Doresc sa va impartasesc din experienta mea de viata cu ortodocsii intalniti in diaspora romaneasca din Australia.
Orasul in care traiesc momentan este in mare majoritate alcatuit din catolici…. prietenii mei de aici sunt toti catolici, nu stiu ce as fi facut fara spirjinul lor in momentele de mare durere din viata mea.Au fost ceasuri de cumpana, cand unii dintre acesti catolici au purtat grija mea cu mult mai mult decat propria-mi familie!!!!
Cat despre romanii din orasul meu, spun cu mana pe inima si mare durere in suflet, ca sunt cea mai mare dezamagire pe care am trait-o in ultima vreme.
Ortodoxi doar prin botez, invidia li se citeste in modul cel mai clar pe chipuri, isi creaza asa zisele “prietenii” numai daca au ceva avantaje de obtinut de pe urma lor, clevetitori, hulitori ai tarii in care s-au nascut, respingatori ai limbii materne, increzatori doar in propriile puteri, au ca singura bucurie contabilizarea bunurilor materiale acumulate(case, masini etc)hulitori si dispretuitori ai ortodoxiei, cu atacuri directe si blasfemiatoare asupra preotimii ortodoxe.

Si eu cand am venit in aceasta tara am primit mult ajutor de la protestanti, dar asta nu m-ar face sa trec la protestantism.

Marina, in ceea ce-i priveste pe acei ortodocsi, regretabil ca e asa cum spui, dar ei inca nu s-au trezit. Avem nevoie in viata de un moment de cumpana pentru a e trezi si a vedea in sfarsit cate greseli facem. Este momentul convertirii. Sa ne rugam, ca si pentru ei sa vina cat mai repede convertirea: atunci le vor cadea si lor solzii de pe ochi si vor vedea diferenta dintre bine si rau.

De acord cu tine!

Anca:
Si eu cand am venit in aceasta tara am primit mult ajutor de la protestanti, dar asta nu m-ar face sa trec la protestantism.

Iata ca gandim la fel. :1: Doar ca eu am spus-o doar in "stilul meu". Cred ca e f.important sa intelegi cand omul scrie ptr a rani sau "entuziasmat" de dorinta de a ajuta povestind propriile caderi. Dar fiind vb de virtual..e de inteles ca nu se poate..:2:
Cat despre acest topic( sa nu fiu offtopic), imi pare sincer rau ca am postat inca de la inceput.
Daca am suparat pe cineva imi cer
IERTARE!

Una ca mine, care doreste sa schimbe fata lumii, direct sau indirect, cu voie sau fara voie. Si aici ca sa nu fiu "decat eu insumi" am sa va povestesc ceva. De obicei cand trec pe langa un om care fumeaza ff aproape de mine (in general pe strada) stramb rau din nas. Din 2 motive:
1. din pricina ficatului imi vine sa vars de la miros.
2. Uit ca "candva" si eu am "afumat" pe altii.
Asta dovedeste ca "otodoxul vechi" se lupta cu "ortodoxul nou ". In concluzie inca nu stiu ce inseamna a fi Ortodox asa ca mi-am depasit atributiile postand aici; :2:

Draga Anca, Jenica, Marina, Nina
postarile vostre sunt binevenite oricand, mai ales cand discutati (aparent) in contradictoriu!:79:
Sunteti niste persoane deosebite si intotdeauna imi face placere sa citesc replicile voastre. eu cel putin citesc cu luare aminte si am foarte mult de invatat de la voi!:53:

De unde ai scos aceasta cu nesfinţirea darurilor?
Ce a spus domnul nostru Iisus Hristos? "Căci n-am venit să chem pe cei drepţi la pocăinţă ci pe cei păcătoşi" Păi dacă ar fi cum spui tu n-ar trebui să mai vină nimeni la biserică.Nici unii preoţi, nu mai spun de mireni.
Ia şi citeşte despre acestea căci a-ţi răspunde cineva este anevoie.

