Rugaciune ...a lui Mihai Eminescu
 

Craiasa alegindu-Te /Ingenunchem rugindu-Te, /Inalta-ne, ne mintuie/Din valul ce ne bintuie./Fii scut de intarire/Si zid de mintuire,/Privirea-Ti adorata/Asupra-ne coboara,/O,maica prea curata/ Si pururea fecioara,/Marie! Noi,ce din mila Sfintului/Umbra facem pamintului,/Rugamu-ne-ndurarilor,/Luceafarului marilor ,/Asculta-a noastre plingeri,/Regina peste ingeri,/Din neguri te arata,/Lumina dulce, clara,/O,maica prea curata /Si pururea fecioara,/Marie!/

Un fir de păr < Vasile Voiculescu >
 

O, Doamne , tristă viaţa-mi trece , / Şi m-a sleit misteriosu-Ţi joc, / Tu stai de faţă-n tot ce se petrece, / Nu Te ascunzi, dar nu Te pot găsi deloc. / Căci depărtările de Tine nu-s departe, / Eşti pretutindeni, ierţi, îndrepţi, mângâi, / Un fir de păr de Tine mă desparte / Şi totusi dincolo de orice fel de dincolo rămâi.

Dumnezeule, ai milă
 

Din adâncuri, către Tine, Doamne Sfinte , strig mereu : / Dumnezeule, ai milă şi-auzi astăzi glasul meu ! / Doamne fie-a Ta ureche astăzi cu luare-aminte, / Ca s-audă, sus în ceruri, rugăciunea mea fierbinte ! / Dacă n-ai uita păcatul care-l săvârşim Stăpâne, - / Drept în faţa Ta, pe lume , cine-ar mai putea rămâne ? / Dar iertarea fără margini , Doamne , nu-i decât la Tine : / Toţi în faţa Ta să cadă şi-nainte-Ţi să se-nchine ! / Ci nădejdea mea întreagă este doar la Dumnezeu ; / Doar în El nădăjduieşte pururea sufletul meu ! / Sufletu-mi pe Domnu-aşteaptă în cărările vieţii, / Mai cu dor decât străjerii doresc zorii dimineţii .

Rugăciune în necazurile vieţii
 

Doamne, numai Tu poţi înţelege, / În inimă, ce se petrece . / Sunt speriat de toate şi nu ştiu / De ce-am ajuns să am suflet pustiu. / Nu am floarea nădejdii înflorită, / Nu am credinţă tare , neclintită. / Cum bate vântul unui mic necaz, / Mă tulbur foarte, -mi schimb al meu obraz. / Dar şi-n durere, şi suferinţă, / Pot învăţa că ai bunăvoinţă ; / Că nu mă părăseşti niciun minut, / Fiind aproape, -n mine , cu dor mult. / Ajută-mă , să mă pot depăşi , / La alţii , încercând a mă gândi ; / Să înţeleg că fiecare are / O cruce - ori mică, ori mai mare, / Iar după cruce , vine alinare . . .

Axion
 

Cuvine-se cu adevarat
Nascatoare Fecioara-
Cuvine-se cu adevarat-
Astazi, maine iara.
Cuvine-se cu adevarat
Ingeri sa te slaveasca;
Cuvine-se cu adevarat
Oameni sa-ti daruiasca;
Cuvine-se cu adevarat
Slava sa te tot cante--
Cuvine-se cu adevarat
Pururea sa cavante.
Cuvine-de cu adevarat
Tie sa ti se inchine
Cuvine-se cu adevarat-
Maica "Portii de bine"
Cuvine-se cu adevarat
Astazi, maine si iara
Cuvine-se cu adevarat
Nascatoare Fecioara!

(Stefan I.Nenitescu, din vol. Denii, Bucuresti, 1918)

Rugă
 

Ostenit de-atâta trudă , singur poticnit pe cale , / Mă îndrept , cerşind , în rugă , mila mântuirii Tale , / Unde eşti ? În depărtarea , în abisul cel lăuntric / Nu Te văd. . .De-atâtea patimi , nu răzbat prin întuneric. . . / Şi mă vaiet , şi Te caut ; iar mă plâng , iar mă cutremur , / Când Tu vii , se face pace , intră sufletul în ceruri ; / Vino şi îmi dă putere să nu Te alung vreodată , / Prin vreun gând răzleţ , vreo vorbă ori vreo faptă necurată . / Ai venit . . . Să nu pleci iară . . . Harul Tău să mă-nsoţească, / Ca să mă smeresc de-a pururi sub mâna dumnezeiască . / Să Te-ascult întru tăcerea liniştii fără prihană / A prezenţei Tale sfinte ; veşnicia să se-aştearnă . / Cum să înţeleg eu, Doamne , dorul Sfinţilor din Tine , / Când Te uit'atâtea clipe , trăind numai pentru mine . . . ? / Iartă-mi golul , neplecarea , încuibarea-n ce-i vremelnic , / Şi-mi dă darul Tău , Stăpâne , să nu mă găseşti nevrednic . . .

