Buna seara tuturor! vreau sa va spun ca mie Invataturile Parintelui Arsenie Boca ,mi-au schimbat viata din temelii! eu l-am gasit ca un parinte bland,iubitor si iertator! tare mult as vrea sa ajung la mormantul lui! si as vrea sa reusesc anul acesta! Pentru toata lumea de citit ..Tinerii, familia si copiii nascuti in lanturi.,, astept sa citesc marturii ale celor care au fost la mormantul sau! si in locurile unde a slujit, Draganescu, Sambata de sus...

Slefuitorul de suflete

Ceea ce il deosebea pe parintele Arsenie de multi alti duhovnici cu har era uimitoarea lui capacitate de a transforma oamenii, de a scoate la lumina ceea ce este bun, frumos si curat din ei. Avea un mod de a vorbi extraordinar de simplu si de direct, lipsit de orice artificiu. Este impresionanta povestea unui muncitor de pe un santier din vecinatate, care a ajuns intr-o zi la biserica: "Abia intrasem si eram ascuns undeva, in fundul bisericii, cand parintele ma cheama: <<Mai, ia vino incoace!>>. L-am intrebat: <<Cine, eu?>>. El mi-a raspuns si mai aspru: <<Da, tu! Tu cam bei, nu-i asa? Si cand bei, ridici pumnul si ameninti>>. Ma intrebam cine i-o fi spus, dar am negat: <<Nu, parinte, nu-i adevarat>>. Dar nu mi-a mers: <<Lasa, mai, ca eu stiu>>. Am iesit repede din biserica si am intrebat-o pe nevasta-mea daca a vorbit la telefon, inainte. Bineinteles ca nu, si altcineva care sa mai stie lucrurile astea nu mai era. Am ajuns in zilele acelea de mai multe ori la parintele si lucrurile au decurs in asa fel, ca tot ce mi se intampla, parintele stia dinainte si cand ajungeam la el imi zicea: <<Vezi, ti-am spus eu>>. Am ajuns cu timpul sa nu mai beau si sa vin tot mai des la parintele. Am ramas aproape de el sufleteste si cat a trait, si dupa aceea".

Cei care se apropiau sufleteste de parintele erau in permanenta conectati la constiinta lui uimitor de dilatata. Un parinte de la Sambata de Sus mi-a marturisit: "Asa cum dirijezi un televizor din pat cu telecomanda, asa ne chema parintele de la distanta. De exemplu, din satul meu ma simteam chemat de parintele aproape irezistibil. Prin puterea Duhului Sfant il simteam de acasa cum ma chema la Bucuresti. Cand ajungeam, imi spunea cu caldura: <<Da, te-am chemat si te asteptam>>. Eu nu pot aprofunda aceste lucruri si nu afirm altceva decat ceea ce am vazut si am simtit, dar parintele era mereu alaturi de noi si prin puterea lui ne indruma in permanenta".

Calugari, preoti, simpli muncitori, tinichigii, medici, ofiteri - cu totii erau copiii de suflet ai parintelui. Nu exista decat poate in modul de adresare o diferenta intre ei, in rest parintele le transmitea aceeasi dragoste. M-a impresionat, mai ales la oamenii simpli cu care am vorbit, sinceritatea si devotamentul lor pentru parintele Arsenie, chiar si acum, dupa ce s-au scurs atatia ani de la plecarea sa din aceasta lume. Multi din cei care au vietuit vreme de ani alaturi de aceasta legenda vie sunt totusi lipsiti de mandrie sau orgoliu, au o modestie si un bun simt rar intalnite, in spatele carora simti parca lucrarea duhovniceasca. Un calugar ne spunea: "Parintele Arsenie reusea sa inteleaga pe fiecare in parte. La cel de jos cobora, cu cel de sus urca. Nici nu am puterea sa vorbesc despre parintele, gandindu-ma la nivelul la care era, intrucat as putea gresi".

Minunea de la Prislop

Parintele Arsenie a venit la Sambata in 1939 si a ramas zece ani. Lui i se datoreaza in mare masura reinvierea manastirii si a sufletelor celor care vietuiau intr-insa. Tragea dupa sine intreaga obste calugareasca si multi erau cei care ziceau ca nu pot tine pasul cu indelungatele rugaciuni si chinuitoarele sale posturi. Aceia se alungau singuri. “Facea cat trei preoti canon”, continua Ion Ghindea. “Cand altii se odihneau, el se ruga, cand altii mancau, el postea. Le citea calugarilor vrednicia <<dupa duh>>. Si sa vedeti cum... Era vineri, era post, parintele Arsenie plecase de dimineata cu treburi. Pe la amiaza, a venit o femeie din Sibiu care avea un fecior frate la manastire. Si eu m-am bagat in vorba cu ea. O intreb: <<Da’ ce-ai in traista?>>. <<Iaca, i-am adus lu’ fecioru-miu niste papara cu carne, ca tare mai flamanzeste aicea, saracu’...>> Seara se intoarce parintele Arsenie, ostenit - n-avea de unde sa stie de venirea femeii - si ia dintr-un ulcior o lingurita de miere. Asta a fost hrana lui intr-o zi. L-am vazut pe fratele acela tanar cum se uita la el, asa, parca putin vinovat. Si atunci parintele s-a intors spre dansul si i-a spus: <<Ce-i, a fost mai buna papara cu carne, nu-i asa?>>.” Astfel de om a fost parintele Arsenie Boca - nu-i placea sa zaboveasca in locurile comode, cu viata prea lesnicioasa. Dupa ce a vazut Manastirea Sambata pusa cat de cat pe picioare, s-a mutat la Prislop, o alta mare lavra, distrusa de generalul Bukov, pe care numai harul si osardia unui sfant puteau sa o mai salveze. Si acolo a ramas zece ani, la fel ca la Sambata. Si putin dupa plecarea sa, intreg satul Ucea de Sus s-a urnit sa-l ajute. Ion Ghindea a adus cu masina sute de oameni, a muncit la zidirea bisericii din temelie pana-n inaltul turlelor. “Au venit multi tare. Veneau sa munceasca pana si femeile cu prunci in brate si nimeni, niciodata, n-a cerut vreo plata sau lauda. Atunci am vazut prima data ca rugaciunile parintelui Arsenie pot muta si muntii din loc. Intr-o zi, oamenii i s-au plans: <<Parinte, nu mai avem nisip de constructie, ce ne facem? Numa’ daca s-ar abate raul asta din loc, am mai putea gasi ceva nisip...>>. Parintele s-a dus in deal, pe apa, la vreo douazeci de metri si s-a lasat in genunchi. A facut rugaciunea cateva ore. Si va jur!, asta am vazut-o cu ochii mei, spre seara, apa a intrat in pamant si a iesit putin mai incolo, lasand la suprafata un nisip fin... stralucitor ca argintul. Muncitorii s-au inchinat cu totii, speriati, nevenindu-le sa-si creada ochilor. <<Rugati-va, postiti si veti putea si voi!>>, le-a spus tuturor.”

