Uite, exista si cazuri in care se vad prima oara delfinii:

am vzt 9 delfini :-?? dupa o privire mai atenta am observat cuplul :P (adevarul e k am doar 14 ani..deci avantaj :)) )

Legatura e ca nu toata lumea vede lucrurile la fel. Asa ca fiecare sa se imbrace cum i se pare decent si cu inima impacata.

Pai dupa ceva timp...insa ideea e ca vad ce e de vazut, si zau ca nu i-as fi vazut nuzi si imbratisati daca nu erau asa :))

Interventia aceasta a ta are o concluzie,dupa parerea mea ,lesnicioasa. Poate cu totul diferita de ceea ce ai fi dorit ,de fapt, sa transmiti...dar lesnicioasa. Am sa o rezum printro poveste a lui Dan Puric(o reproduc din memorie): ,,...mergind pe drum ma intilnesc cu un om caruia ii zic : buna ziua!; el imi raspunde: doamne ajuta ! Ei vedeti ,era clar ,eram din doua lumi diferite... deja ne diferentiam mult. Ce era sa mai staruiesc ?..."
Tu, la rindul tau : sfintii din icoane sau din biserici sunt dintro lume a lor,a sfinteniei, ,a dorintei sincere si curate de vietuirea duhovniceasca ,alta a ta,secularizata,asezonata timpului si pretentiilor voastre/noastre ,chipurile decenta si fara exagerari dar modernizata in duh si in vietuire.
Vorba 'ceea : doua lumi diferite ! Crezi ca au totusi ceva in comun ? Poate ...doar fariseismul nostru sa ne indemne sa credem ca da !

Am impresia ca intorci lucrurile pe dos aici: cine este mai fariseu, cel care se preocupa mereu de un aspect pur exterior, poate irelevant, al sfinteniei, sau cel care se preocupa de sfintenia in sine?
Din cate am inteles eu, fariseii erau cei care masurau mararul si chimenul (nu lai stiu citatul exact), dar uitau iubirea de Dumnezeu si aproapele... Pe acestia ii critica Hristos.

Nu am zis ca sfintii sunt intr-o lume a lor si noi intr-o lume a noastra, ci DIMPOTRIVA: si noi suntem chemati la sfintenie, suntem chemati sa fim cetateni ai aceleiasi imparatii, dar Imparatia asta nu tine de amanunte din astea exterioare, ca hainele. Ea le depaseste.

Nu am zis sa acceptam necritic orice inventie moderna, sa imitam tot ce fac ceilalti, ca sa fim ca ei. Am vorbit aici de lucruri relativ neutre, exterioare. Daca ne agatam prea mult de acestea riscam sa uitam esentialul, asta spuneam.

asta era o gluma, ca in profil scrie altceva .

