"Când femeia rămâne însărcinată, atunci cel mai bun lucru este să înceteze imediat contactele sexuale sau dacă nu pot, să le reducă cât se poate de mult... pentru că se pricinuieşte pagubă duhovnicească. Embrionul participă şi el de nevoie la plăcerea pe care o simte mama lui, şi astfel încă din pântece dobândeşte patimă.

Există prunci care sug şi care se aprind trupeşte, în timp ce există tineri de 18-20 de ani care au o nepătimire, şi nu sunt războiţi de trupul lor. Cui se datorează această diferenţă? Stării duhovniceşti a părinţilor. Este moştenirea duhovnicească. Vezi, părinţii nu lasă moştenire copiilor lor numai case, ogoare, ci le lasă moştenire şi patimile sau virtuţile lor". (Atanasie Rakovalis - "Părintele Paisie mi-a spus..."

Când femeia este însărcinată
 

10. Femeia, când este însărcinată, trebuie să fie liniştită, să citească
Evanghelia, să se roage, să spună rugăciunea lui Iisus. Astfel se sfinţeşte şi copilul.
Încă de acum începe educaţia copilului. Să fii atent să nu mâhneşti pe cea
însărcinată sub nici un motiv.
1 1 . (Când femeia mea aştepta copilul).
- Caută să nu o superi în vremea aceasta cu nimic. Să fii foarte atent!! Să-i spui să
rostească rugăciunea lui Iisus şi să psalmodieze. Aceasta va ajuta mult
copilul! Nu numai acum dar şi mai târziu.

Atanasie Rakovalis - "Părintele Paisie mi-a spus..."

12. Când s-a născut copilul meu, auzeam de la medici, prieteni, rude, diferite păreri despre alăptare. Cei mai mulţi aveau părerea, şi chiar ne constrângeau să o facem, că este bine să oprească alăptatul după câteva luni. Stareţul avea o părere diferită şi deja o exprimase cu tărie. Când l-am întrebat referitor la aceasta, mi-a spus: Nu, binecuvântatule, să alăpteze în continuare copilul, căci laptele mamei este cel mai bun. Este şi medicament şi astfel nu se îmbolnăveşte copilul. în satul meu femeile alăptau copiii până la cinci-şase ani. Astfel copiii nu sug numai lapte, ci sug şi dragoste şi afecţiune şi gingăşie şi siguranţă, devenind puternici în felul acesta şi sufleteşte. Astfel când se măreau copiii, deveneau puternici şi îi prindeau pe ţeţi* cu o mână. Alăptarea înseamnă multe lucruri, nu este numai laptele.
Atât timp cât femeia alăptează, cu greu rămâne însărcinată. Este o protecţie firească şi pentru mamă de a nu rămâne îndată iarăşi însărcinată. Alăptarea este cea mai bună.
- Cât timp să alăpteze. Părinte?
- Cât poate de mult. Trei-patru ani.
Femeia mea lucra şi de aceea obosea mult. Se îmbolnăvise şi slăbise mult.
Toţi (doctorul, mama, soacra, prietenii) o constrângeau, o sfătuiau să înceteze alăptarea. Am mers din nou la Stareţ şi l-am întrebat iarăşi despre acest subiect. Stareţul s-a oprit puţin, a cântărit situaţia şi a spus:
- Să alăpteze cel puţin până ce copilul va împlini doi ani. Cei doi ani erau limita cea mai de jos, dar absolut necesară recomandată de Stareţ!

Atanasie Rakovalis - "Părintele Paisie mi-a spus..."

Cunosc un caz asemănător, în care soţul a preferat să plece în străinătate 1 an şi să muncească acolo.
Copilul s-a născut sănătos, apoi relaţia lor a fost şi mai apropiată.
În plus, au reuşit să scape de datoriile pe care le aveau la bănci.

Dând voinţă, iei putere. Renunţând, dobândeşti.

Corect; acel unul(rezultat din soț și soție) este chiar copilul.

2 probleme la toata argumentarea asta:
a) realizarea faptului de a fi insarcinata tine ceva timp, timp in care femeia mai poate face niste chestii cu sotul(totul in scopuri procreative, desigur :)) ).
b) caracterele sexuale primare apar mai tarziu, deci imi explici si mie cum se transmite sexul la copil?

