Imi pare rau ca nu m-am facut mai bine inteles, este vorba de starile interioare, faptul ca sunt incompatibile si nu pot fi prezente in aceeasi persoana in acelasi timp.

Nu e vorba de ceva "rau" cum nici mancarea nu e rea, dar postul este necesar.
Este greu de inteles daca nu le experimentezi pe amandoua.


Legea nu este suficienta daca nu exista si regulamentul de aplicare ;)

S-ar putea sa vrem sa zicem acelasi lucru pana la urma!
Cum ziceam, nici eu nu sunt casatorita de asa multa vreme si ceea ce traiesc eu nu este egal cu ce traiesc altii.

Tradafiralb, ce spui tu este chineza pentru mine. :-)

Mai important este sa aprofundezi trairea alaturi de Dumnezeu si atunci ai sa vezi diferentele..
Nu e neaparat diferenta "rau"-"bun", ci "bun"(binecuvantat de Dumnezeu)-"si-mai bun"(Dumnezeu).

Nici nu vreau sa fiu modelul unic de frumusete, ci doar sa fiu pentru el tot asa inegalabila cum este el pentru mine. Probabil trebuie sa invat ca iubirea pe care i-o ofer poate sa depaseasca frumusetea fizica pe care i-o pot oferi. E ca si cum vad ca sunt femei care au mult mai mult sa-i ofere d.p.d.v fizic si ma doare.(ca d.p.d.v. sufletesc stiu ca am ffff mult de oferit, de aceea aici nu simt ca l-as lipsi cu ceva)

Mai cititi ce am scris si eu in legatura cu scrierile parintilor, ca precis n-ati vazut si am tinut mult sa scriu ce am scris:10: E pe pagina anterioara la sfarsit.

Din pacate avem un cult-obsesie a frumusetii fizice de care am reusit sa inlantuim la modul conditional orice altceva ce este bun legat de un om.
Si suntem sclavi ai acestui sistem fara sa ne dam seama.

Si ce spune profetul Isaia (cap. 53) despre Iisus:

"Crescut-a înaintea Lui ca o odrasla, si ca o radacina în pamânt uscat; nu avea nici chip, nici frumusete, ca sa ne uitam la El, si nici o înfatisare, ca sa ne fie drag.
Dispretuit era si cel din urma dintre oameni; om al durerilor si cunoscator al suferintei, unul înaintea caruia sa-ti acoperi fata; dispretuit si nebagat în seama.

Dar El a luat asupra-Si durerile noastre si cu suferintele noastre S-a împovarat. Si noi Îl socoteam pedepsit, batut si chinuit de Dumnezeu,
Dar El fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat. "

Pai trebuie sa ai grija pe cine "ti se pune pata" ca daca are un sistem de valori bun si o sa-ti demonstreze asta, atunci ai sa te simti iubita si apreciata, altfel ai sa traiesti mereu alaturi de el drama de care vorbesti mai sus, chiar daca nu se va materializa imediat in ceva concret.

Si din pacate, desi sunt foarte critice cu barbatii in general, femeile nu de putine ori sunt prea putin critice atunci cand ajung sa aleaga personal, pentru ca si ele la randul lor prea putin vad si apreciaza ceea ce nu izbeste ochiul, prea putin stiu sa ingrijeasca si sa educe ceea ce poate fi si prea mult tin la ceea ce desi iese in evidenta - nu de putine ori acopera ceea ce desi e cu adevarat important, lipseste cu desavarsire.

Da Anna, sunt de acord cu tine si mi-a placut mult ce ai scris. De aia nu am reactionat, ca nu gaseam ceva de complectat. ;-)
Si eu auzisem de bine de p. Arsenie Boca.
De altfel la altii pe care ii citesc cu drag intalnesc alte pareri pe care nu pot sa le accept.

Da, se stie ca unei persoane frumoase fizic, in mod inconstient ii atribuim si alte calitati: inteligenta, bunatate. S-a facut si un experiment pe bebelusi care isi tin privirea mai mult timp pe persoanele frumoase. Eu cred ca asta vine din faptul ca noi cautam atributele lui Dumnezeu, care este si Frumusetea absoluta. Si de aceea asociem frumusetea cu bunatatea si inteligenta.
Citatul pe care l-ai dat cred ca se refera la Mantuitorul in Patimile Sale.

Exact......