Rugăciune
 

În liniştea adâncă a serii , / Când mă retrag în colţul sfânt , / Mă rog cu lacrimi în tăcere / Căci nu mai pot decât să plâng. / Ce sunt cuvinte fără lacrimi , / Ce-i viaţa fără Dumnezeu , / Ce-i ziua fără rugăciune / Şi cine sunt atunci , sunt eu ? / Există un demon ce se-ascunde / Şoptindu-mi poate că e greu , / Şi teama care mă pătrunde , / Ca să renunţ la drumul meu . / Dar vine îngerul iubirii / Trimis de Domnul pentru mine / Şi-mi dă speranţa fericirii , / Puterea de a crede-n bine.

Rugaciunea
 

Rugăciunea e vorbirea / Omului cu Dumnezeu / Şi aduce numai pace / De la Creatorul tău . / E lumina în orice stare / Când e sufletul întristat / Şi lucrează prin iubire / De-nţelegi ce e păcat. / E dulceaţa sufletească / Ce te apropie mereu, / Să cunoşti o altă stare / Faţă de trecutul tău. / Rugăciunea e împăcarea / Şi iertarea tuturor, / Aducând iubirea sfântă / Cea uitată între noi.

Rugăciunea Florilor - Alfred Mosoiu
 

Plăpând ghiocelul / ieşind din zăpadă / Striga : "Tatăl nostru" / Ca lumea să-l vadă. / "Care esti în ceruri", / Şopti foarea-soare / Şi-un val de lumină / căzu pe răzoare. / Smerit busuiocul / Când vântul îl mâma / Şi-i scutura roua / "Sfinţească-se "-ngâna. / Când "numele-Ţi "spune / Trist ochiul-de-bou / Nu ştiu de-a fost şoaptă / Sau numai ecou. / Albastră ca cerul / O nu-mă-uita / Spune : "Împărăţia să fie a Ta". / "Şi facă-se voia"/ Suspina-o camee / Călcată-n picioare / Pe alba alee . / Când nuferii-n lacuri / Văd stele că sunt, / Şoptesc : "Cum e-n ceruri / Aşa pe pământ". / Şi grâul , când moara / Vuieşte într-una / A zis : "Pâinea noastră / Cea de todeauna". / Iar nalba şi gura- / de - leu, amândoua, / la fel, rugătoare, / Răspund : "Dă-ne-o nouă ! "/ Cu gândul la fluturi / Stau rozele-n gastre / Şi spun : "Iartă nouă / Greşalele noastre" . / "Precum noi iertăm / Greşiţii", încet, / Răspunde garoafa / Uscată-n buchet. / Şi crinii , podoaba / Fecioarei cinstite, / Şoptesc : "Nu ne duce / pe noi în ispite". / Iar spinii, ce-odată / Martirii-i purtară / "Şi ne izbăveşte / de rele"- oftară. / Şi vântul porneşte / Ecoul Divin , / Cu freamăt pădurea / Răspunde : "Amin !"

datoria mamei
 

Mama,stii tu oare datoria ta ?/Stii tu cat de Sfanta este/Dar si cat de grea?/Stii tu oare ce asteapta/Dumnezeu sa fii/Pentru El si lume/Intre-ai tai copii?/
Mama nu-ti uita /Datoria ta /Nu-ti uita raspunsul greu/Catre Dumnezeu./
Mama nu uita ca fiul/Care-l ti la piept/Poti sa-l cresti:ori un netrebnic/ori un Suflet drept./Poti sa cresti din el un inger/Ori un ticalos,/Pentru asta vei raspunde-n fata lui Hristos.
Mama nu uita ,/Datoria ta /Nu uita raspunsul greu catre Dumnezeu.
Mama ,tremura-naintea /Marelui raspuns./Mama,pentru Ochiul vesnic/Nu-i nimic asuns./Mama,roaga-te si plange./Trage cat mai greu,/Dar sa-ti cresti copiii numai/Pentru Dumnezeu.
Mama nu uita datoria ta /Nu-ti uita raspunsul greu /Catre Dumnezeu.
Mama Mantuirea ta e/Nasterea de fii/Dar de fii curati vrednici/Pentru cer sa stii,/Caci de viitorul lumii/Tu raspunzi mai greu,/Mama, nu-ti uita raspunsul catre Dumnezeu...



