Ma refeream la urmatoarele:
1. eu nu am de unde sa stiu daca a fost imbalsamat sau nu iti dai seama, ca nu stiu. Sigur am sa incerc sa ma informez si am sa revin cu noutati.
2. deci cind spovedea, ranile mainilor sale sangerau, cu cit mai mutle pacate, cu atit mai mutl sange, e dovedit, stiut
3.Ca nu era bolnav psihic: iata cum este povestea: deci Vaticanul voia cu orice pret ca Padre Pio sa fie declarat " nu tocmai de acasa" deoarece faima sa era atit de mare, incit umbrea puterea Vaticanului, si acestia, politic, au facut orice sa-l declare nebun, psihopat etc. Cu toate astea, nu au reusit.
La fine, a trebuit sa fie declarat sfant, in ciuda Vaticanului.

Stigmatele nu implica crucea bolilor sau a altor incercari ingaduite de Dumnezeu, ci doar urmele si sangele ce curge din palme si talpi, din locurile in care Hristos a fost pironit cu cuie.

Deci, in Biserica de Rasarit nu exista nici un sfant purtator de stigmate.
Asta ne pune pe ganduri.

merci
 

Intro: tot ce scriu in acest comentariu reprezinta opinii personale si trebuie tratate ca atare :).

Merci de raspuns. Sa purcedem sistematic:
la 1. astept in continuare un raspuns deoarece s-a dovedit ca imbalsamarea corespunzatoare are capacitatea de a conserva trupul pe durata a sute de ani fara alterari remarcabile. De altfel trupul lui Padre Pio a suferit alterari remarcabile la nivelul fetei si din aceasta cauza a fost necesara folosirea unei masti de silicon pentru a masca aceste alterari.
Nu spun aici ca nestricaciunea este sau nu este o masura a sfinteniei ci doar intreb daca s-a facut imbalsamarea sau nu.
la 2. raspuns satisfacator deci nu are rost sa adancim subiectul. Harul iertarii era al Domnului, intrucat numai El poate sa ierte.
la 3. am inteles perfect. Nu era bolnav psihic, fapt dovedit de psihiatri. A fost declarat sfant in 2002. De remarcat ca Papa Ioan Paul al II lea a usurat mult procesul de canonizare prin actul "Divinus Perfectionis Magister" din 25-I-1983.
Din punctul meu de vedere sfintenia este a Lui Dumnezeu si numai El poate sa sfinteasca pe cineva. Biserica poate doar sa ia la cunostinta faptul ca o persoana a fost glorificata de Domnul in sfintenie si nu neaparat sa declare pe cineva sfant.

Adevarat, Dorin.

Asta este un mare mister pentru mine: cum se face ca doar si noi ortodocsii avem sfinti, insa nici unul nu a avut aceste stigmate, pe cand la catolici, se gasesc foarte multe cazuri.

In legatura cu Padre Pio, am relatat efectiv ce am vazut si auzit pe vremea cind eu eram la Roma.


Ceea ce ma face inca sa ma gandesc mutl, este faptul ca sfintii nostri, adica cei ortodocsi au devenit sfinti in urma unor suferite enorme, smerenii de care putini sintem in stare(daca cineva este), au pribegit prin pustii, prin pesteri si prin alte locuri neumblate...
Asta este modul "greu " de a ajunge sfant, insa modul cel mai curat.

Cum se face ca la catolici, nu prea se intalnesc astfel de cazuri, insa intilnim si auzim mult despre stigmate.

De ex la Santa Rita di Cascia, vorbim de spinele care i-au aparut in frunte...

Eu sint intr-adevar in mare dilema, a intelege aceste fenomene.
Si adevarul este ca nu le inteleg, ma depasesc total.

Ceea ce stiu, insa, este ca aceasta religie - catolica- exista, au sfintii lor recunoscuti de ei, ei se roaga in acel mod, iar eu nu sint in masura sa judec daca sint sfinti sau nu, si pina la proba contrarie, ei au sfintii lor recunoscuti de ierarchia lor. Este bine pentru mine asa.

E bine asa, deoarece este o religie independenta, autosuficienta, iar in strainatate au ajutat pe ortodocsi. Ne-au dat biserici, ne-au ajutat, cu alte cuvinte si asta in repetate randuri. Nu ne-au facut eretici, nici cretini, nici morti de foame, nici nu ne-au tinut ca cersetorii pe la usi, nici nu ne-au judecat, doar au ajutat. Si ei inca mai ajuta...


