Şi-a pierit cum piere ceaţa Îngerul venit din Cer, / Rămânând în mâna Sfintei ramura de palmier, / Taoată verde, dar atâta de-ncărcată de lumină, / Ca luceafărul de ziuă, neputând sub ochi s-o ţină ! . . . / În clipita următoare, cum Ioan era-n Efes, / Un nor alb învăluindu-l, din cea ţară l-a cules. / Şi, adus în pragul casei Maicii lui , în uşă bate-i / Iar apoi, smerit, se-nchină înaintea Preacuratei, / Care-n plâns de bucurie, lacrimile stând să-i pice, / Lui Ioan ca Mamă dată, cu iubire sfântă-i zice : / "Fiul meu, ţi-aduci aminte vorbele ce-al meu Iisus / Pe când încă sta pe Cruce , amândoura ne-a spus, / Arătându-te pe tine ca fiindu-mi mie fiu, / Ţie dându-mă ca mamă, până ce voi fi-n sicriu ! / Acum, iată că mă cheamă sus în Cer, pe albă cale, / Iar eu trupu-mi fără viaţă îl las astfel grijei tale. / Căci aflat-am că Iudeii, fără viaţă când rămân, / Au de gând ca să mă fure, să mă ardă-n chip păgân ! / Dar tu nimici-vei planul, dacă ramura de faţă, / O vei pune pe sicriul purtând trupu-mi fără viaţă . . ." / "Oh, a zis Ioan, ce bine m-aş simţi cu fraţii-aproape, / Ca soboru-ntreg să aibă mângâierea să te-ngroape. / Spre lăcaşul veşniciei să-ţi fim strajă toţi pe cale, / Şi soboru-ntreg să facă lauda-ngropării tale ! . . ." <<< Va Urma >>> -

Când Ioan zicea acestea, toţi Apostolii deodată, / Înveliţi în nori , din lume, vin la Maica Preacurată. / Şi, văzându-se de-olaltă, uluiţi şi cu mirare , / În aceeaşi clipă îşi pun unul altuia - ntrebare : / Au cu ce socoată Domnul, dintru Slava Lui cea înaltă, / Azi şi-a adunat din lume tot soborul laolaltă ? . . . / Când văzut-a Preacurata strâns întregul ei sobor, / Le-a dat binecuvântarea şi-a stătut în jurul lor, / Tăinuind despre sârşitul firului ce-a stat a-l toarce, / Şi plecarea cea din care nimeni nu se mai întoarce. / Căci în chiar aceeaşi noapte, când în somnu-i fi-va rece, / Maica Pururea Fecioară dintre ei avea să plece. / Trecând mult de miezul nopţii, către zorii dimineţii, / În lumină orbitoare , a venit şi Domnul Vieţii. . ./ Mii de Îngeri sunt cu Dânsul, având frunţi sub trandafiri, / Patriarhi veşniciei şi oştire de martiri ; / Cerul albelor fecioare, strălucind ca nişte crini, / Sau ca rozele-Aurorii cu izvoare de lumini ! / Toţi şi toate-n strălucirea Cerului şi-a Veşniciei, / Cerc făcut-au împrejurul tronului gătit Mariei. / Şi-au pornit cântări de slavă şi de biruinţi neînfrânte, / Precum ştie numai corul Îngerilor doar să cânte, / Lăudând pe Preacurata, cea pe veci de haruri plină, / Căreia, ca împărăteasa, oastea Cerului se-nchină ! << Va Urma >>