Sper sa va fie de folos .Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti cei bine credinciosi

Prieten bun Iisus
 

Cand lacrima-ti scalda obrazul
Si-n viata ta prezent necazu
lIisus,prietenultau
Te apara si-atunci de rau.
El te face sa-ti uiti necazul
Iti lumineaza iar obrazul
El fruntea ta o descreteste
Si te indeamna :"Hai zambeste!"
"Bate si ti se va deschide",spunea Iisus,
"Cere si ti se va da "ne indeamna de'acol,de sus
Iisus iti da curaj pe mai departe
Prietene,de El ,tu fii aproape.
In ruga ta catre bunul Invatator,
Inlatura mereu orice posibil nor,
Increde-te in Iisus prietenul cel bun
Si ia-o spre El pe cel mai scurt drum.

Slăvit şi mare Dumnezeu ( Lorica Mocanu- de pe Comunitate )
 

Slăvit şi mare Dumnezeu / Cât de frumos e lucrul Tău / Tu ai zidit pe munţi şi văi / Un Rai pentru copiii Tăi. / O, Tu , izvor de frumuseţi / Izvor al scumpei noastre vieţi / Noi Te slăvim ca Ziditor / Acum şi-n vecii vecilor.

12 decembrie : Sfântul Ierarh Spiridon , mare făcător de minuni +
 

"Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător şi de minuni făcător , de Dumnezeu purtătorule Spiridoane , părintele nostru. Pentru aceasta cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit şi şarpele în aur l-ai prefăcut. Şi când ai cântat sfintele rugăciuni , îngeri ai avut împreună cu tine slujind , preasfinţite. Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine ; Slavă Celui ce te-a încununat ; Slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. "

NOTA : ACEST TEXT TREBUIA POSTAT LA " CANTARILE ORTODOXIEI ! DINTR-O EROARE A APARUT LA ACEST TOPIC . Scuze pentru eroarea aparuta ! Doamne ajuta !:6:

literatura crestina este foarte bogata, in special in partea poeziei. si cand ma gandesc la poezia crestina imi aduc mereu aminte de cum recita parintele Teofil Praian cate o poezie la fiecare conferinta sau interviu. :-) cred ca cea mai frumoasa poezie se gaseste in cuvintele slujbelor randuite de Biserica. IPS Bartolomeu Anania spunea intr-un interviu ca in momentul in care a inceput sa traduca Vechiul Testament dupa versiunea Septuaginta, a incetat sa mai scrie orice fel de poezie, ramanand fara cuvinte in fata frumusetii Psalmilor lui David.

postez una din frumoasele Ode ale lui Solomon (rugaciuni din primele secole crestine), publicate la ed. Anastasia:

M-am imbracat cu iubirea Domnului.
Si madularele Lui sunt cu mine si eu depind de ele; si El ma iubeste.
Caci n-as fi stiut cum sa-L iubiesc pe Domnul, daca El nu m-ar fi iubit mereu.
Cine poate discerne iubirea afara doar de cel iubit?
Il iubesc pe Cel iubit, si sufletul meu
Il iubeste, si oriunde este odihna Lui, acolo sunt si eu.
Si nu voi mai fi strain
caci nu este invidie la Domnul Cel Prea Inalt si indurator.
Unitu-m-am cu El, caci iubitorul a gasit pe Cel Iubit;
iubit-am pe Cel Ce e Fiul, si eu voi deveni fiu.
Intr-adevar, oricine e unit cu Cel nemuritor,
cu adevarat va fi nemuritor.
Si cel ce se bucura in Cel Ce e Viata,
va deveni viata.
Acesta este Duhul Domnului Care nu e mincinos,
Cel ce invata pe fiii oamenilor sa afle Caile Lui.
Fii intelept si intelegator si priveghetor.
Aliluia.

Stefane Sfinte

Stefane, Maria Ta,
Scoala-te, Sfinte,
De sub lespedea cea grea
Caci Sfintii nu au morminte.
Ti-a fost pe pamant
Crez si legamant
Slova de Evanghel
Iar in ceruri sus
Domnu-n maini ti-a pus
Sabie de-Arhanghel.

Te cheama Moldova toata
Sa-i fii parinte,
S-o gatesti ca altadata
Cu salba de-altare sfinte.
Sa-i aduci in dar
Vechiul ei hotar
Ce i-l strajuisei;
Graiul ei cel sfant
Sa se-auda bland
Pan’ la apa Tisei.