Fany draga, urmaresc postarile tale din dorinta sincera de a intelege ce pozitie ai fata de ortodoxie dar si ce rivna.Tu esti o fire deschisa(cel putin asa pari !) ,fara multe meandre psihologice ,fara eschive si mascari ideative ceea ce ofera o oarecare sansa de a te cunoaste. Am inteles f. buna pregatire teoretica pe care ai urmat-o dar cred ca si in teologie se intimpla paradoxul din medicina : toti medicii invata aceiasi carte,despre aceleasi boli numai ca atunci cind este sa o aplice fiecare medic o aplica cum ii vine lui(intre anumite limite, evident!)dar tot de aceea unii ajung renumiti si fac arta in timp ce altii fac doar meserie. Dupa acest preambul ...sa discutam putin;
In scoala de teologie invatam f. multe despre D.zeu: cine este el, ce insusiri are, de ce este el dumnezeu,cum il cinstim pe el public,care este morala unui crestin s.a.m.d. Terminam scoala fiind toba de carte dar nu cunoastem un singur lucru, esential : nu stim sa traim in Hristos. Ei, asta nu mai inveti in nici o scoala de teologie din lume chiar daca prin instruire permanenta ajungi: simplu teolog, erudit teolog, doctor(= a toate stiutor)teolog,profesot teolog ,etc,etc.
Deprinderea trairii in Hristos te invata numai si numai duhovnicul care pt. a te invata cu adevarat aceasta traire trebuie sa te vezi cu el in fiecare zi, mai multe zile pe saptamina, si mai multe intro luna si aproape neincetat cu el f. multi ani. Trairea in Hristos ,ca si sfintenia la care am sa revin, nu se cumpara de la market, dupa o perioada in care ai reusi sa stringi niste bani.Ar fi bine daca s-ar putea cumpara pt. ca dupa o perioada in care ne-am smeriti chipurile am da apoi busna sa o cumparam si sa ne stim rezolvati o data !
Dar ca sa te poata invata sa traiesti este neaparata nevoie(pe linga contactul f. strins cu el) ca el, duhovnicul sa stie bine acest lucru si inca sa aibe o didactica, metodica buna sau f. buna. Ca duhovnicii sunt diferiti si au grade diferite de pricepere in trairea duhovniceasca se vede mai intii de toate in noi ,fii lor duhovnicesti; in cum vietuim noi : cum vorbim despre cele duhovnicesti, cum ne comportam si in fine,cum,cum,cum,...pina la cum marturisim pe Hristos!Nu se cunoaste decit un singur fel de a marturisi,restul sunt anatema.De unde stim asta ? de la sf. ap.Pavel care spune ca,,inger din cer daca ar veni si..."etc.
Cel mai recomandat mod de a incepe vietuirea in Hristos cu un neofit este sa incepi cu el in a-i imprima um comportament exterior canonic : limbaj, port, gestica-grimaserie,bunavointa, hranire-odihna(vezi pacatele de acest gen enumerate in molitva de la spovedanie !)instruire,morala. Daca el te sare etapele de inceput (socotind ca ai fi suficient de matur, de educat, de instruit,etc)ale vietuirii te vaduveste de fundatia vitala pe care urmeaza sa construiasca inaltimea trairilor din timpul rugaciunii. Sau facind o comparatie se aseamana cu omul grabit care-si reazema bicicleta de ceata !
Fara a te scutura de ,,ragaliile si buruienile" lumii contemporane numai preotii de meserie,si nu si cei de jertfa, pot crede ca te invata a vietui in Hristos.Abia dupa ani multi,f. multi(realitatea practica ne arata asa ceva)de asemenea exercitiu si dupa dobindirea celor duhovnicesti exterioare te poate trece la exersarea din ce in ce mai profunda a rugaciunii. Eu nu sunt un visator si stiu ca la asemenea etapa f. putin dintre noi ajung ,pt. ca in primul rind si f. putin dintre ei ajung(dintre preoti)si mai ales ca ei vor (de obicei din nepricepere)sa ne duca cit mai repede la rai sau la sfintenie ca si cum acest lucru ar fi asa de lesnicios ca si bautul apei. Ei da, ce inselare amarnica !
1.Asa ca inceperea invatarii trairii duhovnicesti este de la cele exterioare si mult mai pe urma la cele profunde. Desigur ,poti refuza acest lucru ,nimic nu-i obligatoriu...nici chiar mintuirea !
2. Referitor la farisei: intentia mea a fost una singura ,si reiese clar din text, aceea cu sensul de ,,fatarnici "...si nimic mai mult ! Ceea ce ai desvoltat tu despre notiune este... doar mentiunea ta !
3. Despre cele doua lumi ,ale sfintilor si a noastra,sunt perfect de acord cu tine: nu tu ai spus ,ci eu !!,clar, pt. ca sunt realitati si pt. ca mai inti de toate asa se prezinta ele insele !De acord cu tine ca toti suntem chemati la sfintenie numai ca drumul spre cele mari porneste de la cele mici. Cum vei dobindi sfintenia daca tu nu ai dobindit alte trasaturi duhovnicesti mai mici ? Pai sfintenia este punctul terminus si nici decum primum movens !Daca te agati direct de esential(cum spui tu in ultimul aliniat)te vor trage in jos ,,palamizile" si ,,ragaliile" la care nu le-ai dat importanta !
4.Sunt de acord cu tine ca sa avem simt critic pt. toate inventiile moderne si sa nu imitam lesne tot ce fac ceilalti dar sa nu uitam ca de la vorba la fapta este un drum de regula lung si in care ne intilnim sigur cu ispititorul si de multe ori sfirsim exact cum spune sf. ap. Pavel ca desi nu voim totusi facem exact ceea ce nu voim . Cu toata dragostea si iertarea frateasca dar daca una spunem (sau voim) si ajungem sa facem alta(din orice motiv) ,pai atunci cum crezi ca ne numim? ...exact fatarnici sau farisei sau mai modern :demagogi!
Asadar, nivelul nostru duhovnicesc practic,ca sa zic asa, este numai rezultatul lucrarii duhovnicului in noi. Precum ei se deosebesc super evident(ca sa folosesc spre intarire un pleonasm)si noi asemenea.
In final am sa spun o pilda din viata sf. Pahomie cel mare care poate fi extrapolata si la sansa noastra de mintuire:
- intr-una din zile sfintul discutind cu ispititorul(ajunsese precum stim bine la acest nivel)si stiind despre calugarii lui ca sunt cu sanse diferite de mintuire(de data asta din cauza lor)il intreaba daca sunt multi calugari in iad ? I se raspunde ca nu . Nedumerit fiind nu a mai insistat dar il muncea gindul stiind ca ucenicii se deosebeau mult prin rivna.Intr-alta zi a intrebat din nou daca sunt in iad calugari ca si el ? I s-a raspuns iarasi ca nu. Nu a mai insistat si a tacut .La citeva zile ,vorbind iarasi cu ispititorul ,a intrebat din nou : ,,mai din astia asa imbracati ca mine ,in negru ,sunt in iad; I s-a raspuns : ,,da'stia imbracati ca tine in negru este plin iadul dar de calugari ...nu !"
Nu stiu cit de mult te supar (pt. care imi cer iertare)dar...imi place sa discutam !

Zaharia, recunosc ca este si adevar in ceea ce spui. Dar sunt si lucruri sau implicatii cu care nu pot fi de acord.

1 Sigur, nu ajunge sa cunosti teologia teoretic, trebuie sa o traiesti ca sa ai parte de cunoastere. Pentru ca banuiesc ca vrei sa spui ca prea multa teologie mi-a daunat ;-) si ca risc sa devin si eu o profesionista, sau sa aplic numai dupa capul meu unele lucruri, eu as zice: ma consider o amatoare in ale teologiei, nu am o diploma prea inalta, am studiat la distanta si am citit mai mult in functie de interese, nu destul de sistematic, si de aceea in multe domenii imi lipsesc cunostinte mai profunde. Dar intr-un fel a fi amator are si avantaje - pentru ca amator poate insemna, etimologic, si cel care face lucrurile din drgaoste ('amare'), nu ca pe o meserie oarecare. Deci, am ales din drgagoste sa studiez teologie, si sa devin profesoara de religie. Cred ca la mine astea sunt legate de felul cum am ajunsa sa inteleg trairea crestina. Nu ca as fi ajuns pe cine stie ce culmi, dar pur si simplu teologia pentru mine este viata. Tocmai de asta ma revolt cand se pune accent pe exterioritati si sunt dispretuite aspecte ale vietii noastre considerate profane.
De altfel intr-un fel ceea ce am inteles este legat si de duhovnicul meu, de ce am inteles de la el din ortodoxie. Si el a urmat de altfel o cale de 'amator'.

