DA, MULTUMESC !...
CELE MAI MARI PROSTII ESTE PREA MULT SPUS, NICI NU LE VEZI AICI PE FORUM, ele stau pitite in politica, in rautatea fara margini, in altele care ne depasesc pe noi oamenii de rand . Nu mai exagerati cu aprecierile, fiindca dincolo de poarta exista cele adevarat dezastruoase.

greseli, pacate, ispite, patimi ...
 

Ca doar Unul singur, Domnul Iisus Hristos, nu greseste... In rest, toti suntem oameni si supusi, inevitabil, greselii! Ca doar pentru ele (greselele) tragem, ne straduim sa ne eliberam si sa ne facem placuti Domnului.
Mai de folos este sa ne bucuram intru Domnul si astfel sa-l facem de rusine pe necurat care ne ispiteste cu vanitati si dispute deloc ziditoare.
Sa ne-mbratisam in cuvinte, "cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune", ca doar viata e scurta si nu este timp decat pentru stradanie, iubire, iertare si pace!

Doamne ajuta!

Da, ce frumos spui! Asa ar trebui sa facem! Dar uneori ne mai duce valul polemicii.

Vă mulţumim că ne luminaţi doamna Anca Miha ! Pentru a ne feri pe viitor de marile prostii ce le gândim noi oamenii, poate puteţi da un exemplu referitor la subiectul dezbătut aici, nu de altă , dar să nu ne mai amăgim pe viitor . Vă mulţumesc anticipat !

Se intelege ca e valabil pentru noi toti.

Sa ne lumineze Dumnezeu pe toti!

Nu ai dat explicaţile ce se cuvin !

1 . Unde este amăgirea lui Ory ?
2 . Care sunt prostiile ce au fost gândite de noi aici ? Clar ? Răspunde !

Smerit ar fi sa cautam prostiile mai intai la noi, si apoi la altii. Dand vina pe politicieni, care ce-i drept nici ei nu sunt exceptati de la a spune prostii, relativizam propriile greseli si anulam posibilitatea de a ne indrepta. O privire mai autocritica nu strica niciodata. Mai bine circumspecti in ceea ce ne priveste, putand astfel sa indreptam ce e de indreptat: gandirea, scrisul, comportamentul, morala, etc. In totdeauna este loc de mai bine.

Chestia că în totdeauna este loc de mai bine , tocmai întăreşte gândirea progresistă a lui Ory , care nu stagnează şi se-ncrâncenează doar în citate şi-n spusele altora. Gândesc deci exist ! Pot gândi mai bine altă dată şi mai bine , din ce în ce mai bine, deci folosirea darului minţii este o mare virtute. Ory îşi foloseşte un dar primit , şi noi toţi trebuie să-l folosim. Nu şuntem roboţi limitaţi sau gândăcei, suntem Oameni creaţi după chipul şi asemănarea lu Dumnezeu.

Vorbim deseori de bine, de adevar, de smerenie...apoi de viceversa acestora, de prostii mari, de pacate foarte grave..de tot felul de bazaconii, intr-o lume in care cuvintele joaca, se pare, rolul cel mai important, intr-o masura in care prin abuz si-au pierdut adevaratul inteles.
Si atunci ce mai sunt cuvintele ?...caci, ce exprima acestea a devenit banal, prin nerespectarea sensului lor real.
Prea mult vorbim de lucruri mari sau mici, intr-o lume atat de neinsemnata, lumea celor simpli.

Iti cam place sa te joci cu cuvintele... Nu uita, ca vom da socoteala de cuvintele noastre.

Iata un bun exemplu de "dubla gandire" sau de "vindecarea memoriei".
Protoparintii nostri au fost creati dupa chipul lui Dumnezeu: Facerea 1, 27:
"Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie".

Un mare păcat este şi acesta, de a complica cam toate-n jurul nostru. Ortodoxia se adresează direct sufletului şi poate tocmai de aceea , ea Ortodoxia a fost cea mai de înţeles , find confundată cu Omul însuşi, cu problemele lui de viaţă . Multa vorbărie şi dorinţa unora de a se crede mai sfinţi decât sfinţii, fac din Ortodoxie ceva de neatins, de neânţeles, fac din ea o credinţă bazată doar pe dogme, "pedepse" şi mustrări , unde omul este redus la stadiul de soldat , ce nu gândeşte, nu vorbeşte decât întrebat şi execută doar ordinele . Păcat , mare păcat !