Basarabia-i pe cruce:
Azi s-o desparta
Sta-ntre fratii ei de sange
Hotar de sarma ghimpata.
Isi jeleste lin,
In pamant strain,
Bucovina chinul;
Plang batranii brazi
Ca nu mai e azi
Romanesc Hotinul.

Vino Stefan, Voievoade
Cu suflet mare,
Neamul tau de ti-l sloboade,
Vestindu-i zi de-naltare.
Lespede de crin
Te ridica lin,
Lasa sa invie
In vesmant slavit,
Cu plete de-argint,
Stefan de sub glie.

Intelegeti neamuri toate:
Stefan traieste,
L-a inviat Hristos din moarte
si-n ceruri azi Ii slujeste.
Stefane domn sfant,
Nu-nceta varsand
Lacrimi de durere,
Sa scoale Cel Bun
Neamul tau roman
La Sfanta-Nviere!

Stefane, Stefane Sfinte…



Versiunea cantata (de maicile Manastirii Diaconesti) poate fi downloadata aici - http://www.ortodoxmedia.com/dn/0160/...0Track%208.mp3

Nu taia din cruce
 

Pe-o lespede rece, din greu rasufland,
cu umbre ciudate pe chipul sau bland,
sta frant de-obosela batranul crestin,
dorind sa mai guste un strop de alin.
O clipa-I alearga privirea-napoi,
cu frunzele smulse din arborii goi.
Si vede prin ceata, pe drum de caruti
atatea icoane din anii trecuti…
O viata de zbucium, de mari suferinti,
si totusi de multe si dragi biruinti.
Dar crucea, o clipa lasata acum,
adesea prea grea ii paruse pe drum.
O viata intreaga sa porti pe grumaz
atatea batjocuri si-atata necaz.
Betanii putine si spini indeajuns…
O clipa crestinul se simte patruns.
O clipa in suflet stabat indoieli…
“Gandeste-te bine… Dar dacaz te-nseli?…
Ce-I viata? Ce-I lumea un larg labirint.
Urechea te-nsala …ochii te mint…
Sa-nduri pentru lume cand lumea nu vrea?
Vai, viata-I prea veche… si crucea-I prea grea.”
Si astfel, c-un umar de cruce proptit,
batranul se lasa de somn biruit.
Si iata, in somnul de truda si-amar,
lumini si imagini in minte-I rasar…
El vede cum ingeri, pe-un varf de copac,
Il cheama pe nume si semen ii fac.
Crestinul trasare. Se uita mirat,
si-ndata porneste sub cruce plecat.
Pe drumul de munte el urca din nou.
Si vantu-I adduce din culmi un ecou…
Dar crucea apasa mai mult, tot mai mult.
In piept da navala un negru tumult.

“Prea grea mi-e povara acum la sfarsit.
Si drumul prea-ngust e si prea povarnit.
Zadarnic ma lupt, ma indemn, ma grabesc,
caci Cerul mereu mai departe-l zaresc.”
Se leagana pasii, avantul e frant.
Batranul crestin e cazut la pamant.
“Mi-e peste putere. Aicea raman.”
Si zace-n tarana sarmanul batran.
“Ehei, mai crestine, se-aude un glas,
prea mare-I povara, prea mult ai de tras…
Ia barda aceasta si taie din lemn!
Nu fi fara minte! Din mila te-ndemn…
Aceasta-I o cruce ce nu poti s-o duci,
caci ea-I cea mai lunga si grea dintre cruci!”
Crestinul asculta indemnul strain.
Apuca unealta ce-l scapa de chin.
Loveste in barna c-un brat de voinic.
Din cruce reteaza un pic… inc-un pic.
O pune pe umar… incearca un pas.
Loveste cu barda in ce-a mai ramas.
Din nou mai incearca. Si-apoi un fior,
sopteste: “Acuma mi-e mult mai usor”
Si-ndata porneste pe cale voios,
cu crucea scurtata urmand pe Hristos…
Pe drum sentalneste cu cete de frati
si-I lasa in urma sub cruce plecati.
Si astfel, degraba, zorind pe poteci,
ajunge la poarta cetatii de veci.
Ce ziduri de iaspis, topaz si iacint!
Ce porti sclipitoare de alb margarint!
Ce noir de stindarde! Ce scari! Ce faclii!
Armate de ingeri cu lanci aurii!
Dar, vai, de la el pan-la porti e un sant
pe care nu-I punte, nici barna, nici lant.
Si striga batranul de taina patruns.
Dar nimeni nu-l vede sa-I dea un raspuns.
Si striga batranul pierdut si livid.
Nu-I nimeni la poarta. Nu-I nimeni pe zid.
Deodata din vale, cu ochi sclipitoriu,
cu crucea pe umar, vin frati si surori.
Ei vin cu nadejde. O vorba nu spun,
ci repede crucea ca punte si-o pun
Ei trec peste punte, pe poarta patrund,
iar crucea in urma se pierde-n afund.
Batranul ia crucea cu-al doruluio val,
si-ncearca s-o puna si el de pe mal.
Dar crucea-I scurtata … Au toate un rost…
Ce bine-ar ajunge de-ar fi cum a fost!
Crestinii trec santul si intra pe potri.
Ce bine e crucea intreaga s-o porti!
Ce cantec, ce chiot s-aude-n Eden!
Ce largi multumiri intr-un dulce refren!
Ce zboruri de inger! Ce slavi de lumini!
Ce largi curcubee de aur si crini!
Crestinul de-afara, de jale rapus,
cu greu peste sant lemnul crucii si-a pus
si-cearca sa treaca. Un pas … inca-un pas…
O, cat de aproape al Domnului glas!
Un pas… inca unul… Ah, pragu-i deschis!
Dar crucea deodata… se duce-n abis…
Si cade bartanul in golul temut…
Rasplata-I pierduta si sceptru-I cazut!

