"Am zis la începutul expunerii despre Tãierea capului Sfântului Ioan Botezãtorul cã este o sãrbãtoare tristã, dar este si o sãrbãtoare de bucurie. Ne bucurãm cã a existat un om în lumea aceasta care a stat împotriva fãrãdelegii chiar cu riscul de a muri! S-a dus la Irod si i-a spus cã nu face bine, cã legãtura pe care o are el cu cumnata lui nu este bunã. Irod l-a bãgat la închisoare si dupã aceea i-a tãiat capul. Si Sfântul Ioan Botezãtorul a rãmas pe punctul acesta de vedere, cã Irod nu face bine. Ce fain ar fi în lumea aceasta dacã ar fi multi oameni care sã se lupte împotriva fãrãdelegii spunându-i rãului rãu si sã nu aibã ezitãri sã atragã atentia atunci când ceva trebuie îndreptat!

Este mare lucru sã poti fi îndreptãtor de oameni. Când vezi cã ceva nu-i în regulã, sã gãsesti modalitatea sã-i spui, bineînteles, asa cum este omul, nu cu rãutate, nu cu mândrie, si mai ales sã-i spui de ce nu este bine, sã-i spui cum ar fi bine sã facã. Si-atunci suntem pe urmele Sfântului Ioan Botezãtorul si n-o sã ne taie nimeni capul! În sfera noastrã, între noi, frãteste, prieteneste, cu dorinta de a se îndrepta lucrurile, am putea mãcar o datã, de douã ori, sã spunem un lucru, chiar dacã oamenii nu tin seama de el. "

http://biserica.org/Publicatii/1996/NoVII/21_index.html

Ca vom disparea, e sigur, dar mi-e teama sa nu disparem inainte sa ne facem partea noastra pentru mantuire.

Nu s-a zgaltait numai Bucurestiul; a fost cutremur si in Danemarca anul acesta, desi aici practic nu sunt cutremure. La fel in Norvegia si Suedia.
S-o fi saturat Dumnezeu de sodomie si alte pacate mari, care se fac la tot pasul.
Iar noi, in loc sa facem faptele milosteniei, ne ascundem dupa tot felul de scuze, acumuland bunuri pe care le vom ingropa apoi sub daramaturi.
Oare cand ne vom intelepti?

...
 

Ne vom intelepti poate cand vom fi la stramtorare. Vorbesc din prorpia experienta. Tatal meu a murit acum aproape 2 ani. Momentele cand am fost cel mai aproape de Dumnezeu, au fost cand a murit el. De atunci iarasi m-am departat de Dumnezeu. Seara cand ma rog, ii zic asa lui Dumnezeu: "Doamne mi-e dor de suferinta aia". Sincer mi-e dor. Desi am suferit mult pt pierderea tatalui meu, niciodata, dar niciodata, nu am fost mai aproape de Dumnezeu ca atunci. Doamne ajuta!

]"Am zis la începutul expunerii despre Taierea capului Sfântului Ioan Botezatorul ca este o sarbatoare trista, dar este si o srbatoare de bucurie. Ne bucuram ca a existat un om în lumea aceasta care a stat împotriva faradelegii chiar cu riscul de a muri! S-a dus la Irod si i-a spus ca nu face bine, ca legatura pe care o are el cu cumnata lui nu este buna. Irod l-a bagat la închisoare si dupa aceea i-a taiat capul. Si Sfântul Ioan Botezatorul a ramas pe punctul acesta de vedere, ca Irod nu face bine. Ce fain ar fi în lumea aceasta daca ar fi multi oameni care sa se lupte împotriva faradelegii spunându-i raului rau si sa nu aiba ezitari sa atraga atentia atunci când ceva trebuie îndreptat!

Este mare lucru sa poti fi îndrepttor de oameni. Când vezi ca ceva nu-i în regula sa gasesti modalitatea sa-i spui, bineînteles, asa cum este omul, nu cu rautate, nu cu mândrie, si mai ales sa-i spui de ce nu este bine, sa-i spui cum ar fi bine sa faca. Si-atunci suntem pe urmele Sfântului Ioan Botezatorul si n-o sa ne taie nimeni capul! În sfera noastra între noi, frateste, prieteneste, cu dorinta de a se îndrepta lucrurile, am putea macar o data de doua; ori, sa spunem un lucru, chiar daca oamenii nu tin seama de el. "

Am scris câte ceva la Topicul Pocăinţă, la ultima mea postare de acolo chiar spuneam că participarea la o înmormântare săptămânal, ne-ar mai trezi puţin. Da, milostenia te ţine aproape de Dumnezeu şi departe de agoniseala prostească şi fără rost. Suferinţa la fel , te trezeşte din mahmureala păcatelor si-ţi îndreaptă paşii spre calea cea dreaptă. Toate se leagă , nimic nu este întâmplător !