Şi Iisus a zis ei :"Vino, cea dintre fecioare-aleasă , / Pe-al Meu Tron, în veci de-a dreapta, să te-aşez Împărăteasă ! " / "Doamne , gata sunt !", răspunsa cu iubire Maica Sfântă, / Şi-n de bucurie lacrimi, oastea Cerului îi cântă : / "Vino din Liban, Mireasă , ca să fii încoronată / Cu de mirt cunună verde ce nu moare niciodată " / Cu surâsul fericirii plutitor pe sfânta-i faţă, / Adormit-a Preacurata, pentru Veşniciei Viaţă . . . / Ochii de azur ai Sfintei s-au închis când vru "Cuvântul" / Ca , de-acum să-i nu-i mai vadă, pământeşti, în veci pământul, / Şi-al ei suflet, lăsând trupul sub lumină adormit, / A zburat uşor în sânul Fiului Cel preaiubit . / Şi-n clipita când de trupu-i sufletul s-a fost desprins, / Trandafiri şi chiparoase şi crini albi pe ea au nins ! / "Duceţi trupul Maicii Mele , zis-a Cel Crucificat, / Jos, în valea care poartă numele lui Iosafat. / Veţi găsi deschis acolo monument cu de-aur grile, / Unde, veghetori cu toţii , Mă veţi aştepta trei zile ! . . ." / Şi Iisus, cu tot alaiul de Dumnezeiesc mister, / Şi cu sufletul Preasfintei au suit, cântând la Cer. / Căci fiind ea Maica Vieţii, cu dumnezeiască faţă, / De la viaţa trecătoare, se mută-n eterna viaţă ! <<< Va Urma >>> -

Trei fecioare stând să spele trupul sfânt al Celei Sfinte, / Au purces plinirea faptei, dezbrăcându-l de veşminte. / Dar lumină-atât de vie, ca ieşind dintr-o zăpadă, / Izvora mereu din trupu-i , că nici n-au putut să-l vadă ! / Ridicând apoi sicriul scos din plinul dimineţii, / Toţi Apostolii luminii au pornit cu Maica Vieţii. . ./ Un nor alb cuprins-a totul ca-ntr-o ceaţă de lumină ; / Îngeri mulţi li s-au adaos, şi-o cântare dulce, lină, / Se-auzea până departe, dar pioasa lor grămadă, / Deşi astfel auzită, nimeni nu putea s-o vadă ! / Pe când se-ntrebau iudeii cine cântă, jos sau sus ? / Un duh rău, ca să-i asmută, la ureche le-a fost spus : / "Sunt ai lui Iisus discipoli, ce pe umerii lor poartă / În sicriu către mormântu-i pe Maria care-i moartâ" ! / Auzind aceste zise, cei cu minţile năuce, / Au sărit atunci spre Maica Răstignitului pe Cruce, / Toţi călăuziţi de diavol. . .,Dar , când unul a fost pus / Mâinile i se uscară pân-la coate , şi , uscate, / I-au rămas strângând sicriul Celei Pururea Curate, / Pe când Îngerii de faţâ, au orbit pe toţi acei / Ce sărisră cu gânduri mişeleşti în calea ei ! <<< Va Urma >>>

Spăimântat atunci, iudeul zis-a tare :"Petre Sfinte, / Şi eu te-am scăpat odată, dacă-ţi mai aduci aminte, / De-un iudeu în grea mânie care-ţi înşfăcase ceafa, / Când Iisus era-n Sinedriu, stând să-L judece Caiafa ! /Dacă-ţi aminteşti dar, Sfinte , picătura mea de bine, / Pe-al tău Dumnezeu acuma roagă-L şi tu pentru mine ! . . ."/ Mi-amintesc, răspuns-a Petru, dar nu-ţi pot fi de folos / Decât numai dacă însuţi crezi în Maică şi-n Hristos ! " / " Cred în Maica Lui Preasfântă ! , a răspuns acel iudeu , / Şi-n Iisus cred că e Fiul Unicului Dumnezeu ! . . ." / Şi zicând aşa iudeul, nu minţeau a lui cuvinte, / Ci, primind Lumina Vie, în Iisus credea fierbinte ! / Atunci, liberând scriul, mâinile-i căzură grele, / Dar rămaseră uscate, fără viul vieţii-n ele ! / Sfântul Petru-i zise ndată:"De-ţi vrei trupu-ntreg iar viu, / Crezi în Fiul Maicii Sfinte şi sărută-al Ei sicriu ! / Ceea ce făcând iudeul, s-a făcut bujor la faţă / Că, pe loc, a sale braţe au primit în ele viaţă ! / Şi mai zis-a Petru, dându-i ramura de palmier, / Ce i-a fost adusă Sfintei Îngerul Gavril din Cer : / " Ia această rămurică şi s-atingi cu ea pe ploape / Pe toţi cei ce orbi rămasa-au, care acum îţi sunt aproape / Şi toţi cei care vor crede, vor primi Lumina Vie, / Cei ce nu vor vrea să creadă, orbi vor fi pe veşnicie ! . . ." <<< Va Urma >>>

