Parintele Ilie Lacatusu nu este caterisit din cele pe care le stiu.
Pana acum n-am mai spus la nimeni, insa a doua zi dupa ce afirmam erezia lui Gabriel Nicu, niste diavoli isi se "legau" de mine a doua zi, punandu-ma in niste situatii in care deveneam bataia de joc a altora. La fel se intampla si in cazul in care afirmam erezia lui Ilarion Argatu, aici pe hub sau in particular, altor persoane. Asta, pana cand am inceput sa ma rog Domnului sa ma pazeasca de toate atacurile diavolesti indiferent de la cine veneau, iar acei demoni nu mai aveau putere sa ma puna in situatii penibile, chiar daca inainte as fi sustinut ca Gabriel Nicu sau Ilarion Argatu erau eretici.

R.

Razvan ,cuviosii parinti de la man.Optina spun ca daca ne urmareste un gand si nu mai scapam de el sa spunem rugaciunea inimii si daca tot nu scapam sa ne ducem la duhovnic.
Mi se pare mie sau ai o idee fixa cu acest parinte Gabriel Nicu.
Cat despre parintele Argatu ,nu stiu ce sa spun ,cartile lui se vindeau asta vara la man.Petru Voda.
Nu e bine sa vorbim despre morti ,mai ales de rau.
Ideile astea fixe stii ale cui sunt.

pai da, de morti numai de bine ... daca ai ce

Parca am citit undeva ca la caterisire preotul nu pierde harul, ci doar i se interzice sa-l mai foloseasca (daca imi amintec bine).

Daca eu am o idee fixa despre Gabriel Nicu, inseamna ca am preluat-o de la parintele Iustin Parvu.
Despre parintele Ilarion Argatu, invatatura lui este in mare parte cacodoxa [inselare]. Citeste urmatorul lui sfat si sigur vei vedea cat de eretic este:

" Deschiderea Sfintei Carti.

Se face numai dupa trei zile de post negru.
Stai in genunchi,te inchini,saruti Sfanta Evanghelie si spui : "Doamne arata-mi mie pacatoasa… " (spui dorinta pe care o ai ) ,apoi te rogi de preot,dupa ce ai deschis cartea si ai auzit ce ti-a cazut sa-ti spuna ce trebuie sa faci dupa citirea Evanghelie la care ai deschis.
Nu o talmacesti singura,ca nu ai darul acesta oricat de intelept ai fi sau ai crede ca esti."

Sursa: [COLOR=black]http://www.gid-romania.com/Articol.asp?ID=2144[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]R.[/COLOR]

Nu citesc cartile par.Argatu ,m-a ferit Dumnezeu de farmece si alte lucraturi iar pentru alte probleme intreb duhovnicul.
Am spus ca ai o fixatie cu par.Gabriel Nicu ,deoarece e suficient ce ai scris o data ,a mai spus cineva ca zbura ,deci ne-am lamurit ce a fost cu el.
Nu in felul asta convingem pe cineva .:76:

Intelept sfat, sora Anita. Ar presupune ca ori de cate ori se vor ridica aparatori ai lui Gabriel Nicu, pur si simplu sa-i ignor in viitor. Voi incerca sa iti urmez sfatul. Cel putin asa ma va pazi Bunul Dumnezeu de tulburarea sufletului.

Razvan

e:

" Deschiderea Sfintei Carti.

Se face numai dupa trei zile de post negru.
Stai in genunchi,te inchini,saruti Sfanta Evanghelie si spui : "Doamne arata-mi mie pacatoasa… " (spui dorinta pe care o ai ) ,apoi te rogi de preot,dupa ce ai deschis cartea si ai auzit ce ti-a cazut sa-ti spuna ce trebuie sa faci dupa citirea Evanghelie la care ai deschis.
Nu o talmacesti singura,ca nu ai darul acesta oricat de intelept ai fi sau ai crede ca esti."

[COLOR=black][/COLOR]

[COLOR=black]R.[/COLOR][/quote]

Adevarat, curata erezie, ce inseamna lucrurile astea? ce urmarim noi? pocainta spre iertarea pacatelor sau ghicitori? din pacate prea multi oameni incurca itele si umbla dupa dorinte, senzational si uita de pocainta, crestere in Hristos

Ati citit undeva ca parintele Gabriel deschidea carti? Citatele date erau ale parintelui Argatu.

Parintele Gabriel lua atitudine impotriva acestor practici. Am mai spus.

Razvan, faci cum crezi. Din fericire nu ai putere asupra parintelui, oricat noroi ai arunca. Nu stiu de ce sunt aproape sigura ca intr-o zi iti vei schimba parerea. Chiar daca vei trece prin oarece experiente neplacute mai intai... Indarjirea ta ma face sa zambesc.

Legatura dintre parintele Argatu si G. Nicu: parintele Argatu a fost duhovnicul lui G. Nicu, iar aceasta legatura spirituala implica trecerea ereziei de la duhovnic [pr. Argatu] spre fiul duhovnicesc [G. Nicu], deoarece fiul duhovnicesc il respecta intru totul pe parintele sau duhovnic.
Mai clar decat atat, din erezia unui sa reiasa erezia celuilalt, nici ca se putea. Faptul ca G. Nicu "zbura" arata cat de departe de credinta adevarata era si cat de mult se ajuta de puterile necuratului.
Asta a fost ultima mea interventie pe subiect.

R.

Minuni de acest fel s-au mai vazut. Si Sfantul Serafim de Sarov a fost vazut mergand cu mult deasupra pamantului. Nici el n-a fost acceptat imediat de catre contemporani. Mie-mi merge bine cand scriu despre parintele Gabriel Nicu, asa ca voi mai scrie.

Parintele Gabriel Nicu a adunat invatatura din mai multe parti, de la mai multi duhovnici pe care nu stiu daca e frumos si corect sa-i dispretuim. Asa cum am precizat, exista inca duhovnici mari care-l pretuiesc.