Sfintii nostri parinti, sint total diferiti de sfintii catolici, insa noi ii avem pe ai nostri, si ei pe ai lor.

Asta din punctul meu de vedere.
Restul, ma depaseste.

@Unortodox:
Nu stiu daca Padre Pio a fost imbalsamat sau nu. Si definitiv, nu este treaba mea.

Da, Nina aşa este ! Fiecare Biserică Creştină din cele două se destăinuie şi se bucură fiecare în parte de minunile ei. Dumnezeu este pretutindeni şi mai cu seamă în cele două Biserici . Să avem nădejdie multă şi credinţă cât cuprinde. Doamne ajută ! +

Adevarat a inviat!
multumesc frumos!

La Padre Pio vedem exemplificat foarte clar ceea ce zicea Sfantul Grigorie Palama cu privire la necesitatea durerii pentru viata duhovniceasca.
(in filocalia).
Senzatiile placute simtite in simtul pipaitului impiedica mintea de a cunoaste pe Dumnezeu.
De aceea Padre Pio a fost ajutat de Dumnezeu prin faptul ca Dumnezeu a lasat pe draci sa il chinuie fizic pentru a ii spori unirea cu Dumnezeu.
Normal chinurile fizice se dau numai celor de pot sa le si suporte.

Omul nu a avut acest fel de trup inainte de cadere ci un trup duhovnicesc, trupul asta e grosier si necesita sa fie chinuit pentru a nu fi o piedica in calea vietii duhovnicesti.
Pentru ca precum tot Sfantul Grigorie Palama arata mintea nu trebuie sa petreaca in simtiri pe cat posibil.
In simtul pipaitului,al gustului,al mirosului cat mai putin.
De aceea se si face asceza cu nemancare si nesomn si pozitii incomode la rugaciune ca prin simtul pipaitului iei la cunostinta de foame,de caldura de starea de bine a trupului si alte de astea si e foarte greu sa iti scoti mintea din acest simt.
Este foarte util sa folosesti icoane pentru rugaciune si sa spui rugaciunea cu voce tare pentru a folosi astfel vazul si auzul.
Daca observati Sfantul Grigorie Palama arata ca Sfintii Apostoli au vazut slava lui Dumnezeu pe Muntele Tabor nu numai cu mintea direct ci mai mult si cu ochii transfigurati de puterea Duhului Sfant.
Ba citim ca au si auzit glasul Tatalui , normal cu mintea dar si cu urechile transfigurate de puterea Duhului Sfant.
De aceea la Sfanta Biserica se foloseste muzica cu versuri religioasa si e foarte important modul in care se canta si versurile si e bine sa fie cat mai multe Sfinte Icoane.
Iar pentru miros se folosesc aromate care sa duca mintea la buna mireasma de o raspandesc Sfintii.

Deci vedeti caci Padre Pio a fost ortodox ca stim ca la ortodocsi nu se folosesc scaune in biserici si se ingenuncheaza.
Asemenea stim ca la ortodocsi se ia Sfanta Impartasanie cu cel putin 9 ore postire inainte, la fel si Sfanta Anafura si Sfanta Aghiasma.

Sub patriarhul Athenagoras a fost canonizat Sfantul Nicodim Aghioritul!
"Razboiul nevazut" cartea Sfantului Nicodim Aghioritul e luata pentru cine nu stie de la un autor catolic!
Sfantul Nicodim Aghioritul a considerat-o foarte buna!
Sfantul Grigorie Palama s-a contrat cu un scolastic adica cu Varlaam ; nu cred ca pozitia intregii Biserici Catolice e identica cu cea a lui Varlaam.

Sfantul Nicodim Aghioritul e autorul "Filocaliei"!

http://ro.orthodoxwiki.org/Imagine:A...asIwPaulVI.jpg
Aci patriarhul Athenagoras are la gat un engolpion cu o coroana regala deasupra.
Cam straniu pentru un mason ca ziceau unii ca masonii sunt anti-regalisti.

http://commons.orthodoxwiki.org/imag...asIwPaulVI.jpg


Aceasta este imaginea de care vorbeai tu.

Mai Mihalit, pai cum sa fie Padre Pio ortodox?

El a avut patimile sale, sangeroase si dureroase, insa de asta tu crezi ca Padre Pio a fost ortodox?

Padre Pio este si a fost catolic, nu este nici o indoiala aspra acestui fapt.