Şi-au urmat apoi prea-drepţii drumul lor, nu fără plângeri, / În acelaşi nor de ceaţă şi-n acelaşi cor de Îngeri. . . / Au depus sicriu-n criptă, unde umbră şi răcoare-i , / Şi-au rămas apoi trei zile strajă Pururea Fecioarei. / În a treia zi de-amiază, cu Oştirile-I de sus, / A fost coborât la criptă iarăşi Dumnezeu-Iisus, / Şi găsind pe-ai Săi apostoli având ochii plini de rouă, / Binecuvântând soborul, a grăit lor : "Pace vouă!". . . / Prunci de lapte !. . .De ce plângeţi ? . . .Vă mai trebuie povaţă? / Au nu ştiţi că ea nu-i moartă ? Că Eu sunt Izvor de viaţă ? . . ./ Şi-n clipita următoare, ca strigăt , veni-naite-I / Mihail din Cer, cu sine fiind sufletul Preasfintei. . . / Iar Iisus a zis îndată: "Scoală, Maică şi fii Vie , / Glorios Altar şi Templu Cerului în Veşnicie ! / Cum nu te-a atins în viaţă nici un strop din ce e tină, / Fără putrezire trupul să-ţi stea-n veşnică lumină ! . . ." / Şi-ndată , Preacurata deschizând a Sale pleoape / Şi văzând întreg soborul şi pe Fiul ei aproape, / A surâs precum surâde un copil care se ştie / Adorat de-ai săi , şi-n lacrimi, zis-a :"Doane, Slavă Ţie ! "/ Şi cu-acelaşi trup din lume, mai curat decât toţi crinii, / Născătoarea Nemuririi şi-a Izvorului Luminii, / Însoţită de-ai Săi Îngeri ce cântau în cor mereu, / A suit cu Dumnezeu-I către Tatăl-Dumnezeu ! <<< Va Urma >>>

Oastea Cerului văzând-o strălucind ca Aurora, / Zis-a :"Iată Împărăteasa fără greş a tuturora ! / Porţile să le deschidă, să primim cu Slavă-anume / Pe-a Luminii Maică Sfântă care-i mai presus de lume, / Că din pântecele Sale, răsturnând a firii legi, / S-a născut Biruitoare-Mântuirea lumii-ntregi ! . . ." / Şi răsună slava toată de cântări, de preamărire, / Fiind nunta Preacuratei şi-a miresei fără Mire, / Întru bucurie sfântă cum în Cer mai naltă nu-i / Şi cum n-a mai fost vreodată de la -ntemeirea lui ! / Basmele ce legănat-au fiece copilărie, / Ne-au grăit despre fântâna cu izvor de "apă vie", / Dintru care Feţi -Frumoşi, cu primejdii grele-foarte, / Câţiva stropi putând să scoată, înviau pe morţi din moarte ! / O, de câte ori, sub vraja basmelor cu-aşa cuvinte, / La-nvierea cu-acea apă , n-am plâns lacrimă fierbinte, / Lacrimă de bucurie ce-mi curgea zorit pe faţă, / Când, stropiţi cu "apa vie", morţii se trezeau la viaţă ! / Şi-au curs anii cu duiumul. . . Brumăriu acum mi-e părul, / Şi, din câte viaţa minte, cunosc astăzi Adevărul : / Că tu, Maica Preacurată şi de-a Pururea Fecioară, / Eşti fântâna ce-nviează pe cei morţi, să nu mai moară. / Fiindcă pântecelor tale Cerul le-a fost dat să poarte, / Nesfârsita "Apă vie" ce dă viaţă fără moarte ! / O, Preafericită Maică şi Mireasă fără Mire, / Mama lumii muritoare care-o îmbraci cu Nemurire, / Străluicită-Împărăteasă care să ne mântui poţi, / Şi , mai strălucită-n Cerur i decât Serafimii toţi , / Dac-am plâns sub vrăji de basme, cum să nu ne curgă, mii, / Lacrimile, spre-a ta Slavă, că, din morţi, aievea vii / Tu ne faci pe toţi cei care, în veşmânt de Liturghie, / Însetaţi venim la tine să-ţi sorbim din "Apa Vie " ! . . .
<<< Va Urma >>>