Problema mea nu vine in zona de legatura dintre frumusete-bunatate-inteligenta ci in zona de legatura frumusete-sexualitate-dragoste.

Anna, daca viitorul tau sot te iubeste cu adevarat, pe tine te va gasi cea mai frumoasa din toate chiar daca se va mai uita fara sa vrea la cate o fata sexy. La aia se va uita, si o va uita imediat. Cel putin asta e parerea mea..

:1: Nu vreau in nici un caz sa ma considere cea mai frumoasa dintre toate, nici eu nu ma consider cea mai frumoasa persoana si si eu ma bucur de frumusetea oamenilor, ar fi lipsa de dragoste sa imi doresc sa nu se bucure si el de asta. Locul de buba al meu e atractia sexuala, atata tot. Cred ca sunt traumatizata de cum oamenii frumosi sunt imediat transformati in obiecte de placere. Uite, daca o fata spune "ce corp frumos" despre alta fata apoi stiu ca apreciaza frumusetea, dar daca un baiat spune acelasi lucru:31: Nu mai am mintea nevinovata de mai demult, cand credeam ca barbatii apreciaza frumusetea, nu era ceva atat de "carnal" pentru mine. Atractia asta sexuala pe toate colturile imi face rau. As vrea sa traiesc in lumea nevinovata in care traiam inainte (in interiorul meu zic):2: Intr-un fel o invidiez pe Maicuta Sfanta ca "nu stia de barbat". In sens sufletesc spun, pentru ca la ea era si sufletesc, nu numai fizic.
Tin sa precizez ca este o problema exclusiv a mea, n-are legatura cu prietenul meu, am aceasta problema de mai multi ani, de dinainte de al cunoaste.
Imi doresc nevinovatia, sa nu mai judec nici sa-mi mai fie scarba de pacatul asta.

Nu prea cred ca in societatea laica se asociaza frumusetea cu inteligenta,ci mai degraba invers.Cred ca ai auzit si tu diferitele expresii in acest sens si,din pacate,multe se cam adeveresc.Sau poate ca ai observat la scoala,cele mai neingrijite "aparent",ma refer la impopotonarea cu macjiaj,sau cele care sunt mai simple din punct de vedere fizic,sunt si cele mai inteligente,caci mai sunt si exemple viceversa,asta este altceva.Oricum,frumusetea o putem percepe,ca si oameni,mult mai intens,prin simtire.Poti privi o persoana in infatisare,poti schimba cateva vorbe intru edificare,apoi poti sa o simti cat pentru toate aceste ipostaze si-ti dai seama cat de frumoasa este acea persoana.Frumusetea este,oricum,relativa,este vazuta prin ochii celui care o percepe in fel si chip.Frumusetea este apreciata prin vaz,si nu edificata de la sine,insa persistenta acesteia este reprezentata de personalitate.Aproape intotdeauna ne va atrage mai cu precadere personalitatea cuiva in detrimentul frumusetii...sau,poate ca sunt eu subiectiva,in societatea noastra conteaza "cum arati".Eu cred insa,ca,conteaza foarte mult si cum prezinti aceasta aratare,adica,ce fel de om esti,fiindca la aceasta se rezuma,in definitiv,deciziile pe care le ei si care,uneori are legatura cu ceilalti.Eu nu sunt o persoana frumoasa,dar nu pot spune ca am trait cu complexe in acest sens,chiar daca,ca-n viata oricerei fete,mai ales,trebuie sa existe si diferite tertipuri de prezentare si ingrijire.Mi-am asociat,aproape instantaneu,personalitatea cu infatisarea,mentalitatea cu personalitatea,si toate acestea m-au facut sa ma simt un om absolut normal,cu oarece incredere si demnitate de sine,cu defecte si deziluzii...cu tot ce este,nimic mai mult decat un om.Prea ne complicam cu acest aspect fizic,in acelasi timp in care traim fiecare aceleasi dezamagiri si bucurii.