Recomandările sunt date a se întrerupe activitatea sexuală din momentul când apar semnele femeii că ar putea fi însărcinată. Nu trebuie să privim lucrurile distructiv, ci constructiv.

Nu prea înţeleg ideea, poţi să fii mai explicit?

La un caz de genul asta sunt altele zeci cazuri de familii destramate si copii cu probleme.

Pai daca ei nu vor sa se "impreuneze" in timpul sarcinii, normal ca nu o sa-i oblige sa faca contrariul.

Dar s-ar putea ca parintele in cauza sa nu fie de acord ca aceasta restrictie e musai cum zic unii.

Eu despre asta am intrebat - care e parerea duhovnicului: asa le-a cerut el sau si-au asumat singuri acest "canon" desi nu le-a cerut-o expres.

Asteptam un raspuns de la persoana in cauza.

Da,dar nu spune nimeni ca zecile alea de cazuri ar da pe-afara de moralitate,principii religioase sau iubire de Dumnezeu...

Ca daca ar fi asa,s-ar gandi de doua ori sa-si lase de izbeliste familia.
Adevaratele dileme se nasc in sufletul celor care Il pun pe Dumnezeu in centrul existentei lor,ca in acest exemplu al persoanei care a deschis topicul.

Pai tocmai, faptul ca familia a stat despartita nu e o garantie a bunei intelegeri si succesului, ci dimpotriva.

Deci fă-mă să înţeleg mai bine...sunt părinţi care ar recomanda contrariul?...bineînţeles când lucrurile stau bine adică unul dintre soţi nu are o predispunere la cădere în alte păcate.

Biologia dezvoltarii prenatale
Miracolul vietii-reproducerea umana
Martor ocular-generatia viitoare
Va recomand sa urmariti cum se dezvolta un copil in pantece, e bine de stiut, chiar daca sunteti femei sau barbati.

La 25-48 de ore sarcina se poate confirma printr-un test de sarcina numit in engleza "early-test pregnancy". Mai sunt unele care indica sarcina la 5 zile de la conceptie si cele mai des intalnite sunt cele care arata la 10 zile.

In 2-3 zile se face nidarea zigotului. După aşezare (nidaţie) începe şi transferul de hrană prin vasele sanguine.Daca mama este atenta la simtome, la modificarile corpului, tine evidenta menstrei nu poate sa nu observe ca e insarcinata in maxim 3-4 saptamani.

Doar mamele care nu doresc, neaga, fac in sfarsit un test de sarcina dupa 2-3 luni ca sa afle ca sunt cu copil. [am avut o prietena care tot asa, nu vroia sa fie insarcinata, si eu singura am observat schimbari la ea: sanii ii crescusera si mameleonul si-a schimbat culoarea, a inceput sa puna putin pe abdoment, menstra nu ii venise si ea tot zicea ca nu e insarcinata si amana sa faca acel test, si l-a facut pana la urma cand era in 3 luni. Deci nu dureaza mult pana apar simptomele si primele schimbari ale organismului.]

Deci, dupa prima luna-max.- de sarcina femeia deja stie, deci poate sa inceteze a mai intretine relatii, ptr. ca fecundarea a avut loc deja si cand scopul impreunarii nu are finisare, cum se numeste ce faci?

Organele sexuale nu se dezvolta primele, dar creierul da-pe langa altele, cum ar fi inima . Si de la creier pornesc toate. Copilul are memorie acolo unde este, desi noua ni se pare ca nu. Daca a avut o sarcina neplacuta si a avut o nastere la fel, o sa il afecteze cand creste. Si mama cand este insarcinata isi traieste indirect propria nastere. Cand copilul se naste, mama si bebele sunt la fel de fragili, de aceea femeia cand este insarcinata si dupa nastere are nevoie de intelegere,atentie si pace.(pe acest subiect va recomand sa vizionati acest filmulet:Maternologia în mărturii- Partea I ) (bine ar fi ca in Ro sa fie ca in Franta, unde tatal are voie sa stea langa mama cand naste si mama si tatal au voie 2 ore cu copilul imediat dupa ce se naste, ceea ce este f.bine; tatal vede prin ce trece mama, ia parte la nasterea propriului copil si il va face sa intealga mai bine prin ce trece mama, iar apoi, in cele 2 ore, se va forma o relatie intre mama-copil-tata de nedespartit)

