La asta, si la ce mai scrii tu si alti mai sus despre locurile diferite dion Rai, eu as mai adauga ca Raiul nu este, pentru noi, un concept static, ci diamic. SQf. Grigore de Nyssa vorbeste despre epectaza, adica o crestere, un progres infinit inspre unirea cu Dumnezeu.
Deci, nu toti cei care au ajuns 'in rai' dupa moarte ajung in aceeasi stare de unirecu Dumnezue, ci pornesc din sari diferite dar pot continua sa urce.

Sunteti in urma cu 80 de ani cu informatiile (din BC). Prin anii 1930 niste cercetatori aratau ca ceea ce spunea BC despre Sfantul Fotie si sinodul 879 era fals. Neavand ce face BC a recunoscut tot pe atunci ca se inselase, preluand niste date de la niste teologi catolici medievali, care considerau doar sinodul din 869.
De aceea acum BC spune ca Papa Ioan VIII l-a recunoscut pe Sf. Fotie cel Mare la sinodul 879, desi pana atunci sustineau ca a murit in schisma. In schimb nu se sufla nimic mai mult despre sinodul VIII ca se termina cu dogma.
Retineti, Sf. Fotie a fost recunoscut de Papa la sinodul 879, iar la Sinodul 869 a fost caterisit. Deci Papa nu a renegat sinodul, asta nu mai sustine nici BC de vreo 70 de ani.

Dogma catolica nu spune "ce este" Purgatoriul. Ea spune doar ca Purgatoriul exista, si in Purgatoriu sufletele se curata, intr-un fel sau altul, de toate imperfectiunile care le-ar face incapabile sa stea in prezenta lui Dumnezeu.

Cum anume se intampla acest lucru dogma nu arata, si este liber fiecare teolog sa isi dea cu parerea, ba chiar si noi, laicii.

Ceea ce voi prezenta in continuare este opinia mea personala.

Exista o asociere intre Purgatoriu si suferinta, Purgatoriul fiind descris ca un fel de "mini iad", cu foc care curata.

Din punctul meu de vedere, aceasta asociere, in sensul ca Purgatoriul trebuie sa fie un loc, sau o stare, deosebit de neplacuta, are perfecta logica, DAR, trebuie facuta corect distinctia intre cauza si efect: Purgatoriul nu inseamna ca esti chinuit ca sa te cureti, ci ca esti chinuit pentru ca te cureti.

Cu alte cuvinte, procesul de purificare este prin insasi natura sa unul dureros. Atunci cand ne recunoastem pacatele si ne pocaim, oare nu este dureros ? Nu ne apuca plansul si jalea in (prea rarele) momente in care realizam cat de jegosi suntem ? Oare spovedania e placuta ? Oare operatia, sau medicamentul care ne vindeca, le resimtim ca pe o placere ? In mod similar, lepadarea, curatarea sufletului de acele imperfectiuni care ne fac incapabili sa stam in fata lui Dumnezeu este normal sa fie dificile, dureroase.

Am spus exact ce spui si tu, dar fiind al doilea mesaj despre asta probabil nu am fost atent la formulare sau nu ai inteles exact. In primul mesaj am spus: "Se spune ca Purgatoriul este de fapt un derivat al Apocatastazei (credinta condamnata ca toate sufletele se vor mantui la sfarsit). Se pare ca un fel de aluzia la purgatoriu apare la Sf. Grigorie de Nazians, dar la acesta apare in context cu Apocatastaza pe care o sustinea! Dar acesta spune ca toate pacatele se ispasesc prin foc, nu numai cele usoare, iar apoi urmaeaza iertarea pentru toti, Apocatastaza. "
Iar apocatastaza este "Apocatastaza este o speculatie origenista, potrivit careia, la sfarsitul chipului lumii acesteia, toti oamenii, inclusiv demonii, vor avea parte de mantuire."
Eu am spus ca purgatoriul e doar inspirat de apocatastaza, nu e apocatastaza. Si in acel mesaj am dat si citatul din catehismul catolic.

Asa ajungem sa spunem ca purgatoriul este insusi Dumnezeu, daca tinem seama ca nu stim ce este in fiinta Sa Dumnezeu, si ca stim doar ca este din lucrarea Sa.