Dar aici suntem pe un forum, nu ne cunoastem unii pe altii si nu putem sti trairea fiecaruia, deci nu prea are sens sa amintim decat teoretic legatura intre stiinta si traire. Asa, teoretic, este valabil atat pentru mine, cat si pentru tine, cat si pentru oricine de pe aici.

Nu pretind ca trairea mea a ajuns foarte sus, dar incerc sa traiesc ca o crestina, asa cum am inteles pana acum crestinismul pana acum, si nu il vad in nici un caz numai teoretic. Iar convingerile teoretice sunt gata sa mi le revizuiesc prin ceea ce traiesc si mai invat.

In paranteza fie spus, ceea ce descrii tu ca relatie cu duhovnicul se potriveste mai bine unui calugar.

2 Da, pana sa ajungem pe culmile sfinteniei, trebuie sa ne apropriem unele forme exterioare. Incepem cu ce e mai simplu, unele exteoritati. Sf Maxim Marturisitorul spunea se pare ca daca nu avem inca dragoste, sa ne purtam ca si cum am avea-o si Dumnezeu nu-o va da. Asa inteleg ci spusele lui Steinhardt de mai jos. (Insa asta NU inseamna fatarnicie, pentru ca depinde cum incepem sa 'imitam' dragostea si bunatatea; trebuie sa o avem deja partial cand incepem, sa ne rugam ca tatal copilului bolnav: 'iubesc, ajuta lipsei mele de dragoste'. Daca nu avem acel inceput de dragoste, de smerenie etc si ne purtam ca si cum l-am avea, atunci suntem fatarnici)

Dar: ca sa revenim la problema noastra, a tinutei femeii, sau a omului in general, nu cred ca
face parte din lucrurile cu care trebuie sa incepem sau sa sfatuim pe altii sa inceapa, nici noi, nici preotii.
Daca de ex. un tanar vine pentru prima data la biserica din proprie initiativa, dintr-un avant al inimii, sau este adus de altii prima data, si este imbracat intr-un mod care socheaza persoanele obisnuite ale locului, cea mai mare greseala pe care o putem face este sa ii spunem asta in primul rand. In loc sa ne bucuram ca vine, sa-l primim cu drag, sa vada ca este primit si acceptat mai intai asa cum este, si ca deci si Dumnezeu il iubeste asa cum este, inainte de a-i cere sa se schimbe, ca il iubeste mai intai neconditionat,
el primeste admonestari despre lungimea fustei sau a manecilor, despre pantaloni, fard si altele asemenea. Stiu tineri care din cauza asta nu au mai venit a doua oara, pentru ca considera meschina o asemenea primire. Oare cine este de vina?

Da, exteriorul ne defineste, pe chip mai ales se vede si se intipareste si trairea noastra, si ea se reflecta oarecum si in haine. Insa eu cred ca aceste lucruri vin de la sine, nu trebuie dictate din exterior prin reguli. Parintii citati mai sus critica persoanele care se imbraca indecent pentru ca asta reflecta ceva din sufletul lor, iar ei pot vedea asta pentru ca sunt inaintati duhovniceste. Cele spuse de ei este putin scos din context, sunt sigura ca in cartile din care sunt scoase spusele lor este vorba in cea mai mare parte de virtuti sufletesti, dgaroste si rugaciune si altele asemenea, iar daca lumea ii intreaba si despre exterioritati, se pronunta si acolo, insa nu asta este esentialul pentru ei.

Am sa dau un exemplu de cum mi se pare ca ar fi o atitudine mai potrivita decat cea a aratarii cu degetul: se pare ca sf. Siluan calatorea odata cu trenul. Un negustor cu care a intrat in vorba la un moment dat isi aprinde o tigara si ii ofera si lui una. Sfantul refuza. Atunci negustorul il intreaba: Da ce, fumatul este pacat? Sfantul nu spune nimic, dar il intreaba: Dumneavoastra, inainte sa aprindeti tigara, v-ati facut rugaciunea? negustorul: Pai, cum? parca nu prea se potriveste tigara cu rugaciunea.. Atunci sfantul apune: ceea ce nu se potriveste cu rugaciunea, ar fi mai bine sa nu faceti.

Deci, nu-l admonesteaza, nu ii face morala, nu ii spune ca a pacat.. Ii spune ca ceea ce nu se potriveste, daca ne cercetam inima, cu rugaciunea, ar fi mai bine sa nu facem.

Asa si cu hainele..
Daca eu ma imbrac frumos si asta imi bucura inima, si a face sa ma simt bine si bucuroasa, si sa ii multumesc si lui Dumnezeu, nu cred ca este un lucru rau. Daca ma imbrac provocator si tipator ca sa provoc barbatii si sa-mi cultiv vanitatea, imi voi da seama de asta daca vreau sa ma rog sincer. Daca ma gandesc prea mult la haine si ii judec pe altii prea mult dupa exterior, ceva nu este in regula cu mine, iarasi.

O ultima intrebare: Am fost ceva mai zburlita in mesajul anterior, pentru ca m-a provocat un pic ideea ta ca ar trebui sa aratam ca sfintele de pe icoane. Tu te imbraci ca sfintii de pe icoane? Adica, iesind din casa, iti pui un caftan si eventual niste sandale si o gluga, ceva? Si daca nu, cati sfinti cu pantaloni ai vazut in icoane?

