Cred ca a fost inchis pt ca se zisese cam tot ce se poate zice. In fine, asa am inteles eu.

Sunt de acord cu tine, Alin, ca totusi este ciudat sa se considere calugarii intr-un fel infailibili si ca neori isi mai depasesc si competenta.

Sunt de acord si cu eduardd cand zice ca trebuie sa fim totusi si smeriti si sa nu ne grabim sa criticam un o mai inaintat in cele duhovnicesti decat noi. Dar sunt situatii in care il putem critica, eu as vrea: cu dragoste, nu cu tafna si de sus. Cred ca nici ei nu s-ar supara daca ne-ar auzi atunci, ca daca sunt sfintiti nu se cred asa de infailibili nici ei.

Cat despre Fany si problema "necuratiei"...nu neg ca toti avem dreptul la cuvant pe acest forum. Din punctul meu de vedere acest subiect (ptr mine personal) este lamurit. Nu mai e nimic de discutat. Doriti sa o faceti in continuare? Spor si rod va doresc! :1: Nu va voi contrazice chiar daca nu sunt de acord cu unii dintre domniile voastre. Sunt convinsa ca nici macar unul nu isi va schimba optica, gratie demonstratiilor mele "teologice" pe acest forum. Asa ca, pierdem timp si energie. Suntem in democratie! Fiecare spune ce vrea..important este ce punem in aplicare si ce nu... Aici, intervine Constiinta si liberul arbitru.. E o vorba, a parintelui Arsenie Papacioc: eu mi-am facut datoria de crestin!

Sa spunem ca nu exista Comuniune...
 

Heheiiii dragilor...tocmai v-am raspuns prin mesajul acesta: Putem fi mai sinceri cu noi insine?
Unde subliniam in rosu acest cuvant...

[COLOR=Red] Ar trebui sa ne folosim mintea, incercand sa ne inaltam inimile la un nivel la care sa putem simti mai profund Ortodoxia. Este imperios necesar, in aceste vremuri, sa avem un discernamant patrunzator.

[COLOR=Black]deci, sunt iar de acord cu voi chiar daca pare ca nu sunt..:1:[/COLOR]
[/COLOR]

Adevarat Fany! Niciodata nu s-ar supara. Insa cred ca ne-ar spune simplu..va pierdeti vremea criticand un gunoi ca mine. Vedeti-va de mantuire, pe mine lepadati-ma ca pe ultimul lepros. Am mai spus si intr-un alt topic, adevaratii crestini , niciodata nu vor avea nevoie de OM pentru a-l apara. Faptele vor grai pentru ei, nu cuvintele mele sau ale tale sau ale lui Alin..etc.....

Cea mai buna raportare este la Traditie si cred ca citatul din Sf. Grigorie cel Mare + Ioan Gura de Aur sunt mai relevante decat orice alta parere personala.

Dar este o chestiune in care fiecare poate sa aleaga, daca sa se simta vinovat pentru natura sa pacatoasa (un fel de timp de pocainta asemanator postului) sau sa tinda si mai mult spre apropierea de Dumnezeu..

Nu stiu de unde ai ajuns tu la concluzia ca esti criticata si gasesc cam enervant limbajul de lemn al smereniei, in general ea se vede din modul in care cineva vorbeste/scrie, chiar fara a folosi expresii de genul "eu pacatosul", "nimicul", etc.

Iar cu apararea, nu trebuie sa strige dupa ajutor, sunt unii foarte saritori, de fapt fiecare din noi suntem dupa cum se vede dar din pacate ba de o parte ba de alta..

Cred ca am intrat intr-o perioada destul de tulbure a ortodoxiei romanesti.

Ba unii se cred si unora chiar de acolo li se trage de la bun inceput, si ce e mai rau ca trag si pe altii in jos.