http://www.replicahd.ro/images/replica198/rep3.jpg[/link]]

http://www.rostonline.org/rost/oct2004/boca-barbatie.shtml
http://www.rostonline.org/rost/oct2004/boca-locul.shtml

Scrisul parintelui Arsenie Boca

Pictura Parintelui Arsenie Boca

cauta-ti minunile in cer ,nu pe pamant,doamne ajuta !!!

pt.stirbupetrisor:deocamdata noi traim pe pamint si nu toti sintem sfinti ca sa putem vedea minunile din cer ,ci mai trist e ca nu le mai vedem nici pe cele de pe pamint ,caci asa zic sf parinti ca IN VREMURILE DIN URMA MINUNILE NU MAI AJUTA LA NIMIC,adica la convertirea oamenilor ,intatit au mintea de intunecata oamenii ca nu mai au putere de a-i converti:thumbsup:

eu joi s-ar putea sa merg la prislop...in exceursie..abia astept..sper ca pr Arsenie sa-mi intareaca credinta!:)

Poate ne aduci si noua celor de pe forum un pic mai multa credinta, sa ne contaminam cumva de frumusetea si sinceritatea trairii in Hristos a parintelui. :D

Doamne ajuta!
Desi sunt nevrednic si prea putin faptuitor de fapte bune,am avut si eu bucuria de a simti din plin ajutorul Sfantului Preacuviosului parintelui nostru Arsenie.
Am citit prima data despre parintele Arsenie ....in Formula As,prin 2001, unde se publicasera mai multe materiale ce se regaseau (am aflat mai tarziu) in cartile cu marturii din Tara Fagarasului. Am fost foarte impresionat,dar viata mea plina de patimi si fara indreptare spre duhovnicie m-a tinut in meandrele ei,nefacandu-ma partas acestui mare traitor intru Hristos. Iata insa ca 2 ani mai tarziu,cand plecasem in luna de miere impreuna cu sotia intr-un traseu lung prin tara (suntem din Iasi),s-a facut simtit duhul lucrator al parintelui. Plecasem de pe Valea Oltului,conduceam,cand am simtit dintr-o data o dorinta nestavilita sa ne schimbam traseul si programul si sa mergem la mormantul parintelui Arsenie,la Prislop. Nu a contat ca mai aveam drum considerabil de facut, ajungand astfel pentru prima oara sa ne inchinam in locul de unde "tara va lua foc". De atunci ni s-a schimbat viata,cu ajutorul parintelui-ca mijlocitor in fata Mantuitorului-m-am indepartat de niste erezii (bioterapeutul Lazarev),cu care "convietuiam" alaturi de invataturile Sfintelor Scripturi si predaniile Sfintilor Parinti.
In toamna anului 2005,cand incepusem lupta pentru zamislirea unui prunc,a trebuit sa plec de urgenta la Timisoara impreuna cu sotia. La intoarcere am decis ( inca de acasa hotarasem!) sa trecem sa ne inchinam la Sf.Man. Prislop. Dupa o noapte petrecuta la manastire,dimineata,imediat dupa Sfanta Liturghie,am plecat spre Iasi.
Veneam spre casa cu un prim dar-acea pace sufleteasca nemaitraita de care au povestit mai multi credinciosi. In mod sigur am primit mult mai multe daruri,de care pacatosul de mine nici nu am fost constient si nici macar vrednic sa multumesc.
Doresc sa amintesc de un dar pe care l-am trait si l-am simtit, asemanator cu cel povestit de fratele Laurentiu despre parintele Pantelimon de la Sf.Man.Ghighiu.
Tot drumul am trait cu sentimentul ce "ceva" imi duce masina mult mai repede spre Iasi decat imi propusesem eu,ajungand in "dulcele targ" aproape la fel de proaspat ca la plecare!! Eram consternat! Si atunci si acum - o spun foarte sincer-nu voi putea parcurge acei 700-800 km intr-o singura zi si sa ajung la destinatie atat de odihnit.
Ati trait vreo fapta minunata ca urmare a puterii duhovnicesti a Parintelui?

- Sunt mai multe, dar nu le pot povesti, pentru ca lumea nu le-ar intelege. Mi-a zis o data: “Veniti la mine, va dau sfat, dar voi asteptati si minuni. Sa stiti ca mai mult o sa va ajut dupa ce voi pleca la Domnul, decat acum”. Si a avut dreptate. Eu i-am simtit mereu ajutorul dupa ce a murit. Si am trait o minune, acum trei ani. M-am dus la parastasul care i se face Parintelui anual la manastirea Prislop. Nu mai fusesem, si am zis sa merg sa slujesc pana nu mor. A fost foarte frumos. Pe la ora patru dupa masa, am plecat indarat spre Bucuresti, cu cineva cu o masina. Numai eu si soferul. Dar tot drumul am simtit ca in masina mai era cineva langa noi, pe bancheta din spate. Si, va spun adevarat, masina n-a venit pe pamant pana aici, la Barcanesti.

- Cum adica?
- Plutea… Am ajuns in trei ore, desi la dus am mers opt ore. Pe drum am intalnit stopuri, accidente, dar nu ne-am oprit, pe toate le-am depasit, parca prin aer. Ma uitam la omul care conducea si ma intrebam de ce trece pe rosu, doarme? El nu spunea nimic, nu spuneam nici eu. Parca ne temeam sa vorbim. Cand am ajuns aproape de manastire, aici, masina a inceput sa se auda cum merge pe pamant. Si a zis soferul: “Masina noastra merge pe pamant“. L-am intrebat: “Ce-ai simtit, omule?“. Si el: “Am simtit pe cineva in spate si altceva nimic. Eu n-am condus pana aici, stiu ca masina a mers singura“. Si-am auzit atunci o voce in spate: “Pana aici am venit cu voi“. Cand m-am intors, nu era nimeni."
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/02/02/minuni-vechi-si-noi-ale-parintelui-arsenie-boca/#more-2151

Fac aceste marturisiri ca semn de multumire, recunostinta si adanca pretuire, pe care eu si familia mea le aducem Parintelui Arsenie Boca, pe care il veneram ca pe un sfant al romanilor. Avem ferma convingere ca Dumnezeu l-a cinstit cu cununa sfinteniei si nadajduim ca si autoritatile sa o faca, cat mai curand. Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! Amin. ...