9 luni de zile + 3 luni dupa nastere (minimul indicat de medici, caci organismul mamei are nevoie de timp sa isi revina, cateva zile pana uterul isi revine la marimea initiala, pana i se fixeaza oasele inapoi etc.) nu este mult sa stai in abstinenta, mai ales daca esti deja obisnuit cu abstinenta de dinainte de casatorie, cu postul si Il pui pe primul loc pe Dumnezeu si sanatatea sufleteasca si fizica a copilului. Nici un medic, mai ales daca nu este credincios sau este ateist-adica majoritatea- nu o sa iti spuna cum afecteaza relatiile intime duhovniceste copilul, o sa zica doar de sanatatea fizica si atat.

Mama este insarcinata, mama il poarte in pantece, mama simte cum creste acea viata in ea asa ca mama ar trebui sa aibe dreptul sa spuna daca doreste sau ba sa intretina relatii, nu ar trebui fortata de catre sot pe motiv ca are autoritate asupra ei. Daca mama nu vrea ar trebui sa i se respecte decizia, nu sa fie santajata emotional. Sotul poate face acest "sacrifiu" ptr. mama si copil, caci in mod normal sanatatea sufleteasca ar trebui sa fie pe primul loc la el, nu placerile fizice egoiste. Femeia insarcinata ar trebui protejata, iubita, ingrijita caci este sentibila si daca se mahneste copilul simte tot, ar trebui sa i se ofere tandrete nu sa fie batuta la cap si constransa sa faca sex ptr. ca asa vrea sotul. Dar doar ptr. ca asa ar trebui nu inseamna ca se si intampla. Mai nou sotia nu are dreptul sa zica nu la sex caci este proprietatea barbatului. Exista abuz sezual si in casatorie, sunt femei constranse si duse de iubitii/sotii ei de mana sa faca avort, sunt femei abandonate ptr. ca vor sa mai faca un copil etc.

Banuiesc ca barbatul nu poate intelege pe deplin ce simte mama cand este insarcinata, de aceea nici nu ar trebui sa ii dicteze ce sa faca si ce sa nu faca cand este insarcinata. Stiti cum se spune, mama isi iubeste copilul si devine mama de cand afla ca e insarcinata, iar tatal cand il vede ptr. prima oara. Se pot concentra 9 luni pe relatia lor sufleteasca, sa invete sa se iubeasca sufleteste nu doar trupeste. Pot face o gramada de chestii romantice care sa ii aproprie si sa isi exprime iubirea unul fata de celalalt. Asa fac si cei care sunt pro-avort, gasesc scuze sa faca ceea ce fac, ca este doar o celula, ca sunt doar tesuturi animalice (tot un barbat a zis asta).

Abstinenta ptr. cele 9 luni de sarcina + 3 luni min dupa nastere este ceva normal si benefic ptr. copil. Doar daca arde si nu se poate altfel atunci sa se invoiasca, decat sa se ajunga la preacurvie. Dar una e o invoire de 2-3 ori alta e saptamanal. Sunt sigura ca sotul nu moare daca nu face sex, n-am auzit niciodata sa moara un barbat din lipsa. Se poate daca se doreste si cu siguranta Domnul si Maica Domnului o sa ii intareaca pe amandoi sa reziste, mai ales ca in pantece creste bebele creat si dat in dar de Dumnezeu. Nici un duhovnic nu o sa fie impotriva acestui lucru. Daca te duci la duhovnic si ii spui: dorim sa pastram sarcina curata - o sa fie de acord, o sa va dea binecuvantare. Daca te duci la duhovnic si te miorlaiesti ca 'vai, nu vrea sotia sa facem sex 9 luni si eu mor', atunci tot posibilul duhovnicul va cauta o solutie care sa incape si lupul si varza, dar asta nu inseamna ca va fi solutia ideala .Priviti sarcina din punct de vedere duhovniceste, nu medical.