Cred ca ar trebui sa ei o pauza, sa rasufli adanc si sa citesti de doua ori inainte de a raspunde Alin. Sincer iti spun! Eu nu am afirmat nicaieri ca ma simt criticata! Ma referam strict la ce ar spune (dupa mintea mea si din infima mea experienta) un adevarat duhovnic despre ceea ce debitam noi pe aici. Atata tot! Nicaieri nu am pomenit de mine. Si..apoi, chiar daca as fi criticata, unde am spus ca nu ar fi drept sa fiu? Daca acest cuvant ti se va parea ca o "smerita smerenie" iarta-ma dar nu e nici vina nici problema mea. Eu spun deschis daca tu nu poti intelege ca atare...o fi numai vina mea? sau poate a interetului..?:45: Avea un parinte o vorba...daca cuvantul meu nu te poate linisti..o fi si la tine ( nu, numai in mine) o parte din vina, nu crezi? Oricum, eu iau o pauza de cateva zile (plec din localitate), pana revin poate mai meditiezi si tu nitel... Nu strica, nu crezi?

Rugaminte
Cand mai postati materiale in alta limba decat cea ROMANA, mi se pare corect si de bun simt sa si traduceti! Nu toti cunosc limba engleza, franceza, germana, japoneza..etc.. De aceea corect fata de colegii de forum este sa traduceti. Daca nu e timp.. sau rabdare.. de a traduce, mai bine nu postati decat ceea ce se poate citi/intelege de toata lumea!

Salut si calatorie buna!
In ceea ce priveste textele in engleza, te rog sa ma scuzi (ca eu am inceput), dar uite, este totusi o munca grea sa le traduci ca sa sune bine si ma ardeau degetele sa le public, ca prea mi s-a zis ca nu exista aceste texte si le-am inventat eu sau nu le-am inteles eu bine, inainte... In plus, am vazut ca si altii mai postasera texte in engleza si am crezut ca se obisnuieste pe acest forum.

Am sa le traduc cand o sa am timp, fragmentele care se refera la menstruatie.

Multumesc Fany!
Cat despre texte, nu e vorba numai de mine...dar asa mi se pare corect si crestineste, nu?
In rest, bucurie!!
ps- nu e prima data cand atrag atentia asupra acestei probleme..sa nu te simti lezata! Asa sunt eu mai dura si directa.:11:

Exista o adresa pe google unde se fac traduceri, nu e nevoie sa le traduci tu cuvant cu cuvant.

text de sf. Ioan Gura de Aur
 

Anca m-a rugat mai sus sa dau niste texte despre ce spuneau parintii din vechime frumos despre - de exemplu - unirea trupeasca intr-un cuplu casatorit. Eu ziceam ca vorbesc despre ea mai frumos decat unii din parintii actuali.
Textul asta ste extras dintr-o homilie pe care o puteti gasi pe http://www.ioanguradeaur.ro/135/%e2%...a-nevasta-lui/
Este vorba in primul rand de oprirea de la adulter, dar uitati ce frumos vorbeste despre unirea trupeasca dintre soti.
Sunt si alte texte pe care o sa le mai caut.
Iata textul.