Da, dar in cotextul asta, daca nu gresesc, Sf. Grigore de Nyssa vorbeste si de apocatastaza, adica in final toata lumea se mantuieste, ceea ce nu este corect.

Si totusi, de unde stim ca Raiul este un concept dinamic in sensul ca situatia sufletelor de acolo se schimba? Sigur, Sf. Scriptura nu este singurul arbitru dupa care intelegem pe Dumnezeu, dar fara suportul Sf. Scripturi, totul devine speculatie, chiar si ceva scris de vreun sfant parinte din primele secole. De asta mi se pare un pic cam ipocrit sa le dai in cap catolicilor pentru purgatoriu (nu vorbesc de tine, Fani), cand de fapt ei si aduc destul de multe dovezi din Sf. Scriptura care sa sustina ceea ce sustin ei, dar apoi vin ortodocsii cu tot felul de teorii (vamile vazduhului, chiar si cea de mai sus), dar care nu se regasesc in Sf. Scriptura, si care pe alocuri poate se mai si bat cap in cap. Sau sa reduci totul la "totul este o mare taina." Dar oare chiar asa se ascunde Dumnezeu de noi?

[quote=catalin2;332417]Prin anii 1930 niste cercetatori aratau ca ceea ce spunea BC despre Sfantul Fotie si sinodul 879 era fals. Neavand ce face BC a recunoscut tot pe atunci ca se inselase, preluand niste date de la niste teologi catolici medievali, care considerau doar sinodul din 869.
De aceea acum BC spune ca Papa Ioan VIII l-a recunoscut pe Sf. Fotie cel Mare la sinodul 879, desi pana atunci sustineau ca a murit in schisma. In schimb nu se sufla nimic mai mult despre sinodul VIII ca se termina cu dogma.
[quote]

Va rog sa probati aceste alegatii.

Nu mai stiu, dar in orice caz nu a fost condamnat. Din cate imi amintesc, se spune ca este condamnata doar ideea exprimata ca o certitudine dogmatica ca toti se vor mantui. Or Sf. Grigorie isi spune doar o parere, spre deosebire de Origen. In plus, la Origen apocatastaza este legata si de alte teorii gnostice privitoare la preexistenta sufletului, la caderea sufletului in trup si altele.

Da, sunt de acord cu tine ca nu este corect sa atacam ideea catolica de purgatoriu pe temeiul ca 'nu are baza scriptuarica'.
Sincer, nu stiu, asa din burta, ce baza scriptuarica are epectaza sfantului grigore de Nyssa. A da, imi amintecs de ceva macar, el dezvolta teoria asta in cartea lui despre Moise, si foloseste intalnirile lui cu Dumnezeu pe muntele Sinai ca baza de pornire.

Si Parintele Galeriu ne spunea ceva similar despre cei mantuiti, care se vor apropia de Dumnezeu din ce in ce mai mult, de asemanarea cu El, de la un eon la altul, adica in "vecii vecilor". Deocamdata suntem in ziua a saptea, urmeaza ziua a opta dupa Apocalipsa samd la nesfarsit.

Cuvantul meu nu ajunge? Nu mint niciodata. :) Interesant e ca toate acestea sunt scrise intr-o revista greco-catolica, de fapt oficialul BRU in periada interbelica. Iar despre faptul ca BC spune ca Sf. Fotie a fost recunoscut puteti citi pe orice site catolic sau greco-catolic, inclusiv in istoria lui Ioan Bota de pe profamilia. Dar credinciosii preiau alte informatii, ca sa nu afle adevarul si astfel sa creada ce zice BC. Eu va sunt prieten, nu dusman. Iata link-ul, incepand cu pagina 8: http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigi ... 03_004.pdf
Se spune ca cercetatorii au descoperit ca Papa Ioan VIII l-a confirmat pe Sf. Fotie la Sinodul 879. Se mai spune ca greseala fusese preluata de la Card. Baronius din sec. XVI, si de Card. Hergenrother. Si acestora li se gaseste o scuza, s-au luat dupa Sinodul din 869 (considerat al VIII-lea ecumenic de catolici). Titlul cartii unuia din cercetatorii invocati in articol este elocvent: Dr. Fr. Dvornik: Le second Schisme de Photios, une mystification historique

Dar eu am mai scris despre Sinodul acesta, imi dau seama ca si acum am scris degeaba.

http://documente.bcucluj.ro/web/bibd....%2003_004.pdf

The webpage cannot be found






Dar se spune oare si de ce, la 20 de ani dupa sinodul din 869-870 (deci si dupa asa zisul Sinod din 879, la care Papa ar fi anulat actele Sinodului din 869), Fotie inca mai facea demersuri pentru anularea sinodului din 869 ? Din moment ce fusese deja anulat de catre un alt Sinod, confirmat de Papa, ce logica mai avea sa incerce anularea lui ?!