Fetita oloaga

M-am nascut in anul 1935, intr-o familie de oameni saraci, dintr-o localitate de munte, de langa Brasov. Primul copil nascut in familia mea a fost un baiat sanatos si frumos, iar al doilea copil am fost eu, care m-am nascut infirma de ambele picioare, slaba si pipernicita. Femeile din sat care m-au vazut o indemnau pe mama sa nu-mi dea de mancare, ca sa mor. Iar mama le spunea: "Daca Dumnezeu mi-a dat-o asa, eu ii dau de mancare si apoi sa faca El ce-o vrea cu ea". Iar moasa care a asistat-o pe mama la nasterea mea, ca atunci nu mergea nimeni la spital sa nasca, i-a zis mamei: "Ai grija sa nu mai ai alti copii, ca toti o sa fie schilozi". Dupa mine, mama a mai avut sapte copii, patru baieti si trei fete. Da, sapte copii, toti intregi, sanatosi si frumosi.
La varsta de 3 ani, m-au dus la operatie, dar nu s-au putut termina tratamentele la picioare, ca era inainte de razboi (al doilea razboi mondial), au venit deportarile sasilor, iar medicul care ma operase, de frica deportarii, si-a omorat cele doua fiice si sotia si apoi s-a sinucis. Apoi a venit razboiul, eu am ramas tot chinuita.
La sapte ani, m-au dus la scoala. Noroc ca nu era scoala departe de casa parinteasca, pentru ca mergeam cu mare greu pana acolo. Umblam foarte greu. Imi aduc aminte ca bunica imi dadea cate un bat in mana si-mi spunea: "Umbla drept, tu, umbla drept!". Cand m-a dus tata la scoala, invatatoarea nu a vrut sa ma primeasca, zicandu-i: "Du-o acasa si-o pune la gura sobei sa aiba grija de foc, ca la altceva nu e buna". Dar tata i-a zis: "Eu ti-am adus-o ca s-o inveti carte, iar daca nu vrei, te dau in judecata". Invatatoarea n-a mai zis nimic si m-a primit. La scoala am intampinat alte greutati, copiii nu voiau sa se joace si sa vorbeasca cu mine. De cate ori ma ascundeam in recreatie si plangeam...

Verisoara cu naframa rosie

In vara anului 1948, Anisoara, o verisoara a mamei, a venit in sat si spunea la toata lumea sa mearga la manastire, la Sambata, ca e acolo un mare proroc, care-ti spune tot ce ai facut si chiar ce gandesti. Ea locuia in Brasov. Acolo a auzit de Parintele Arsenie, se facuse mare valva legata de el, si s-a dus si ea la manastire, sa-l vada. Cand a ajuns la Sambata, parintele era intr-un grup de oameni si le vorbea. Ea nu stia cine este. S-a apropiat de grup sa asculte si parintele a strigat-o: "Tu, cea cu naframa rosie, vino mai aproape!". Ea s-a uitat in dreapta si in stanga, sa vada pe cine striga, dar parintele a chemat-o din nou: "Nu te mai uita in dreapta si in stanga, ca pe tine te strig, cea cu naframa rosie". Anisoara s-a apropiat si parintele i-a zis: "Du-te prin sate si-L propovaduieste pe Hristos".
Atunci ea a simtit o putere. A venit in sat, umbla din casa in casa si vorbea de prorocul de la Sambata. Oamenii au crezut. S-au dus din sat de la noi 40-50 de persoane la Sambata si toti s-au intors entuziasmati si plini de credinta. Parintele le spusese ce necaz aveau sau ce gandeau si le-a dat sfaturi ce sa faca.
In vara anului 1949, Anisoara a venit si m-a cerut de la mama sa merg cu ea la parintele Arsenie. Mama m-a lasat. Pe parintele Arsenie il mutase intre timp de la Sambata la Manastirea Prislop. Am plecat cu trenul, cu vreo 10-12 oameni pe care nu-i cunosteam. Dupa ce am ajuns la Hateg, aveam vreo 10-15 km de mers pe jos, dar oamenii au tocmit o caruta cu cai, au pus bagajele in caruta si pe mine peste ele. Am ajuns la sfanta manastire spre seara. Pe atunci era fara porti si cu mult maracinis imprejur. Nu mai stiu unde am dormit, in vreo magazie. A doua zi dimineata, am mers in partea dreapta a manastirii si ne-am asezat in rand, in picioare, sa-l asteptam pe parintele Arsenie, sa vina sa ne dea binecuvantare. Fiecare avea in mana cate ceva. Langa mine era o doamna din Brasov si m-a intrebat: "Tu n-ai adus nimic sa-i dai parintelui?". Am ridicat stingherita din umeri. Nu stiam ca asa era obiceiul. Anisoara nu-i spusese mamei nimic. I-am raspuns: "Nu!". Atunci ea mi-a dat un pachetel, cat un pachet de chibrite, nu stiu ce o fi fost in el, si mi-a zis: "Da-i asta parintelui si cere-i ceva!".

Minunea

La un moment dat, parintele a coborat din chilie: inalt, imbracat intr-o reverenda alba, incinsa cu o centura neagra la mijloc. Avea parul negru si lung pana la umeri si niste ochi albastri, albastri... Eu eram a cincea sau a sasea din rand. Tremuram toata. Cand a ajuns la mine si a intins mana sa ma binecuvanteze, i-am intins pachetelul si am zis in gand: "Parinte, ajuta-ma sa pot umbla".