Pacat e si a vorbi in necunstinta de cauza... sa punem deci paza gurii noastre, daca nu avem nimic de spus.

Admir autocritica ta, dar văd că nu o pui în practică ? De ce ? Mândria , răutatea, parsivenia, înveninarea să fie de vină Anca ? ? ?

Cele de sus ( mândria, răutatea , parşivenia, înveninarea , etc ) , sunt valbile pentru noi toţi ( asta ca să nu crezi, iar şi iar , că m-am referit strict la tine. Nu, în nici un caz !

Te rog sa ma ierti, Cristian, dar te-am pus temporar pe lista de "Ignor"; asa ca poti scrie ce vrei... eu nu le citesc, decat daca apar ca citate.
Multumesc adminului petnru aceasta optiune pe care o avem; ca solutie temporara e f buna.

O să te pomenesc în rugăciune, pentru a-ţi trece tulburarea asta. Doamne ajută !

Scuzita ...
 

si apoi adaugati : " Cele de sus ( mândria, răutatea , parşivenia, înveninarea , etc ) , sunt valbile pentru noi toţi ( asta ca să nu crezi, iar şi iar , că m-am referit strict la tine. Nu, în nici un caz !"


Se vede clar ca in doamna Anca ati aruncat cu pietre... Aruncam cu piatra avand tinta precisa si apoi gasim scuze ca de fapt am aruncat-o la intamplare, iar daca a cazut in capul aceluia nu este vina noastra, ci a pietrei!

Scuzita este o boala la moda! "Scuze ca am infipt cutitul in tine, vroiam sa tai paine!"

Şi judecata ta e tot un aruncat de piatră ! Nu te transforma în avocatul cuiva sau în acuzatoare şi vei avea tot respectul , prin exemplul tău personal.

Pentru utilizatori, cu drag
 

Adevaratul post este atunci când omul suporta cu rabdare si fara suparare toate atacurile si jignirile, considerând ca le-a meritat pe buna dreptate. Pentru ce? Pentru viata pe care a avut-o în trecut si pentru tineretea usuratica. Mândria noastra este asemenea unei fiare care, daca este atinsa oricât de usor, atunci este gata sa sara si sa-i sfâsie pe toti. Dar este de datoria ta sa o împingi si sa nu o lasi sa iasa. Chiar daca cineva te-a suparat si te-a mâniat si-ti doresti sa-i zici tot ceea ce crezi despre el, atunci procedeaza altfel si spune-i mândriei tale: „Stai acolo si nu iesi!”. Si-n loc sa-i raspunzi cu brutalitate, tu, dimpotriva, vorbeste-i cu blândete. Astfel se dobândeste smerenia. Aceasta este si mucenicia cea fara de sânge.

Sursa:
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...nei/#more-6881

Sa va fie de folos.

[QUOTE Toate aceste pacate sint unul singur: nu ai respectat poruncile lui Dumnezeu, nu esti smerit destul= mandria.[/quote]

Cand stii ca ESTI destul de smerit? Cum poti sa devii DESTUL de smerit?

Cand stii ca ESTI destul de smerit? Cum poti sa devii DESTUL de smerit?[/quote]

Urmând exemplul dat de Sfinţii Părinţi, ce nimic nu-i tulbura, aveau mintea adunată şi primeau cu bucrie chiar ocara celor din jur. Niciodată nu poţi spune că sunt destul de smerit, pentru că dacă ai face-o , nu eşti smerit nici 1 %. Smerenia se dobândeşte în timp, greu, cu multă credinţă şi nu în ultimul rând cu multă voinţă. Există topice ce au tratat f. bine acest subiect , chiar la acest topic ( se găseşte în istoric ) . Subiectul de faţă este complet altul .