Daca stii sigur ca ai dreptate, Razvan, sustine-ti punctul de vedere! Iar daca nu, apoi tacerea chiar ca e de aur!

Am spus ce a fost de spus; repetarea unor argumente nu isi are sensul/rostul, caci oricum as face cu tine ma invart intr-un cerc din care nu prea mai am iesire. Asa ca incerc sa ma ingradesc de eretici si de sustinatorii lor.

R.

Razvan ,nici eu nu sunt de acord cu deschiderea cartii ,e un mijloc ce nu ajuta la mantuirea omului.Noi primi incercari si necazuri spre a ne apropia de Dumnezeu si a ne curati de pacate nu pentru a scapa repede de ele.
Dar asta nu inseamna sa il desfiintam pe par.Argatu.
Parintele de la biserica unde merg eu a adus vorba de cateva ori de par.Argatu ,si acest parinte e departe de ereziile de care spui ,nimic din ce spune el nu se departeaza de invataturile sfintilor parinti.
Preafericitul Augustin are o carte care e mult contestata de biserica .
Asta inseamna ca el nu mai este recunoscut de biserica?
Dimpotriva ,este citat in continuare de preoti.
Asa si cu par.Argatu.Nu ne cere nimeni sa il trecem in randurile sfintilor dar nici sa il combatem cu atata vehementa .Prin asta s-ar putea sa ne vatamam sufletul.Putem in schimb sa spunem ca exista o reticenta in legatura cu el datorita acestor sfaturi pe care le dadea.

Persoanele pe care le cunosc eu isi amintesc cu placere despre parintele Argatu. Iar cele care i-au cunoscut pe amandoi spun ca parintele Gabriel Nicu avea mai mult har. Parintele Argatu l-a incurajat pe parintele Gabriel sa rabde toate ispitele pe care le va avea. I-a prorocit ca, daca va rabda totul, va fi foarte placut inaintea lui Dumnezeu. Mai multe persoane sustin ca avea acest dar.

Iar parintele Gabriel lupta impotriva EREZIILOR. Si-a pus in cap toate vrajitoarele din Boranesti pentru ca le distrugea farmecele pe care acestea le faceau crestinilor. Acestea au fost primele care au incercat sa-i faca rau.
Punea mare pret pe discernamantul duhovnicesc si ne calauzea sa procedam la fel, adica sa nu ne lasam influentati de oamenii cu nume mari si sa cautam alinarea mai ales prin citirea Scrierilor Sfintilor Parinti. N-a facut jocul masoneriei niciodata.

Nu stiu unde o sa ajungem daca nu luam atitudine impotriva adevaratelor erezii si cautam sa aflam erezii la cei care se roaga acum pentru noi!

Da ai dreptate intr-un anumit fel, nu contest vrednicia parintelui Argatu dar el a dat unele sfaturi inafara predaniei ortodoxe si a sustinut unele practici straine

problema e ca nu mai trebuie sa-l trecem in randul sfintilor, unii l-au si trecut deja ca merg si se inchina "moastelor" sale..la o adica trebuie sa luam atitudine ca poate omul din credinta sincera nu stie ca nu orice minune e de la Dumnezeu si merge si se inchina spre a lui pierzare

Coincidenta stranie

La putin timp dupa ce s-a decis interzicerea difuzarii cartii parintelui Gabriel, Patriarhul Daniel a suferit un accident inexplicabil, despre care s-a scris in presa in anul trecut. Nu si-a putut explica modul cum a cazut pe treptele Catedralei Patriarhale ca si cum o forta l-ar fi aruncat pur si simplu. Sa fie aceasta spre marturie? E doar o presupunere, caci nu ma bucur de suferinta nimanui.

Deja intrecem masura...

Adevărul despre "popa Gabi"
 

Antoniap, am o rugăminte: dacă ai citit cartea despre "Viaţa părintelui Nicu Gabriel" să ne spui şi nouă dacă scrie ceva acolo despre legăturile lui cu "Noul Ierusalim de la Pucioasa".

Dacă nu scrie nimic, cartea este în mod cert tendenţioasă, ascunzând intenţionat un segment important din viaţa acestui preot.