pt. Fany71
 

Cu deosebita placere(frateasca)iti spun ca raspunsurile tale imi plac si le apreciez. Chiar daca polemizam ai un stil dulce de a face asta.Uneori exagerezi dar revenirea este blinda si concilianta incit nici nu mai conteaza o scapare.Oricum fiecare dintre noi periodic,episodic gustam din aceasta ispita.
De departe apreciez sinceritatea(mare dar a pus D.zeu in tine!)...dar nu este de uitat eleganta si spiritul deschis dialogului si nu numai!
M-ai bucurat...nu ma asteptam .M-ai ,,odihnit" prin felul tau ! Nu am mintit cind ,la urma urmei, am spus ca-mi place sa discutam.
Ne deosebim totusi: eu am simtit nevoia sa-mi impun rigori un pic mai stricte dar nu arbitrar alese si nu de capul meu.
Totusi,sa discutam ,un pic ,vestimentatia...mea. Nu ma imbrac ca si sfintii(multe sunt motivele !)nu port caftan si gluga,sandale facultativ dar despre pantaloni...sa discutam 2 aspecte.
1. Portul pantalonilor la barbati este extrem de vechi,mai vechi decit crestinismul.La anul 110 e.n.dacii infatisati pe columna lui Traian purtau itari.
2. Sfintii din biserici(din pictura murala)proveneau aproape in exclusivitate din calugari sau imparati.Calugarii eru purtatori vesnici de rasa si felon de sub care nu se mai vedeau pantalonii.Rasa trebuie sa fie lunga pina la calciie. De asemenea mai aveau in port un obiect vestimentar asemanator epitrafilului,fara ca ei sa fie neaparat preoti si pe care eu nu stiu cum il cheama,dar lung pina in virful incaltarilor.Imparatii ,de dupa Constantin ,aveau de asemenea feloane sau pelerine sau mantii sau hlamide de sub care nu prea mai avea ce sa se vada. Mucenicii(pina la inceputul sec alIV-lea)multii fiind tironi(=soldati),generali imperiali sau orice alte grade militare aveau desigur portul roman cu care au si fost imortalizati in imagini dar...dar pe timpul iernii aveau in portul militar pantalonii.Nici unul dintre ei ,desigur, nu sunt cu pantaloni.
Dupa lovitura de stat din 1989 si dupa canonizarile de sfinti romani din aceasta perioada au inceput sa se picteze in biserici sfinti care proveneau din rindul mirenilor dar care pt. lupta sustinuta de marturisire a ortodoxiei si de aparare a BOR au devenit mucenici ,cuviosi si marturisitori ,cu totii sfinti. Asa sunt Moise Macinic, Oprea Miclaus,Mosu Gheorghe,etc. Acestia sunt pictati in portul popular romanesc si bine inteles cu pantaloni.Cind sfintii inchisorilor comuniste vor fi canonizati ei desigur vor fi pictati in zeghe,pt. ca asta purtau,evident cu pantaloni !
Despre femeile pictate in biserica si despre portul pantalonilor la ele... nu mai staruiesc. Eleganta ta ma determina sa amin subiectul sine diae !
Un gind bun si iertarea cuvenita si necesara catre tine sora ! Sa fi binecuvintata !

cred ca ar trebui sa gasim si noi o femeie sfanta care a purtat pantaloni (evident in vremurile moderne) si atunci ar fi creat un precedent, spre mai buna intelegere a celor inversunati in banarea pantalonilor la femei. :25:

Ma bucur ca ne intelegem si ne-am mai apropiat parerile. Sa stii ca atat ei, cat si altii de pe aici, scriu cateodata mai in graba si fac glume, nu trebuie sa ne luam chiar in serios stilul repezit. Eu am familie si copil mic, si uneori ma grabesc sa trimit un mesaj. Deci imi cer iertare daca te-am suparat sau socat cu vreunele mesaje dinainte.
Nu stiam de icoanele martirilor noi, care apar in straie taranesti. Dar cei care erau de la oras, cum sunt pictati? ;-)
Da, si eu as zice, continuind ideea mirelei, ca trebuie sa ne straduim noi femeile care purtam pantaloni si fuste pana la genunchi, si nu purtam batic, sa devenim sfinte, ca sa apara icoane cu noi imbracate asa, si atunci s-ar termina odata discutia asta :-)

PS
 

Zaharia, daca esti doctor, te apropii de imbracamintea de pe icoanele clasice cand iti pui halatul alb.
Noapte buna si duminica binecuvantata!

Aş îndrăzni să o citez aici pe sfânta muceniţă Xenia care a fost căsătorită şi după moartea soţului ei care a fost militar a îmbrăcat uniforma acestuia(bănuiesc că avea pantaloni fiind uniforma unui bărbat)şi a luat calea muceniciei.
Altă sfântă care a purtat toată viaţa pantaloni a fost sfânta Teodora din Pelopones(dacă am greşit localitatea vă rog să mă corectaţi)care s-a călugărit îmbrăcând haine bărbăteşti.Vieţuind într-o mănăstire de călugări,a fost acuzată de violarea unei tinere care şi-a lăsat pruncul născut "din flori"la poarta mănăstireii.copil pe care l-a crescut sfânta ca şi cum ar fi fost al ei.La moartea sa fiind dezbrăcată s-a văzut că era femeie.
Departe de mine întenţia de a găsi corespunzătoare unei femei creştine purtarea pantalonilor(eu nu port pantaloni decât când împrejurările o cer) totuşi este un obiect vestimentar indispensabil ţinutei oricărei femei.
Dacă ajuţi în biserică la ştersul picturii.la ştersul geamurilor sau al catapetesmei femeie fiind, va trebui să te îmbraci cu pantaloni chiar şi în biserică....

Cea despre care scrii (nu vreau sa-i scriu numele) este satanista cu acte in regula. Face parte din mai multe cercuri de vrajitoare etc. Are un clip filmat in desert unde e imbracata in vrajitoare si se transforma ba in pasari, ba in sarpe, caine negru etc. La un moment dat o arata aplecata la pamant (dar nu in genunchi, simbolism graitor) si pe mana are un semn. Acel semn in araba inseamna "dajjal", adica potrivnicul - satan.
Eu unul daca vad la tv sau aud la radio acea persoana schimb canalul instantaneu...

cine se ocupa mai mult de sfintenie,tinde sa neglijeze aspectul exterior.