Dumneavoastra il sitati pe Dvornik, eu pot sa-i citez pe Venance Grumel si Martin Jugie; fapt este ca pozitia oficiala a Bisericii nu s-a schimbat.

Dumneavoastra ati folosit sintagma "BC a recunoscut" ceea ce este o mare .. neintelegere, ca sa nu spun astfel, din partea dumneavoastra, pentru ca BC nu este un cercetator sau altul de confesiune catolica. Aratati-mi documentul oficial al BC prin care s-a "recunoscut" si mai discutam.

:eek: Sincer, nu ai reusit sa citesti ce scriu si ceilalti? Ai numarat doar citatele fara sa vezi si ce contin ele, adica nicio legatura cu Purgatoriul?
Ai citit ce am scris eu (dau ce a scris si dianagroza)? daca da, ce ai inteles?
Ceea ce nu s-a scris e ca si teologi catolici sunt impotriva dogmei asteia si unii catolici nu o prea baga in seama. Nororc ca sunt ortodocsi care o accepta, chiar daca prin asta nu prea mai sunt ortodocsi.

Exista teologi catolici care sunt impotriva dogmelor Bisericii Catolice ? Nu cumva s-a exprimat si Papa impotriva Purgatoriului ?!

Scuze, am dat prescurtarea la link. http://documente.bcucluj.ro/web/bibd...20_003_004.pdf
Intrati pe orice site catolic sau greco-catolic si vedeti ce se spune depre Sfantul Fotie ce Mare (noi ii spunem si cel Mare), adica reabilitat de papa Ioan VIII. Nu il citez eu, e acolo in link. Ceea ce stiti dvs. sunt neadevaruri promovate de unii greco-catolici sau catolici. Cum dupa 100- de ani s-a aflat despre Sinod, probabil vor mai trece 1000 de ani ca sa se afle de catolici si ce s-a hotarat acolo. (condamnarea Filioque si egalitatea Romei cu Constantinopoulul).

Da. Desi nu va vine sa credeti sunt si catolici care iubesc adevarul (ma refer la teologi), nu doar ce spune BC orbeste.

M-am uitat si la citate, bineinteles, si vad legatura. In special au legatura cu faptul ca in Rai nu intra decat cel "cu inima curata" adica cu sufletul curat. Dat fiind ca mai toti care murim, nu murim fiind asemenea ingerilor, inseamna ca fie Raiul e aproape gol, si asa va fi, fie este o modalitate de curatare, de perfectare a sufletului dupa moarte. Mi se pare destul de logica ideea.

Iti dai seama ca ei nu sunt tocmai catolici, chiar daca le place sa se identifice asa. La fel cum teologi ortodocsi care nu sustin ceea ce Biserica Ortodoxa sustine nu sunt chiar ortodocsi, nu-i asa?

Exista si "catolici" care nu cred ca Papa e Papa, la fel cum exista si "ortodocsii" de la Noul Ierusalim, ai mamei Verginica.

Da, dar astia sunt teologi. Un nume ar fi P. Y. Congar. Daca o sa vorbiti si cu alti greco-catolici sau preoti greco-catolici o sa aveti si alte confirmari.

Dar sunt şi teologi ortodocşi care iubesc adevărul, nu ce predică vreun ieromonah Varzuvie mai ortodox ca mitropolitul. Cristian Bădiliţă este doar un exemplu mai cunoscut.

Pe orice site romano-catolic se vorbeste despre schisma lui Fotie, nu despre Sf. Fotie. Greco-catolicii au pastrat mare parte, daca nu chiar toti, sfintii ortodocsi.