De aceea şi Pavel despre toate a vorbit: „Fiecare să aibă femeia lui şi fiecare femeie bărbatul ei. Femeii să-i dea bărbatul bunăvoirea53 datorată, asemenea şi femeia bărbatului” (I Cor 7, 3). Miere iese din buzele femeii desfrâ¬nate, care pentru o vreme îţi va îndulci gâtlejul, dar mai apoi, mai amară decât fierea o vei afla şi mai spintecătoare decât sabia cu două tăişuri. Venin are sărutarea desfrâ¬natei, venin ascuns şi dosit. Pentru ce te repezi după plăcerea care te face de ocară, care odrăsleşte pierzania, care aduce rană fărâ de vindecare, când poţi să te bucuri şi să nu pătimeşti nimic înfricoşător? Căci împreună cu femeia ta liberă54 ai şi plăcere, şi siguranţă, şi îngăduinţă, şi cinste, şi frumuseţe, şi conştiinţă bună. Acolo însă e multă amăreală, multă vătămare, osândă necurmată. Căci şi dacă nimeni dintre oameni nu te vede, conştiinţa nu încetează vreodată să te osândească. Ci oriunde te vei duce, acest judecător te va urma, osândindu-te şi urlând lucruri mari împotrivă-ţi.
Dacă cineva este mai plecat spre plăcere, mai abitir să fugă de vorbirea împreună cu desfrânatele. Căci nimic nu este mai amar decât acest obicei, nimic mai neplăcut decât întâlnirea cu ele şi nici o abatere mai pângăritoare. Căprioara iubirii şi puiul bucuriilor tale să vorbească [tainic] cu tine55. Izvorul apei tale să fie numai al tău (Pilde 5, 15-18). Având izvor de apă curată, pentru ce alergi la băltoaca plină de mocirlă, plină de putoarea gheenei? Ce iertare, ce apărare vei mai avea înaintea pedepsei negrăite? Căci dacă cei ce înainte de nuntă, luând aminte la desfrâu, se pedep¬sesc şi dau socoteală, după cum a dat şi acela îmbrăcat cu haine murdare (Mt 22, 11-13), cu cât mai mult cei care s-au căsătorit? Căci de două ori, ba de trei, sunt vinovaţi. Că bucurându-se de mângâiere, au sărit în destrăbălarea aceea şi acest lucru nu este numai desfrâu, ci şi adulter, care este mai cumplit decât orice păcat. Acestea repetân-du-vi-le şi vouă înşivă şi femeilor voastre, aşa să le şi împlinim! De aceea, la acestea îmi şi întrerup cuvintele: „Din pricina desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia lui şi fiecare femeie bărbatul ei. Femeii să-i dea bărbatul bună¬voirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului. Femeia nu are stăpânie peste trupul ei, ci bărbatul. Asemenea şi bărbatul nu are stăpânie peste trupul lui, ci femeia”. Cu multă scumpătate păzind aceste cuvinte, şi în piaţă şi aca¬să, şi ziua şi seara, şi la masă şi în patul conjugal, şi în tot locul, şi noi să le cugetăm îndelung, să le deprindem şi pe femeile noastre, şi să le grăiască spre noi, şi să le audă de la noi} ca, petrecând cu întreagă înţelepciune viaţa aceasta, să avem parte şi de împărăţia Cerurilor, cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care şi cu Care Tatălui, împreună şi Duhului Sfânt, slavă în vecii vecilor. Amin.

Vezi, Fani, ce dulce glasuire are Sf. Ioan Gura de Aur? Nu ca in textul in engleza despre necuratia femeii... Nu degeaba i se spune Gura de Aur.
De fapt in general Sfintii scriu atat de frumos incat vorbele lor merg direct la inima noastra.

Ancah, o fi glasuirea dulce, singura problema este ca Sf Ioan Gura de Aur nu a vorbit romaneste niciodata. :D Foarte probabil ca pentru cineva care il poate citi in original, si varianta romaneasca si cea in engleza suna la fel de fals si de nedulce.

Ma gandeam mai ales la modul de adresare, nu neaparat la dulceata limbii romane.

Adica, vrei sa spui ca nu era autentic textul ala? Nu ai incredere in mine, hm? ;-)
Pai era poate alt stil de text, nu era o predica, era o interpretare (homilie), deci un text destinat a fi citit, nu spus cu voce tare, banuiesc. Exista si la sf. Ioan Gura de aur diverse stiluri.
Dar eu cred ca nu conteaza asa mult stilul aici, conteaza ce spune. Stilul e cireasa de pe tort.

alt text in engleza - cu scuze...
 

Vroiam sa il gasesc pe acelasi ca sa comparati care suna mai frumos ;-) dar am gasit altceva, tot despre discutia noastra:

[2.] Ver. 3. “Let the husband pay the wife the honor8888 τιμὴν: rec. text. εὐνοίαν. [The latest editors adopt the reading ̓ὀφειλην. C.] due to her: in like manner the wife the husband.”
Now what is the meaning of “the due honor? The wife hath not power over her own body;” but is both the slave and the mistress of the husband. And if you decline the service which is due, you have offended God. But if thou wish to withdraw thyself, it must be with the husband’s permission, though it be but a for short time. For this is why he calls the matter a debt, to shew that no one is master of himself but that they are servants to each other.
When therefore thou seest an harlot tempting thee, say, “My body is not mine, but my wife’s.” The same also let the woman say to those who would undermine her chastity, “My body is not mine, but my husband’s.”
Now if neither husband nor wife hath power even over their own body, much less have they over their property. Hear ye, all that have husbands and all that have wives: that if you must not count your body your own, much less your money.
(…)