In gand am zis, ca nu eram in stare sa scot un cuvant. Dansul a lasat mana in jos, s-a dat un pas inapoi, m-a privit din cap pana la picioare si de la picioare pana la cap si m-a binecuvantat, zicand cu voce tare: "Bine, asa sa fie!". Atunci am simtit un fior si o putere m-a strabatut prin sira spinarii. Si am simtit, deodata, ca pot sa ma tin pe picioare. Parintele Arsenie facuse o minune cu mine: imi daduse putere sa pot umbla. Am inceput sa plang, iar dansul a trecut mai departe. Credinciosii m-au inconjurat si m-au intrebat ce am cerut, ce mi-a dat parintele? Eu nu le-am spus, ci am tot plans...
In anul acela, inainte de Ziua Crucii (14 septembrie), m-am dus iar cu verisoara mamei la Prislop. Parintele Arsenie lucra cu cativa oameni la clopotnita din curtea manastirii si la aducerea apei dintr-un izvor. Intr-o zi, ne-a luat pe toti copiii si ne-a spovedit in grup, apoi ne-a impartasit. In grupul nostru de credinciosi era o doamna din Brasov, care tot plangea. Parintele a intrebat-o:
- De ce plangi, ma?
- Am un baiat de 18 ani si nu ma asculta deloc, ba imi vorbeste si urat.
- L-ai botezat?
- Da, parinte!
- I-ai pus nume?
- Da, parinte!
- Si i-ai zis pe nume?
Ea a tacut. Parintele s-a adresat credinciosilor si a zis: "Uite, asa patesc cei care nu le zic copiilor pe nume, le zic toate negativele: impielitatule, raule, dracusorule, magarule, in loc sa le zica bunule, ingerasule, iubitule, scumpule, ori sa le zica numele dat la botez. Asa ii aveti, cum ii strigati". Apoi i-a zis femeii sa nu plece cu grupul de la Brasov, sa mai stea 2-3 zile la manastire.
In alta zi, dupa-amiaza, ne-a adunat pe toti copiii sa mergem la adunat de zmeura. Padurea din fata manastirii era toata plina de zmeuris (in padurea prin care se merge acum la mormant, pe atunci nu era nici o carare). Am mers cativa metri, cand parintele se intoarce si priveste in jos. In urma noastra, venea un om cu o carte sub brat. Parintele il intreaba ce doreste, iar omul raspunde:
- Parinte, invata-ma cum sa citesc Psaltirea.
- "Din scoarta in scoarta", a zis parintele, si a pornit mai departe. Dupa cativa pasi s-a oprit, s-a intors catre omul acela si i-a spus: "Psalmii de blestem sa nu-i citesti, sa sari versetele ce sunt cu blesteme. Ca daca-i citesti, n-ai folos nici de ceilalti". Si iar a pornit cu noi mai departe. A mai facut cativa pasi, apoi a zis catre noi - eram vreo 8-10 copii:
- Mergeti pe aici, c-o sa gasiti zmeura, eu raman cu omul acesta, ca mai are sa ma intrebe ceva. Si s-au asezat pe iarba amandoi.
Atunci, de Ziua Crucii, a fost liturghie cu episcop si au fost sfintiti doi calugari: parintele Dometie Manolache (numit si Cucuzel), deoarece canta si predica foarte frumos, care mai tarziu a ajuns staret la Manastirea Ramet, si parintele Antonie Plamadeala, viitorul mitropolit al Ardealului. Dupa aceea n-am mai fost la Prislop. Pe parintele Arsenie l-au arestat, a venit comunismul... Nu l-am mai vazut pana in anul 1986.

Pelerinaje la Draganescu

Intre timp, m-am casatorit si am doi copii, o fata si un baiat. Sotul meu este preot, originar de langa Fagaras, iar in timpul studentiei, l-a cunoscut si el pe Parintele Arsenie, fusese de mai multe ori la Sambata, cand era parintele acolo. In toate zilele vietii noastre, binecuvantarea parintelui Arsenie Boca ne-a purtat de grija si ne-a ferit de rele.

Prin anii 70, am venit in satul meu, la parinti, si m-am intalnit cu invatatoarea care nu voise sa ma primeasca la scoala. Ne-am oprit la vorba, in drum, si mi-a povestit despre tata, cum o amenintase cu judecata. Dar ii mai spusese ceva: "Uite, asa oloaga cum o vezi, eu preoteasa am s-o fac, ai inteles?"."De unde a stiut tatal tau ca te faci preoteasa?", m-a intrebat. Mie mi-au dat lacrimile: "Binecuvantarea parintelui Arsenie", am zis in gand. "Uite, eu am un singur baiat", a continuat invatatoarea, "si n-are nici un noroc. Cand era copil s-a dat cu saniuta, s-a lovit la genunchi intr-un stalp si oricat am umblat la doctori, a ramas schiop. S-a casatorit, iar acum a divortat, si uite, tu ce noroc ai avut". Mie imi curgeau lacrimile si in gand multumeam parintelui Arsenie. "Numai Bunul Dumnezeu are grija si ne ajuta la fiecare", i-am raspuns.
Doream foarte mult sa ajunga si copiii mei la parintele Arsenie, pentru binecuvantare. Eu mereu le povesteam despre el, mai ales de cerul albastru ce se oglindea in ochii Sfintiei Sale. Prin anul 1983 m-am interesat cand poate fi gasit parintele la Draganescu, un sat de langa Bucuresti unde era o biserica pe care o picta, iar cand o verisoara a sotului s-a dus acolo, am trimis-o cu ea si pe fiica mea, care era studenta. In acea perioada, sotul meu facuse lucrari de extindere si reparatii la biserica in care slujea. I-am dat fetei o scrisoare catre parintele, prin care il rugam sa vina sa picteze si biserica noastra. Au ajuns la Draganescu. Parintele era in altar, in reverenda neagra si cu ochelari fumurii. Nu slujea, lua doar pomelnicele de la credinciosi. Fiica mea se gandea: "Mi-a spus mama ce ochi albastri, patrunzatori are parintele, iar eu nu pot sa-i vad, pentru ca poarta ochelari". A ajuns la altar sa-i dea pomelnicul, parintele s-a intors sa-l ia, dar si-a scos si ochelarii, zicand: "Ei bine, ma!", si i-a dat binecuvantarea. Fata s-a emotionat de privirea foarte patrunzatoare a parintelui si i-a intins scrisoarea cu mana tremuratoare. Dar parintele i-a zis: "Nu, nu, nu ma angajez la asa ceva". A dat raspunsul fara sa citeasca scrisoarea.
In anul urmator, 1984, i-am trimis din nou, pe amandoi copiii, la Draganescu. Parintele Arsenie l-a luat langa el pe baiat, care era si el student, si i-a explicat pictura de pe pereti, explicatii legate mai ales de compozitia chimica a culorii, si i-a tinut o adevarata prelegere privind efectul nociv al tutunului asupra organismului, incat ai fi zis ca e profesor universitar. Mai tarziu, ne-am dat seama care a fost rostul acestei discutii: desi in familia noastra nu s-a fumat niciodata, baiatul, in anturajul de la facultate, a incercat de cateva ori sa fumeze. Dar dupa discutia avuta cu parintele nu a mai fumat deloc, nici pana in ziua de azi. Parintele i-a mai spus baiatului: "Du-te acum, pana esti student, sa-ti tratezi urechea cu care auzi mai rau, fa-ti aparat auditiv, ca nu te costa nimic". Baiatul nu-i spusese nimic, ca nu auzea bine cu o ureche. Dupa ce a venit de la parintele s-a dus la doctor, si-a facut aparat auditiv si, Doamne fii laudat, dupa ce l-a purtat vreo 2 ani, i-a revenit auzul aproape complet.