Iata descrierea Sinodului 8 ecumenic, asa cum apare ea pe unul dintre cele mai mari site-uri de apologetica catolica de pe net:

Constantinople IV
869
Pope Hadrian II, 867-872
Emperor Basil, 867-886

Decisions: Recondemned Adoptionism; deposed Photius as patriarch of Constantinople, thereby ending the Photian Schism, but this did not completly remove disaffections between the West and the East (in 1054 came the final break, when the Eastern Orthodox Churches broke away from unity with Rome).

Eu cunosc doar unul singur ortodox, care chiar nu e teolog, a facut o alta facultate: dl. Badilita.

Cat mai prelungim discutia inutila? Acela e sinodul recunoscut de catolic ca al VIII-lea si anulat de suinodul 879 si Papa Ioan VIII. Cititi despre Sf. Fotie, nu despre sinodul gresit. O sa va ajut eu: pe site-ul profamilia, cartea (impartiala de altfel) a pr. Ioan Bota.
Fotie este readus în scaunul patriarhal şi apoi recunoscut de Papa Ioan VIII, cu două condiţii: să-şi exprime în public regretele pentru faptele anterioare şi să renunţe la orice activitate misionară în Bulgaria. Toate acestea Fotie le-a îndeplinit în conciliul din noiembrie 879/880, Papa trimiţându-i însemnele demnităţii patriarhale (paliul, toiagul etc.).

Peste 1000 de ani se va recunoaste si de BC celalte hotarari de la Sinod. Mai aveti rabdare atatia ani?

Si cine in afara de catolici il baga in seama pe Badilita. Dupa cum stiti si unii greco-catolici il privesc cu compatimire.
In primul rand Badilita nu are studii teologice. A facut facultatea de limbi straine, deci doar ca traducator poate fi amintit. A mai facut un doctorat la o tema de istoria crestinismului, deci tine mai mult de istorie.

Domnule, va multumesc din suflet pentru link si ii invit pe toti cititorii ortodocsi si nu numai sa citeasca articolul depre Fotie in intregime.

Va mai intreb o data - cum se face ca Fotie umbla de zor sa anuleze Sinodul din 869 dupa ce, chipurile, acesta ar fi fost deja anulat de Papa ?!

raspunsul e simplu: nu mai credeti tot ce cititi de oricine pe internet. Ca sa va dau un indiciu: de obicei sursele ortodoxe intotdeauna sunt corecte. Citit-le pe acelea mai intai. Aveti si o carte detaliata despre Sfantul Fotie

Va multumesc pentru sfat si va invit cu prietenie sa-l urmati si dumneavoastra. Apropo, pot sa-l aplic si raportat la postarile dumneavoastra ?


Va multumesc pentru ca m-ati facut sa zambesc la sfarsitul unei zile grele si a unei dispute care s-a incins cam prea tare :)

Povestea e un pic mai complicată. Văzându-şi fotoliul de patriarh ameninţat de un contracandidat, Fotie se adresează superiorului său, Papa de la Roma, pentru arbitraj. Ghinion. Hotărârea inapelabilă a Papei i-a dat dreptate contracandidatului său. Drept care Fotie s-a declarat în schismă şi nu a părăsit scaunul Constantinopolului, în desfidere faţă de judecata supremă a Papei, pe care tot el o ceruse.

Dar, pe Fotie ghinionul îl urmăreşte. Împăratul care l-a sprijinit în scaun şi care îl ameninţase pe Papa că trimite armata să-l caftească dacă nu îl sprijină pe Fotie, a murit. Probabil, asasinat, că aşa se transmitea puterea în Răsărit. Urmaşul lui, precum Băsescu de azi, i-a urmărit pe toţi favoriţii precedentului împărat. Fotie nu a făcut excepţie şi s-a văzut dat jos manu militari. Culmea e că Fotie îşi aminteşte iar de primatul papal, astfel încât papa trimite legaţi la Constantinopol să clarifice marea brambureală de acolo (chestie frecventă în primul mileniu, Balcaniul era şi atunci butoi cu pulbere). Are loc al 8-lea sinod ecumenic, care îl trimite pe Fotie la mănăstire. A mai urcat o dată pe scaunul bizantin, dar ambiţiosul ierarh va fi trimis a doua oară la mănăstire. Înainte de a muri a regretat faptele lui, plecând de aici ca un bun catolic.