Prin anii '95, Nicu Gabriel (popa Gabi, aşa cum era numit în mod peiorativ de pucioşi) simpatiza intens cu Noul Ierusalim. A participat la mai multe procesiuni făcute de pucioşi pe lângă Maluri, inclusiv la ridicarea "crucii de 9 metri" pe un deal, în partea de est a oraşului Pucioasa. Sunt multe poze care mărturisesc implicarea lui, unele apărute chiar în ziarul pucioşilor intitulat "Cuvântul lui Dumnezeu". Pucioşii îl preţuiau şi-l educau în spiritul ereziilor lor, spirit care şi-a pus amprenta peste toată activitatea lui ulterioară (haine albe, părul împletit în coadă, abstinenţa de carne, păruta abstinenţă sexuală, intransigenţa faţă de cei care au căzut în păcate, "deschiderea Evangheliei" , urmată de interpretare proorocească, etc.)
Popa Gabi era căsătorit cu Georgeta, poreclită Geta. Geta era o creştină bună şi modestă; urâtă nu era, dar era un pic cam surdă - un handicap dobândit în urma unor medicaţii neadecvate cu antibiotice.
Având un magnetism personal incontestabil, popa Gabi a fermecat mai multe tinere fără căpătâi, de la Coşereni şi din împrejurimi, ca să-şi lase familiile, să-şi abandoneze pruncii de vârstă preşcolară şi să se alipească definitiv de Noul Ierusalim.
Popa Gabi era deştept şi ambiţios. A sesizat repede că la Pucioasa e o înşelătorie crasă, în care cel mai tare ţine hăţurile păstoreşti. În dorinţa de a prelua puterea absolută, el a intrat în conflict cu liderii pucioşi, care nu voiau să împartă caimacul cu nimeni. Pucioşii l-au expulzat imediat şi au construit apoi o legendă negativă în jurul lui. Ei l-au şi denumit aşa: "popa Gabi", ca să le arate creştinilor că era popă, nu preot.
Pentru că Georgeta îl incomoda, fiind prea rigidă şi corectă (inclusiv în problemele intime, ei fiind "legaţi" de pucioşi să consume doar o "căsătorie albă"), popa Gabi a abandonat-o şi a continuat să peregrineze prin Dâmboviţa şi prin sudul ţării, pozând în preot celib, dar având grijă să fie mereu înconjurat de tineri ucenici şi tinere uceniţe, care îi erau supuşi şi fideli întru toate. Curând şi-a căpătat o faimă uluitoare, care-i umplea de ciudă pe pucioşi, care auzeau şi ei de "autocarele cu creştini care veneau la Gratia", în timp ce pelerinajele la Pucioasa intraseră într-un declin iremediabil. De aceea, pucioşii s-au răzbunat în felul lor: au luat-o pe Geta (Georgeta) din satul în care o abandonase popa Gabi şi au "închinoviat"-o la Târgovişte, în "obştea" condusă de Halău Gheorghe (nea' Didi) ca să arate lumii că "ce a lepădat popa Gabi a recuperat Dumnezeul Pucioasei".
Popa Gabi a murit prematur. Dacă ne luăm după spusele pucioşilor, "l-a ajuns mânia lui Dumnezeu", pentru că s-a împotrivit "lucrării" de la Pucioasa, a abandonat-o şi a trădat-o. Pucioşii pretind că popa Gabi ar fi fost ucis de ţigani pentru nişte pământ, sau alte neînţelegeri materiale sau financiare, lucru care însă nu s-a confirmat. Alţii afirmă că a murit de "moarte bună", adică de "atac de cord".

P.S. Scuză-mă, dar e o copilărie să faci asemenea asocieri, între un accident banal şi o "interzicere de carte". Au mai fost unii stupizi care s-au bucurat prosteşte zicând că accidentul patriarhului Daniel ar avea legătură cu niscaiva interpretări personale ale termenului de "stavropighie", sau cu unele îndreptări ale lucrurilor făcute de el mai în forţă şi fără mănuşi... Să fim serioşi!...

Mariamargereta,
Au aparut pana acum doua carti despre parintele Gabriel. In prima se pune accent pe minunile savarsite si pe sfaturile date, iar a doua e mai picanta, prezentand insa si aspecte mai putin utile din punct de vedere duhovnicesc.

In randurile prezentate mai sus razbate si nitica fiere. Nu e utila. Despre fiecare duhovnic s-ar putea scrie si aspecte care sa-i sminteasca pe cei din jur.

E adevarat ca parintele Gabriel s-a trezit inconjurat de eretici si a avut parte de multe ispite. Dar daca din aceasta lupta a iesit intarit duhovniceste, ceea ce i-a dat Dumnezeu nu-i poate lua nimeni. Iar daca crezi ca esti in masura sa-i judeci mai ales ispitele, ai intrat intr-un cerc in care n-am de gand sa-ti tin companie. Pur si simplu nu ma intereseaza acest aspect al vietii parintelui Gabriel. Putina decenta nu strica, macar post-mortem. Asa cum Maria Egipteanca e sarbatorita ca sfanta, nu ca desfranata, tot asa miile de credinciosi care au beneficiat de ajutorul parintelui sunt interesati de aspecte strict duhovnicesti, nu de aspecte picante eventual tendentios prezentate.

Persoane care l-au cunoscut in ultimii opt ani din viata isi amintesc ca parintele lua atitudine impotriva tuturor practicilor straine Ortodoxiei cu multa severitate. Nici vorba de deschiderea Evangheliei in aceasta perioada.
Mai inainte, nu stiu.

Perioada in care s-a apropiat de Noul Ierusalim poate fi considerata si un rau necesar pe care ulterior parintele l-a valorificat duhovniceste, luand atitudine impotriva a tot ce nu era corect. In viata duhovniceasca e foarte important sa te poti ridica atunci cand cazi si sa poti sa iei atitudine impotriva cauzei care ti-a pricinuit caderea.

Hai sa incercam sa fim cu capul pe umeri mai Antoniap. Tu ai ajuns sa faci trimitere la Maria Egipteanca atunci cand vb. despre acest parinte......exagerezi, chiar nu iti dai seama? Si am vazut ca mai esti si superstitioasa deoarece afirmi ca iti merge bine cand relatezi despre el. Incearca sa faci o comparatie intre viata Mariei Egipteanca si cea a parintelui Gabriel dupa ce in prealabil ai citit cu luare aminta viata Sfintei. Cum s-a cait ea dupa ce L-a cunoscut pe Hristos si UNDE A LOCUIT.

Cred ca acestea sunt cuvinte "cheie". Dar ce inseamna de fapt ele?

In ce fel a valorificat duhovniceste ce a invatat la Pucioasa? De fapt CE a invatat la Pucioasa? Asta e intrebarea! Am impresia ca incep sa se clarifice lucrurile.

Anca,
Poate nu m-am exprimat suficient de clar. Nu ma refeream la faptul ca ar fi valorificat invatatura celor de la Pucioasa, ci la faptul ca, stiind ce se petrece acolo, a putut lua atitudine impotriva acesteia.

Merita stiut si faptul ca fiind tanar, s-a luptat cu ispitele asa cum a putut. Unele tinere si-au facut iluzii si nu-l pot ierta nici acum... Apoi eu n-am fost de fata tot timpul ca sa stiu pentru care motiv unii au vazut doar minunile, iar altii au vazut lucruri precum Mariamargareta...