Andrei, ai putea considera suferintã tot timpul cat esti departe de Tatal ceresc si de Domnul Iisus Hristos. Dumnezeu in bunatatea Sa, ne lasa "haturile" largi la inceput, lasandu-ne sa facem nestingheriti ce vrem noi; dar noi stim de acum, ca totul are si o urmare, care se cumuleaza si dintr-odata se trage linia si platim. Nu cere suferinta, ca poate nu esti inca in stare sa o duci; va veni atunci cand vei fi suficient de puternic ca sa rezisti. Pana atunci cauta cele ale Domnului.
Ma bucur extraordinar cand aud ca tinerii Il cauta pe Domnul. Este speranta vietii noastre, caci fara asemenea tineri viitorul ar fi negru, am fi pierduti.

buna treaba! poate o sa inveti sa fii darnica si milostiva si cu cei pe care ii etichetezi drept avari. :25:

Mirela, eu te apreciez prea mult, ca sa iau in serios prostia pe care ai scris-o. E sub nivelul tau!

Anca draga, imi permit sa-ti aduc in atentie propriile tale recomandari, citeste regulamentul daca l-ai uitat si nu jigni. cata ipocrizie, la asemenea pe care o ai! apropo, chiar ai impresia ca ma cunosti, pe mine si pe altii de aici de pe forum pentru a ne pune etichete dupa bunul tau plac?

ipocrizia era vizavi de semnatura ta, bineinteles.

nu este o prostie, sau poate crezi ca darnicia si milostenia se manifesta numai prin bucate si cele materiale?... bine ar fi sa nu te mai opresti la suprafata cuvintelor.

Eu cred ca trebuie sa o evit pe Ancah cu orice pret,o fi ea "darnica si milostiva",o fi si credincioasa si deprinsa cu "literatura",dar are si o rautate pe care,in trei ani de cand conversam pe forum,nu a reusit sa se elibereze de ea,ba mai mult decat atat,sa si-o infraneze,astfel ca se simte indreptatita,"foarte grav",chiar de credinta pe care o detine,sa jicneasca,sa umileasca...chiar la adresa persoanelor,si nu a opiniilor acestora.Pacat!
no comment!...sincer,Ancah,te simt..simt ca nu ma poti considera nici macar semen al tau,caci de iubire crestineasca nici nu poate fi vorba.

Astfel Anca,nu faci decat sa imi confirmi toate cate le exprim la adresa ipocriziei crestinesti,si astfel ma intreb,oare instinctul avar...tine doar de materialism???...vorba lui Mirela.

Esti pe calea cea buna, draga Andrei!Nu te teme, si fara suferinta pricinuita de moartea tatalui tau , vei ajunge aproape de Dumnezeu si chiar te-ai apropiat , poate fara sa-ti dai seama prin dorinta exprimata.Pace sufleteasca, credinta si dragoste pentru Sfanta noastra Biserica.

Daca noi avem pe Dumnezeu in inima si in suflet, atunci suferita ne face mai buni, chiar daca nu realizam pe moment sau chiar daca nu toti sint practicanti ai bisericii la momentul cind apare suferinta.

Suferinta este modul cel mai sigur de a vorbi cu Dumnezeu, cind ne vedem singuri in fata acesei lumi, fara putere, atunci realizam cit sintem de mici.

Restul e desertaciune!

Hristos a inviat!, draga Nina.Ai mare dreptate in cele ce afirmi despre suferinta.Rugaciunile si paza gandurilor de infiltrarea raului si inmultirea lui in mintea noastra, ne vor ajuta sa fim mai aproape de Dumnezeu.

Anca
 

"Eliberindu-te de a vedea greselile din ceilalti te ajuta sa fi mai prezent"

Text de pe sicriu egiptean

A fost chiar un compliment, Mirela, faptul ca te apreciez, nu crezi? Sau tu nu prea intelegi ce se scrie pe aici?!? Sau tu nu crezi ca poti avea scapari? Daca-ti vei citi postarile, vei vedea ca nu sunt toate mostre de intelepciune.