Mama,cat timp este insarcinata, are dezlegare la Sf.Impartasanie ptr. copil si ptr. ea-stiti de ce, nu mai dezvolt- si poate sa se impartaseasca saptamanal. Ei, cum sa te duci tu sa iei Sfanta Impartasanie cand te-ai impreunat cu sotul? Mai ales ca se stie ca trebuie abstinenta 3 zile inainte de impartasanie, 2-3 zile dupa! Sunt duhovnici care nu dau dezlegare la post ptr. unele femei insarcinate, si credeti ca vor da dezlegare la desfranare? Numai si numai daca n-ai cu cine sa te intelegi, dar jerta sotului unde mai este?

“Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.” (I Corinteni 13,4, 5,7).

Ce bine ar fi ca lucrurile sa fie asa simple si toata lumea sa le inteleaga asa..
In realitate, si sexul si omul sunt lucruri mai complexe decat "impreunarea".
Poate ai sa afli asta candva ;)

Da, sunt sigur ca iti aduci aminte multe lucruri din primul an de viata, ce sa mai vorbim inainte de nastere.

Intotdeauna sarcina si nasterea sunt niste evenimente extrem de placute, rareori se intampla altfel.

Bagi mana in foc?
Asta e oare e problema/solutia la familia moderna?

Care medici? Eu nu am auzit.
3 luni ar trebui eventual sa stea si la pat?

Pai nu o sa-ti spuna pentru ca nu exista studii in acest sens iar dpdv duhovnicesc - parerile sunt impartite, daca poti bine, daca nu - decat sa ajungi de la maxima virtutii la apogeul decaderii..

Doar unul? Si celalalt?

Corect, amândoi...mă gândeam mai mut la bărbat...căci mă gândesc că la femeie e mai greu să cadă, fiind însărcinată. :1:

Deci, când nu există riscul acesta, ca amândoi să nu cadă, sunt preoţi care să nu fie de acord cu această idee?

Adică are ea dreptatea ei, dar, totuși, te... ”delimitezi”?
În lincul de mai jos(acum 4 luni) aveai altă concepție:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...548#post438548

Tehnic vorbind, nu e greu deloc...

Aiurea, doar am zis si mai inainte ca daca nu vor, doar nu o sa-i oblige sa...esti culmea, cum poti sa te gandesti la asa ceva? :21:

Ideea era alta...daca unul nu vrea si celalalt da..atunci e mai problematic..care cedeaza si de ce?

Idealul pur teoretic ar fi ca cei doi sa nu aiba nevoie de sex decat pentru procreere.

De la ideal la partea practica e un drum mai lung.

Planning -ul familial in afara abstinentei este adevarata problema - poarta cu el o doza de vinovatie, dar care nu este neaparat un pacat in sine - depinde si de context.

Planingul familial care deriva din comoditate - ai un singur copil si nu vrei sa-ti bati capul cu altii ca esti prea comod, ai mai degraba nevoie de bani pentru mofturi personale decat sa cresti sfinti pentru Dumnezeu - cred ca este pacat.

Cand ai deja 4 copii si e greu sa le oferi atentia de care au nevoie iar cei din jur abia fac fata situatiei nu doar fizic ci si spiritual - atunci problema se pune, cred eu, altfel.

Pacatul catolicilor este ca inlatura total vinovatia planning -ului, dand in schimb binecuvantare sub un pretext fals - e ok folosind doar acea metoda contraceptiva, chipurile "naturala".

In ortodoxie, poate fi cel mult ingaduinta, in cazuri particulare, dar in nici un caz binecuvantare.

Dar tu ai viziunea ta particulara (chiar foarte, straina de B.O.) asupra casatoriei asa ca e mai dificil de ajuns la o intelegere comuna pe tema asta. :68:

Depinde de voință cât e drumul de lung, dar dacă Idealul Îl precizezi ca fiind pur teoretic atunci ”drumul” e prea lung.

Sf. Iosif te contrazice; sau și el e pur teoretic?