[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Sfantul Antonie cel Mare: "Va veni vremea ca oamenii sa innebuneasca si cand vor vedea pe cineva ca nu innebuneste, se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor."[/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]A venit vremea in care atunci cand cineva se straduieste sa implineasca cele ce tin de viata crestineasca, multi sa se scoale asupra lui, impiedicandu'l, tocmai din pricina neputintei lor de a'i urma aceluia.[/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Replica preferata a acelor "crestini de duminica" este: "Asta e la manastire, nu aici, in lume." Aceasta scuza lipsa ravnei si acopera o lipsa de vointa in "a alerga neincetat spre cele din'nainte", precum facea Apostolul Pavel si orice crestin.[/SIZE]

Ai mare dreptate in tot ce ai scris! In ziua de azi chiar ca s-au inversat valorile rau de tot...
Iar cu scuza "asta e la manastire, nu aici, in lume" nici eu nu sunt de acord. Dar acum fiecare e liber sa isi aleaga calea...

...
 

ma bucur ca ne-am strans azi, ca in fiecare zi si ca in multe din zilele ce vor urma, cu mila lui Dumnezeu...
insa mi se pare trist, cel putin din punctul meu de vedere, ca doar aici ne putem marturisi credinta... si asta nu pentru ca nu am avea curaj. ci pentru ca ar fi putini cei care ar fi dispusi sa ne asculte...
cati dintre noi pot discuta din problemele de aici la serviciu, de exemplu... sunt sigur ca foarte putini...
traim lumi diferite. din pacate. e trist, e dureros, dar trebuie sa recunoastem...
incerc sa socializez cu prietenii de o viata... ies cu ei, merg la vreo terasa ceva, comandam, daca e miercuri iau o pizza de post, incerc sa fiu in ritm cu ei... insa, vin momente cand deja se rupe filmul.
intr-o sambata seara m-au luat prietenii la un ceai, intr-un club... era pe la mijlocul postului mare... mai in gluma, mai in serios, imi spun ca mergem sa o gasim pe mama copiilor mei. am ajuns fratilor... si am inteles ce multe ne separa... era sambata, aproape de miezul noptii, si petrecerea abia incepea... lumea dansa pe mese, faceau trenuletul, se dadeau de ceasul mortii de parca era revelion sau nu stiu ce mare ocazie de a sarbatori... si-i intreb ce e acolo. si-mi raspund, pe cat de sincer, pe atat de motivati, ca lumea are dreptul la relaxare dupa o saptamana de munca... eram siderat. si, apropo, ma intrebau daca nu am vazut pe cineva... le-am raspuns sincer: fratilor, am vazut o gramada de mame, care mai de care, dar niciuna nu era a copiilor mei... :))
trist este ca e lesne de inteles ca a doua zi nici vorba de biserica...
incerc sa nu judec pentru ca nu stiu care sunt lucrarile Domnului cu fiecare dintre noi. poate toti de acolo erau mai aproape de mantuire decat mine. n-am de unde sa stiu. insa e cert ca eram din alt film... imi pare rau, dar acesta este adevarul.
cercul in care mai pot discuta una alta despre viata este acela format din apropiatii cu care merg la manastire. insa fiecare a fost adus aproape de biserica prin pronia lui Dumnezeu. fiecare are povestea lui, dureroasa si izbavitoare...
sa ne rugam ca fratii nostri sa se indrepte. sa ne rugam ca Dumnezeu sa le trimita harta de care au nevoie in drumul spre mantuire. sa ne rugam sa ne intalnim cu totii la Poarta Raiului...
concluzia: merg in fiecare duminica la biserica, postesc lunea, miercurea, vinerea, am duhovnic, ma straduiesc sa-mi fac canonul etc. dar cred ca sunt doar un ortodox de ocazie... si asta fara falsa smerenie.
insa faptul ca L-am cunoscut pe Dumnezeu ma face sa ma simt cel mai iubit dintre pamanteni...

Minunat cuvât şi foarte adevărat!Ultimele fraze cel puţin sunt atât de adevărate!