Pai eu spun doar ce am invatat la psihologie cand am facut modulul pedagogic. Atunci cand vedem un om frumos fizic, in mod involuntar ii atribuim si alte calitati sufletesti. E ce am invatat, si cel putin la mine e cam adevarat. O fatza frumoasa intotdeauna imi spune ceva, parca transcede, ma face sa "simt" ori blandete, ori mister etc. etc. Si despre frumusete se pot scrie carti intregi. Pe mine ma fascineaza frumusetea feminina, dar ma dezamageste cand e transformata pur si simplu in ceva de consum. Mi-ar placea sa fie apreciata la adevarata valoare, si feminitatea adevarata, nu atat de animalic sau ca o bucata de carne buna de mancat. Nu ma stiu explica. Oricum, ma indoiesc ca exista multi barbati care sa priveasca asa o femeie. Si cred ca acest lucru se castiga in casatorie. Casatoria ar trebui sa fie o calatorie in "taina" si in comuniune nu dobandirea unui produs (una bucata om frumos, inteligent, bun) Asa vad eu lucrurile deocamdata.

Pai daca pacatul este al tau, scarba e buna, ca te ajuta sa te feresti de el si duce la vindecare, daca e patima.

Daca e altora si prin asta ii judeci, atunci tine de un context mai general al osandirii aproapelui si trebuie sa te feresti de el in mod general, fara legatura in mod special cu sexualitatea.

Insa s-ar putea sa ii judeci pentru ca la randul tau te simti vinovata pe undeva de el si in loc sa privesti obiectiv in interior arunci vina undeva in exterior.

Sau poate vine dintr-o teama ascunsa, profunda, ca ai sa fii la un moment dat victima unui astfel de mod de a gandi..

Ory,
"Nu suntem prizonierii destinului, suntem prizonierii propriei minti!"

Citatul asta este luat parca dintr-o carte din aceea care gasesti acum cu zecile "cum sa invingi destinul", "schimba-ti gandirea, schimba-ti viata", in care se ofera solutii la toate problemele vietii prin tot felul de tehnici mentale si tertipuri psihologice.

Desi pe undeva este adevarata afirmatia, dpdv crestin, problematica fiecarui om este destul de complexa si nu se reduce doar la minte.

Hm , da , dar să nu uităm că mai toate se nasc în minte , şi cele bune şi cele rele. Gândul viclean în minte se naşte, ce naşte patima de mai târziu. Curăţirea şi stăpânirea minţii este hotărâtoare în pocăinta noastră.

Sophia, nu mai citi daca te tulbura asemenea lucruri.Cand e vorba de casatorie sunt putini calugari care sa aiba delicatete, majoritatea trateaza problema "pustniceste", iar pr Cleopa e unul din ei. Exceptie ar fi pr Teofil de la Sambata care e discret si mai delicat un pic.Asta e adevarul in Biserica Ortodoxa, n-avem ce zice : duhovnicia ne vine mai mult de la calugari. Patericul, Filocalia si alte carti din care putem lua si noi lucruri folositoare sunt scrise de calugari. Atmosfera ei o fac. Sfintii din calendar sunt multi calugari, unii chiar pustnici.
Dar hai sa le aratam ca si noi, casatoritii, putem fi sfinti!Nu numai ei. Ca se poate! :)

Merci kosmy! Mi-a placut postarea ta!

Cred ca trebuie sa ii admiram pe calugari pentru tot ce fac insa sa avem dreapta socotinta sa vedem ca la anumite lucruri vorbesc un pic teoretic... Faptul ca nu sunt atat de multi sfinti casatoriti arata poate ca este o cale de mantuire mai grea, mai spinoasa, dar si ca este o cale mai misterioasa (adica, nu se stie de toti pentru ca priveste aspecte intime ale vietii de cuplu sfintenia lor, nu numai sexualme vreau sa zic) - deci pate sunt mai multi decat se stie.

Vroiam sa mai zic, am gasit pe acest forum o discutie mai veche unde se vorbeste despre aceste lucruri, in primele pagini pe care le-am citit, cu multe pareri echilibrate, mi s-a parrut.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=2145

pai, pentru un om credincios, celelalte zile sunt sau zile de post (miercuri si vineri) sau de sarbatoare duhovniceasca(duminica)

de regula asta n-am mai auzit. E valabila doar atunci cand te si imparatsesti la Liturghie, ca si la preotii casatoriti

nu, nu inseamna ca suntem pacatosi si murdari. Gandul asta poate vine din vreun mediu calugaresc neechilibrat, nu te lua dupa asa ceva. Cununia e o Taina in Biserica, slujba e f frumoasa, cu multe binecuvantari. Eu sunt bucuros ca sunt casatorit, sunt sigur ca ma pot mantui in felul asta.

nu, evident ca nu.