[3.] Ver. 5. “Defraud ye not one the other, except it be by consent.”
What then can this mean? “Let not the wife,” says he, “exercise continence, if the husband be unwilling; nor yet the husband without the wife’s consent.” Why so? Because great evils spring from this sort of continence. For adulteries and fornications and the ruin of families have often arisen from hence. For if when men have their own wives they commit fornication, much more if you defraud them of this consolation. And well says he, “Defraud not; fraud” here, and “debt” above, that he might shew the strictness of the right of dominion in question. For that one should practice continence against the will of the other is “defrauding;” but not so, with the other’s consent: any more than I count myself defrauded, if after persuading me you take away any thing of mine. Since only he defrauds who takes against another’s will and by force. A thing which many women do, working sin rather than righteousness, and thereby becoming accountable for the husband’s uncleanness, and rending all asunder. Whereas they should value concord above all things, since this is more important than all beside.
We will, if you please, consider it with a view to actual cases. Thus, suppose a wife and husband, and let the wife be continent, without consent of her husband; well then, if hereupon he commit fornication, or though abstaining from fornication fret and grow restless and be heated and quarrel and give all kind of trouble to his wife; where is all the gain of the fasting and the continence, a breach being made in love? There is none. For what strange reproaches, how much trouble, how great a war must of course arise! since when in an house man and wife are at variance, the house will be no better off than a ship in a storm when the master is upon ill terms with the man at the head. Wherefore he saith, “Defraud not one another, unless it be by consent for a season, that ye may give yourselves unto prayer.” It is prayer with unusual earnestness which he here means. For if he is forbidding those who have intercourse with one another to pray, how could “pray without ceasing” have any place? It is possible then to live with a wife and yet give heed unto prayer. But by continence prayer is made more perfect. For he did not say merely, “That ye may pray;” but, “That ye may give yourselves unto it;” as though what he speaks of might cause not uncleanness but much occupation.

http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf112.iv.xx.html

l-am gasit pe romaneste
 

Textul tradus in engleza:

"You see how many forms of uncleaanliness there are. The woman in childbed is unclean. Yet God made childbirth and the seed of copulation. Why then is the woman unclean, unless something further is intimated? He [Moses] intended to produce piety in the soul, and to deter it from fornication... But these things now are not required of us. But all [attention] is transferred to the soul.

este tradus pe romaneste asa:

Să vedem acum câte feluri de necuraţii sunt.
Femeia lăuză, zice, este necurată. Dar, oare de ce? Spune-mi! Oare nu Dumnezeu a făcut sămânţa şi naşterea? De ce, dar, femeia lăuză este necurată, dacă nu cumva lasă a se înţelege aici altceva. Aşadar, ce este aici? Dumnezeu a sădit în om evlavia, şi de aceea sufletul său a fost îndepărtat de desfrânare.

Ultima fraza nu suna tocmai la fel. Sunt curioasa cum e originalul.
Iti place, Anca? ;-)

Nu stiu cum ti se pare tie Ioan Gura de Aur citit in engleza, dar pe langa traducerea lui din engleza in romana cu google translate e poezie..

sursa
 

Pardon, am uitat: era din http://www.ioanguradeaur.ro/627/omilia-iii-tit/

complectare
 

Sa ma scuzati, cred ca ultima fraza din textul englez este cea de dupa paranteza (care nu figura in textul englez, prescurtat, de unde (...))

(Dacă aceea care a născut este necurată, atunci cu atât mai mult cea care desfrânează. Dacă acela care se apropie de femeia sa nu este atât de curat, cu atât mai mult cel ce se apropie de una străină. Dacă acela care a luat parte la înmormântarea cuiva este necurat, zice, apoi cu atât mai mult este necurat cel ce a luat parte la omor şi război. Şi, în fine, ar putea găsi cineva multe feluri de necuraţii, dacă ar voi să le adune pe toate,) însă nu aceasta căutăm noi acum, ci totul se rezumă la sufletul nostru.

Fani, multumesc, dar sper ca nu ai facut acest efort doar pentru mine.