Pozitia Sfantului Grigorie Palama a fost foarte clara aratand ca cititul de pe carti nu poate sa curete sufletul de pacat si aceasta poate sa o faca numai asceza.
De pe niciun fel de carti ca Varlaam si Sfantul Grigorie Palama foloseau aceleasi carti amandoi foloseau ceea ce scrisese Sfantul Dionisie Areopagitul.
Dar Varlaam interpreta reductionist.
Se stie din Pateric ca era un monah care zicea de Melchisedec ca era fiul lui Dumnezeu datorita nestiintei dar era vazator cu Duhul.
Si metoda care este folosita pentru a fi convins acel monah de eroarea sa este ca vine un mare teolog si ii zice ca nu stie de Melchisedec daca e Fiul lui Dumnezeu sau nu si ii cere batranului sa intrebe pe Dumnezeu.
Batranul intreaba si Dumnezeu ii descopera rapindu-i mintea ca Melchisedec a fost dintre patriarhi.

Noi nu trebuie sa ne bazam pe mintea noastra ci sa intrebam pe Dumnezeu.

In asceza se cuprinde si smerenia se intelege si se intelege ca asceza poate fi dusa numai cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos spre a fi curatatitoare.

Adevarat!!!:6:

"Executia prin crucificare a fost preluata de catre Romani de la Cartaginezi. Modul in care Romanii crucificau condamnatii difera insa fata de felul in care este prezentat pe picturile si sculpturile sacrale. Crucea se termina la nivelul traversei orizontale. Au existat 2 variante de rastignire.

In prima varianta, condamnatul la moarte era rastignit cu sezutul pe o traversa intermediara (numita sedecula). Cuiele se bateau, nu prin palme (aceastea fiind prea slabe spre a sustine greutatea corpului!), ci prin încheieturile mâinilor. In a doua varianta, mâinile erau legate pe traversa orizontala, iar picioarele erau fixate pe cruce prin cuie, ce strapungeau lateral gleznele. Moartea survenea deobicei dupa mai multe zile. Spre scurtarea chinului, fie se strapungea inima cu lancea, fie se fracturau fluierele picioarelor (crurifagium), ceea ce ducea rapid la sufocare."

Sursa: http://www.referatez.com/materii/55-...lui-iisus.html

Dupa cum am observat la stigmatizati ranile apar in palme si nu la incheieturile mainilor... greu de crezut ca acest fenomen este real, cazuri de posedare sau o boala necunoscuta? Scrie pe undeva in biblie despre stigmatizati?

Personal am o mare admiratie pentru Sfantul Francisc de Assisi,de care ma simt si foarte apropiata sufleteste si care este considerat ca fiind si primul stigmat:

http://www.artadeatrai.ro/arhiva/1/francisc.1.php

Razvane,sunt insa nelamurita
 

cardinalul Humbert,trimisul Romei la Constantinopol,le-a zis rasaritenilor:voi va despartiti de Christos ,dar Dumnezeu nu va lasa asta nepedepsit.
care dintre cele doua(Roma sau Constantinopolul)a fost stearsa din randul comunitatilor de crestini?eu din cate stiu in Asia mica(Capadocia,Efes,Cezareea lui Filip,Antiohia)locul unde au activat apostolii si unde au aparut primii crestini, acum sunt musulmani!Daca mai sunt 1/100 crestini.
deci pe cine a pedepsit Dumnezeu?
sau pe cine pedepseste D-zeu?nu pe cei ce gresesc?pentru a vedea greseala lor si a se indrepta?
lamuresre-ma ,si pe mine,daca esti in stare!

Dar cu ce a gresit Constantinopolul? Poate detaliezi afirmatia facuta mai sus.

Cardinalul Humbert cand a depus blestemul asupra Bisericii Ortodoxe,pe Sfanta Masa a bisericii Sfanta Sofia din Consstantinopol,pare sa fi uitat spusele Bibliei:"Blestemat este cel ce va blestema",blestem care a persistat pana la Conciliul 2 Vatican.

Vedeti ca postul de mai sus cuprinde un neadevar flagrant. Nici cardinalul Humbert, nici preun papa nu a depus niciodata, niciunde, vreun "blestem asupra Bisericii Ortodoxe". Cine v-a invatat o asemenea enormitate ?!

http://www.orthodoxinfo.com/praxis/francis_sarov.aspx

Daca stiti engleza si aveti rabdare, cititi ca merita.