Ca sa ma "eviti" trebuie sa nu mai scrii atatea intimitati despre tine, draga ory. Oricine le poate citi si apoi te superi ca facem referinta la unele din ele.

O zi buna si tie, draga Mirela!

Revin cu un citat, ca se pare ca nu a fost citit:
"Este mare lucru sa poti fi îndrepttor de oameni. Când vezi ca ceva nu-i în regula sa gasesti modalitatea sa-i spui, bineînteles, asa cum este omul, nu cu rautate, nu cu mândrie, si mai ales sa-i spui de ce nu este bine, sa-i spui cum ar fi bine sa faca. Si-atunci suntem pe urmele Sfântului Ioan Botezatorul si n-o sa ne taie nimeni capul! În sfera noastra între noi, frateste, prieteneste, cu dorinta de a se îndrepta lucrurile, am putea macar o data de doua; ori, sa spunem un lucru, chiar daca oamenii nu tin seama de el. "
http://biserica.org/Publicatii/1996/NoVII/21_index.html

Iar tu, Andrei draga, daca iei drept indreptar intelepciunea de pe sicriele egiptene, te priveste. Eu am credinta ortodoxa, cea mai inteleapta dintre toate.

Exact Anca,exact la asta m-am referit cand am spus ca;"nu va descoperiti imputiciunea sufletului,caci multi au gustul hoiturilor",si acum inteleg de ce devorezi cu atata patos sinceritatea cuiva,mai rau decat hienele acelea flamande.Te satisface la culme sa judeci pe altii,si-ti place parvenismul si ipocrizia,altfel nu as vedea de ce sa fie o problema in a fi sincer si a exprima ceea ce gandesti in functie de ceea ce esti si faci cu adevarat.Crede-ma,credinta de acest gen lasa de dorit,sau poate ca este gresit spus "credinta".Fii fericita si demna ca propovaduiesti fara sa stie nimeni ce fel de om esti cu adevarat,ce traiesti si ai trait tu cu adevarat,doar propovaduiesti si impui respect prin simple cuvinte citite si aruncate pe monitor.

Ma bucur ca nu ne-am abatut prea mult de la subiectul acestei dezbateri

Multumesc mult, ory, pentru cuvintele tale prea frumoase, pe care le merit pe deplin, caci sunt muuuult mai pacatoasa de atat. Sa stii ca nu ma supar; mai spune-mi...

Uite, ory, cu asta nu sunt de acord!

Eu cunosc persoane care nu mergeau de loc la biserica, care nu erau practicanti cu alte cuvinte.

Le meregea bine, nu le pasa de Dumnezeu.

La un moment dat in viata lor au aparut boli, grave de nevindecat, si s-au vazut singuri, lipsiti de ajutor, deoarece bolile respective erau incurabile.

Atunci, noi c amai vorbeam uneori, le-am spus sa se spovedeasca si sa se roage sint acatiste speciale pentru boli grave la Maica Domnului si la Mantuitorul.

Au ascultat, au facut ceea ce le-am sugerat ca este de facut, si uite ca a fost facuta minunea Domnului cu ei.

S-au vindecat, dar nu numai asta, au devenit nelipsiti de la biserica.

M-am bucurat mult pentru ei.

Cazuri din astea mai sint probabil, cu singuranta, insa m-a marcat faptul ca odata ce esti neputincios, cauti pe Dumnezeu, si de aceea eu cred ca suferinta ne face sa ne desteptam in Dumnezeu.

Nina draga, dar multi dintre noi se recunosc in cuvintele tale. Si acum spun: Slava Domnului, ca nu mi-a fost bine, ca altfel nu L-as fi cunoscut niciodata!

Mirela, stii cum se spune: Chelul isi pune mana in cap.
Am mentionat ca la tine fac referire?!? Sa fim seriosi...