Am spus în gand: ,,Parinte, ajutati-ma!…”


In septembrie 2004 m-am simtit foarte rău. In ciuda tuturor incercarilor de a reabilita starea mea, aceasta se agrava de la o ora la alta. Devenisem cianotică, cu respiratie aproape agonică si imi dadeam seama ca nu mai este nimic de facut. Era noaptea, ma durea tot, nu mai aveam putere sa ma misc pentru ca aceasta stare debutase de aproape 24 de ore.
Atunci am spus in gand: ,,Parinte Gabriel, ajutati-mă pentru ca nu mai pot!”. Imediat am inspirat adanc si, după cateva minute, am adormit, mi-a fost bine, iar apoi am mancat. Dupa mai mult timp, mi-am dat seama ca Parintele a stiut ca aveam nevoie de ajutor.
Atunci am inteles de ce Parintele ne repeta atat de des urmatoarele:
Cel ce-L simte pe Preasfântul Dumnezeu este viu, iar cel ce nu-L simte este mort. Il poţi simţi prin răstignirea celor cinci simţuri, prin post şi prin rugaciune, astfel incat sufletul sa fie stapan acestui ,,fariseu”, care este trupul. Acordă doar 25% trupului şi 75% sufletului!
Haina smereniei, a milosteniei te duce in patria Preasfantului Rai.
Coborârea Duhului Sfant ne schimba mintea, gandul, curatindu-ne de pacatele noastre. Cand se coboara Duhul Sfant peste noi, ne simtim ca în gradina Raiului. Atunci stim ce este adevarata fericire. Simtim ca am găasit o comoara pe care nu mai dorim sa o pierdem nici daca ni s-ar da toate bogatiile lumii. Iată ce au gasit sfintii, iata ce bucurii pregateste Dumnezeu inca de aici, de pe pamant celor ce fac voia Preasfintiei Sale.
Este timpul sa ne aduca Preasfantul şi Preamilostivul Dumnezeu legatura vesnica intre Preasfanta Imparatie si omul pierdut de pe pamant, sa ne dea haina logodirii inapoi cu Preasfantul Duh, dar acestea se fac doar cu post şi rugaciune, cu fapte bune şi cu milostenie. Sa primim vesnica legatura ca fiul ratacit ce a primit inel în mana si sa nu mai pacatuim in faţa Preasfantului Cer!
Rabdand pe pamant, iti pune Dumnezeu câte o cununită. Cel ce rabda pana la sfarsit se va mantui.