"The experience of Francis of Assisi is remarkable and of singular interest to Orthodox Christians, since as mentioned above, nothing similar is encountered in the experience of the Orthodox Church with a long line of ascetics, and equally long history of mystical experiences. As a matter of fact, all of the things Francis experienced in the process of his stigmatisation are the very beguilements the Church Fathers repeatedly warned against!"

anatema a fost asupra unor episcopi, nu asupra Bisericii Ortodoxe - ea nu exista sub aceasta forma inca
exista doar o biserica crestina
in plus, anatema nici nu a putut fi validata de vreun papa pentru ca papa care il trimisese pe Humbert murise intre timp...

Daca anatema a fost doar asupra unor episcopi, de ce s-a produs ruptura, Marea Schisma?!? Oare anatema nu a avut consecinte asupra intregii Biserici? Nici macar ridicara anatemei nu a putut sterge raul produs atunci. Asta ar trebui sa ne dea de gandit.

ce parere aveti?


http://www.odaiadesus.ro/comparatie.html

Am parerea ca, atata timp cat intr-una dintre Bisericile surori se va propaga enormitatea ca cei mai mari Sfinti ai celeilalte Biserici au fost niste inselati de anticrist, unitatea pentru care s-a rugat Mantuitorul inaintea patimilor sale este inca foarte departe.

Dar deoarece Biserica ma indeamna sa am, pe langa credinta si dragoste, si speranta, eu cred si sper ca asemenea idei nu reprezinta punctul de vedere oficial al Bisericii Ortodoxe, si ca adevaratii credinciosi vor face supunere fata de Biserica lor.

Dar anatema nu a fost nici macar asupra unor episcopi, a fost doar asupra Patriarhului, la fel cum cealalata anatema a fost doar asupra Papei.

Nimeni nu poate pune sub anatema o institutie, ci un om.

In al doilea rand, este gresit sa interpretam schisma ca un efect direct si exclusiv al anatemelor din 1054. Cauzele sunt mult mai multe, si nici schisma nu s-a "desavarsit" in 1054.

bine spus !Catolicismul practica cultura trupului de aici obsesia lor cu patimile. De aceea primesc aceste stigmate, pentru a le arata foarte clar ca -L rastignesc inca odata pe Hristos . Numai ca Mantuitorul a patimit pentru intreaga umanitate . Dar.........dar............numai in Duh si Adevar mantuieste tot omul . Erezia doare si uite ...stigmatele! Noi moaste .....voi stigmate ! Noi Duh ...voi litera ! Noi saracie materiala ...voi spirituala! Ortodoxia inaripeaza sufletul spre mantuire trupul fiind silit . Dar daca este biruit devine moaste !

Nu sunt in masura sa vorbesc despre autenticitatea stigmatelor. Dar afirm ca nu e intamplator ca in Ortodoxie nu le intalnim. In Ortodoxie activitatea Mantuitorului nu culmineaza in cruce. Fara Inviere, cruce ar fi lipsita de valoare.

Daca tinem seama ca in catolicism, prin pacat, omul l-a jignit pe Dumnezeu, dar natura umana nu a suportat nicio modificare, omul pierzand doar harul care era supraadaugat, intelegem de ce se pune accentul pe cruce - ca sa fie satisfacuta onoarea jignita a lui Dumnezeu.

Cred ca ai atins un punct foarte sensibil. Intr-adevar, in viziunea mea, (care este pur subiectiva si s-ar putea sa nu fie corecta) catolicismul apusean tinde sa puna mai mult accent pe Cruce decat pe Inviere.

Asadar, parerea mea: Invierea, in sine, desi este minunata, adevarata si indispensabila crestinismului, nu este atat de importanta, atat de minunata, atat de unica si de incredibila ca Jertfa pe Cruce.

De ce spun asta ? Pentru ca, in fond, exemple de zeitati care sa revina la viata dupa ce au murit intr-un fel sau altul abunda in religiile lumii. Nici chiar pentru contemporanii lui Iisus, invierea unui mort nu reprezenta neaparat un miracol nemaiauzit. Citind Evangheliile, observam ca evreii erau mult mai uimiti si mai scandalizati de pretentiile de iertare a pacatelor sau de divinitate a lui Iisus decat de miracolele cu fiica lui Iair, sau Lazar.

Cu atat mai mult cu cat acceptam ca Iisus este Dumnezeu, invierea pare sa apara ca un atribut intrinsec, in fond, Dumnezeu este Viata. E de asteptat ca divinitatea sa aiba viata, iar daca, temporar, si-o pierde, sa o redobandeasca.