Securea din altar

In anul 1986, afland ca in Saptamana Patimilor parintele Arsenie se afla la Draganescu, am luat-o pe fiica mea si pe nasa copiilor si am plecat sa-l vedem pe parintele. A trebuit sa mergem vreo 3 km pe jos, ca era un pod stricat si autobuzul nu putea sa treaca. Am ajuns la biserica pe la ora 11 dimineata, in joia mare. Era lume foarte multa, biserica plina. Se faceau liste, in ordinea sosirii, asa se intra la parintele Arsenie, care era in sacristie, si statea cu fiecare credincios cate un minut. Noi am fost trecute cu nr. 186, 187, 188. Dar cand ajungea omul in fata parintelui, era imposibil sa stea numai un minut. Dupa un timp, a iesit parintele afara si a zis:

- De ce ati venit asa de multi? Stiti ca sunt urmarit de Securitate!
- Parinte, nu vrem sa va facem rau, a zis un domn, dar n-am venit dintr-un singur loc, suntem din Constanta, Cluj, Brasov, Galati, din toata tara! Atunci parintele a inceput sa treaca printre oameni, adresandu-se unuia sau altuia. Ma uitam la dansul, amintindu-mi prima intalnire de la Prislop. Era tot asa, subtire si inalt, dar purta reverenda neagra, centura neagra, o caciula neagra pe cap si avea barba alba. Purta ochelarii fumurii. Se intoarce spre altar si-i zice unui tanar, cam de 30-35 de ani:
- Ma, tu cu camasa albastra, porti barba?
- Nu, parinte.
- Esti popa?
- Nu, parinte.
- Atunci de ce te dai drept popa, ma? Nu te mai da popa, ca-i pacat.
Tanarul n-a raspuns nimic. Oprindu-se langa un domn, cam de 60-65 de ani, acesta a zis:
- Parinte, am necazuri mari...
- Cati ai omorat?
- Nici unul, parinte.
- Cati ai batut?
- Asa mi-a fost meseria...
- Puteai sa te muti de acolo?
- Puteam...
- N-ai facut-o, acum trage!
Apoi, parintele s-a dus langa o tanara cam de 30 de ani, ce avea o tumora pe gat, in dreptul urechii drepte. Nu se vedea, ca avea basma pe cap. Parintele da basmaua deoparte si o intreaba:
- Doare, ma, doare?
- Doare, parinte.
- Mai rabda, ma, un pic, mai rabda, ca prin rabdarea ta, noua semintii ies din iad.
Se apropie de parintele o femeie cu doua carti in mana, una de anatomie si una de chimie, si-l roaga sa le binecuvanteze, ca fiica ei vrea sa dea examen la medicina. Parintele le-a luat, le-a rasfoit si a zis: "Daca pun mana pe ele, crezi ca o sa intre la medicina? Spune-i sa invete!".
Apoi a venit la mine si a zis, fara ca eu sa-l fi intrebat ceva: "Pacatele facute aici, pe pamant, aici se vor ispasi; ca nu le vor trage cei ce le-au facut, ci se vor duce pana la al noualea neam, le vor ispasi cei nevinovati, dar are Dumnezeu grija de ei, le va rasplati El". Si s-a dus mai departe. Eu n-am spus nimic si nici nu mi-am dat seama atunci de ce mi-a spus mie toate astea, ci mult mai tarziu am inteles: ma intrebasem de multe ori, in copilarie, de ce doar eu, din noua frati, ma nascusem infirma, de ce nu pot purta si eu pantofi ca celelalte fete, ci doar ghete ortopedice. Si iata, acum, parintele Arsenie imi daduse raspunsul.
Apoi parintele Arsenie s-a dus in altar si a adus de acolo o secure mare, legata cu o basma. A dezlegat-o si a zis: "Vedeti securea asta? Mi-a adus-o o mama tare necajita. Unicul sau fiu a vrut s-o omoare, pentru ca nu era de acord ca el sa se insoare cu o fata neserioasa. Si i-a zis mamei sale: Te omor, vino in curte sa te omor, nu aici, in casa. Au iesit in curte si i-a zis baiatul: Zi-ti rugaciunile. Sa-mi spui cand ai terminat. Mama a zis ca si-a terminat rugaciunile. Atunci baiatul a zis: Hai la padure, nu te omor aici, ci in padure. A plecat mama plangand si feciorul cu ea... Biata mama! Cand au ajuns in padure, a zis din nou baiatul: Zi-ti rugaciunile si sa-mi spui cand ai terminat. Si mama s-a rugat din nou si i-a spus ca a terminat. Atunci baiatul a zis: Hai acasa, nu te mai omor. Inima i se inmuiase prin rugaciuni." Si biata mama a adus securea cu pricina la parintele.
Apoi a cerut parintele un scaun, s-a urcat in picioare si a zis: "Va spun un cuvant de invatatura la toti, ca nu e timp sa stau de vorba cu fiecare din voi. Majoritatea ati venit pentru casatoriile copiilor: o fata cand vorbeste c-un baiat, sa nu se casatoreasca pana nu merg parintii fetei sa se intereseze de baiat, daca merge la biserica, daca posteste, daca parintii lui merg la biserica, daca postesc... Tot asa si parintii baiatului, sa se intereseze de fata cu care vorbeste baiatul: daca fata merge la biserica, daca posteste, si parintii la fel. Si daca-i asa, sa fie de acord cu casatoria lor. Iar dupa ce se casatoresc, fetele sa faca copii, daca vor sa fie sanatoase. Uitati-va la cele cu rochii crete (la tiganci), sunt rosii in obraji si sanatoase, ca ele nasc toti copiii pe care li-i da Dumnezeu. Se vor inmulti ei si vor acoperi natia noastra. Altii ati venit obsedati de vrajitori; nu va fie teama de ei. Daca mergeti la biserica si tineti posturile, n-au nici o putere. Si lasati-va de desfrau. Astazi Dumnezeu pedepseste desfraul cu moartea (SIDA). Gata, trebuie sa plec, e aproape ora unu si vine clopotarul sa faca curat in biserica." Si s-a indreptat catre usa.