Hmm.... si mie mi-a spus parintele meu inca de la prima spovedanie ca in biserica sa incerc sa vin cu fusta pana la genunchi (atunci se intamplase sa fiu in pantaloni) si cu batic in cap.... si m-a batut la cap sa imi pun batic in cap pana mi-am pus.... ;) asa e. daca nu le punem indeplini pe cele simple, cum sa le indeplinim pe cele grele? Dar este foarte frumos pentru o femeie sa poarte fusta, e mai eleganta si mai feminina... Sunt si fuste groase, ci cizme mai lungi... numai sa existe bunavointa....

Of Doamne, daca preotii se uita la tine cum esti imbracat...!
In suflet insa nu se uita nimeni. Aia este. Lacrimile din ochi si din suflet nu le vede nimeni. Nu intereseaza pe nimeni.
Am ajuns papusi imbracate frumos, dar goale pe dinauntru.
Oare este mai bine: cu suflet bun si credinta si imbracat modest, dar cum poti (fusta, pantalon decent etc.), sau fusta pana in pamant si fara credinta si teapan la suflet?

Eu cred ca in cazul unui cresttin va exista o armonie intre traire si tinuta, vestimentatie, asa cum s-a intamplat si in cazul sfintilor.

Eu nu inteleg de ce se merge pe aceste doua extreme: fuste lungi pana in pamant sau fuste scurte si pantaloni?
Si eu sunt o ,,purtatoare´´ de pantaloni, dar pt. biserica mi-am cumparat special numai fuste si nu neaparat lungi pana in pamant si negre. Sunt fuste normale, decente, pana la genunchi, culori neutre sau vii, netransparente, relativ elegante, fuste cu care pot iesi in societate si pot avea o prezenta buna.
Nu inteleg incapatanarea de a nu purta fusta la biserica.pt. ca esti ,,fana´´a pantalonilor.E asa de greu de indeplinit?
E un efort asa de mare sa iti cumperi o fusta sau mai multe pt. biserica?

Pai o fusta de iarna cum trebuie costa doua milioane. Daca nu ai de gand sa o porti decat la biserica, si bineinteles ca nu poti sa cumperi doar una ca nu mergi in uniforma, din punct de vedere material este un efort considerabil. Apoi iti mai trebuie si niste cizme, ca nu merg ghete, care sa se potriveasca cu fusta, etc, si ele-s alte doua-trei milioane...E mai greu sa iti permiti. Si chiar daca imi permit, tot nu mi se pare normal sa dau o gramada de bani pe haine care le port o data pe saptamana.

Vara e altceva, dar nici atunci nu vad de unde obsesia asta cu fustele. Sigur, o problema este ca romancele nu prea concep sa poarte pantaloni care nu stau super strans pe ele, ca multe nu stiu sa deosebeasca intre elegant si vulgar...dar asta este o cu totul alta discutie.

Pentru ca vad ca locuiesti in Olanda ,Noesia, mi-a povestit cineva care a ajuns din intamplare in Olanda si intrand in magazine , a vazut numai pantaloni.Nu stu exact care e adevarul, iti spun ce mi s-a povestit.Si, normal, acea persoana nu a intrat in TOATE magazinele din Olanda.
Referitor la partea materiala, la costul fustelor, eu am un salariu destul de mic, si nu mi-am luat haine,,de firma´´, sunt haine dragute , dar la niste preturi mici pe care mi le pot permite. Ceea ce vroiam eu sa subliniez e ca daca vrei sa porti fusta cand intri in biserica, porti si gata. Nu iti mai pui atatea piedici:,, da´ de ce?´´, ,,mie imi place sa port pantaloni si nu imi plac fustele´´, ,,fustele sunt scumpe´´, ,,conteaza ce ai in suflet , nu cum esti imbracata´´etc.
Desigur ca nu te da nimeni afara din biserica daca esti in pantaloni, dar asa e recomandat , sa fii imbracata in fusta decenta.
Cand a nins saptamana trecuta in Romania, cei care faceau parte din orchestra din Viena au sustinut un concert in ...blugi. Hainele pentru concert erau intr-un autocar care se impotmolise in zapada. Desigur ca au cantat la fel de bine ca atunci cand erau imbracati de gala, au fost apreciati si aplaudati. Dar asta nu inseamna ca ei de acum inainte vor canta in blugi. Hainele au si ele o anumita importanta care nu trebuie minimalizata.

Eu am vazut destule femei in Olanda mergand pe bicicleta in fusta. Sigur, ca mai oriunde, pantalonii sunt la ordinea zilei.

Nu am nimic impotriva fustei. Si eu (mai) port fusta (din cand in cand, vara). Doar ma deranjeaza idolatrizarea fustei, idei precum ca trairea credintei unei femei se manifesta (si) prin purtarea fustei, etc.

Sigur, un anumit decorum in privinta imbracamintei este necesar, nu mergi la biserica ca si cum te duci la picnic.

Poate ca o sa enervez lumea aici.. dar de ce sa nu mergi cu aceeasi fusta?
Eu sunt purtatoare de pantaloni. Si cand am inceput sa merg la biserica am avut mari pb din acest motiv si nu aveam nici bani de fuste.. dar nici nu am mers in pantaloni.
Am cautat si pana la urma am primit o fusta lunga de la cineva.. ei, aceea a fost fusta mea de biserica o buna bucata de vreme. Si era cu doua numere mai mari.
Acum am multe fuste, dar doar doua le port la biserica (uniforma, cum spui).. si sunt modeste (in bani romanesti nu a fost nici una peste 50 lei noi). Pentru ca mi-e jena sa port haine scumpe cand Dumnezeu stie cat valorez eu in realitate. Doar cand ma impartasesc port haine de sarbatoare, altfel, nu prea. (Am trecut si eu prin etapa cand purtam pantofi de designer si fuste scumpe, primeam complimente pt incaltaminte sau haine, ma angajam in discutii despre moda etc... acum este ceva mai bine).