Ceea ce nu e de asteptat, ceea ce nu are corespondent in restul religiilor, ceea ce nu puteau sa inteleaga multi contemporani ai lui Iisus sau chiar contemporani de-ai nostri este, nu cum poate un zeu sa invie, ci cum poate un zeu sa se lase omorat., sau mai bine zis, cum poate un zeu sa invie dupa ce s-a lasat omorat.

Cum poate Dumnezeu sa sufere, sa fie umilit, scuipat, biciuit, torturat, cum poate sa fie parasit si uitat (Eli, Eli.....) cum poate Dumnezeu sa faca jertfa suprema din dragoste pentru mine, literalmente ultimul om pe pamant, un vierme, un vierme ticalos... si nerecunoscator.

Aici e punctul unic al crestinismului, aici e cruxul, axul, izvorul mantuirii si credintei, aici e punctul de cotitura in batalia cu cel rau, aici e innoirea lumii. Pe Cruce.

Cultul Sfintei Cruci este cel puţin la fel de răspândit şi în Răsărit. Să nu uităm că noi avem Ziua Crucii ("Arătarea Sfintei Cruci"), care la apuseni nu este sau nu are caracter de sărbătoare de poruncă. Sărutarea Crucii, iarăşi este o devoţiune specific răsăriteană, arătând veneraţia noastră faţă de jertfa Mântuitorului. Dacă mai putem vedea Sfinte Altare apusene de pe care crucufixul lipseşte, nu acelaşi lucru putem spune despre Sfintele Altare Răsăritene: ideea că ai putea să faci Sfânta Jertfă altfel decât în faţa unui crucifix e de neconceput în Răsărit.

Erethorn
In ortodoxie nu putem gandi jertfa de pe cruce separat de Inviere.
Nici nu insinuez ca ai fi sugerat asa ceva in BC.
Nu inteleg insa cum de vezi jertfa mai importanta decat Invierea.

Sa-ti zic intai cum se vede din ortodoxie ( ma rog, cum vad eu):

Oricat de inacceptabila ori sublima e ideea ca zeul s-a lasat omorat de creatura Lui si indiferent ca o inviere e sau nu e un miracol nemaiauzit (desi invierea lui Lazar afirma altceva), Hristos nu a inviat demonstrativ, ci cu un scop:
Care nu a fost exclusiv sa-si arate dumnezeirea si sa demonstreze oamenilor ce puteri are.
Scopul a fost mantuirea lor, scoaterea din moarte.
Iar antidotul mortii e Invierea.

Deci, scopul jertfei e Invierea. Sau mai bine zis, ca sa ajunga la Inviere, Hristos trebuia sa treaca prin jertfa.
eu nu inteleg jertfa si invierea neaparat in termeni prioritari, ci in termeni de scop si mijloc.

la ce anume te referi cand zici ca ,,E de asteptat ca divinitatea sa aiba viata, iar daca, temporar, si-o pierde, sa o redobandeasca,, ?

putea sa-si piarda viata in afara scopului pentru care si-a pierdut-o?
putea sa si-o piarda daca n-ar fi fost de acord dinainte ca va trece prin aceasta experienta?

Hristos nu si-a ,,pierdut,, viata, ci si-a ,,dat-o,,.
verbul ,, a pierde,, imi sugereaza ideea ca a ,,pierdut-o,, independent de vointa Lui.

In ortodoxie, intelegem ca omul fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu a fost destinat comuniunii indumnezeitoare pt. a ajunge treptat la asemanare.
Dumnezeu ne vrea fiinte in sensul de "chip care se aseamana" cu Modelul divin.

As indrazni sa folosesc termenul ,,om indumnezeibil,,- adica creat pentru a deveni dumnezeu prin har. (sper sa nu-mi sara teologii in cap ca inventez termeni).

Scopul lui Dumnezeu cand a facut omul a fost ca el sa ajunga la indumnezeire, adica sa fie ca si Dumnezeu iar singura diferenta dintre Dumnezeu si omul indumnezeit sa fie urmatoarea: "Dumnezeu este necreat, iar omul exista prin creatie" (asta a zis-o Sf. Atanasie cel Mare).

asta ar fi idealul maxim. Dar pt. ca stie ca suntem slabi, Dumnezeu ne accepta si la nivele mai joase pana la un prag minim pe principiul ca pe cele neputincioase ale noastre le plineste El (dar asta-i alta poveste. vezi pilda cu lucratorii viei).