Ofranda
 

Când , de fragedă , Maria / A intrat în Templul Sfânt / Să rostească -ntâia-n lume / Feciorelnic legământ , / Lumânările din cele / Şapte sfeşnice s-au stins / Şi-a rămas în candelabru numai Harul său aprins. / Şi-a-ncetat de-atunci mirosul jertfelor de mirodenii / Destrămate de prinosul preţioasei ei smerenii ; / Numai smirna purităţii nepătatului său nume , / Îşi împrăştie mireasma sfinţitoare peste lume. / Toţi leviţii de la slujbă, amuţind în faţa ei , / Stau în cele două strane fără glas, ca nişte stei , / Numai şoapta rugăciunii şi a cântului ei nou / Mai trezeşte-n cer răsunet şi în suflete ecou ! / Mai apoi în cartea vremii s-a înscris un ceas în care / N-a rămas din toată slava Templului atât de mare / Nici o piatră peste piatră, nici un stâlp, nici temelia, / Iar în locul lui se-nalţă Templul lumii noi , Maria . . . / Şi-ncheindu-şi Preacurata îngereasca juruinţă / Neprihana sa ştiindu-şi , a rostit cu umilinţă : / - Doamne, în schimbul jertfei mele, dăruieşte-mi bucuria / De-a fi slujnica femeii ce va naşte pe Mesia ! .

Intrarea Maicii Domnului în Templu
 

Sărbătoarea propriu-zisă a Intrărí Maicii Domnului în Templu este relativ recentă, dar a existat înainte de secolul al VI- lea. Există o mărturie privin construirea unei biserici de către împărăteasa Elena în cinste acestui eveniment. O altă mărturie este cea lăsată de Sfântul Andrei Criteanul ( secolul al VII-lea ) , care ne vorbeşte de această sărbătoare ce se ţinea la Ierusalim. Patriarhii Gherman şi Tarasie ( secolul al VIII-lea ) , au rostit câte o prfică în cinstea acestei sărbători. Un alt eveniment în cinstea acestei sărbători , îl avem datat pe 21 noiembrie 543 , când s-a sfinţit o Biserică cu acest hram, ce a fost ridicată de Iustinian cel Mare , biserică aflată lângă ruinele templului. În Apus, Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Templu, a fost introdusă mult mai târziu , de papa Grigorie XI-lea şi care a serbat-o pentru prima dată la Avignon, în anul 1374. Tradiţia populară o denumeşte Vovidenia şi este de fapt ziua în care începe iarna , este considerată sărbătoarea luminii , ce sparge întunericul ierní şi al morţii.

