a întâmplat atunci covârşeşte orice altă senzaţie.

Spuneai că Raiul face parte din noi.

Nu la propriu. Ar trebui să îl purtăm în sufletele noastre, tot timpul; tot timpul, orice facem, zi de zi, să ne gândim: „Asta mă duce mai aproape de Hristos sau nu?”

...în acelaşi timp, coabităm abitir şi cu iadul...

...din păcate.

Ce este iadul? O sperietoare pentru a-i face pe tineri să se apropie de Hristos?...

Da, de fapt, Dumnezeu, văzând că adevărul nu este destul de eficace pentru a-i călăuzi pe oameni spre mântuire, s-a gândit să-şi teleghideze roboţeii de Sfinţi Părinţi să ne zică poveşti horror cu iadul, cu draci, cu furci, cu bărci... Şi, în cele din urmă, după ce vom muri, ne vom uni cu Acest Dumnezeu, neputincios de a-i duce pe oameni în Rai cu adevărul, şi vom vedea că vom găsi minciună şi pe lumea cealaltă, şi, în cele din urmă, viaţa noastră în rai va fi o viaţă de minciună, o viaţă de compromis, suferinţă şi aşa vom trăi miliarde şi miliarde de ani. Şi care a mai fost învierea noastră, de fapt? Nici una. O astfel de abordare este penibilă…
Iadul e o realitate tot aşa cum realitate este Raiul. A spus clar Mântuitorul că există Rai şi iad şi între ele o prăpastie de netrecut. Nu pot cei din iad să ajungă în Rai. Numai pe unii din iad îi scoate Dumnezeu, pentru rugăciunile Bisericii.
Motovilov, de exemplu, ucenicul Sfântului Serafim de Sarov, n-a crezut că există chinurile iadului aşa cum sunt descrise în literatura bisericească şi a trăit pe propria piele chinurile respective, a simţit viermele cel neadormit care îi tot mânca trupul şi nu termina să mănânce trupul respectiv şi, pe măsură ce viermele mânca, trupul se refăcea la loc, şi tot aşa. Motovilov a simţit, aşadar, aceste chinuri, şi cred că pe lumea cealaltă, la Înviere, păcătoşii or să sufere şi cu trupurile, tot aşa cum drepţii care vor învia în Împărăţia Cerurilor se vor bucura şi cu trupurile de slava lui Dumnezeu.
Pentru mine iadul înseamnă singurătate. Nici nu-mi trebuie o frică de iad mai mare decât frica de singurătate! Cea mai mare pedeapsă pentru păcatele mele – sau poate cea mai mică – ar fi să fiu singur. Iar eu nu vreau să fiu singur! Vreau să fiu cu Hristos, cu Maica Domnului, cu Sfinţii, cu soţia mea, cu copiii, cu prietenii, cu cunoscuţii, cu toţi oamenii. Şi cu duşmanii mei. Am un fix: vreau să fiu în rai cu duşmanii mei. Mă rog pentru ei şi nădăjduiesc că Hristos va primi dacă nu rugăciunile mele, măcar rugăciunile altora pentru aceştia, pentru că se roagă toată Biserica pentru ei, aşa cum se roagă pentru toţi ceilalţi.

Nu te gândeşti că va fi un chin pentru ei să fie cu tine şi acolo?

Păi nu, că... A, ha-ha, pentru că s-ar putea să facă alergie la mine şi în Rai! Nu m-am gândit la asta... Nu, cei care ajung în Rai depăşesc orice bariere de genul acesta. Întrebarea îmi place, iese din şabloanele standard ale unor discuţii dintre jurnalişti şi oameni care vor să dea o mărturie plictisită, bătută în cuie.

Mai există păcat în lumea asta modernă în care trăim?

Nu, nu, păcatul a dispărut. Arătam într-unul din articolele din lucrarea Tinerii şi sexualitatea că păcatele pe care le cunoaşte ca atare societatea modernă sunt: fanatismul religios, lipsa de grijă faţă de problemele mediului înconjurător etc. Curvia, beţia, homosexualitatea, astea sunt trecute cu vederea, astea ne-au intrat în reflex, şi păcătuim cum respirăm. Scria cineva despre un rege cu multe amante, care era într-o stare trupească mai delicată din punct de vedere medical: într-o erecţie continuă. Cam aşa e societatea noastră contemporană! Tot timpul gata să păcătuiască: păcătuieşte, oboseşte, iar se ridică şi păcătuieşte mai departe! O vigoare dată de vrăjmaş, de puterile întunericului; e inexplicabil cum se păcătuieşte cu atâta...

...voluptate.