Nu, dar m-am gandit si la tine, si te-am si tachinat un pic. Dar te-am intrebat si serios, iti place mai mult cum suna pe romaneste? Eu cred ca problema cu engleza este ca suntem obisnuiti sa o auzim in alte contexte decat teologia si de asta ne suna ciudat. Asa mi se parea si mie la inceput, dar de cand am auzit-o si in slujbe nu mi s emai pare asa.

Am tradus (eu, de data asta, deci nu o sa sune chiar asa frumos ci mai scolareste) si citatele de la Sf. Grigorie dar me-am pus in alta parte unde era vorba de asta.

Hristos S-a inaltat! Sarbatoarea cu bine!

Viata duhovnicesca nu s-a fundamentat niciodata pe eruditie ci pe inima smerita si rugatoare. De aceea Dumnezeu nu cere de la noi studii ci inima noastra. Vrea ca toata viata noastra, Lui sa o dam. Noi, cei din lume, impresurati de atatea si atatea probleme, vom afla intotdeuna mangaiere in sfaturile parintilor imbunatatiti.

Ce reteta simpla, ce greu de pus in practica..

Eu cred ca in zilele noastre suntem atat de handicapati sufleteste incat nici macar nu realizam cat de mult, asa ca putina eruditie pe post de carja sufleteasca nu strica niciodata.

Mai ales ca dintre cei mari trei mari dusmani ai sufletului, doi sunt o chestiune de..eruditie ca sa zic asa.

Sfantul Petru ( II Epistola) spune ca cunoasterea este pe locul trei, dupa credinta si fapte bune.
Ma gandesc ca acestea ar trebui sa preceada studiul, ca prea multa cunoastere sa nu aiba efect invers, facand sa creasca mandria si parerea de sine in absenta credintei si a practicii, adica a faptelor bune.

Nu te supăra Ori dar, o persoană trecută de 50 de ani nu este de vârsta a treia!Este adevărat că această vârstă conferă persoanei înţelepciune şi o înţelegere mai profundă a învăţăturilor din Scriptură şi o mai lesne despătimire dar,aceşti oameni în marea lor majoritate suntem părinţi ai căror copii au vârsta voastră şi care doreim să vă ţinem felinarul pentru ca voi, cei care mergeţi pe cale să nu daţi prin gropi.
Veţi fi la rândul vostru asemenea nouă atunci când copii voştri se vor face mari.Dacă ai fi copila mea m-aş bucura văzând că eşti credincioasă dar nu aş încerca să impun nimic din cele care ar putea să-ţi afecteze căsnicia sau care te-ar face nefericită şi aş aştepta cu răbdare şi cu multă rugăciune să ajungi la anii mei şi să se facă credinţa ta asemenea vinului vechi!
Uite cam aşa este cineva care are între cincizeci şi şaizeci de ani:9:

M-am referit la 60 de ani, si, oricum mi-am cerut scuze mai sus, caci am intentionat, de fapt sa spun despre persoanele mai invarsta s atat...
Oricum, indignarea mea venea din lipsa acestora de intelegere fata de specificul varstei fiecaruia, implicit al intelegerii acesteia fata de viata...aruncand cu "intelepciunea" atotstiutoare caatre tineri ca si cu o barda, nu cu invatatura....judecandu-i aspru, in acelasi timp.
Nu mai conteaza, stiu ca imi va veni si timpul meu, sau poate ca nu va mai veni, deja ma simt la aceasta varsta uneori, si fizic si sufleteste...Asta e !
Intelegem cum putem, si putem dupa cum ne duce capul, experientele, educatia, simtamintele...toate la un loc, nu doar o carte de sfintenie citita.

Lipsa noastra de intelegere e pentru pacate, nu pentru viata; viata o acceptam, acceptam si greseli, dar nu persistarea in si afirmarea pacatelor, de parca ar fi a doua natura a noastra.
Pacatele le facem ca experienta negativa, pentru a invata ca asa nu trebuie facut. Dar daca le imbratisam ca pe ceva firesc, chiar de dorit, atunci nu e in ordine.

ory, cand ai facut scoala de soferi, ai fost invatata cum e corect sa sofezi? Cred ca da.
Ei, asa e si aici. Discutam de cum e corect.
Ca facem si noi pacate, e adevarat; dar macar stim cum e corect si ne indreptam. Dar daca luam drept corect ceea ce e de fapt gresit, atunci in veci nu ne putem indrepta.