In BO se afirma ca prin pacatul adamic, natura umana s-a alterat, chipul s-a intunecat si deci omul nu mai putea inainta pe calea ce duce la asemanare.

Noi intelegem mantuirea nu numai ca rascumparare si impacare cu Dumnezeu, ci si innoirea firii umane si transformarea ei.
Hristos a restaurat chipul stricat de pacat si l-a pus pe om din nou pe calea ce duce la asemanare. A facut chiar mai mult - ori de cate ori vom cadea pe drumul ce-l avem de parcurs, nu vom mai fi izgoniti ca Adam, ci ne va ridica pt. a continua drumul.
Se si zice in ortodoxie ca Invierea e nasterea din nou a lumii.

In ortodoxie, mantuirea nu inseamna doar a accepta prin credinta o jertfa facuta de altcineva in numele nostru si a lupta impotriva raului, ci e mai mult decat atat, inseamna dobandirea calitatilor Inviatului.

El n-a inviat doar asa demonstrativ sau ca sa-si arate o putere intrinseca. Ci ca sa transfere puterea asupra mortii de la firea Lui la firea noastra.

Pe etape: intai, avem de lepadat progresiv tot ce ne tine departe de asemanare (de la pacate grosiere la cele subtile, insidioase) , concomitent, avem sa ne asumam jertfa Lui in viata proprie ( nu doar contempland jertfa Sa), trebuie sa ne straduim sa capatam harul si sa avem virtutile Lui pt. ca sa ajungem la scopul propriu-zis: unirea cu El.
Toate astea in colaborare cu El.

Deci calea chipului restaurat catre asemanare ne devine accesibila numai prin jertfa Crucii.
Dar odata porniti pe cale, scopul final e indumnezeirea treptata la care nu se poate ajunge decat prin unirea tot mai deplina cu Cel Inviat.

,, Cel ce vrea sa vina dupa Mine, 1.sa se lepede de sine, 2. sa-si ia crucea sa si 3. sa-Mi urmeze Mie.,, ( sa-si lepede pacatele, sa-si asume jertfa in propria viata si ajunga unde a ajuns El prin unirea firii umane cu cea divina.)

Asa zic sfintii parinti, nu?
Dumnezeu nu S-a facut om doar ca sa sufere in locul nostru, ca sa nu se mai simta Dumnezeu ofensat iar apoi sa invieze pt. a se intoarce de unde a venit, CI S-a facut om pt. ca omul sa devina dumnezeu prin har.
Pt. ca () chipul nostru sa devina asemanare.

Cam asa e idealul in ortodoxie, drumul ce-l avem de parcurs. In practica insa, suntem de abia la mersul de-a busilea.

scuze ca postarea e cam lunga.

Ca a pierdut-o sau si-a dat-o este cum se zice "celalalt capat al aceluiasi bat" un sinonim din care ne place sa ne imaginam scenarii.. insa totusi ramine problema spinoasa amintita de Erethron si anume de ce Hristos( Marele Conducator al UNIVERSULUI DE NECUPRINS) si-a dat viata unor terchea berchea, ametiti de soldati si gura casca care au venit sa asiste la circ.

Este un concept greu de acceptat faptul ca el a acceptat sa fie prins de oameni de nimic de analfabeti!

Am convingerea ca crestinii ar fi inteles mai bine Jerfa Mintuitorului daca s-ar fi dat o lupta in cer, la care sa asiste tot poporul, istoricii, unde Hristos s-ar fi luptat cu o sabie inflacarata ca Arhanghelii cu diavolul inaripat, cu dragoni, ceva de genul asta..pe cind asa in anonimat...totul devinde mai greu, mai anevoios de crezut...in conditiile in care Dumnezeu ne-a dat discernamint!

andrei

dar faptul ca de-a lungul istoriei, oameni doxa de carte si plini de titluri academice si onorifice Il sfideaza si Il batjocoresc pe Hristos, ti se pare mai acceptabil?

Intrebi de ce S-a lasat omorat de niste brute si analfabeti?
pai, raspunsul e ca El nu-i considera brute sau terchea-berchea, ci ce are El mai drag, transformat in hidosenii.
plus ca ei erau doar instrumentele mai marilor vremii.

Cu atat mai mult a acceptat sa moara pt. noi, vazand in ce hal poate sa devina omul influentat de demoni. lucrul mainilor Lui ajuns bataia de joc a demonilor.