...voluptate, exact!

Cum îi putem spune tânărului de astăzi că nu are voie să facă una sau alta...

...iar noi facem asta în faţa lui sau cu uşa închisă, sau astfel, încât el oricum află că noi o facem.

...sau din

Danion vasile
 

Ce este iadul? O sperietoare pentru a-i face pe tineri să se apropie de Hristos?...

Da, de fapt, Dumnezeu, văzând că adevărul nu este destul de eficace pentru a-i călăuzi pe oameni spre mântuire, s-a gândit să-şi teleghideze roboţeii de Sfinţi Părinţi să ne zică poveşti horror cu iadul, cu draci, cu furci, cu bărci... Şi, în cele din urmă, după ce vom muri, ne vom uni cu Acest Dumnezeu, neputincios de a-i duce pe oameni în Rai cu adevărul, şi vom vedea că vom găsi minciună şi pe lumea cealaltă, şi, în cele din urmă, viaţa noastră în rai va fi o viaţă de minciună, o viaţă de compromis, suferinţă şi aşa vom trăi miliarde şi miliarde de ani. Şi care a mai fost învierea noastră, de fapt? Nici una. O astfel de abordare este penibilă…
Iadul e o realitate tot aşa cum realitate este Raiul. A spus clar Mântuitorul că există Rai şi iad şi între ele o prăpastie de netrecut. Nu pot cei din iad să ajungă în Rai. Numai pe unii din iad îi scoate Dumnezeu, pentru rugăciunile Bisericii.
Motovilov, de exemplu, ucenicul Sfântului Serafim de Sarov, n-a crezut că există chinurile iadului aşa cum sunt descrise în literatura bisericească şi a trăit pe propria piele chinurile respective, a simţit viermele cel neadormit care îi tot mânca trupul şi nu termina să mănânce trupul respectiv şi, pe măsură ce viermele mânca, trupul se refăcea la loc, şi tot aşa. Motovilov a simţit, aşadar, aceste chinuri, şi cred că pe lumea cealaltă, la Înviere, păcătoşii or să sufere şi cu trupurile, tot aşa cum drepţii care vor învia în Împărăţia Cerurilor se vor bucura şi cu trupurile de slava lui Dumnezeu.
Pentru mine iadul înseamnă singurătate. Nici nu-mi trebuie o frică de iad mai mare decât frica de singurătate! Cea mai mare pedeapsă pentru păcatele mele – sau poate cea mai mică – ar fi să fiu singur. Iar eu nu vreau să fiu singur! Vreau să fiu cu Hristos, cu Maica Domnului, cu Sfinţii, cu soţia mea, cu copiii, cu prietenii, cu cunoscuţii, cu toţi oamenii. Şi cu duşmanii mei. Am un fix: vreau să fiu în rai cu duşmanii mei. Mă rog pentru ei şi nădăjduiesc că Hristos va primi dacă nu rugăciunile mele, măcar rugăciunile altora pentru aceştia, pentru că se roagă toată Biserica pentru ei, aşa cum se roagă pentru toţi ceilalţi.

Nu te gândeşti că va fi un chin pentru ei să fie cu tine şi acolo?

Păi nu, că... A, ha-ha, pentru că s-ar putea să facă alergie la mine şi în Rai! Nu m-am gândit la asta... Nu, cei care ajung în Rai depăşesc orice bariere de genul acesta. Întrebarea îmi place, iese din şabloanele standard ale unor discuţii dintre jurnalişti şi oameni care vor să dea o mărturie plictisită, bătută în cuie.

Mai există păcat în lumea asta modernă în care trăim?

Nu, nu, păcatul a dispărut. Arătam într-unul din articolele din lucrarea Tinerii şi sexualitatea că păcatele pe care le cunoaşte ca atare societatea modernă sunt: fanatismul religios, lipsa de grijă faţă de problemele mediului înconjurător etc. Curvia, beţia, homosexualitatea, astea sunt trecute cu vederea, astea ne-au intrat în reflex, şi păcătuim cum respirăm. Scria cineva despre un rege cu multe amante, care era într-o stare trupească mai delicată din punct de vedere medical: într-o erecţie continuă. Cam aşa e societatea noastră contemporană! Tot timpul gata să păcătuiască: păcătuieşte, oboseşte, iar se ridică şi păcătuieşte mai departe! O vigoare dată de vrăjmaş, de puterile întunericului; e inexplicabil cum se păcătuieşte cu atâta...

...voluptate.

...voluptate, exact!

Cum îi putem spune tânărului de astăzi că nu are voie să facă una sau alta...