Daca invatatura crestina ti se pare o barda, atunci intreaba-te in ce crezi; caci aceea nu e invatatura crestina, ci altceva. Si e pacat.

Nu am citit tot threadul, dar vreau sa spun si eu ceva. Omul are de la Dumnezeu constiinta, care daca e ascultata, il invata ce e bine si ce nu.

Cu cat omul o ignora mai mult, cu atat constiinta devine mai tacuta. Cu cat omul asculta mai mult de ea, cu atat constiinta il invata mai multe. Aceste procese insa dureaza, nu sunt instantanee.

Un om duhovnicesc, chiar daca nu are viziuni directe de la Dumnezeu, are insa constiinta mult mai "ascutita", si vede mult mai usor ce e bine si ce nu, indiferent de domeniu.

Despre ce pacate vorbesti de fapt, Anca?
Noi vorbeam aici despre competenta unor calugari in orice probleme pe care le-am putea avea noi.
Nu a zis ory, daca am inteles-o eu bine, ca sa facem pacate si sa zicem ca nu sunt.
Morala in ortodoxie nu este un maldar de reguli. este ceva viu, o traire globala care ne apropie de Dumnezeu. De asta era vorba.

Fani, nu-i cunosti toate postarile lui ory; deci nu cred ca e cazul sa raspunzi in numele ei.
Eu am raspuns la afirmatia lui ory de mai sus.

Dar ca sa-ti raspund si tie, Fani, ma refer la toate pacatele, mici sau mari, pe care le poate face un om. In vreme ce viata trebuie traita, pacatele trebuie combatute, nu scuzate, daca vrem sa ne apropiem de Dumnezeu. Caci, daca gasim scuza pacatelor noastre si le facem fara dorinta de indreptare, doar pentru ca sunt parte din viata noastra, ne apropiem si atunci de un "dumnezeu", si anume de stapanitorul acestei lumi.

Discutiile astea nu au sens.

Ory are o experienta speciala in baza careia afirma ceea ce afirma.
Cat de obiectiva sau subiectiva este ea nu putem spune discutand la modul general iar ea sigur nu ne va spune despre ce e vorba.

Asa ca n-are sens sa va contraziceti in problema asta.

Multumesc, Aline pentru interventie. Da, cunoastem.

traducerea textelor de sf. Grigore cel mare despre ciclul femeilor
 

1) Unei femei nu ar trebui sa i se interzica sa intre in biserica in acele perioade, pentru ca lucrarile firii nu pot fi considerate o vina, si nu este drept ca ei sa ii ie refuzat accesul, conditia ei fiind una asupra careia nu are control. Stim ca femeia care suferea de scurgere de sange, apropiindu-se cu smerenie de Domnul, i-a atins marginea hainei, si a fost imediat vindecata de boala ei. Daca, atunci, aceasta femeie a facut bine atingand haina Domnului, de ce una care sufera de slabiciunea firii sa nu fie primita sa intre in Biserica lui Dumnezeu?

2) Si daca se va obiecta ca femeia din Evanghelie [cea cu scurgere de sange] era impiedicata de boala pe cand cealalta este impiedicata de obiceiuri, atunci aminteste-ti, frate, ca tot ce suferim in acest trup muritor prin infirmitatea firii sale este lasat de Dumnezeu in mod drept de la caderea omului. Caci foamea, setea, frigul si oboseala provin din infirmitatea aceasta a firii noastre. Iar noi cand cautam hrana impotriva foamei, bautura impotriva setei, racoare impotriva arsitei, imbracaminte impotriva frigului, si ne odihnim impotriva oboselii, incercam doar sa gasim un remediu pentru slabiciunea noastra. Deci daca femeia care, fiind bolnava [de scurgere de sange], a facut un lucru de lauda atingand haina Domnului, atunci de ce nu poate fi admis asemenea lucru fiecarei femei care indura slabiciunea naturii femeiesti?