Dar iata…ce taina! El nu stie cum…
pe lespedea rece, la margini de drum,
acolo, c-un umar de cruce proptit,
crestinul acuma din somn s-a trezit.
Dormise o clipa. Si visul ciudat
un somn si-o lumina din Ceruri i-a dat.
Batranul se scoala si simte in piept
o flacara noua si-un dor intelept.
Cu grab ape umeri povara luand,
priveste-nainte cu chipul sau bland
si crucea ii pare aripa spre zari!
Ah, crucea-I intreaga si fara scurtati!…
Acum, el va spune oricui: catre Rai
din crucea credintei nimic sa nu tai!
Cu crucea intreaga, Isus, catre noi,
veni de la Tatal cu sange suvoi.
Si-acum El din lume, ne-asteapta la fel,
cu crucea intreaga sa mergem spre El…”

Pentru Tine Doamne !
 

Pentru Tine Doamne / Florile-n floresc / Pentru Tine noaptea / Stele strălucesc . / Pentru Tine ploaia / Picură şi cântă / Şi-n grădină cerne / Bucurie sfântă . / Pentru Tine candele / În altare ard / Tu la zile sfinte / Miluieşti cu nard . / Pe copiii care / Osteniţi de joc / Pe iconostase / Cară busuioc. / Lângă Tine Doamne / Cei săraci se strâng / Ţie-ţi cer iertare / Ochii care plâng . / Către Tine Doamne / Plec genunchii trudit / Numai Tu Stăpâne / Nu mai părăsit. / Dă-mi răbdarea pietrei / Şi din cerul Sfânt / Picură-mi pe gene / Roua să te cânt. / Picură-mi în suflet / Balsamul durerii / Şi pe buze aşterne-mi / Străjile tăcerii . Amin ! +

iata si cantecul - http://www.youtube.com/watch?v=m-JxIs_2qXE
stiu ca si Elizabeta Ticuta (parca asa o cheama) canta aceasta superba rugaciune, insa nu am gasit-o pe net. are o interpretare sublima.

Rugăciune de seară
 

Cu de lacrimi gene ude, înalţ ruga Domnului : / Sufletul păzeşte-mi , Doamne , în tot ceasul somnulul ; / Gânduri ce mă tulbu , cu al Tău Duh înfrânge-le ; / Trupul meu dă-i odihnă ; răcoreşte-mi sângele ; / Somn uşor să mă surprindă , să dorm lin ca florile, / Şi cu inima curată să mă scoale zorile ; / Rugăciune să-nalţ spre Tine şi să-ţi cânt poruncile , / Precum cântă ciocârlia peste toate luncile ; / Să pornesc la munca sfântă cum pornesc albinele , / Să pot umple , ca şi ele , fagurii cu binele, / Şi Să te slăvesc pe Tine , de pe valea plângerii , / Dumnezeule din slava , ce-L slăvesc toţi îngerii !

Rugaciune - Mihai Eminescu ( VESNICA LUI POMENIRE !+ )
 

Rugăciune - Nicolae Mirean
 

Dă-mi, Doamne... ( Valeria Mahok )