Despre această sărbătoare ne mărturisesc Sfinţii Părinţi cei de demult. Astfel Sfântul Iacob , Arhiepiscopul Ierusalimului , spune cuvintele zise de Ioachim : "Chemaţi fiice evreice curate, să ia făclii aprinse". Iar cuvintele dreptei Ana le spune Sfântul Ghermano, Patriarhul Constantinopolului , astfel : " Făgăduinţele pe care le-au făcut buzele mele le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de fecioare cu făclii, şi am chemat preoţi , şi pe rudeniile mele, zicând tuturor : Bucuraţi-vă împreună cu mine toţi , că m-am arătat astăzi maică şi înainte povăţuitoare, dând pe fiica mea , nu împăratului celui pământesc, ci lui Dumnezeu , Împăratul ceresc".
Iar pentru podoaba cea împărătească a dumnezeieştii prunce, Sfântul Teofilact , Arhiepiscopul Tesalonicului, grăieşte aşa : " Se cuvenea ca intrarea pruncei celei dumnezeieşti să fie după vrednicia ei , şi astfel, de un mărgăritar ca acesta prealuminat şi de mult preţ , să nu se lipească haine proaste . Deci era de trebuinţă să o îmbrace cu haină împărătească , spre Slava şi frumuseţea cea mai mare".

Imi pare rau ca am postat din aceasta carte.
Nu cred ca apartine Sfantului Maxim Marturisitorul.
Sunt in aceasta carte afirmatii ciudate precum:
"Era intaia zi a saptamanii,care este duminica ,zi in care a nimicit intunericul dintai si a zidit lumina intai nascuta".
Aceste afirmatii seamana a dualism care e strain de crestin ortodoxie.
Lumea nu a fost facuta din haos (adica un spatiu imens in care nu era nimic si era intuneric) ci din nimic.
Afirmatii care nu aveau cum sa fie pe vremea Sfantului Maxim Marturisitorul precum:
"cavaler pentru rege" - pe vremea Sfantului Maxim nu cred ca erau cavaleri.
(pagina 93,penultimul rand de jos).
Pe orthodoxwiki nu am gasit aceasta carte listata intre cartile scrise de Sfantul Maxim Marturisitorul.

Fecioara Maria , Nascatore de Dumnezeu
 

Pentru mintea si sufletele noastre :http://www.resurse-ortodoxe.ro/carti...e-de-dumnezeu/

In privinta cuvantului "cavaler" cred ca este o problema de traducere. Eu consider ca aceasta carte il are ca autor pe Sfantul Maxim. Editura Deisis nu-si permite erori de felul acesta. De curiozitate am cautat si nu am gasit trimiterile si aluziile tale. Vorbim despre aceeasi carte sau este alta editie?

Parintele I Ica Jr nu are binecuvantarea IPS Laurentiu pe respectivele carti,cum ar fi canonic,ca sunt tiparite la Sibiu.
Pentru opera Sfantului Siluan Athonitul si a parintelui Sofronie se pot citi traducerile de la editura Reintregirea.

Tu ai indoieli in privinta pregatirii parintelui Ioan Ica jr.? Mi se pare o exagerare lipsa binecuvantarii. Cristian Badilita are vreo binecuvantare?
Daca ne legam de asemenea persoane cu asemenea motive....
Ce facem cu tot felul de talismane care au binecuvantarea episcopilor?

Eu am indoieli asupra editurii Deisis de cand a publicat o carte de "teologie" (se pare chiar doua) a lui Nae Ionescu.
Una din ele:
"Teologia: integrala publicisticii religioase" in 2003.

Eroare
 

Cred ca ai o alta carte. La pag 93 nu apare "cavaleri pentru rege". Probabil ai downloadat altceva. Oricum, cand este citita de un crestin de rand (ca mine) , un amanunt teologic, o scapare, nu te transforma in eretic. E o carte scrisa cu multa evlavie. Postarile sunt utile, pentru ca multi crestini vor sa citeasca despre Viata Maicii Domnului. Chiar daca exista pe un alt site in intregime, cred ca e bine sa fie si aici fragmente.