3) Unei femei, deci, nu ar treui sa i se interzica sa primeasca taina Impartasaniei in acele perioade. Daca insa o femeie, dintr-un adanc simtamant de evlavie nu vrea sa se impartaseasca, aceasta este un lucru acceptabil (ingaduit). Insa daca se impartaseste, nu face nimic rau. Oamenii sinceri (cinstiti) adeseori recunosc pacate chiar cand nu au savarsit nici un pacat, deoarece o actiune nevinovata poate adeseori sa provina dintr-o vina. De exemplu, a manca nu este un pacat, dar starea foamei provine din pacatul lui Adam; la fel, ciclul lunar al femeii nu este pacat, deoarece firea este cea care il cauzeaza. Insa stricaciunea firii noastre se vede chiar cand nu avem nici o intentie sa facem raul, si aceasta stricaciune provine din pacat; deci noi am putea recunoaste judecata pe care pacatul a adus-o peste noi. Insa sa primeasca un om care a pacatuit pedeapsa nebinevenita pentru pacatul sau.
Deci, daca o femeie dupa ce a chibzuit dupa cuvinta nu vrea sa se apropie de sfintele Taine ale Trupului si Sangelui Domnului in timpul menstruatiei, nu trebuie sa fie obligata. Insa daca este impinsa de dragoste cucernica fata de sfintele taine, sa le primeasca asa cum cere sfanta traditie, sa nu fie descurajata sa faca aceasta.

(traducerea e a mea din engleza si e facuta asa mai in graba; am mai postat-o si in lata parte unde s-a vorbit de asta, o mai postez si aici pt cei care au urmarit acest thread)

Legea lui Moise
„De va avea femeia curgere de sânge, care curge din trupul său, trebuie să stea şapte zile pentru curăţirea sa... Dacă femeii îi va curge sânge mai multe zile şi nu în timpul regulii ei, sau dacă ea are curgere mai mult decât timpul regulii ei obişnuite, atunci în tot timpul curgerii necurăţiei ei va fi necurată, ca şi în timpul regulii ei." (Levitic 15; 19, 25).
Sfinţii Apostoli au urmat învăţăturii Mântuitorului şi în această privinţă. Lovindu-se direct de problema mâncărurilor curate şi necurate, când s-au adunat în Ierusalim la primul Sinod, spre a stabili dacă legea lui Moise este obligatorie şi pentru neamuri (adică pentru oamenii de altă naţionalitate decât evreii), au hotărât că Legea Vechiului Testament este o sarcină nefolositoare, "un jug" prea greu (Fapte 15, 10) şi de aceea nu mai trebuie pusă asupra creştinilor. Pentru aceasta, dintre toate poruncile, aşezămintele, legile, legămintele şi semnele veşnice ale Vechiului Testament, au stabilit ca obligatorii următoarele:
1) ferirea de desfrânare;
2) de cele jertfite idolilor;
3) de mâncarea dobitoacelor sugrumate şi
4) de sânge (Fapte, 15, 20-29).
La acest Sinod Apostolic, Sfântul Apostol Petru, care avusese o vedenie în care Dumnezeu îl îndemnase să mănânce din animalele pe care - după Legile Testamentului Vechi - el însuşi le numise "spurcate" (Fapte, 10, 10-16), a luat cuvântul şi a susţinut - încredinţat fiind, în urma vedeniei ce i s-a arătat - că poruncile din Vechiul Testament, între care se aflau si cele privitoare la mâncăruri, nu mai trebuie ţinute în Testamentul cel Nou (Fapte, 15, 7-11).
,,Ideea necurăţiei femeii în perioada ciclului menstrual este una ce ţine de tradiţia iudaică şi de Vechiul Testament. Nicăieri în Noul Testament nu se spune că femeia este oprită de la a intra în biserică în perioada ciclului..." a spus ÎPS NIFON al Târgoviştei, ierarh care s-a pronunţat ferm în favoarea primirii femeii la Liturghie.
Nu poţi răpi omului dreptul la rugăciune.