Mai multe, aici: http://www.newadvent.org/cathen/12043b.htm

Cu placere, si eu am aflat despre link de la un preot greco-catolic. Dar doar asta e adevarat, restul sunt niste aberatii si neadevaruri despre Sfantul Fotie. Daca celalalt adevar a fost deconspirat, macar cu acestea sa mai ramana.
Si mai surprins o sa aflati ca si catolicii il considera sfant pe Sf. Fotie. In link-ul dat de dl. Mihnea la o discutie despre Filioque puteam citi pe un site catolic aceasta. Pentru ca Sf. Fotie apare trecut ca sfant la sfarsitul primului mileniu, deci inainte de schisma, e un sfant comun. Iata si comentariul meu, ca tot am vorbit de asta:

In continuare Pr. Lucaciu face o analiza partizana si denigratoare a vietii Sf. Fotie. E si o scuza, abia atunci se aflase adevarul, mai trebuia sa treaca o perioada pana sa se afle si amanuntele, inclusiv scrisorile Papei Ioan VIII care contrazic dogma infailibilitatii.
De exemplu, Sf. Fotie este acuzat de lipsa de iubire si de limbaj batjocoritor, folosind invective. Asta din cauza ca se citeaza ca Sf. Fotie numise Filioque (in opinia autorului invatatura propusa de Sf. Scriptura si de parintii apuseni si rasariteni, probabil pana atunci nu se facusera si cercetari asupra scrierilor parintilor rasariteni) o blasfemie, o absurditate, erezie. Daca ar fi stiut si ceea ce zicea Papa Ioan VIII in scrisoarea sa, aceste cuvinte ar fi fost doar o blanda mustrare. Caci iata ce zice Papa Ioan VIII, in citatul dat de mine: Pentru aceasta noi credem că nu trebuie a sili pe nimenea să părăsească acest adaos făcut la Crez, ci că trebuie a lucra cu cumpătare şi întelepciune, îndemnând putin câte putin a se părăsi de această hulire (blasfemie). Iar despre cei ce o propovaduiesc, tot Papa Ioan VIII: Noi declarăm că partea lor este cea a lui Iuda, pentru că au lucrat ca şi el, fiindcă dacă ei nu dau mortii însuşi trupul Domnului, totuşi sfâşie pe credincioşii lui Dumnezeu, care sânt mădularele Domnului, prin mijlocirea schismei, dându-i pe ei ca şi pe dânşii mortii veşnice, după cum a făcut nevrednicul ucenic.
Pare ceva mai bland Sf. Fotie. In continuare sunt analizate foarte partizan unele momente din viata Sf. Fotie, unele chiar neadevarate. De exemplu este acuzat de prigonirea adversarilor, de ucidere, iar la sfarsit se spune ca totusi SF. Fotie a luat apararea acestora, ba chiar a si scris o scrisoare Imparatului in apararea lui Ignatie.
Desigur, nu se putea sti atunci ca exista si sfintele moaste ale Sf. Fotie, moaste mirosind a mir ca a tuturor sfintilor ce au sfinte moaste.

Sunteti constient oare despre faptul ca scrisoarea Papei pe care o invocati este contestata ca fiind un fals ulterior ?

Eu as putea sa ma incadrez la cealalta parte. Sursele ortodoxe sunt cele mai corecte, eu ma inspir din ele, deci si mesajele mele au parte de un procent ridicat de adevar.
Oboseala...

Ati sarit peste partea cea mai importanta, sinodul 879 si recunoasterea de catre Papa Ioan VIII. Prca v-am mai scris ca nu avea cum sa regerete, din moment ce la sfarsitul vietii a scris cartea cunoscuta impotriva ereziei Filioque. De fapt si Ioan Bota spune un neadevar, Sf. Fotie nu si-a cerut iertare si Bulgaria a ramas tot la ortodocsi.

Argumentatie circulara, domnul meu :)

Despre asta am mai discutat la subiectul cu Filioque. Scrisoarea e trimisa de papa, deci nu avea cum sa fie falsificata ulterior de greci, e scrisul papei.
Oricum, nu are importanta, mai important e ca papa a probat hotararile sinodului, inclusiv condamnarea Filioque. Se pare ca a ezitat la recunoasterea egalitatii intre Roma si Constantinopol.