Nu stim noi cum si cand si cum lucreaza Dumnezeu in inimile oamenilor... Mi s-a intamplat postul asta sa merg sa ma spovedesc. Am mers cu o prietena care cu o zi inainte m-a intrebat daca "trebuie sa poarte fusta, ca nu are nici una mai grosuta." Si i-am zis sa vina cum se simte in largul ei ca nu se uita nimeni la cum e imbracata iar Doamne o stie deja n-are nevoie de masca pentru El. Si oarecum in semn de solidaritate m-am imbracat si eu in pantaloni. S-a intamplat de chiar in ziua aceea, stand noi la rand pentru spovedanie, sa se lege o batranica de noi pentru ca purtam pantaloni si ne-a spus ea cum parintele Cleopa spunea si sfatuia si cate si mai cate. Iar o doamna de langa replica parca amenintator: "Lasa tanti, ca o sa le certe parintele!" Mi-a venit sa rad teribil. Discutia asta despre vestimentatie o avusesem de mult cu duhovnicul. Imi spusese clar ca nu asta e problema mea cea mare si ca in loc sa ma preocup de ce pun pe mine sa ma preocup de rugaciune, de alte pacate care imi ucid sufletul... nu de pantaloni, fusta si alte cele ca astea cu cat inaintezi pe cale se schimba de la sine. Bineinteles ca nu ne-a certat nimeni. E adevarat ca nici laude nu am primit... doar un Slava Tie Doamne ca am ramas si nu ne-au smintit si nu ne-au gonit vorbele celor "intelepti". Daca Dumnezeu ne primeste asa cum suntem, daca ne rabda pe fiecare in parte, de ce ne trezim noi mai destepti ca El? Slava Domnului pentru fiecare fata care intra in fusta mini in Biserica! ca doar Hristos e acolo si o vede si daca ne-am ruga pentru ea in loc sa o judecam poate ar reveni si fusta aia s-ar lungi in timp.
Nu stiu de ce am povestit asta. Poate pentru ca atunci am inteles ca pacatul meu de a-l judeca pe aproapele pentru cum se imbraca chiar si in Biserica e mai urat si mai scarbos decat al lui. Poate pentru ca atunci am inteles ca habar n-am ce se ascunde dincolo de haine si ca "nesimtirea" pe care o atribui eu altora de fapt e a mea. Nu m-am simtit atat de umilita de comentariile din jur cat m-am simtit pentru fiecare gand de judecata pe care l-am avut fata de cineva vreodata.

1. Vad ca este prezenta urmatoarea confuzie: cine sustine purtarea fustei (si a baticului) este acuzat ca-i "judeca" pe ceilalti (purtatori de pantaloni).
Nu indeamna nimeni la emiterea de judecati despre ceilalti (tocmai de aceea eu m-am referit doar la mine, cu riscul sa par laudaroasa).
In schimb, cred ca fiecare este dator sa se judece pe sine privind felul in care se imbraca in biserica.
Suntem foarte ingaduitori fata de noi si sub pretextul ca nu judecam vrem sa nu fim nici noi judecati!

2. Se spune ca trairea credintei nu consta in fusta.
In mod similar s-ar putea anula si celelalte manifestari exterioare, cum ar fi mersul la biserica, postul, ruga etc... (multi au facut deja asta, pretinzand ca-si "poarta credinta in suflet".)
Credinta se reflecta in ceea ce facem, ceea ce facem ne sustine credinta.

3. Cred ca purtarea fustei vs. pantaloni nu tine de considerente estetice/ de evolutia vestimentatiei etc.
Ci se refera la asumarea rolului de femeie, la revenirea la o asezare fireasca a lucrurilor (pantalonii sunt emblematici pt. emanciparea femeii, pentru preluarea unor functii traditional masculine.. de aceea cred ca este nepotrivit sa fie purtati in biserica).

@anna21
1. Toate discutiile astea nu fac decat un singur lucru - sa ne reduca pe noi femeile la simple marionete care trebuie sa faca, sa dreaga, sa se imbrace si sa se pieptene si etc. intr-un anume fel.
Femeile nu sunt vazute si judecate decat pur si simplu prin prisma aspectului si a imbracamintii. Nimeni nu este interesat si nu-si problema cu adevarat de ce este in sufletul omului (femeie sau barbat), de credinta si modul in care o traieste si o simte etc.
Este dureros...
Unii preoti, femei batrane si alte persoane stau si te masoara si te pandesc si te judeca. In loc sa-ti vobeasca, sa te auda, sa te lamureasca, sa te ajute.
Pentru Dumnezeu! Suntem oameni, suntem credinciosi si nu marionete.
Si pe un animal (caine) si tot il mangai putin, ii dai o bucatica sa se simta mai bine si ca sa mai faca lucruri bune.
Noi totul facem si spunem rau si suntem prigonite.

2.Te mai contrazic: nu ma intereseaza cum sunt imbracata la biserica, ma concentrez pe ceea ce am de facut acolo. Nu pentru mine. Culmea este ca trebuie s-o fac pentru altii. Ma stradui numai sa fiu imbracata incat sa nu atrag privirea altora si sa fiu bine acoperita, cu fusta sau pantalon.
De cand ma stiu am avut aceasta problema: de a fi pentru altii, de a corespunde celorlalti (imbracaminte, coafura, etc.), cand eu aveam alte preocupari sim ganduri si gusturi.