Iarasi ajungi la citate si iar citate...tu chiar ai o problema !
Nu este de mirare cu tendinta aceasta permanenta de-a combate orice parere personala, tu nu ai nimic personal in afara de criticile ce le adresezi, si aici ma refer la nivel teoretic. Bine-nteles, numai Dumnezeu iti cunoaste inima si mintea.

Ok !, am fost rautacioasa si-mi cer scuze, dar, chiar te rog sa nu te mai iei de orice parere personala, respecta oamenii asa cum sunt, fiindca Dumnezeu nu cere sa gandeasca toti la fel, ce ar fi fost lumea sa fie astfel, nicidecum echilibrata ...

ory, ia uita-te ce scrie deasupra mesajului tau: Citat. La asa un citat m-am referit.
In ceea ce priveste celelalte citate, daca nu iti plac, n-am ce sa-ti fac; de gustibus non disputandum. Mie imi plac, caci au un plus de autoritate, venind de la Sfintii Parinti.

Clarificare: nu am nimic impotriva, ca tu sa ai pareri personale. Am o problema cand combati pe Sfintii Parinti cu aceste pareri personale. Atunci, DA, sunt impotriva parerii personale, mai ales cand nu se bazeaza pe nimic, doar pe o parere. Ai inteles? Prea multa parere de sine; ceea ce e un pacat, tinand cont de faptul ca nici biblia nu o putem interpreta dupa capul nostru.

O lista de pacate ... Iata un subiect sensibil si nu ma mir ca se ivesc controverse. Se dezbat probleme care ar trebui dezbatute de fata cu duhovnicul. Una e sa avem in fata o persoana cu autoritate asupra noastra si alta e sa ne treaca prin cap ca persoana cu care discutam s-ar putea sa fie mai pacatoasa ca noi si trebuie sa-i dam musai sfaturi.

De fapt, pentru a ne pastra pacea sufleteasca ar fi bine sa urmam sfatul pustnicului Proclu, adica sa ne consideram mai pacatosi decat toti. Iar atunci cand observam ca altul greseste in cuvant, sa corectam greseala, fara sa tinem seama cine a facut-o. Fara a ne arata ura asupra persoanei. Altminteri, ne pierdem rabdarea si sarim in aer cu totii. Si ar fi pacat, caci Dumnezeu vrea altceva de la noi.

datorie crestineasca ...
 

Am considerat ca e o datorie crestineasca. Si datorie crestineasca este sa pui cuvant pentru cel nedreptatit. Crestinii nu sunt singuri, spate catre spate, ci fata catre fata, impreuna.
Nu cunosc personal pe nimeni. Am parcurs doar cu atentie topicul si m-a durut maniera in care a fost tratat un crestin de un alt crestin. Nu am putut tacea. Nicolae Steinhard ne invata ca atunci cand se savarseste o nedreptate impotriva ta, e mai intelept sa taci, dar nu ai voie sa taci cand vezi savarsita o nedreptate asupra semenului tau!

Eu stiu ca exista lucruri rele si neplacute nici lui Dumnezeu si nici omului, pe lumea asta, dar asa o lista de pacate mi se pare o utopie.
Practic totul este un pacat si nimic numai este bun din ce facem si eu refuz sa cred asta.
Ba mai mult, blasfemiem si vorbele lui Iisus.

Ai dreptate, asa vad si eu lucrurile in acest sens.

Unde este blasfemie?
Eu cred ca o astfel de lista este utila: sa nu ajungem sa ne indreptatim singuri.

Privind la mine eu nu prea vad lucruri bune, de cand ma trezesc pana inchid iar ochii eu pacatuiesc.. si nici nu-mi vad toate pacatele, doar pe cele mai evidente.
Si chiar cand fac un lucru bun, mandria imi fura rasplata.

Si mai cred, asa cum a mai spus cineva, ca sunt unii care complica prea mult si in mod fanatic credinta, ortodoxia. Daca totul este rau si pacat...
Exista undeva scrise o listuta mica de pacate: 7 capitale si 10 porunci, n-am acum la indemana, sunt clasificate si ele dupa cat de rele sunt. Si atat.
Acum am un indreptat de spovedanie si ma necajesc cu el. Din fiecare porunca de mai sus se fac gramada de ramificatii explicative. Este o brosurica scrisa de dr. Eugen Jurca.
Dar lista asta si mai ce mai puneti voi aici, n-am intalnit.