I-a indepartat argintul viu


O crestină din Braila, al carei trup s-a acoperit de bube, care deveniseră ca o crustă groasă, si care ii provocau mancarimi ingrozitoare, s-a tratat la medici timp de sapte ani. I s-a pus diagnosticul de psoriazis.
Parintele, care pe atunci se afla la Boranesti, i-a spus ca are argintul viu şi a intrebat-o de ce a mers la vrajitoare, caci satana pe satana nu poate sa se scoata. A ramas impietrita.
I-a fixat programul de rugaciune si post, transformand-o mai intai intr-o bună crestină. Apoi, participand la Slujbele Parintelui, in patru luni s-a vindecat.
Uimita, de atunci, am fost mai atenta la tot ce se intampla in jur si mi-am notat chiar indrumarile Parintelui, astfel incat sa ma pot proteja. Din dragoste pentru aproapele, le voi reproduce:
Ce este vrajitorul? Om care cheamă spiritele raului, adica pe satana. Nu vă lasati dusi de valul lumii de astazi, de vrajitori şi fermecatori.
Vrăjitoarele lucrează doar cu forţele malefice. E numai un hipnotism al satanei ce-ţi ia minţile.
Un vrăjitor sau cel ce face rău pe pământ nu poate să distrugă un creştin care este împărtăşit.
De ce nu vrei să trăieşti prezentul? Te duci la vrăjitori să-ţi afli viitorul. Ce vrei să afli? Ce vrei să-ţi dea mai mult? Ai acceptat despotismul lui satana, ducându-te la vrăjitori şi fermecători. Tu care ai facultate, te înjoseşti ducându-te la o oază de întuneric care n-are nici două clase.
Te-ai dus şi te-ai vândut lui satana, mergând la vrăjitori.
Mizeria nu se scoate niciodată cu mizeria oazelor de întuneric a vrăjitorilor, care spun doar minciuni. Nu suntem botezaţi, cununaţi şi înmormântaţi în numele satanei, ci al Preasfintei Treimi.
Nu trebuie să ne fie frică de satana, ci de Dumnezeu. Dacă Îl avem pe Dumnezeu în suflet nu ne va fi niciodată frică de satana.
Nu mai mergeţi la vrăjitori, fermecători, la cei ce dau în ghioc, în cărţi, în cele de Tarot, la cei ce fac bioenergie, radiestezie, acupunctură. Lepădaţi aceste practici păgâneşti!
Toate practicile asiatice ce ne-au invadat sunt păgâneşti. Bioenergia, radiestezia, necromanţia, ghicirea, reîncarnarea, acupunctura şi celelalte terapii neconvenţionale nu sunt plăcute Preasfântului Dumnezeu. Cei ce fac acestea sunt vrăjitori în haine moderne şi fermecători. Sunt întunericul pe pământ. Ei (bioenergeticienii), care fac avorturi şi perversiuni sexuale, se dau drept credincioşi. Bioenergia este vrăjitorie pe faţă. Este o înşelăciune, o practică pierzătoare de suflete. Bioenergia este un „dar” al lui satana. Dacă acceptăm bioenergia, satana va fi în noi.
Vrăjile şi farmecele atacă sufletul şi îmbolnăvesc trupul.
Cei ce hipnotizează vă pot distruge de la distanţă punând stăpânire pe gândul dumneavoastră.
Dacă mergi la vrăjitori şi fermecători, la bioenergie şi radiestezie, te lepezi de Preasfântul Hristos.
Sub numele de magie albă se lucrează tot cu magie neagră, distrugând oamenii făcând vrăji cu: pământ, păr de broască, de femeie, cu piei de şerpi, sarea vitelor, ţărână de la mormânt, cercei de coţofană, cu cărbuni, vărsături de câini, cioc de cioară, turtă de grâu, argint viu, adică mercur din termometre descântat, care determină stări ciudate, dureri ce pleacă de la picioare, pentru că aţi călcat pe el, şi se răspândeşte în tot corpul cu o rapiditate foarte mare. Medicii vor spune că aveţi reumatism, conform ştiinţei învăţate, dar nu este vorba despre aşa ceva. Niciodată medicii nu vor putea scoate argintul viu din om, deşi poate fi dozat. Mai dureros este atunci când se bea.
Atunci când urăşti, când gândeşti rău, trimiţi la distanţă răul care este în tine.
Dacă ai fi statornic în credinţă, vrăjitorii şi fermecătorii nu ar mai avea putere asupra ta. Vrăjile şi farmecele nu se apropie de cei care fac voia lui Dumnezeu.
Francmasonii de asemenea cheamă spiritele murdare să fie împotriva creştinilor lui Dumnezeu.
Niciodată să nu mergeţi cu oameni care au fost la vrăjitori şi fermecători.
Creştinilor mei le-am spus să nu mai bea apă de la chiuvetă. Se pun în ea diverse substanţe şi apă de la ,,academia vrăjitoarelor”, apă în care se spală mortul, se descântă de vrăjitoare şi se aruncă în bazinele de colectare. Apa de la mort întunecă mintea, îţi provoacă frică interioară, provoacă infecţii, bube, urticarie, ganglioni, distruge ficatul.
Te-ai îmbrăcat în haina vrăjitorilor, păi să vedem cine-ţi mai scoate vrăjile din casă.
Preoţii ce deschid cartea tot vrăjitori sunt.
Francmasonii sionişti – urâciunea pustiirii – sunt cei care conduc lumea şi încearcă distrugerea ortodoxiei, făcând magie albă şi neagră. Francmasonii au încurajat vrăjitorii, care s-au înmulţit şi sunt la fiecare pas. Este timpul când masonii îşi fac drepturile lor pe pământ. Vor veni la conducere şi vor pune taxe foarte mari.
Domnul te-a ales din lume, deci nu te mira că lumea nu te place pe tine. Pentru că nu faci cele ale lumii, ci pe cele ale lui Dumnezeu, te urăşte şi aruncă cu vrăji şi farmece în tine.
Plâng icoanele din cauza păcatelor şi a lepădării noastre de Hristos, pentru că mergem la vrăjitori şi la fermecători. Plâng ca să ne dea nouă semne să ne întoarcem la Dumnezeu.
Dacă cineva va zice creştinilor adevăraţi că sunt vrăjitori şi fermecători, va avea mari necazuri. Dumnezeu dă putere tuturor creştinilor ce se întorc cu faţa către Preasfântul Dumnezeu.
Urâciunea pustiirii este cel ce merge la oazele de întuneric, de păcură, de minciună şi de răutăţi ale lumii de astăzi: vrăjitorii în haine moderne ce folosesc toate practicile demonice asiatice.
Pe slujitorii adevăraţi ai lui Dumnezeu oamenii îi numesc vrăjitori şi fermecători, aşa cum L-au hulit şi pe Domnul.
Nu te duce după întuneric, căci îţi vei aduce întunericul în casă!
O creştină catolică din Bacău avea o fiică de 17 ani, dar care arăta ca un copil de cinci – şase ani. Tot corpul era acoperit de bube, de scuame şi de umflături. A mers pe la mai mulţi medici, dar nu a aflat vindecare.
În iarna anului 2003, a venit la Gresia, la Părintele Gabriel care i-a spus că are argintul viu. I-a dat nişte unguente şi i-a spus ce are de făcut pentru a-şi ajuta copilul. După câtva timp, rezultatele au început să apară.
După ce l-am cunoscut pe Părintele Gabriel la Borăneşti, la câţiva ani, am mers şi la Gresia de vreo patru ori. După plecarea Părintelui, mergeam des la mormântul Sfinţiei Sale. Nu după mult timp, am observat că am eliminat argintul viu prin piele.
Cu ajutorul Părintelui, atât eu cât şi familia mea am început să ne rugăm, să postim şi încercăm să fim pe placul Preasfântului Dumnezeu.

Imi cer iertare ca atat de tarziu am scris marturiile catorva crestini.

Draga Antonia, iarta-ma ca indraznesc sa-ti spun niste lucruri:
Cuvintele tale au avut ecou in sufletul meu,caci le-am recunoscut din alta parte; iata cum:
Cred ca a invatat lucruri importante la Pucioasa, sau in alta parte, devreme ce putea sa-ti spuna ce probleme ai, fara a te intreba. aceasta tehnica am intalnit-o si la cei care practiva un fel de yoga, cei din MISA si altii, care folosesc tehnici de respiratie si tantrayoga, in speta sodomia. Ajung la peformante extraordinare; nu trebuie sa-ti mai spun ca fac aceste lucruri cu puterea gandului: citesc ganduri, manipuleaza pe subconstient, misca obiecte fara sa le atinga; aparitii si disparitii, si multe altele.
Tu singura spui: fetele si-au facut sperante, caci a lucrat asupra lor. Daca au ramas suparate pe el, stiau ele de ce. am scris mai sus ce metode se folosesc.
Daca nu as cunoaste asemenea oameni, nu mi-as permite asemenea afirmatii.