Crezi ca la Hristos gradul de alfabetizare e un criteriu?
El iubeste neconditionat. Si criteriile Lui sunt cu totul altele decat ale noastre.

Paradoxalul Lui criteriu e faptul ca e iremediabil indragostit de fiecare om in parte, si de cei ce L-au scuipat si torturat si batjocorit.
Si marea Lui durere e ca iubirea Lui nu are pe unde sa se strecoare in noi de atata moloz.

Rar gaseste cate o fisura, atunci cand din diverse suferinte, ne simtim vulnerabili si parca ne sinchisim si de El si ii dam in sfarsit accept la indelunga mana intinsa aflata in pending request.

Dumnezeu ni se da tuturor la fel, nu face discriminari. Modul in care Il receptam fiecare e cel care face diferenta. Li s-a dat si celor de atunci, ni se da si celor de acum si dintotdeauna.

El ni se daruieste dupa setea noastra de a ne depasi, dupa cat suntem de nemultumiti de starea de nedesavarsire in care suntem.
Unora, multumiti de ei insisi, ermetici fata de El, care nu pot bea mult, le da doar o picatura. De fapt, fiecare e chiar el, cauza pentru care primeste mult sau putin. Dar El ar vrea sa ne dea oceane intregi. Dar daca tinem sufletul inchis, unde sa se reverse?

Un terchea berchea neinsetat e la fel de receptiv ca un doctor honoris causa autosuficient, neinteresat sa devina ceea ce ar vrea Dumnezeu pt.el.
Ii e suficienta gloria mundi hic et nunc, de ce sa-i pese ce va fi dupa?

De aceea un cioban analfabet cu sufletul deschis dar si un academician constient de limitele lui pot ajunge la cele ce ochiul n-a vazut si la inima omului nu s-a suit.

de aceea L-au acceptat atunci si un mai marele vamesilor si invatatori ai legii dar si demonizati si leprosi.

de aceea L-au respins atunci si niste porcari si niste sinedristi.

de aceea Il accepta sau resping de atunci si regi si cersetori si genii si savanti si neispraviti.

Nu tocmai asta zice El? pentru cei bolnavi de necunoasterea sensului vietii, pentru toti terchea-berchea, ametitii si vantura-n-lume, pentru toti care traiesc viata ca la circ, pentru toti homo-animalis a venit in lume ca sa ne faca homo-deus.
Dar daca ne convine starea in care suntem si nu vrem nici macar sa aflam cam ce ganduri are El cu noi... ce sa ne faca?


Convingerea ta ca o lupta magnifica in transmisiune directa din vazduh pe tot mapamondul ar fi fost mai eficienta ( pentru cine? Ar fi convins doar vreo mana de necredinciosi contemporani cu El, dar ce te faci cu cei din toate timpurile de dupa ?), deci ideea ta nu e mai buna pentru simplul fapt ca Dumnezeu nu a facut asa, ci a ales altfel.

E doar o dovada in plus ca criteriile omului nu coincid cu cele ale lui Dumnezeu.

Cam asta ii cereau si necredinciosii de pe Golgota: ,,da-te acum jos de pe Cruce sa demonstrezi ca esti cine zici si vom crede,,.

Dar a facut asta de dragul demonstratiei publice? nici vorba.


Offtopic
Cuvantul ,,frumoasa,, din motto-ul tau are un ,,u,, in plus iar ,, binevoitoare,, se scrie intr-un cuvant. Daca vrei, poti sa corectezi.

Si casa vrajitoarei era de turta dulce (gingerbread) nu de paine. (AFAIK - asta asa, dincolo de mesajul ,,profund,, al citatului).
Btw, cand iti schimbi motto-ul, iti sugerez un citat din Goldilocks si cei trei ursuleti.