Eu eram tare necajita ca nu vorbisem deloc cu dansul si m-am luat dupa el. Spre usa, un tanar i-a cerut voie sa-i faca o poza. Parintele i-a zis: "Bine, ma, fa-mi o poza, ca mai am trei primaveri". In pridvorul bisericii s-a oprit si le-a spus unor femei din partea Fagarasului: "Mergeti dupa biserica, in cimitir, si asteptati-ma, ca dupa trei ore ma intorc". Am ramas si noi. Eram in jur de 20-25 de persoane. Pe la ora trei si jumatate, a venit parintele. Lua cate o persoana sau doua si mergeau in spatele bisericii si stateau de vorba cateva minute. Odata, cand s-a intors, i-am iesit inainte si i-am spus: "Parinte, am fost la sfintia voastra acum 40 de ani, si mi-ati dat atunci o binecuvantare care mi-a intarit picioarele, sa pot umbla, si tot binecuvantarea Dumneavoastra mi-a purtat de grija, ca m-am casatorit cu un preot". Dansul m-a intrebat: "Si cum va impacati, ma?". "Foarte bine, parinte". Apoi s-a dus de-a luat alte doua persoane sa stea de vorba. Cand s-a intors, trecand pe langa mine, i-am spus ca sunt cu fiica mea care vorbeste cu-un baiat si noi nu prea suntem de acord. Atunci fiica mea i-a aratat poza baiatului. Dansul a luat-o si a zis: "Nu-i de tine, ma, nu-i de tine, ca e un om foarte rau. Lasa-l, si sa-ti iei un om de omenie. Si nu te indeparta de parinti, ca o sa-ti fie foarte greu".
Cand s-a mai intors o data, l-am oprit din nou si i-am aratat poza baiatului meu, care voia sa mai faca o facultate. A luat poza si a zis: "De ce, ma, inginer nu-i place?". Eu nu-i spusesem ca-i inginer. I-am raspuns: "E prea mult zgomot in uzina". Atunci parintele a zis: "Sa nu mai faca nici o facultate, ca se gata calendarul. Ai auzit? Se gata calendarul". Abia mai tarziu mi-am dat seama ce a vrut sa spuna: baiatul lucra ca inginer la Satu-Mare, si daca ar fi mers la facultate la Cluj (acolo voia sa mearga), ar fi fost in fruntea revolutiei, ca el era din fire initiator, sufletist, se implica in toate, si fiind printre revolutionari, putea fi omorat.
Apoi i-am cerut parintelui un sfat legat de sotul meu: daca e bine sa citeasca Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. Mi-a raspuns: "Intr-un cuib de viespi, niciodata sa nu bagi batul". Eu l-am privit, probabil, uimita, dar dansul mi-a zis: "Du-te si spune-i sotului tau ce am zis, si va intelege el". Eu aveam un buchet de flori de mar, facute de niste maicute, din panza, si le-am dat parintelui, rugandu-l sa le primeasca, in semn de multumire si recunostinta. Le-a primit, desi nu primise nimic de la nimeni. Apoi am cerut voie sa-i sarut mana si m-a lasat. A venit si fiica mea sa-i sarute mana si l-am rugat sa-i dea o binecuvantare. Parintele i-a luat mana si i-a zis: "Ma, tu ai oasele moi, sa mananci branza de vaci". Eu am zis: "Nu-i place, parinte". "S-o mananci ca medicament, ai auzit? Ca medicament". Apoi a venit si nasa copiilor mei sa-i sarute mana, dar parintele n-a lasat-o, zicand: "Vezi ce-mi faci, ma? Toata lumea vrea sa-mi sarute mana, dar eu nu sunt vrednic".
Am multumit parintelui si ne-am indreptat spre poarta. Dupa ce-am facut 5-6 metri, parintele m-a intrebat:
- Aveti bilet de autobuz?
- Da, am raspuns.
- Vezi ca trece un autobuz gol pe aici, fa-i semn sa va duca pana in Pantelimon. Dar aveti grija, dupa ce iesiti pe poarta, sa nu vorbiti nimic cu babele de la marginea drumului.
Dupa ce-am iesit din curtea bisericii, babele au si inceput:
- Ce ti-a spus ghicitorul?
- Ti-a spus drept vrajitorul?
Noi n-am zis nimic. N-am facut nici 300 de metri, si ne-a ajuns un autobuz care ne-a luat pe toate trei si ne-a dus pana in Pantelimon, la statia de tramvai, care mergea la Gara de Nord.
Aceasta a fost ultima mea intalnire cu parintele Arsenie. Dar am simtit, nu o data, ca Parintele Arsenie ne-a indrumat si ne-a ajutat si dupa ce s-a mutat la Domnul. Va relatez doar doua cazuri:
In anul 2000, a avut loc o sfintire de biserica in apropiere de Brasov, dar noi nu ne-am dus. Noaptea, l-am visat pe parintele Arsenie, care mi-a spus: "Sa mergeti la sfintiri de biserici, ca acolo, in timpul sfintirii, se pogoara Duhul Sfant in toata plinatatea Lui peste cei prezenti, si va e de mare folos".
In vara anului 2004, fiica, ginerele si sotul meu, s-au hotarat sa mearga la Prislop, la mormantul Parintelui Arsenie. Eu nu voiam sa merg, deoarece aveam o crapatura in talpa, la piciorul drept, care ma durea ingrozitor, nu puteam nici sa ating cu el pamantul, dar sa calc pe picior... Dar copiii nici n-au vrut sa auda, atat au insistat, ca am plecat cu ei. Am mers cu masina pana langa biserica manastirii si de acolo m-au luat aproape pe sus, pana la mormantul parintelui. M-au asezat pe un scaunel langa cruce. Nu era nimeni, era intr-o miercuri, peste saptamana. Mi-am intins piciorul bolnav si l-am atins de Sf. Cruce si am inceput sa plang si sa-i spun parintelui Arsenie: "Parinte, acum 50 de ani mi-ai intarit picioarele de am putut sa merg si in toti acesti ani m-ai scos din multe necazuri. Te rog, vindeca-mi si acum piciorul, ca poti sa ma ajuti, dar a mea nevrednicie te opreste si ale mele pacate te tin departe. Ajuta-ma parinte si nu ma lasa". In timp ce ai mei citeau acatiste si rugaciuni, s-a indurat parintele de mine si m-a vindecat, incat de la mormant am plecat pe picioarele mele.
*
La cateva zile dupa moartea mitropolitului Antonie Plamadeala, in vis am auzit un cor de ingeri care cantau inaltator. M-am intrebat cine canta, unde canta? O voce mi-a raspuns: "E un alai de ingeri care il insotesc pe mitropolitul Antonie". Eu am fost mirata: "Pe Antonie?". "Da, e sub ocrotirea parintelui Arsenie", mi-a raspuns vocea, "si au venit sa-l ia".
Sarut-mana, parinte Arsenie! Iti multumesc pentru tot ajutorul. Vino mai repede intre noi, fiii tai, pe pamant, ca valurile ispitelor sunt mari, iar credinta noastra se imputineaza. Vino, si nu ne lasa, ca pierim.
I.R. - Brasov

Din Formula AS

Pentru cei care au evlavie la Parintele Arsenie Boca; Aici puteti semna petitia in vederea canonizarii Parintelui Arsenie Boca: http://www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/sanctificarea_parintelui_arsenie_boca-p38760052.html

[link=http%3A%2F%2Fwww.petitieonline.ro%2Fpetitie%2 Fsemnaturi%2Fsanctificarea_parintelui_arsenie_boca-p38760052.html]

daca nu vrea sa ia linkul dati-ii cu copy paste:
www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/sanctificarea_parintelui_arsenie_boca-p38760052.html

e clar ca am ajuns vremurile de pe urma... sindicate preotesti, petitii pentru canonizari...

Asta este un mod in care cei ce au evlavie la Parintele Arsenie Boca pot marturisi despre sfintenia lui...

Sfintii au fost cinstiti inca din viata lor.

Vreau sa adaug inca un lucru...Nimeni, fie mirean fie cleric, nu poate fi canonizat daca constiinta poporului drept credincios nu este de acord...