Canonul 2 al Sf. Dionisie al Alexandriei (+264)
„Iar în privinţa femeilor, care au curăţirea lunară, dacă se cuvine, aflându-se ele aşa, să intre în casa lui Dumnezeu, socotesc că şi a întreba este de prisos; deoarece cred că nici ele fiind credincioase şi cucernice n-ar îndrăzni aflându-se aşa, sau să se apropie de masa cea sfântă, sau să se atingă de Trupul şi de Sângele lui Hristos;
Canonul 28 al Sf. Ioan Postitorul
„Femeile cele cu scurgeri de sânge obişnuite lor, să nu se atingă de cele sfinte până în a şaptea zi, dispune canonul 2 al Sf. Dionisie ca şi al 7-lea al lui Timotei. Acestea porunceşte pe legea veche, ba nici să se împreuneze cu bărbaţii, care să se întâmple ca din acestea să se nască slabi, bolnavi cei zămisliţi atunci."

Canonul 1 al Sf. Atanasie cel Mare (+373)
„Toate făpturile lui Dumnezeu sunt bune şi curate; fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu n-a făcut nimic netrebnic şi necurat; că după cum zice Apostolul, „ai lui Hristos bună mireasmă suntem între cei ce se mântuiesc" (II Corinteni 2,15). Dar fiindcă săgeţile diavolului sunt diferite şi de multe feluri, şi pe cei mai curaţi la minte se nevoieşte a-i tulbura, şi opreşte pe fraţi de la străduinţele obişnuite, semănând pe ascuns în ei gânduri necurate şi spurcate, vino, ca pe scurt să alungăm amăgirile diavolului, prin harul Mântuitorului nostru şi să întărim mintea celor mai simpli. "Toate sunt curate celor curaţi, iar celor necuraţi şi conştiinţa şi toate le sunt spurcate" (Tit 1, 15).
Dar mă minunez de vicleşugul diavolului, căci fiind el stricăciune şi pieire, stârneşte gânduri la aparenţă curate; iar ceea ce se face este mai curând cursă ori ispitire, căci precum am zis mai înainte, pentru ca să reţină pe cei străduitori de la zelul obişnuit şi mântuitor şi pentru ca să se pară că a învins în această privinţă, întrebuinţează astfel de momeli, care nu aduc nici un folos pentru viaţă, ci provoacă întrebări şi flecării, care trebuiesc înlăturate. Căci, spune-mi mie, iubite şi prea cucernice, ce păcat, sau necurăţie, are o scurgere firească. Aceasta ar fi tot aşa ca şi cum cineva ar voi să aducă învinuire pentru secreţia ce se elimină prin nări, şi pentru scuipatul ce se elimină prin gură; dar avem să spunem încă mai multe şi despre curgerile din pântece, care sunt necesare celui viu pentru viaţă.

Puteti cititot articolul pe : http://www.lacasuriortodoxe.com/article-27536774.html

In mod paradoxal, Anca, exact la aceste pacate ma refer si eu, la aceasta mascare a lor, la aceste scuze pe care le amintesti...doar ca eu le directionez acolo unde trebuie si este corect, tu le directionezi acolo unde consideri ca gresesc eu....
Este o diferenta imensa, pe care nu ai cum sa o intelegi...doar citind.

Sunt pacate reale acoperite si scuzate de dogmele si scrierile pe care le amintiti, si pacate imaginare, relative neadmise si pedepsite de acestea...
Dar, in toata aceasta situatie, rolul cel mai important il joaca, de fapt omul, profunzimea intelegerii si a responsabilitatii acestuia, care, de multe ori transforma si dogmele si pacatele dupa bunul plac...fara rationament spiritual.

Merci Anca. Da, asta (canonul sfantului Dionisie) este ce stie toata lumea. Interesant ca si Sf; Atanasie are alta parere (nu stiam) si ca mai exista si in Romania episcopi care sa zica asta. Si eu tot asata am incercat sa va arat ca exista la sf. parinti si o alta viziune a lucrurilor.

Si prin asta v-am aratat ca sfintii parinti se mai si contrazic, chiar si cu canoanele, ceea ce unii au negat. ;-)

Acu, daca se contrazic, eu una pot alege ce versiune mi se pare mai conforma cu adevarul.
Pe mine ma convinge mai mult versiunea ca necuratia vine numai de la pacat, nu de la fenomene naturale. De altfel si pe duhovnicul meu.

Daca stii care e adevarul, atunci poti alege "ce versiune ti se pare mai conforma cu adevarul", dupa cum spui. Mai ramane problema bunului simt...