Pentrucă m-a mişcat postarea lui Axios vă voi spune şi eu cum mă simt în lume.La noi în oraş (cred că şi în alte oraşe)atunci când este campanie electorală sunt iniţiate tot felul de activităţi "cultural",vin cântăreţi,formaţii pentru toate gusturile şi pe deasupra mai sunt şi gratis.Se aude muzica până aici pe deal!
Am mers şi eu odată cu soţul şi cu nişte "prieteni".Mă uitam în jur la oamenii mai tineri şi mai copţi cât de fericiţi erau cu berea în mână,cu copii în spate şi cu ţigara în dinţi,mişcându-se pe ritmul muzicii.Erau şi unii pe care îi întâlnesc adeseori pe la mănăstiri sau prin biserici.
Abia aşteptam să ajung acasă.M-am întrebat atunci:oare sunt eu "ciudată" sau am îmbătrânit.
Am tras concluzia că ştiu destul de multe ca să nu-mi mai placă cele lumeşti dar, sunt mult prea departe de cele sfinte ca să mă bucur de cele duhovniceşti aşadar subscriu şi eu alături de Axios - Sunt ortodox de ocazie!

Axios, cine cauta ciuperci in desert nu o sa gaseasca.

...
 

cine spune ca m-am dus la cautat ciuperci...? am vrut doar sa ies in padure si sa le fac pe plac prietenilor. stai linistit... sunt genul care asteapta sa ii scoata Dumnezeu ciuperca in cale... multumesc, oricum, pentru vorba...
Doamne ajuta!

Pai, tu prietene : [COLOR=red]"intr-o sambata seara m-au luat prietenii la un ceai, intr-un club... era pe la mijlocul postului mare... mai in gluma, mai in serios, imi spun ca mergem sa o gasim pe mama copiilor mei"[/COLOR]
[COLOR=black]Sau am inteles eu gresit?:39:[/COLOR]

...
 

"imi spun ca mergem s-o gasim..." adica ei isi propusesera asta.
iti dai seama ca stiam ca nu e un loc pentru astfel de problema...
voiam doar sa le fac pe plac si sa ies, sa nu spuna ca ma izolez.
ei vad in faptul ca nu mai vreau sa merg cu dansii, asa cum o faceam odinioara, o izolare. si imi aduceau fel si fel de argumente ca sa ma convinga, inclusiv acesta cu mama copiilor mei... si le-am zis, ok, vin cu voi. deci partea cu mama copiilor le apartine in exclusivitate. am luat-o ca pe o gluma. chiar nu trebuie sa insisti pe acest subiect. a fost prima si ultima mea experienta de acest gen. chiar nu m-am simtit ok. mai ales ca am vreo 10 ani de cand m-am lasat de fumat si acolo era o pacla de o taiai cu cutitul.
cu partea asta doar am vrut sa subliniez cat e de trist pentru tinerii din ziua de azi cand, in loc sa fie preocupati sa-si intemeieze o familie, isi "traiesc" viata la maxim...
deci... important e restul mesajului si nu partea cu mama copiilor mei...
dupa cum ti-am spus, Dumnezeu mi-o va scoate in cale atunci cand va fi cazul...
sa traiesti!
Doamne ajuta!

Prietene, izolarea de care vorbesti o sa te urmareasca pina la sfirsitul zilelor. Exista si crestin "de ocazie" o sumedenie si tocesc pragul bisericii!
Cind insa trebuie sa aleaga, aleg necrestineste! De ce?
Eu inca n-am reusit sa aflu!

Sunt multi cei care se fac partizan ai unei idei sau ai unei persoane pentru ca au ceva de dobantit.

Cati sunt cei care, votand un presedinte, nu le'ar fi mai apoi rusine sa apara langa el?

Cati sunt cei care, venind la slujbe, nu ar fugi mancand pamantul, in cazul unei persecutii subite pentru Hristos?