Credeam ca nu exista, si totusi am gasit, dand o simpla cautare. Cu toate astea, acestea nu pot fi exceptii:
● Politia, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului (DGASPC), Mitropolia Moldovei si Bucovinei au inceput propriile anchete care-l vizeaza pe preotul satului Perieni, Valentin Gherman ● Politia si DGASPC cerceteaza cazul celor trei copii, Marian Gongeanu, Catalin Leonte si Dan Solomon, sechestrati si torturati de preotul Valentin Gherman, care in anul 2007 a primit o condamnare de 4 luni de inchisoare pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie
http://www.bzi.ro/Ancheta-impotriva-...an_A49816.html

Preotului Aurel Margineanu de la biserica Cimitirului Eternitatea, cel acuzat recent ca mai mult se ocupa de afaceri decit de cele sfinte, i s-a dus buhul ca la popa tuns. Si pentru aceasta nu a fost nevoie sa-si taie podoaba capilara, ci doar sa vorbeasca la celular in timpul slujbei. Tot mai multi dintre cei ce au avut in familie inmormintari in ultima vreme se pling de conduita prea putin pioasa a preotului.
"Ne-a lasat cu mortul pe nasalie si a plecat"
http://www.ziaruldeiasi.ro/local/ias...mintari~ni3l8q

Mitropolia nu a intervenit pina acum in activitatea preotului, pe motiv ca nu exista niste norme bine definite privind conduita in biserica. "Aceste norme sint generale, nu putem sa le impunem preotilor cum sa-si tina slujba. Fiecare biserica are regulile ei", a explicat preotul Nicolae Dascalu, consilier cultural la Mitropolie.

Iata Anca, asa cum tu ( si initiatorul topicului dealtfel) prin acesta postare doresti sa tragi un semnal de alarma asupra celor intamplate, asa si Ory doreste sa spuna tuturor experienta proprie ( sau nu, ea stie) legata de monahism. Importanta insa este maniera cu care se face, tonul folosit. Ca sa nu fiu off crede-ma am cunoscut si preoti betivi, vrajitori, curvari, fumatori dar si parinti cu viata sfanta. Important este ce lasi sa te influenteze...alegerea iti apartine in totalitate. A da vina pe unii si pe altii pentru caderile tale...e strain de ortodoxie..

Jenica, nu e acelasi lucru. Imi pare rau ca nu sesizezi!
Si nu am facut citand din ziare, decat o revenire la topic, nimic altceva!
Cat timp un preot isi face treaba de preot, nu ma intereseaza viata lui particulara. Pentru mine preotul e legatura mea cu Dumnezeu, cel care imi iarta pacatele si ma ajuta la mantuire. Dar daca atunci cand trebuie sa ajute la mantuire, in ultima clipa , la inmormantare, el gaseste de cuviinta sa lasa totul balta, caci are alte treburi, atunci nu se mai pot trece cu vederea scaderile lui, caci mantuirea cuiva e pusa in primejdie!
Si cel mai tare ma deranjeaza ca nu ia nimeni atitudine! Sa nu ne mai miram ca oamenii sunt tratati ca gunoaie, desi Dumnezeu a creat omul sa fie OM.

Postarea ta imi aminteste de pacea pe care o simti cand stai langa parintele Iustin spre exemplu (ca tot ai mare evalvie la sfintia sa). Pai pe unul ca acesta nu il vor atinge niciodata jignirile sau ereziile spuse de unii despre sfintia sa. Si de ce am amintit de acesta pace? Pentru ca ASTA e masura cu care trebuie sa ne masuram. Sa luptam cu noi insine sa odihnim pe celalat..numai astfel putem fi ascultati , crezuti, intelesi...asta in cazul in care asta dorim scriind pe aici.. Alta cale nu exista. Atat timp cat nu cautam sa ne punem pe noi insine la punct...nu vom face decat sa ne "razboim" in pareri pro si contra pe un forum crestin ortodox... Sa ne ajute Domnul si Maicuta Domnului Anca sa propovadium cat mai mult cu viata noastra si cat mai putin cu vorba. Poate tu o faci deja..Dumnezeu stie, eu insa nici la inceput nu sunt.
Scuze de offtopic celui ce a deschis acest topic.

Eu CRED tin toata fiinta mea Anca ca Niciodata nu va lasa Domnul pe vreunul din copii Sai sa se piarda pentru nevrednicia preotului. Nimeni si NIMIC nu ma va putea convinge de asta. Si o spun trecand la randul meu printr-o dura...experienta. Deci Nu vorbesc "vorbe"..Sa nu ne pierdem credinta indiferent de ce este in jurul nostru. Timpul va cerne totul....