De aceea cand cineva este canonizat prin acest lucru se confirma numai Sfintenia sa pentru a fi trecut in calendar. Dar Sfantul este tot Sfant inainte de a i se confirma Sfintenia de catre Sinod.
Vreau sa amintesc si faptul ca multi sfinti romani a fost nevoia ca sa fie canonizati de
alte Biserici Ortodoxe ca tocmai dupa aceea sa fie canonizati si de B.O.R.

Eu unul cred ca cel putin in momentul de fata ar trebui propusi pentru canonizare Parintele Arsenie Boca si PArintele Ilie Cleopa la fel ar trebui canonizat Parintele Ilie Lacatusu.

Asa cum a fost si Sfantul Nectarie de Eghina si multi alti sfinti care au fost cinstiti de catre credinciosi inca dinainte de a fi canonizati...

Probabil ca daca credinciosii din vechime daca aveau acces la internet se foloseau si ei de acest mijloc pentru a propune Sinodului spre canonizare duhovnicii lor iubiti.

pe 15 august este pelerinaj la prislop,este hramul.
eu merg:D.voi?

Zii frate Laurentiu in continuare, cai zici bine! De multumit,nu-ti multmesc ca sa-ti multumeasca Dumnezeu pt toata stradania de a fi postat toate aceste texte,...pe care marturisesc ca le-am citit cu bucurie!:)

Parintele canonizat! Imagineaza-ti ca in curand se vor ridica Biserici cu hramul Sf Arsenie <Romanul> ...:) ... sa avem si noi un Sf Serafim de Sarov!!! cu siguranta!

Parintele Nicolae Streza a venit odata la Parintele Arsenie Boca si l-a rugat sa-i picteze o icoana cu Mantuitorul Iisus Hristos. Parintele Arsenie i-a aratat mai multe modele de icoane si l-a intrebat pe care vrea sa i-o picteze. Dar Parintelui Nicolae nu i-a placut nici una. Atunci Parintele Arsenie i-a zis:

-Bine atunci o ti-l picteze cum L-am vazut eu!

Mai jos voi incerca sa postez icoana pe care Parintele Arsenie Boca i-a pictat-o Parintelui Nicolae asa cum i s-a aratat Mantuitorul Iisus Hrisstos deasupra Muntilor Fagaras:

Cu adevarat cutremuratoare aceste marturii. multumim mult laurentiu. Doamne ajuta.

- Am ajuns acolo, in primul rand, prin rugaciunile celui care a fost marele duhovnic Parintele Arsenie Boca si care se roaga in continuare pentru noi, pentru neamul romanesc. Eu nu l-am cunoscut personal dar, din ceea ce am aflat de la ucenicii lui, cei care au un pic de evlavie si doresc sa ajunga macar la mormantul lui primesc intotdeauna ajutor ca sa ajunga la Prislop. Am ajuns si eu in ajun de praznuire, in data de 27 noiembrie, seara. Biserica era arhiplina si afara erau foarte multi credinciosi. In Sfantul Altar slujeau slujba Vecerniei si a Utreniei, a privegherii, sapte preoti care toti au spus, la sfarsit, ca au fost ucenici ai Parintelui Arsenie Boca. L-au cunoscut indeaproape, cativa dintre ei chiar l-au condus pe ultimul drum, i-au dus sicriul la cimitirul din incinta manastirii Prislop. Dupa aceasta priveghere in biserica, crediciosii impreuna cu preotii s-au indreptat spre mormantul din cimitirul manastirii. Acolo, spre surprinderea tuturor, mormatul era plin de flori proaspete, cu toate ca e vreme de iarna, dar asta dovedeste evlavia si repectul pe care foarte multi il poarta Parintelui. Oamenii au adus flori si, in primul rand, jertfa lor, osteneala lor. Revarsarea asta mare de credinciosi care a avut loc la Manastirea Prislop este un semn de evlavie fata de Parintele si toti care au venit seara au ramas in continuare pana la ora trei noaptea in cantari, in acatiste, in paraclise impreuna cu preotii care, printre rugaciuni, mai rosteau si din invataturile Parintelui Arsenie sau spuneau ce-si aduceau ei aminte despre el sau chiar ceea ce i-a invatat Parintele ca trebuie sa le spuna, ei ca preoti, credinciosilor. Parintele le spunea ucenicilor sai, viitorilor preoti, cum sa-i invete la randul lor pe credinciosi, ce trebuie sa le spuna si le dadea sfaturi chiar preotilor cum sa traiasca in familie, cum sa se poarte cu copiii pe care l-ii va da Dumnezeu, cum sa-i creasca, cum sa discute cu credinciosii, ce relatie sa aiba cu ei si care sunt aspectele pe care trebuie sa se axeze preotul. Un preot venit la Prislop spunea ca Parintele Arsenie i-a zis:"Vezi ca tu vei fi preot dar sa te axezi pe trei probleme principale: ca preot sa savarsesti Sfanta Liturghie dupa toata randuiala fara multe inflorituri, inovatii, adaugiri, sa exprimi prin Liturghie o traire autentica". Apoi a doua problema ar fi spovedania. Spunea Parintele ca preotul trebuie sa-si faca timp sa stea de vorba nu atat cu oamenii cat cu constiinta oamenilor, sa simta trairea omului fata de slujba, de Biserica si sa stea cat mai mult si cat mai des de vorba cu oamenii, calea aceasta prin spovedanie trebuind sa fie o cale de a atrage omul spre Dumnezeu. Parintele mai zicea ca in predica nu se pot spune prea multe si ca o serie de lucruri mai importante si mai intime si mai subtile ar putea sa le spuna preotul credinciosului la spovedanie. Pe urma al treilea aspect pe care trebuie sa-l aiba in vedere preotul ar fi rugaciunea particulara. Pe langa rugaciunea pe care preotul trebuie s-o faca la biserica ar fi rugaciunea sau vorbirea cu Dumnezeu, relatia cu Dumnezeu, nu atat in cuvinte multe ci sa fie o rugaciune de intensa traire, de apropiere de Dumnezeu si de a sta in legatura asta cu Dumnezeu tot timpul, nu numai cand esti la Liturghie sau in biserica, mai spunea Parintele Arsenie Boca.