...iar noi facem asta în faţa lui sau cu uşa închisă, sau astfel, încât el oricum află că noi o facem.

...sau din moment ce lui poate nu i se spune nici chiar de către oamenii Bisericii că lucrurile acestea sunt păcate. Ne e destul de cunoscută imaginea tânărului care merge chiar la spovedit, habar nu are că o mulţime din acţiunile sale sunt, cu adevărat, păcate, iar preotul nu prea are vreme să îl lumineze. Iese de la spovedit, revine la spovedit anul următor, iese tot ca acum câţiva ani, şi totul e „în regulă”. Un circuit continuu al păcatului prin omisiune, o ecuaţie rutinieră şi absolut confortabilă.. Tânărului i se mai poate spune şi altceva decât a fost el obişnuit să audă?

Îi lăsăm aşa să meargă pe calea pe care merg, îi încurajăm aşa, ca-n Forrest Gump: „Run, Forrest, aleargă spre păcat cât poţi, că e de bine, o să-L găseşti pe Hristos prin păcatele tale, prin droguri, sex şi celelalte... mândrie, răutate, violenţă, vei găsi Împărăţia Cerurilor”. Asta ar trebui să-i spunem noi? Dacă am face aşa ceva, el va păcătui cu conştiinţa împăcată, iar noi vom fi liniştiţi că nu l-am tulburat pe săracul tânăr.
Eu cred însă că trebuie să fim mai abrupţi şi că trebuie să-l iubim pe tânăr întinzându-i o mână, chit că el ne va scuipa, ne va înjura. Mi-a plăcut că mi-a scris un tânăr un e-mail foarte dur, aşa: „Vă scriu dumneavoastră, care aveţi răspuns la toate problemele tinerilor, faceţi pe deşteptul etc...” Era foarte arogant. Şi eu i-am răspuns. „Uite care-i treaba – zic –, masa de cititori care mă laudă, ăştia cunosc un Danion fals. Tu ai pus degetul pe rană, sunt aşa cum zici tu”. Şi după câteva zile îmi scrie: „Vreau să vă iau model...” Adică pe el l-a şocat faptul că n-am căutat să mă apăr, să mă dezvinovăţesc... Trebuie să-i lăsăm să ne şi scuipe puţin. Noi nu vrem să plătim preţul ăsta al scuipatului, noi vrem să ne laude toţi, să ne aplaude: „Vai, ce credincios e! Ce credincios bun, aşa, un om deosebit, merge pe calea lui Dumnezeu, uite!...“ Cum se zice despre câte unul că acela calcă a preot, aşa să se zică şi de noi: „Ăsta calcă a creştin”, şi lumea să ne aprecieze pentru chestia asta. Ei, nu! Dacă lumea ne apreciază, e ceva bolnav. Că lumea asta păcătoasă n-are cum să ne aprecieze dacă noi chiar am călca a creştini. Numai să vadă ceilalţi iubirea noastră adevărată, iubirea jertfelnică.

Mă tot gândesc la textul acesta, apropo de ce ceea ce discutăm: „Dacă aţi fi fost din lume, lumea v-ar fi iubit”. Şi la toată acea apologie a suferinţei pentru Hristos. De ce, urmându-L pe Hristos, suntem sortiţi victimizării, suferinţei? Ne vrea Hristos să suferim pe lumea aceasta?

Trebuie să fim realişti şi să vedem că sunt unii care sunt obsedaţi de suferinţă şi parcă caută să fie prigoniţi de ceilalţi – că ei nu pot să ducă o viaţă creştină dacă nu sunt prigoniţi –, simt o nevoie permanentă în a-şi linişti conştiinţa că sunt prigoniţi, deci sunt ai lui Hristos. Sunt unii care transformă frumuseţea credinţei creştine într-o sumă de nu-uri şi de interdicţii, de legi pe care numai ei le împlinesc, şi aşa, fiind efectiv ridicoli, nu fac altceva decât să fie batjocoriţi de ceilalţi şi atunci se consideră eroi ai lui Hristos

casatoria dintre un musulman si un crestin
 

cu tot respectul,mi se pare rasism.cum puteti spune k musulmanii nu sunt curati k nu ajung in rai?din cate stiu eu nu s-a pomenit musulman sa oblige un crestin sa se converteask.si totusi crestinii s-au chinuit cu treaba asta de mai bine de 2000 de ani.pana la urma scrie si in Biblie si in Kuran : toti suntem copiii lui Dumnezeu,dar probabil din kuza asta nu ne mai iubeste pentru k exista in continuare oameni ca voi,sa urasca din adancul sufletului.traiti viata cu dragoste nu cu ura.