Ah, acum am gasit:
8 ganduri ale rautatii, pacate de capetenie (mandrie, lene etc., 7 la numar care se cam suprapun cu cele 8 de dinainte), impotriva Duhului Sfant (4), pacate strigatoare la cer (5) si mai sunt faptele milei trupesti si sufletesti (cate 7).

Acum eu am o problema: de unde stiu eu daca am facut un pacat sau altul. Eu stiu ca nu, dar poate l-am facut fara sa stiu, sau sub alta forma, sau...
Ce spun la spovedanie?
La scoala , sau in societate iti spune cate unul (la scoala ne corecta cu rosu si vedeam unde am gresit) "bai, vezi ca aici gresesti, sau nu e voie sa faci aia". Unele le stim ca nu trebuie sa le facem, dar altele nu ni se par noua rele si nu fac rau altuia.

Atentie: si a te considera asa pacatos duce la mandrie (mandria de a fi pacatos)!

Si anna - cand inventam lucruri, pacate care nu au fost scrise/spuse de EL, se cheama blasfemie.

Cand cunoastem ca Dumnezeu ne iubeste? CAND FUGIM DE PACAT.
Cand cunoastem ca Dumnezeu ne-a iertat de pacat? CAND NU-L MAI FACEM.

Dumnezeu a creat lumea si legile care o guverneaza. Tot El i-a invatat pe oamenii cei sfinti ai Lui, ce anume e pacat.
Daca recunoastem numai unele pacate, si pe altele refuzam a le vedea, ramanem aceeasi pacatosi indaratnici, nedoritori de indreptare.
Am mai fi avut noi Sfinti, daca ar fi gandit ca noi, ca doar unele sunt pacate si altele nu?!?

Oare am stat noi sa ne gandim la toate simturile noastre si la modul cum pacatuim noi cu ele, ca sa ne facem o imagine in ce cantitate adunam pacate, de care insa nu suntem constienti?

Sophia, este o tristete imbinata cu parere de rau sa te stii pacatos. De unde ai scos mandria asta de a fi pacatos?!?

Exact Sofia, ai intuit perfect ! Toată această atitudine duce într un final la Slava Deşartă. Parcă s-a scris de ea chiar aici la Topicul Pocăinţa .

Din profunzime, Anca, din profunzime...si acolo era vorba de perceptia excesiva asupra statutului de pacatosenie. Orice abuz piere prin exces .

Eu inteleg astfel lucrurile:
"Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este. "

Nu ni se spune fiti umani. Nici fiti asa cum vi se pare ca este bine etc.
Aceasta ni se cere: desavarsirea.

Cu lista in fata nu faci mare branza, fie scurta, fie lunga.
Eu inteleg ca daca L-am iubi pe Hristos, nu le-am mai cauta "pe ale noastre" (dorinte egoiste, iubirea de lume etc.): "Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă."

Cuv. Paisie Aghioritul spune: " Inima, inainte de a se curati, are dorinte lumesti si se bucura de ele. Atunci, insa, cand se va curati, se va dezgusta de bucuriile lumesti. De atunci inainte bucuriile ei vor fi duhovnicesti. Numai atunci se va curati inima, cand se va scarbi de dorintele lumesti. Inainte de a se scarbi de ele, este atrasa de acelea."

Eu deocamdata ma iubesc pe mine.. atunci cand nu imi voi dori nimic din lumea aceasta, atunci voi putea spera ca sunt pe calea buna.. pana atunci sunt doar pacatoasa si nici nu-mi vad clar starea.

Ory, eu nu am intalnit nicaieri sa se scrie de o perceptie excesiva a statutului de pacatosenie. Nu zic asa, de placerea contrazicerii.. chiar vreau sa aflu despre asta.. unde ai citit? Cine a scris despre asta dintre sfintii parinti?

(nu pareri personale).

Eu am citit undeva (scuze, nu-mi amintesc acum unde) ca nu exista pacate mici!