(Aceasta minune nu imi apartine)

Marturii personale despre Parintele Arsenie Boca:
 

As vrea sa marturisesc experienta pe care am trait-o eu legata de minunile Parintelui Arsenie Boca, minuni care de fapt sunt implinite de Dumnezeu prin mijocirea Maicii Domnului si a Parintelui Arsenie Boca.
Prima experienta pe care am trait-o legata de Parintele Arsenie Boca a fost la Izvorul Parintelui Arsenie de la Manastirea Sambata de Sus, s-a intamplat in vara anului 2008 cand am mers la Izvorul Parintelui din padure, cam la 200 de metri de Manastire, Izvor tamaduitor despre care, dupa cum scrie chiar intr-un document de acolo, a izvorat prin puterea Maicii Domnului dupa ce Parintele a atins stanca din care a curs apa "vie", tot aici e si locul in care Parintele a fost tuns in monahism si hirotonit preot.
Dupa cum spuneam cand am ajuns atunci la izvor am gasit un caiet in care oamenii isi scriau anumite dorinte, cuvinte de multumire, rugaciunt etc., in acel caiet am scris si eu o dorinta (ca rugaciune) catre Parintele cu urmatoarele cuvinte: "Roagate Parinte Arsenie la Dumnezeu si la Maica Domnului sa ne daruiasca prunci buni!", precizez ca de ceva vreme nu reuseam sa avem un copil si dupa unele banuieli ale medicilor cauza putea fi si de la niste probleme de sanatata atat ale mele cat si ale sotiei, iar la 3 saptamani de cand am scris aceasta rugaciune sotia a ramas insarcinata, ca mai tarziu sa nasca un baietel, pot sa spun ca cel putin pentru noi a fost o minune atat prin faptul cam am primit in dar de la Dumnezeu o noua viata cat si pentru ca s-a infaptuit in urma rugaciunilor.
O alta minunte legata tot de Parintele Arsenie a fost ca la varsta de 8 luni a baietelului a necesitat o intervenite medicala dificila din cauza unei probleme de sanatate, tin minte ca am trimis la Manastirea Prislop un Acatist special pentru sanatatea copilului cu o saptamana inainte, cu o zi inainte de interventie am citit Acatistul Maicii Domnului si al Parintelui Arsenie, si chiar in ziua interventei a sunat Maica Stareta de la Manastirea Prislop sa-mi confirme ca a ajuns Acatistul si ca se vor ruga pentru copil, desi nu le ceruse nimeni se ne sune si de obicei raspundeau tot prin scrisori, in clipa aceea am simtit ca aceasta "intamplare" e o incurajare de la Parintele Arsenie si de la Dumnezeu, si intr-adevar copilu s-a recuparat repede si acum e bine, sanatos.
Ca semn de multumire ne-am gandit sa ajungem toti trei la Manastirea Prislop la Mormantul Parintelui Arsenie Boca in data de 28 noiembrie 2011 cand se face pomenirea sa la trecerea la cele vesnice, ceea ce m-a impresionat este impactul pe care l-a avut Parintele asupra oamenilor de acolo si a celor care au citit despre Parintele, si cum le-a schimbat cu adevarat inimile lor, stateam la rand cu o seara inainte la Mormantul Parintelui ca sa sarutam Crucea si am vazut lucrui inedite, grupuri de oameni din cei care stau la rand cantau in cor foarte frumos Acatise al Mantuitorului Hristos, al Maicii Domnului si al Parintelui Arsenie, era o atmosfera feerica, parca eram intr-un colt de rai, asa bucurie simteam, tot la mormant dar spre ziua am auzit langa mine marturia unui om care s-a vindecat de orbire dupa ce s-a stropit cu apa de la Izvorul Tamadauitor de la Manstirea Prislop dupa ce se rugase Parintelui Arsenie sa-l ajute, spunea ca i se asternuse o ceata pe ochi si medicii nu-i dadeau mari sanse de vindecare.
Am scris toate acestea ca sa intaresc convingerea inca o data celor care mai stau in dubii cu privire la Sfintenia Parintelui nostru Arsenie Boca, si sa-i bucur pe cei care cred in Sfintenia acestui Mare Traitor Ortodox al Neamului Nostru, si le mai cer celor sceptici sa dea macar dovada de respect fata de acest Sfant Parinte si chiar fata de alti Sfinti Parinti romani necanonizati inca, caci chiar daca nu a fost canonizat incat nu inseamna ca nu poate fi si Sfant, desi eu am convingerea ca este Sfant.
Doamne ajuta, Maica Domnului! si Roaga-te Sfinte Parinte Arsenie pentru noi! Amin.

Am reusit si eu dupa un an de zile, cu ajutorul bunului Dumnezeu, a Maicii Domnului si a Parintelui Arsenie Boca sa ajung la Manastirea Prislop, intr-o mare zi de sarbatoare, a Sfantului Prooroc Ilie, despre care este scris ca este Inaintemergator al Celei de-a Doua Veniri a Domnului pe pamant. Am participat si la Sfanta Liturghie, si am reusit si sa ma rog la mormantul Parintelui Arsenie Boca, unul din cei mai mari duhovnici ai tarii noastre, care ar trebui sa fie canonizat, pentru ca este Sfant. Este adevarat ca este grabnic ajutator cand te rogi cu credinta, dar cand mai si asculti de sfaturile date de dansul pentru mantuire. De aceea a spus: ”De folos va sunt daca faceti ce va spun”. De aceea fiecare ar trebui sa faca dupa putere ce ne-a invatat, pentru ca Dumnezeu nu ne cere mai mult decat putem. Nu a fost atat de aspru pe cat spun unii, dar spunea lucrurile hotarat, spre folosul nostru. Spunea si sa nu ii osandim pe preoti, pentru ca cine suntem noi sa judecam noi sluga altuia, dupa cuvantul Scripturii.
Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Un vis minunat cu Parintle Arsnie Boca
 

Marturisesc un vis minunat cu Parintle Arsnie Boca:
Visam ca eram intr-o chilie de calugari, unde erau doi calugari tineri care se rugau in genunchi. La un moment dat ii intreb curios unde este Parintele Arsenie Boca, ei se intorc spre mine parca mirati si imi raspund ridicand din umeri ca si cum ar spune ca nu stiu unde este, in clipa aceea vad o luminita din inaltul cerului care crestea ca intensitate si venea spre noi, moment in care apare in fata mea Parintele Arsenie Boca imbracat in haine calugaresti de culoare neagra cu un culion pe cap, acea caciula cilindrica care o primeste calugarul atunci cand e tuns in monahism, avea barba lunga ca in fotografiile din tinerete cand era calugar la Sambata, mai purta ochelari de soare fumurii cum am vazut ca avea atunci cand picta biserica de la Draganescu, avea o privire serioasa dar blanda. Apoi de bucurie ca-l vad pe Parintele il imbratisez si astfel se termina visul, interesant ca acest vis l-am trait cu o intensitate mare de parca ar fi fost in realitate. Eu am gandit ca prin acest vis Parintele ne-a aratat din nou unde este adica in ceruri intre sfinti si ne indeamna la rugaciune pentru a primi mila si ajutor de la Dumnezeu, si ca Parintele mijoceste pentru noi acolo sus.
Doamne Ajuta! Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluiestene pe noi! Sfinte Parinte Arsenie roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! Amin!