3. Nu sunt de acord ca trebuie sa avem tinuta speciala pentru biserica. Trebuie sa ne imbracam tot timpul asa cum suntem noi in fata lui Dumnezeu, caci El nu este numai in biserica, El ne vede peste tot.
Da, trebuie sa ne imbracam adaptat situatie, dar in acelasi stil care ne reprezinta si interiorul.
Imbracamintea nu este numai un decor pe noi, ci parte din noi si este legata si de interiorul nostru.
Eu n-as putea sa ma imbrac in mini si cu tocuri de 20 cm intr-un loc, pentru ca apoi brusc sa-mi pun fusta lunga neagra si pantofi balerini. Nu se poate, nu ar insemna aceeasi persoana.
Ma imbrac peste tot cam in acelasi stil: asa cum sunt eu.

4. Pantalonii nu sunt neaparat semnul emanciparii femeii. Depinde de pantaloni si croiala (si culoarea lor). De multe ori fusta sau rochia spun mai mult in acest sens.
Eu una nu sunt pentru emancipare decat in anumite limite. Sunt f.feminina si totusi port si panataloni.

5. La multe persoane imbracamintea trebuie sa mai si caseze unele probleme.
Nu tuturor le stau bine fuste/rochii, sau dimpotriva panatalonii.
Exista femei (V.I.P) care nu imbraca decat pantaloni pentru ca au picioare de ne-aratat (strambe, groase, sau cu cicatrici, sau mai stiu eu) . Sunt consiliate in acest fel.
Altele nu pot purta panataloni. De ce trebuie sa le obligam sa se puna in penibil?

6. Da, mai este si vorba de bani, de ce se gaseste. Imbracamintea azi nu mai este nici ieftina, nici de calitate, nici nu gasesti masura potrivita. Inainte mai gaseai croitorese si iti faceai ce doreai, la masura.
Acum gasesti numai sinteticaraie urata si scumpa si numai la masura 34-38 (femeia model anorexic al zilelor noastre).
Mie imi plac fustele, deux-piece, dar sunt tare greu de gasit, mai ales cand n-ai bani (si esti mai...femeie).

Cu asta sunt perfect de acord! nici eu nu sunt tipul scheletic (34-38) si nu imi permit sa dau atatia bani pe niste articole de imbracaminte. Si totusi, zilele trecute mi-am cumparat o fusta midi, 70 % lana, cu 35 lei, de la reduceri. stiu ca afirmatia mea e cam penibila pentru un forum ortodox, ideea este insa ... cauta si vei gasi! cu chiu, cu vai... plasticul asta se vinde atat de bine, de aceea este asa de ieftin si de ofertat. Daca nu am mai cumpara plastic, vanzatorii ar iesi in pierdere si ar schimba si ei trendul. Insa atata timp cat vanzarile le merg bine, vom avea numai sintetice in magazine. nu prea mai exista educatia estetica, nu prea te invata nimeni cum sa asortezi culorile, materialele, obiectele vestimentare, accesoriile... toate nimicurile astea spun o gramada de lucruri despre personalitatea unei femei. acum nu ne mai deosebim: toate purtam plastic, un pulover sintetic si niste blugi... mi se pare ca acest model standard anuleaza personalitatea...

1. ,, Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, si va invata asa si pe altii, foarte mic se va chema in Imparatia cerurilor " (Ev. Matei, V/19),,Caci din cuvintele tale vei fi gasit drept si din cuvintele tale vei fi osindit"(Ev. Mat.XII/37)
2. ,,De la oricine aude cuvintul Imparatiei si nu-l intelege ,vine cel viclean si rapeste ce s-a semanat in inima lui;"(Ev. Mat. XIII/19)
3. ,,Poporul acesta ma cinsteste cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.Si zadarnic ma cinstesc ei, invatind invataturi ce sunt porunci ale oamenilor" (Ev. Mat.XV/8;9).
4. ,,Fiti dar,voi desavirsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavirsit este" (Ev. Mat. V/48)

Şi doresc să mai adaug la cele citate foarte bine de Zaharia :"Pe cât înfloreşte credinţa în inimă , tot pe atât se sârguieşte şi trupul în slujire ; iar când se împiedică în necredinţă- cade căci < Tot ce nu este din credinţă este păcat> ( Romani 14,23 ) .

Aveti dreptate doamnelor.
 

Are dreptate sophia, sa luam caklea de mijloc, iar barbatii sa faca bine sa se uite la icoane cand vin la biserica.
Eu continui sa cred ca o femeie poate si chiar e bine sa arate ingrijit si sa se imbrace cu gust, sa arate bine, si asta nu este nici un fel de pacat. Pacatul este in privirea omului si in intentia lui. Daca un barbat vrea sa se uite la o femeie in anume fel, nu conteaza asa mult hainele.[/quote]

Aveti dreptate doamnelor. Nihil nove...Frumusetea ca si uratul stau in ochii privitorului.

Intr-o lume care statueaza rolul conducator al barbatului ne este foarte usor sa clamam ca femeia este Ispititorul nostru. Ca noi, vezi Doamne, am fi si-am face si-am drege, dar din cauza voastra, a frumoaselor, care ne tulburati apa din cap in care plutesc ceva idei pescuite mai antart, nu ne iese mai nimic si riscam sa ramanem nemantuiti. In fond, daca e s-o spunem p-a dreapta, nici in biserica nu prea avem loc de voi. cum o dai cum o plesnesti constati ca iar e plina biserica de femei, iar noi nu mai incapem decat cativa.
Lasand gluma la o parte, orice gand sau umbra de gand al unui mirean aflat in biserica privind aspectul, infatisarea, tunsoarea, imbracamintea co participantilor la serviciul divin, sau orice altceva afara de gandul ca suntem impreuna-lucratori pe drumul mantuirii este cadere si bantuire a aceluia. Daca intri in Casa Domnului cu gand de studiu anatomic nu e de vina modelul ales ci putinatatea credintei tale.Trebuie sa acceptam ca in biserica venim la Domnul, si numai El, Stapanul, are drept sa judece modul cum ne prezentam in fata Lui.
Un gand murdar te baloseste in primul rand pe tine. Cand simti asta iesi imediat din biserica si fa ce e de facut in astfel de cazuri. Nu sta sa murdaresti biserica cu jegul gandurilor tale.
Revino cand ti-a trecut fiebinteala! E valabil si pentru femei aproape in aceiasi masura ca pentru barbati.