Subscriu la comentariul deliei. O sa aduag un punct de vedere luat de la
parintele Galeriu. Jertfa fiind si un principiu al vietii, tocmai de aceea e
si mantuitoare. Jertfa lui Hristos realizeaza un salt existential pentru toata
umanitatea, saltul de la o existenta temporara la una vesnica. Dar saltul
existential e fara finalitate daca nu e urmat de Inviere. Invierea e certitudinea
ca saltul mantuitor a reusit. Noi suntem invitati sa facem si noi acest salt,
dar fiind noi neputinciosi, Insusi Hristos face saltul impreuna cu noi numai
sa-L primim in inima noastra. Acest salt existential ne va transforma omenitatea
noastra cazuta intr-o omenitate transfigurata de har. Omul cel vechi e incapabil
de salt, dar omul cel nou il face prin puterea lui Hristos care locuieste in el.
Dar pentru asta trebuie sa-L primeasca mai intai pe Hristos in inima sa. Si
acest lucru nu se poate face fara a se lepada de sine si fara a lua crucea sa.
Jertfa lui Hristos trebuie sa se lege in noi de jertfa noastra, altfel nu se prinde,
nu se sudeaza. Si cum sa ne asemanam noi Celui Jertfelnic daca nu ne jertfim
si noi? Sublimul consta in faptul ca jertfa suprema a fost facuta in numele
nostru de chiar Fiul Lui Dumnezeu.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Imi place Ortodoxia pentru ca ea nu vorbeste de ceva si uita de altceva din lucrarea de mantuire a lui Hristos asupra firii umane. Este foarte graitor faptul ca Dumnezeu accepta sa moara pentru om, dar e pacat sa uitam ca El nu ramane in moarte, ci ridica prin Inviere si Inaltare firea omeneasca la cel mai inalt grad de desavarsire cu putina.

Pentru noi este explicabil de ce totul culmineaza in cruce la catolici - e doar satisfactie data Tatalui si nu un act prin care natura umana sa fie sfintita.

Iata una dintre cele mai frumoase (si uzitate) rugaciuni din cultul latin:

Sufletul lui Cristos,sfinţeşt e-mă.
Trupul lui Cristos, mântuieşte-mă.
Sângele lui Cristos, aprinde-mă de dragoste.
Apa coastei lui Cristos, spală-mă.
Patima lui Cristos, întăreşte-mă.
O bune Isuse, ascultă-mă.
În rănile tale ascunde-mă.
Nu lăsa să mă despart de tine.
De vrăjmaşul cel rău apără-mă.
În ceasul morţii mele cheamă-mă.
Şi porunceşte-mi să vin la tine,
Ca să te laud cu sfinţii tăi,
În vecii vecilor. Amin.

Este rugăciunea "Anima Christi", mult îndrăgită de Sf Ignaţiu de Loyola, întemeietorul ordinului iezuiţilor. Iat-o în original:

Anima Christi, sanctifica me.
Corpus Christi, salva me.
Sanguis Christi, inebria me.
Aqua lateris Christi, lava me.
Passio Christi, conforta me.
O bone Jesu, exaudi me.
Intra tua vulnera absconde me.
Ne permittas me separari a te.
Ab hoste maligno defende me.
In hora mortis meae voca me.
Et iube me venire ad te,
Ut cum Sanctis tuis laudem te.
In saecula saeculorum.
Amen

si cum va explicati aceasta imagine falsa despre catolici?

eu aveam aceasta imagine relativ la ortodocsi :1:
ortodocsii pun accent pe Postul Pastelui, dar timpul Pascal nu este nicicum trait in familie
dupa ce se tine postul alimentar si se ia lumina, gata!

acum, afland ca ortodocsii au imaginea aceasta despre catolici, inteleg ca e o imagine falsa si de o parte si de alta

La catolici s-a luat lumina de mult.Ma refer la cea de la Ierusalim,in ziua Invierii Domnului.

Deoarece Biserica Catolica nu recunoaste miracolele decat dupa parcurgerea unui proces destul de laborios de cercetare, ea nu poate decreta in mod oficial, cu autoritatea Bisericii, ca "Lumina de la Ierusalim" este un miracol.

Dar aceasta nu inseamna ca neaga posibilitatea unui miracol.

Mai mult, credinciosii catolici sunt indemnati, de catre Biserica, ca din respect pentru fratii ortodocsi, sa nu se angajeze in polemici nefundamentate, negand fara dovezi caracterul miraculos al acestui fenomen.

Orice credincios catolic este liber sa creada ca Lumina de la Ierusalim este un miracol.

Insa Lumina nu "s-a luat" de la catolici pentru simplul motiv ca acest miracol s-a produs intotdeauna la cererea clerului ortodox.

Miracole se produc si in lumea catolica, si in cea ortodoxa. Miracolul Soarelui, de la Fatima, este mai mare sau mai mic decat Lumina de la Ierusalim ? Nici mai mare, nici mai mic. Miracolele nu se "masoara" in ordine de marime.

Parerea mea, strict personala, este ca ele masoara puterea credintei noastre.

Cu cat avem nevoie de un miracol "mai mare" pentru a ne intari in credinta, cu atat inseamna ca credinta ne este mai slaba.