Ba are mare importanta. E trimisa de Papa pentru ca asa spuneti dumneavoastra ? Unde se afla aceasta scrisoare si care istorici/grafologi s-au pronuntat ca e scrisa de mana lui ?!

Pai daca asta nu e conceptie de tip juridic, sau chiar de tip mercantil.. Adica 'Doamne, eu iti trimit o rugaciune in euro, convertibila in dolari' sau 'iti trimit niste euro, da-mi pe ei ori mantuirea lui cutare, ori a lui cutare, cat iese la cantar'.
A spune ca o rugaciune facuta cu dragoste sa nu aiba nici un fel de urmari, sa fie imposibil sa aiba urmari, mi se pare ca nu se potriveste cu ceea ce stim despre dragostea si milostenia lui Dumnezeu.
Da, stiu, se poate ca rugaciunile noastre sa nu aiba urmari daca voia lui Dumnezeu este alta, spre binele nostru si al persoanei pentru care ne rugam. Eu de ex ma rog ca Dumnezeu sa vindece pe cineva foarte drag, dar poate Dumnezeu stie ca este mai bine pentru acea persoana (adica, pentru mantuirea ei, singurul lucru care conteaza pana la urma) sa nu se vindece, ci ori sa moara de acea boala ori sa o suporte cu credinta. Dar cand e vorba tocmai de mantuirea cuiva - caci ce altceva inseamna sa ajunga in rai acea persoana? - atunci mi se pare ca ar exista un singur motiv pentru care Dumnezeu nu ne-ar indeplini rugaciunile perseverente si venite din inima: daca persoana pentru care ne rugam nu vrea sa se mantuie, refuza mantuirea, chiar in iad fiind., cu toate incercarile lui Dumnezeu. Pentru ca Dumnezue respecta libertatea omului, chiar mana la moarte si neant. Da, asta se poate. Insa nu inseamna ca rugaciunea noastra nu opoate folosi in a-i misca inima chiar si acelei persoana, cine stie?

Nu, BO nu crede ca ele duc automat la mantuirea cuiva, ci ca pot ajuta. Cum exact, este o taina, pana la urma. Si da, chiar si pentru cei din talpa iadului. Nu s-a rugat Biserica si pentru Stalin cand a murit? Un apostat care a omorat milioane de oameni, si a torturat sute de mii?
Existsta multe marturii in acest sens. Exista chiar un text in care se spune ca sf. Iisac Sirul s-a rugat atat de fierbinte pentru mantuirea unui diavol incat acesta s-a retransformat in inger.

Pai, am mai spus si eu, si Costel, ca ideea mertitelor, a satisfactiei, a indulgentelor sunt de tip juridic; ba chiar mercantil.

Pai, la noi tot cam asa e: noi credem cu certitudine dogmatica ca rugaciunile noastre folosesc tuturor celor adormiti, in orice stare s-ar afla ei.

Da, exista si in ortodoxie aceasta distinctie, insa ea joaca un rol mult mai putin important decat in BC. Ea are mai mult un rol pedagogic. Este bineinteles folositor sa iti dai seama ca nu este chiar acelasi lucru a te supara pe cineva sau a ii infige un cutit in spate. Dar pe de alta parte, in BO se vorbeste mai ales despre starea de pacat in general, care este comparabila cu o boala. In ea se masoara departarea noastra de Dumnezeu. Nu se masoara cu masuri omenesti aceasta stare, ci numai Dumnezeu stie, si ne poate ajuta sa ne dam seama, de cat de grave sunt lucrurile pe care le facem pentru mantuirea noastra proprie. Deci, chiar spoibvedindu-ne, ramanem pacatosi, numai ca prin milostivirea lui Dumnezeu si puterea sfintelor taine, ne curatam incetul cu incetul.