Ma bucura mult o asemenea vedere a lucrurilor. As fi folosit aceleasi cuvinte.
Ma odihnesc foarte mult fetele ce poarta fusta si baietii care isi lasa barba.

Sa nu trecem prea usor peste cele ce ne par "mici", caci astfel le vom trece si pe cela care sunt "mari" intr'ale credintei.
Totul are un rost, iar Parintii care au statornicit invatatura in scrierile lor au facut'o din dragoste, pentru cei ce au "urechi de auzit".

Dar sa zicem ca si eu sunt "invechit", ca si ceilalti ce afirma acestea.
Dar... stiti cate liniste au in ei cei "invechiti", adica fetele ce ajung sa inteleaga rostul fustei si baietii ce se bucura de barba lor.
Si aceasta pentru ca in "cele mici" se ascund "cele mari" !
.

Si mie imi plac cum arata femeile care poarta fusta si barbatii cu barba :1:, dar cu conditia sa le poarte fireste, cu naturalete si cu demnitate, nu pentru ca se simt obligati...

Mie mi se pare firesc ca o femeie sa poarte fusta... Mi se pare feminin. Barbatului ii sta bine sa poarte barba!

Evrika! Asta este! Sa le poarte fireste, cu naturalete, smerenie, sa se simta bine in ele si nu sa le poarte numai pentru ca se simt obligate.
As vrea sa stiu cum v-ati simti voi in tarile unde trebuie (obligatoriu si fara drept de apel) sa va acoperiti din cap pana in picioare.

Acum n-am inteles de ce barbatii trebuie sa aibe barba. Unora le sta bine, altora ...oribil si tot femeile trebuie sa sufere (zgariat pe fata, sa nu le vada fata la soti, etc.).
Hai sa fim oameni normali, cuminti, in grijiti si sa ne simtim bine si sa ne ocupam de rugaciune si de suflet, de interiorul nostru.

Si mie imi plac fustele, rochiile, feminitatea...la femei. Sincer.

Nu la toti barbatii le sta bine cu barba apoi unii se infecteaza am auzit chiar preoti se barberesc din acelasi motiv. Femeile nu ar trebui sa poarte pantaloni in biserica cit ar fi ei de "decenti" nu mai au feminitate.

stie cineva daca pt imbracamintea de la biserica sunt potrivite orice culori?sau chiar pt hainele cu care stam pe acasa si prin oras sunt potrivite orice culori?
dar pijamalele cu pantaloni sunt potriviti?trebuie neaparat rochie dinaia de pijama?
stiu ca intrebarile mele nu prea au legatura dar va rog sami raspundeti:)

Rochia aceea "de pijama" se numeste camasa de noapte...
Interesante intrebari...

Nu am auzit de treaba cu infectarea. Mii de calugari nu se mai infecteaza si nici sute de preoti.
Se infecteaza tot cei care se barbieresc neincetat, ba de la aparat, ba de la apa, ba de la cine stie ce.
Eu insumi nadajduiesc sa imi las barba toata viata, chiar daca nu prea am ce sa imi las (momentan).

Parerea mea este ca exista si culori "neortodoxe". Ma refer la acelea foarte obositoare pentru ochi, acelea stridente si aproape fosforescente. Roz foarte aprins si altele asemenea. Nu am auzit pe nimeni vreodata vorbind despre culori, insa cred cu putere in faptul ca nu toate culorile sunt odihnitoare si nici toate bune de purtat. Prefer culorile naturale, ca nuanta si textura, tot asa cum prefer materialele naturale (lana, bumbac, in).

Si eu sunt de acord cum ca fata sa poarte fusta tot timpul.
Sa zicem insa ca sunt si situatii in care se poate renunta la fusta. Precum o iesire la munte, pe zapada, noaptea, la culcare sau altceva de acest gen. Insa fiecare isi are masura lui, duhovnicul lui si ravna lui.

Cine iubeste mult, mult va cere de la sine, iar aceluia mult i se va ierta.

Frumos spus, Sofia, si eu gandesc la fel ... Poate un principiu bun este acela de a nu deranja vizual, in biserica, pe ceilalti. Pe de alta parte si cei mai 'vechi' trebuie sa aiba rabdare si sa-i accepte pe cei care vin imbracati astfel; cel mai bine este faptul ca vin si oricum, este greu si neindicat de facut judecati particulare dupa aparente. Schimbarea de atitudine - inclusiv fata de imbracaminte - vine de la sine, in timp, ca rezultat al schimbarii interioare si in acest caz este fireasca. Si poate trebuie sa fim atenti sa nu ajungem sa pretuim ambalajul in detrimentul continutului, cum vedem la consumism, sau la baticurile transparente ale unor '(neo)frati'. Totdeauna trebuie multa taina, discretie si firesc in viata duhovniceasca, pentru ca altfel se poate cadea usor in slava desarta, cheia de identificare pentru 'teapan la suflet'. Iertati-ma daca m-am dat destept :)

@windorin - numai o observatie.
Daca iti lasi tu barba trebuie sa intrebi si pe sotie. De acum nu mai esti singur si trebuie sa tii seama si de sotie, caci se apropie de tine, inclusiv de fata ta :10:!
Stii ce rau zgarie barba pielea unei femei?