Uite ce te rog: uita o scurta vreme ce stii despre Pr. Nicu si roaga-te la Dumnezeu sa te lumineze. Acum incepe perioada de post: posteste si te roaga sa primesti raspuns.
Uite gasesti scris despre acesti oameni si in biblie: II Ep. Sf. Ap. Petru, Ap. Sf. Ap. Iuda, dar am gasit si in evanghelii. Este stiut ca vor aparea acesti oameni, care se vor inchina satanei si vor vrea sa traga pe cat mai multi dupa ei " nori fara apa". Este vorba de un adevarat sistem, menit sa manipuleze omul. Te rog ai grija. Cauta singura raspunsul la Dumnezeu.
Toate cele bune.
Doamne ajuta!

Mărturiile acestea seamănă destul de bine cu mărturiile creştinilor despre "sfânta Virginia" de la Pucioasa. Aceeaşi exaltare şi aceleaşi hiperbolizări, care reprezintă păreri subiective ce nu pot fi verificate. Printre 99 de sfaturi bune e suficient să se strecoare unul singur otrăvit, ca toată învăţătura să fie compromisă. Conflictele deschise ale unor "iluminaţi" ca Verginica şi părintele Gabriel cu ierarhia Bisericii nu pot fi trecute cu seninătate cu vederea.
Antonia, eu am cunoscut-o pe Georgeta şi pot să afirm că era o creştină căreia nu i se putea reproşa ceva - în afară de faptul că ţinea la o convenţie de castitate pe care soţii o făcuseră unul altuia de bunăvoie, înainte de căsătorie. Te întreb: ţi se pare normal ca în aceste condiţii să fie părăsită de soţ (adică, de părintele Gabriel) şi abandonată fără nici un mijloc de subzistenţă într-un sat de câmpie? De aici, a fost uşor să fie "recuperată" de pucioşi şi integrată în rândul adepţilor permanenţi.
Dacă motivul părăsirii a fost o tensiune insuportabilă, generată de nemulţumirea sexuală, crezi că după despărţire această nemulţumire a încetat de la sine? Sau a fost rezolvată în alt mod, mai paşnic, dar mai puţin legal?

E posibil ca insusi parintele sa fi indus aceasta stare?!? MI-e teama ca da. Daca el a fost autorul, normal ca a stiut si a reactionat, creind dependenta de el.
Mai corect este in situatii de boala sa-L chemam pe Domnul Iisus Hristos, sau pe Maica Domnului. Sau pote ca acest preot a fost mai iubitor decat Dumnezeu si Maica Sa?!?

Am intrebat cativa duhovnici in varsta despre parintele Gabriel. De una singura n-as fi in stare sa sustin nimic. Fireste ca voi continua sa ma rog si singura sa mi se descopere adevarul. M-am rugat si pana acum. Sa se faca voia lui Dumezeu in toate.

In ce-o priveste pe sotia parintelui, n-am cunoscut-o. Crestinii parintelui au alta varianta despre ea. Spun ca parintele in timp ce se indeparta de Noul Ierusalim, a avut mari conflicte cu sotia sa, care era fidela gruparii, pe motive religioase.

Spun, de asemenea, ca sub masca unei femei umile se ascundea un ofiter de securitate... Eu n-o cunosc, repet, dar dac-o fi adevarat si asta, apoi oameni ca acestia stiu cum sa lucreze...

Nici vorbă ca Georgeta să fi fost ceva - nici măcar colaborator - necum ofiţer de securitate. Nu numai că era umilă şi pancă de urechi ( deci inaptă pentru structurili speciale), dar era şi sărăcuţă cu duhul. Nici cu nasul în vânt nu era (ba, dimpotrivă), nici rumenă cu boiul, nici pe vino-ncoace nu-l avea. Era genul de femeie ştearsă, tăcută, fidelă, credincioasă şi credulă. Genul acela: unde-o pui, tot acolo o găseşti. Dacă era ofiţer de securitate crezi că mai dădea ea doi bani pe castitate, înainte şi mai ales după căsătorie? Aş!
Cât priveşte implicarea în secta Noul Ierusalim, nu Georgeta, ci popa Gabi a adus la Pucioasa un cârd de fete de la Coşereni şi de prin alte părţi, enoriaşe exaltate de-ale lui, ca să le recomande pucioşilor. El, ca preot duhovnic, avea o responsabilitate aparte, deci nu poate fi făcută responsabilă Georgeta de actele lui de prozelitism pucios, de adeziune şi apoi de participare la acţiunile de stradă ale pucioşilor. Este evident că după părăsirea Pucioasei, popa Gabriel a întors foaia şi n-a contenit să arunce cu invective asupra "proorocilor" care îl (de)formaseră la curtea lor. În schimb, a păstrat toate obiceiurile şi trucurile pucioşilor, care i s-au părut a fi eficiente în pastoraţie.