Nu, eu personal nu sunt anticatolica din start, sunt gata sa accept oricand ca anumite lucruri care ne despart sunt in mare parte construite. Am mai spus asta. Insa cred ca ceea ce ne desparte este o anumita conceptie asupra lucrurilor, un mod de a le privi - am inteles totusi ca si in BC exista alte feluri de a privi lucrurile, la sfinti si mistici.
Desi, daca ma uit la anumiti ortodocsi, pot spune ca sunt ortodoxii si ortodoxii, si a patruns si in ortodoxie destula conceptie juridica. Numai ca macar nu este dogmatizata, deci te poti strecura pe langa ea. Daca parintele Cleopa are in scrierile lui despre viata de apoi parti absolut neacceptabile (pentru ce am inteles eu din ortodoxie), putem spune ca isi exprima parerea proprie sau foloseste imagini bune pentru un anumit auditoriu, si nu trebuie luat in mod absolut. La fel si parintele Arsenie Boca cand spune ca 'Dumnezeu iarta dar nimic nepedepsit nu lasa' - mi se pare de influenta juridica, este parca direct coborata din doctrina satisfactiei.

Grafologii sunt Gheorghe si Ion.:) Va dati seama ca nu stiu niciun grafolog, trebuie sa mergeti la Constantinopol sa aflati mai multe informatii. sau sa mergeti la surse. De exemplu, din cate stiu, scrisoarea e data intr-o carte despre viata Sfantului Fotie. Acolo gasiti sursa, si daca nu e cea finala va trebui sa o cautati si in acea carte. Iata raspunsul dat de mine la Filioque: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=132 Si acolo apare si de unde s-a luat informatia ca ar fi falsa.

Pt. Fani71:

Dar oare nu neaga o asemenea conceptie insasi responsabilitatea personala ?

"Pot sa fac orice pacate, daca am noroc sa se roage unii pentru mine, ajung oricum unde trebuie, asa ca, da-i cu sticla, da-i cu pusca, da-i cu femeile (sau barbatii, sau amandoua) si cu injuraturile la adresa lui Hristos".....

Pe de alta parte, nici viziunea "juridica" nu este dogmatizata in BC, este doar rezultatul unui anumit model cultural. Catolicii rasariteni nu impartasesc neaparat aceasta viziune.

Nici eu nu o impartasesc, desi sunt jurist de profesie si romano-catolic :)

Doamnă, cei din iad nu refuză mântuirea. E aşa de nasol acolo, încât ai face orice să ieşi. Dar nu prea poţi. Recitiţi parabola cu bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr şi spuneţi-mi dacă impresia dv e că bogatul nemilostiv nu iese fiindcă NU VREA să iasă.

Referitor la Stalin. Să presupunem că omul a ajuns în iad (ceea ce, de fapt, nu ştim). Credeţi că a stat în iad vreo opt ore, până ce BORu s-a rugat pentru el, după care a trecut în Rai ?

Eu nu cred că diavolii se retransformă în îngeri. În mod autentic, nu cu aparenţe vreau să spun. Dv, sincer, credeţi aşa ceva ?


În aceeaşi logică, şi ideile de: vinovăţie, pedeapsă, iertare, judecată, martori, apărători, acuzatori, vămi, etc, toate folosite de BOR, sunt exact de tip juridic. În realitate, ştiinţa dreptului a împrumutat multe lucruri din morală şi operează cu concepte morale. E adevărat că ştiinţa dreptului a fost incomparabil mai dezvoltată la Roma decât în oricare parte a lumii antice, de aici impresia că termeni cu aparenţă juridică sunt recurenţi în discursul teologic apusean.
Asta îmi aminteşte de concluzia unui forumist, că Papa lucrează cu simboluri sataniste, deoarece unul dintre simbolurile papale este crucea inversată. În realitate, alţii iau simboluri creştine şi le denaturează sensul. Să nu le mai folosim ? Să nu mai folosim termenul de "tovarăş" fiindcă a fost folosit de comunişti ?



Mereu deplâng lipsa de claritate a doctrinei ortodoxe. Stare de boală dau păcatele uşoare, că celelalte dau stare de moarte, nu de boală. De fapt, lucrurile sunt foarte simple şi limpezi, doar că noi le bramburim, zicând că sunt taine şi că numai Dumnezeu ştie. Ştim şi noi, foarte bine, să deosebim păcatele. Cum vă închipuiţi că Dumnezeu a lăsat în ceaţă mai bine de un milard de catolici şi nu a transmis Bisericii criteriile de deosebire între păcat venial şi păcat capital ?



Aveţi ceva cu concepţia asta juridică. Ce e aşa rău, doamnă ? Probleme cu justiţia în trecut ?