A crede ceva, o afirmatie ca aceasta, e o dorinta. Asa dorim sa fie si sunt de acord. Dar noi nu Il cunoastem inca pe Dumnezu cel Drept. Abia la judecata Il vom cunoaste astfel.
Si, iarta-ma, Jenica, dar daca oricum ne mantuim, si fara slujba de inmormantare, cand se citesc Moliftele Sf. Vasile si altele la fel de importante, atunci la ce bun se mai fac?!?
Eu cred si stiu, ca aceste slujbe au importanta lor si nu sunt nici inutile si nici neimportante; deci trebuie respectate. Chiar si numai pomenirea la Liturghie e de o importanta covarsitoare pentru cei adormiti, cum atunci sa-ti plece preotul , pe cae l-ai platit, de la slujba de inmormantare, cu pretextul ca are ceva mai important de facut?!? Pentru mine e de neconceput ca se intampla asa ceva!

De multe ori in loc sa ne perpelim de nervi, este bine sa-i atragem atentia pe loc sau dupa slujba. Nu este intotdeauna nevoie sa reclamam la ierarh

Eu am lucrat cu un preot, care chiar m-a rugat sa-i atrag atentia daca ceva m-i se pare in neregula "privind din afara" si in cazul dinsului erau detalii cometice, delicate nu chestii serioase de genul " tu leagana cosciugul in continuare ca eu ma duc afara la o tigara si vin in juma' de ora"...asa ceva nu se face

Totul depinde de orgoliul mic sau enorm al preotului daca accepta sau nu o observatie, daca se considera cumva loctiitorul Mintuitorului pe pamint sau nu, aici este buba.

Nu sunt de acord sa lasam sanctionarea lui doar pe mina lui Dumnezeu. Ce va fi cu el acolo, Dumnezeu stie, insa tot Dumnezeu ne-a lasat pe pamint legile de sanctionare "locala", pentru protectia caldiceilor care imediat se smintesc si fug mincind pamintul

De acord, cu doi sau trei martori.

De acord cu tine Anca.:1: Niciodata nu am spus altfel. Iarta-ma dar chiar faci o mare confuzie. Eu nu am spus ca ne putem mantui, fara preot [COLOR=Red]NICIODATA![/COLOR] Nu e vorba de judecata aici sau de interpretare ..Avem cuvantul Lui Hristos care spune; Daca nu veti bea Sangele Meu si nu veti manca Trupul Meu, nu veti avea parte de Mine. Daca El va mantui si pe ceilalti de alte religii, ale Lui sunt judecatile, nu ale mele. Eu nu pot decat sa ma bucur ca ne vom regasi toti in rai. Ceea ce am vrut eu sa spun era cu totul altceva. Imi pare rau ca nu am fost destul de explicita (oboseala acestor zile cred..). Deci, eu am spus asa: daca eu am ravna cea buna si preotul este ...cum este...Dumnezeu cu mila.. sunt convinsa ca Dumnezeu si Maica Domnului nu ma va lasa neajutata. Daca am convingerea ca Domnul ma aude ( si Doamne iarta-ma , chiar o AM) ii spun Lui direct; Tata...ajuta-ma.. si sunt convinsa ca imi va trimite OM (preot) care sa ma indrume. Nu te lasa Domnul nemangaiat niciodata trebuie doar sa ceri.. Si sunt convisa ca stii si tu din experienta acestea.

Iertat să-mi fie, cu toate că sunt în afara topicului, mult mă frământă gândul ca cei ajunşi în rai, să poată să se roage pentru cei din iad , pentru sufletele lor. Groaznic este ca dintr-o familie, unul să ajungă în rai şi ceilalţi în iad, sau invers. Este o frământare de a mea mai veche. Iertare de această intervenţie, dar simţeam nevoia să-mi spun oful, durerea.

Eu CRED, Cristian ca, daca unul din famile e bun va trage dupa sine pe toti ceilalti. Dar sa FIE bun! Mantuirea este un dar Cristian, si crede-ma nu putem noi gresi cat poate Domnul ierta!!
Apoi...asa in spirit de gluma..e o vorba. Sa va vad pe toti in rai si eu ultima. Stii de ce ultima? Sa ma asigur ca nu ramane nimeni in afara...:9::6:

Draga Cristian, aici gindim lumesc, insa odata ajunsi acolo, nu mai exista familii, ci fiecare suntem imbracati "altfel", fiecare raspundem de fiinta noastra, si nu mai cunoastem pe nimeni de aici de pe pamint.

Mintuitorul inca de pe pamint ne-a pregatit pentru aceasta indiferenta fata de rude in momentul Judecatii.

Ideea Purgatoriului lui Dante, si a pastrarii legaturilor de rudenie existente in diversele nivele de Infern mi se pare imaginatie, frumoasa, captivanta, lumeasca insa de domeniu fantasticului literar