Asta este. Peste tot este la fel. Oriunde, si nu doar in Biserica. Multi sunt chemati, putin insa sunt alesi.
Exista insa nadejdea ca tocmai acea prezenta amarata in Biserica sa nasca, odata si odata, ceva mai tare ca piatra, o credinta si o dragoste de neclintit. Aceasta nadejde trebuie sa ne faca sa tacem si sa zicem: [COLOR=darkred]"Slava tie, Doamne, ca aia' rujata da pomelnic, ca ala' imbracat la misto' sta la spovedit, ca aia' cu chiloti tanga ingenuncheaza sub Evanghelie, ca ala cu cercel in buza se miruieste."[/COLOR]

[COLOR=black]Este greu, insa asta este calea. Oricum ar fi omul, simpla prezenta in Biserica poate naste ceva ce prezenta in alt loc nu ar putea'o naste.[/COLOR]

...
 

pentru ca viata e o lupta. indiferent de alegere va fi o lupta. crezi ca daca va alege crestineste ispitele nu vor aparea?
stiu. nu e vorba de izolare. e mult mai complicat decat pare. e vorba de faptul ca nu voi mai gasi niciodata ce am pierdut. asta ma va urmari mereu chiar daca nu asta caut. si va trebui sa ma adaptez la noua viata. insa nu voi face niciun compromis. si, din fericire, exista alternativa...

Respect! Este exact ce n-am reusit eu sa spun!

Datori suntem a urma lui Hristos in toate caci El spune: V-am dat voua pilda ca, precum v-am facut Eu voua, sa faceti si voi. Insa, cati dintre noi ar putea marturisi ca face intru totul cele ale lui Hristos? Eu nu pot da aceasta marturie. Prin urmare, chiar daca particip frecvent la slujbele Bisericii, sunt crestin mai mult dupa cuvant decat dupa fapta.

Ce pacat ca a sta impreuna cu Dumnezeu a devenit o raritate. Ne simtim bine in multe situatii si numai in Biserica ne plictisim. Culmea, tocmai acolo unde este Viata omul nu-si gaseste locul. Probabil s-a obisnuit mai mult cu el, iar in Biserica nu e loc de eu, tu, el, ci de noi.

o data pe an, de Paste
 

La slujba de Inviere, preotul, in predica dumnealui, a tinut sa le aminteasca tuturor ca se tin Liturghii in fiecare duminica, nu doar de Paste.

Oare de ce de multe ori oamenii nu-si gasesc locul acolo? de ce nu se simt bine?... intreaba-i si vei fi surprins ca nu este vorba de prezenta vietii pe care,evident o cautam cu totii ci alte aspecte de care insa nu vrem sa auzim noi cei care criticam
Chiar intreaba-i!

Daca votezi pe cineva, de care apoi iti e rusine...ceva e putred in Danemarca, zau asa!

Mi se par hilari oamenii care voteaza ceva ( pentru ca asta inseamna ca de aia isi pun picioarele si capul in miscare), si dupa constata...subit ca parca presedintele nu mai e acela pe care l-au votat...how's that possible?...nici un indiciu nu le spunea ca ii va dezamagi...sa fim seriosi!:4:

Dom'le te uiti la fata omului, la privire, la ce zice, la atitudine, vocabular, convingeri politice...si simti, ori daca nu simti...stai acasa!

Deci eu nu fac parte din aia...cati, pentru ca bag seama ca ai vrea sa para ca e un fenomen general de confuzie, si sunt multi cati...in timp ce eu sper ca lucrurile sa nu stea asa!!!!

Observ multa tristete si amaraciune pe acest thread, ori eu nu simt asa...si nici nu ii vad pe romani, sau mai exact pe ortodocsi ca fiind ortodocsi de ocazie.

Da, pe mine ma vad, si desi se inventeaza multi termeni..pentru a incerca sa se surpinda fiecare tipologie de ortodox, din ce in ce mai multi...eu nu stiu de care sunt, dar stiu ca sunt...macar atat!

In rest, sincer nu imi vine a plange, dar deloc...pentru ca stiu ca Duminica, cand eu soseam mai tarziu, nu mai aveam loc in Biserica..deci eu eram poate de ocazie, dar restul nu!