Citat după antoniap:
[COLOR=Red]"Merita stiut si faptul ca fiind tanar, s-a luptat cu ispitele asa cum a putut. Unele tinere si-au facut iluzii si nu-l pot ierta nici acum..."
[COLOR=Black]
Prima afirmaţie este revelatoare. Cuvintele "Merită ştiut" nu le poate spune decât cineva care ştie. Iar cine ştie, înseamnă că a avut fericita ocazie de a cunoaşte. Iar cel care cunoaşte, a fost de faţă. Să fi fost de faţă atunci când un preot s-a luptat cu ispitele, iată un privilegiu care nu stă la îndemâna oricui! Doar cei aleşi pot avea parte de o anume intimitate a frământărilor, a gândurilor şi a trăirilor celor care au privilegiul de a alege. Cei aleşi pot aşadar mărturisi cum s-a luptat părintele Gabriel cu ispitele şi cine a învins în această luptă.
Va avea curajul antoniap să meargă mai departe cu mărturisirile? [/COLOR][/COLOR][COLOR=Red][COLOR=Black][COLOR=Blue][COLOR=Black]Oare aceste fete, despre care se spune în continuare că "şi-au făcut iluzii" şi care au fost de faţă, erau înseşi ispitele cu care părintele Gabriel s-a luptat "aşa cum a putut"? Expresia aceasta sugerează că el a fost [/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR][COLOR=Red][COLOR=Black][COLOR=Blue][COLOR=Black]mai degrabă [/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR][COLOR=Red][COLOR=Black][COLOR=Blue][COLOR=Black]un învins, decât un învingător. Un impotent, mai degrabă decât un satir.[/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=Red][COLOR=Black]
A doua afirmaţie este şi mai cutremurătoare decât prima. Biblia spune la Matei, cap.5:
[COLOR=Blue]23 Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
24 Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.
25 Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă.
26 Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel din urmă ban.
[COLOR=Black] Dacă încă mai există creştine tinere care nu l-au iertat nici acum pe părintele Gabriel, înseamnă că:
1. Au avut motive mai mult tragice decât serioase, de au ajuns în această nefericită situaţie;
2. Părintele a murit înainte de a se împăca cu pârâşele lui, cât era cu ele pe cale. Deci darurile lui (sfintele liturghii, maslurile şi alte slujbe) făcute în timpul vieţii, după momentul apariţiei acestor nemulţumiri şi reproşuri, n-au mai fost primite de Stăpânul altarului. Cei care sau încântat cu slujbele miraculoase ale părintelui Gabriel sunt de fapt nişte înşelaţi.
Dar care ar putea fi motivele pentru care nişte fete tinere devin necruţătoare cu duhovnicul lor, un preot la fel de tânăr şi (aparent) liber din punct de vedere matrimonial? Ce le putea promite? Dar ce le-a promis? Sau ce le-a sugerat că ar putea obţine? Sau ce le-a făcut? Sau ce nu le-a făcut? De ce este acum stigmatizat de antoniap (fie şi involuntar) ca un vânzător de iluzii pierdute?
Zice o vorbă: Unde nu faci foc, nu iese fum. Oare s-a mai auzit de vreun mare duhovnic, plecat la Domnul, că ar fi lăsat în urma lui fete tinere, încărcate de disperare din cauza unor iluzii pierdute? Niciodată! Marii duhovnici ai românilor au plecat discreţi dintre noi, lăsând numai pace şi nostalgie în urma lor.


[/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR]

Nu voi baga mana in foc pentru nimeni, ceea ce nu inseamna ca acuz. Spun doar ca parintele avea o privire de copil si chiar gesturi copilaresti. In primele duminici in care am mers la Gresia, mi-a spus sa am grija sa nu ma indragostesc si eu de dumnealui. M-am uitat lung, caci ca barbat, mi s-a parut mai degraba un tap sfrijit. De fapt chiar si in fotografiile existente pe www.parintelenicugabriel.ro se poate observa figura unui preot postitor, nu a unui curtezan de rand. Dar fiecare cu experienta lui si cu marturiile lui.

Apoi la spovedania generala am crezut ca ma ia la bataie cand a fost nevoit sa-mi ia capul intre maini si sa spuna o rugaciune, asa de tare mi-a trantit palmele pe cap. Acest lucru, iertare, dar nu l-am intalnit nici macar la duhovnicii mai in varsta. Stia ca are corp omenesc si se lupta in felul dumnealui. Din acest punct de vedere, eu una, nu-i pot reprosa nimic.

Antonia draga, mai mult decat edificator ceea ce spui tu aici. Te-a avertizat sa nu te indragostesti de el?!? Foarte ciudat. Deci sentimentul pe care il trezea era cel erotic; cam neobisnuit pentru un preot.
Si iata-te acum aparandu-i integritatea, chiar daca afirmatiile tale te duc cu mintea in directia opusa, iar tu nici macar nu realizezi acest lucru.
Am citit despre acest lucru: se cheama "vindecarea memoriei"; omul ajunge sa nu mai stie cat fac unu si cu unu; vede dar nu intelege; are toate elementele , dar nu poate trage concluzii. Avem aici un caz clar de New Age, nimic altceva. Manipulare.
Cat timp nu iei distanta, nu vei putea afla adevarul.

Citat:

[COLOR=Blue]Apoi la spovedania generala am crezut ca ma ia la bataie cand a fost nevoit sa-mi ia capul intre maini si sa spuna o rugaciune, asa de tare mi-a trantit palmele pe cap. Acest lucru, iertare, dar nu l-am intalnit nici macar la duhovnicii mai in varsta. Stia ca are corp omenesc si se lupta in felul dumnealui. Din acest punct de vedere, eu una, nu-i pot reprosa nimic.