Cand mergeam spre o anumita Biserica..automat treceam pe langa altele...ei, nu stiu care or fi fost crestinii de ocazie, dar aia care stateau ciorchine la usa Bisericii, cu siguranta nu erau (sau cel putin eu asta cred)...si Duminica de Duminica, deci toata omenirea aia nu era de ocazie.

In rest, cred ca fiecare e intr-un fel, mai intr-un alt fel decat celalalt...dar eu atata stiu, ca sunt multi crestini ortodocsi adevarati, si cum padurea are de toate...asa si societatea, are de toate!

Un popor crestin descrestinat. O realitate trista si dureroasa si, in mare masura, adevarata.

http://www.youtube.com/watch?v=fXag-...embedded#at=36

Tu nu vezi ca nu-i vina oamenilor sa raspund asa ci a celui care ia interviu care-i limitat rau de tot.
Altceva nu face decit sa repete ca o morisca " Care-i diferenta intre paste si Craciun"

Si mai are si un ton in care face pe desteptul.
Oamenii sunt sinceri si smeriti pe cind el este cel viclean!

Daca nu avea blocajul asta verbal sa intrebe exact ce inseamna una sau alta, poate ca afla.

Poporul nu-i deloc decrestinat!..ci cei care nu pot fi articulati..iar crestinitatea oamnilor nu se afla din numarul de vizite la biserica, sau ce viclenii intreba el acolo ci din povestile lor de viata.

Nu cred ca cei intervievati sunt descrestinati. In simplitatea lor, n-au inteles de fapt intrebarea.

Ne vorbeste Parintele Serafim Rose
 

"Ortodoxia inseamna viata.Daca nu traim Ortodoxia, pur si simplu nu suntem ortodocsi, indiferent de credintele formale pe care le sustinem.[...]
Apartenenta exterioara la Biserica Ortodoxa nu este suficienta.In acest sens, cuvintele Parintelui Gheorghe Calciu, un preot ortodox inchis dincolo de Cortina de Fier, sunt edificatoare:<<Sa construim biserici cu credinta noastra, biserici pe care nici o putere umana sa nu le poata darama, o biserica a carei temelie sa fie Hristos>>. Acest lucru este posibil daca avem curajul sa fim altfel decat lumea din jurul nostru, daca ne formam si hranim o conceptie ortodoxa despre lume, strabatuta de o atitudine vie, normala,iubind si iertand, nu centrati pe noi insine, ci pastrandu-ne nevinovatia si candoarea. Apoi, in ciuda pacatoseniei si insuficientei noastre, credinta noastra va supravietui socurilor la care va fi supusa si va fi o sursa de inspiratie si de mantuire pentru cei care Il cauta inca pe Hristos chiar in toiul naufragiului umanitatii care a inceput deja in zilele noastre." (Cuviosul Serafim Rose)

Cand Hristos Se face toate celui ce crede, nu vad de ce sa ma mai opresc la nimicuri, de genul nu se predica cum trebuie, nu e cor, dureaza prea mult slujba, ... Daca le consider atat de importante si cred ca nu pot sta in biserica daca ele nu sunt prezente, sa-mi fie cu iertare, caut alte biserici decat cea din cartier, si la cat e Bucurestiul de mare cu siguranta voi gasi un care sa-mi placa si din acest punct de vedere. Dar ne place sa criticam si in cele din urma sa nu participam.

Imi place sa-mi aduc aminte de duminicile petrecute la bunici. Tot satul era prezent la slujba. Nu au avut niciodata cor si nici nu s-au revoltat, desi pe la anumite hramuri mai veneau seminaristi si cantau pe voci, deci stiau ce inseamna un cor. Tot la hramuri veneau si alti preoti, unii cu un mare dar in a predica. Cu toate acestea nu s-au ridicat impotriva preotului ca nu predica precum ceilalti preoti ... Cred ca traiau mai presus de aceste pofte ale oraseanului si asta pentru ca aveau constiinta prezentei lui Hristos in biserica.