[COLOR=Black] Dacă tu nu ai ce-i reproşa, eu am. Asta dovedeşte că eşti o copilă naivă. Normal că "acest lucru" nu l-ai întâlnit la preoţii în vârstă, deoarece de regulă ei sunt oameni integri, serioşi, despătimiţi, iar ce ai povestit tu că făcea popa Gabriel la "spovedania generală" nu face parte din practica liturgică. Nu se ia capul penitentei în mâini, strângându-l până îi ies ochii din cap, ca să vadă ea ce forţă masculină se coboară prin podul palmelor, adică ce "har" posedă respectivul posedat.
Auzi, vorbă: "a fost nevoit" să-ţi ia capul în mâini! Cine l-a obligat, de "a fost nevoit"? Cine l-a învăţat pe acest "nevoitor" să le mângâie pe obraji pe enoriaşele lui, luându-le capul în mâini? Mă mir că nu te-a şi sărutat pe creştet sau pe obraji, ca să-ţi arate cu câtă dragoste creştinească îşi susţine obligaţiile pastorale! Deja pe jumătate te-a convins "că are corp omenesc" cu care "se luptă în felul lui". Dar de ce în felul lui? Nu era mai bine să se comporte normal, aşa cum se comportă la spovedanie prreoţii bătrâni şi responsabili?
Rânduiala spovedaniei nu prevede aşa ceva. Apropierea corporală dintre duhovnic şi penitent(ă) se rezumă doar la a-i face semnul crucii pe cap, la sfârşitul spovedaniei. Iată ce scrie în Molitfelnic:
[COLOR=Red]"Acestea toate zicându-le către dânsul şi ispitindu-l cu de-amănuntul, şi el iarăşi cu de-amănuntul pe rând şi mărturisindu-le şi descoperindu-le, să-i zici lui: pleacă-ţi capul. Şi, plecându-şi el capul şi îngenunchind, citeşte-i rugăciunea aceasta [/COLOR](urmează o rugăciune şi o ectenie scurtă)... [COLOR=Red]După aceea, punând mâna pe capul lui, zi rugăciunea aceasta [/COLOR][/COLOR][/COLOR][COLOR=Blue][COLOR=Black](urmează rugăciunea de dezlegare) [COLOR=Red]Şi zicând sfârşitul dezlegării acesteia, însemnează chipul crucii cu mâna pe capul celui ce s-a mărturisit. Apoi zi :[/COLOR] [COLOR=Blue]Cuvine-se cu adevărat să te fericim...[/COLOR] [COLOR=Red]Şi aşa, slobozindu-l cu pace, să-i dai canonul..."
[COLOR=Black] Unde scrie că trebuie luat capul penitentei în mâini şi strâns aşa încât să aibă impresia că "[COLOR=Blue]este luată la bătaie"[/COLOR]? Unde scrie că trebuie să-i "[COLOR=Blue]trântească palmele în cap[/COLOR]" cu violenţă?[/COLOR]
[/COLOR][/COLOR][/COLOR][COLOR=Blue][COLOR=Black] Am început analiza celor relatate de tine cu ce este mai grav. Mai sunt şi alte implicaţii mai subtile, pe care le voi aborda în alt comentariu.
[/COLOR][/COLOR]

Si adeptii New Age au o activitate spirituala, care le confera acest aer de copil, de om nevinovat, chiar naiv. Dar totul e doar la suprafata. Ce zace dedesupt...Dumnezeu cu mila!

Si faptul ca facea gesturi aparte ar trebui sa-ti dea de gandit. Orice abatere de la regula e semnal de alarma, care trebuie luat in seama. Nu-i poti reprosa nimic, caci nu stii nici cata energie folosea si mai ales in ce scop.
Antonia, adu-ti te rog aminte ca nu in Pr. Nicu crezi, ci in Domnul Iisus Hristos! si pornind de aici incearca sa descoperi adevarul pas cu pas.

Pentru implicaţiile subtile, psihologice, Anca-Miha a fost mai rapidă decât mine şi mi-a luat-o înainte. Nu-mi rămâne decât să o completez.

În momentul când te-a avertizat "[COLOR=Blue]să nu te îndrăgosteşti de el[/COLOR]" ţi-a inoculat un gând drăcesc, pe care înainte nu-l aveai: " Îndrăgostirea la prima vedere ( "le coup de foudre") este posibilă chiar şi cu un preot. Acest lucru este deci perfect posibil şi chiar probabil. Părintele mă avertizează: "[COLOR=Blue]Să nu te îndrăgosteşti şi tu...[/COLOR]" Deci, altele au experimentat deja acest sentiment ilegal . Este deci un pericol real, care trebuie să-mi stârnească o grijă nouă, un interes aparte, ca să mă opun lui din toate puterile. Va trebui să-l ajut pe părinte ca nu cumva să cadă în păcat cu mine, dacă eu voi cădea în păcat cu el. Trebuie să fiu mai apropiată de el, ca să-l ajut să nu cadă în păcat. Este un om bun, ingenuu, cu faţă de copil. Trebuie ajutat, nu trebuie părăsit în această zonă de risc. Eu chiar îl voi ajuta, nu ca celelalte, care i-au făcut rău. Vom reuşi împreună."

Acesta a fost începutul. Apoi, te-a preocupat să te uiţi la el. În mod normal, nu trebuie să căutăm la faţa omului. Dar interesul tău a fost deja stârnit. Şi atunci, din acea clipă, te-ai uitat la el ca la un bărbat, nu ca la un preot:
[COLOR=Blue]"M-am uitat lung, caci ca barbat, mi s-a parut mai degraba un tap sfrijit."

[COLOR=Black] Şi din nou "ăla cu coarne" ţi-a susurat un gând de liniştire: [/COLOR]"Aş, stai liniştită, nu-i nici un pericol. Nu vezi? parcă ar fi un ţap sfrijit. Seamănă cu mine".

[COLOR=Black] Fii atentă, că nu e chiar aşa. Ţapii ăştia, şi cei văzuţi, şi cei nevăzuţi, e periculoşi. Odată te ia prin surprindere, şi atunci când nu te aştepţi, te înţeapă cu cornul pe la spate.
[/COLOR][/COLOR]

Anca, ce te face sa fii asa de sigura ca ai dreptate?

Mariamargareta, esti sigura ca poti sa arunci cu piatra? Caci daca cei care nu l-au cunoscut mai au o scuza, tu care zici ca l-ai cunoscut mai bine si poti povesti lucruri pe care muritorii de rand nu le stiu, nu ai nicio scuza in cazul in care te abati de la adevar. Lasa pentru o clipa resentimentele si incearca sa fii obiectiva. Poate ca parintele, fiind mai tanar, nu a avut intotdeauna intelepciunea de a gasi cea mai buna solutie pentru o problema anume. Asta nu inseamna ca denaturam totul.
Tu crezi ca parintele lucra cu fortele raului?