Păi ar trebui să nu cedeze cel care se fereşte de păcat. Tu probabil o să vii să-mi spui că atunci celălalt oricum o să cadă. Şi atunci ce e de făcut?

Eu te-am întrebat, pe baza afirmaţiei asteia:

Vroaim doar să mă edific. :1:

scuze de offtopic
 

Oameni buni, pe un alt topic, cineva in nevoi si in necazuri isi striga durerea cu lacrimi de mama, sperand ca intr-un spatiu virtual ca acesta, unde se pune atat de mult pret pe iubirea de Dumnezeu si de oameni, sa se gaseasca cine s-o auda.

„Azi 29 august ,am facut analize de singe Rebeccai ,anemia ei cronica este foarte grava si continua sa fie sedata ca sa nu faca niste spasme din aceasta cauza ,sa nu se repete crizele de epilepsie din cauza anemiei.Medicul hematolog mi-a dat o reteta cu o injectia care trebiue administrata cit de repede care se numaste FERINJECT,...PRETUL EI ESTE DE 540 DE L;EI daca nu se administreaza in cel mai scurt timp este posibil sa faca LEUCEMIE ,...in numele dragostei fata de D-zeu si a SFINTEI FECIOARA MARIA INCERCATI SA MA MAI AJUTATI CEI CARE PUTETI VA ROG DIN SUFLET,.......Doamne ajuta,....

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...562#post467562

Buna sesizare Delia!
Te salut!

nu e bun linkul....

Pacat este si cand din cauza ultra-infranarii tale il impingi pe celalat in pacat, deci...

Era vorba de acord ca principiu, cu ideea in sine.
Ma bucur ca s-a inteles.

Reluand oarecum si detaliind - cand unii incearca sa fie prea virtuosi - de ex. vor sa tina post negru 2 saptamani, ceva atipic si parintele sesizeaza callderea in mandrie, trebuie sa le interzica asa ceva.

Nu e cazul insa cu postul trupesc..ar fi penibil sa li se interzica abstinenta daca cei doi sunt de acord si nu apare un pericol major..

Insa ar fi la fel de penibil ca cei doi sa cada de acord in privinta abstinentei si peste o luna ea sa vina si sa reclame ca el a inceput sa vina tarziu acasa si miroase a parfum (nu barbatesc).l

N-am zis ca e pur teoretic.

Care Sf. Iosif si ce zice?

1) dar pana atunci mama mai face sex de cateva ori, deci se umple copilul de patima, daca o luam pe logica asta. Si cum sa nu fie distructiv, daca pornim de la premiza ''nu o face, ca nenorocesti copilul pe viata''.

2)Cum afecteaza sexualitatea copilului, cand el in momentul ala nu are sex(biologic, nu genetic), mai ales ca in timpul sarcinii, organismul feminin e cor discordant de hormoni.

Recitește ce-ai scris.

Ăla care în înșiruirea de la David la Iisus era ultimul și care și-a luat de nevastă pe Fecioara Maria; ăla nu zice, ci face.

Pericol major?
Adică nașterea vreunui virtuos?

Lucrurile drepte și firești au devenit penibile și invers lucrurile penibile au devenit normalitate.

Ce ușor găsim scuze. Mie mi se pare penibil ca femeia indiferent de starea ei (însărcinată în cazul de față) să stea cu picioarele desfăcute la comanda bărbatului, ca deh el nu poate să se abțină, e bărbat și lui îi se cuvine totul. Bărbatul nu poate face nici un efort? Îți spun eu că poate, dar nu vrea, dar ce mai ușor să te abții sau să-ți satisfaci plăcerea? Totul pleacă din creier și din voința noastră. Este normal dacă bărbatul se gândește numai la sex să fie muncit de aceată patimă. Cum poți ca tată să mai dorești așa ceva când soția poartă în pântec pe fiul/fiica ta? De aici putem foarte ușor trage concluzia că nici la nivelul animalelor nu ne ridicăm. Uităm de recomandarea părinților noștri ca în timpul sarcinii soții să trăiască în curăție sufletească și trupească, rugăciune și spovedanie, mama să se împărtășească des.

Îmi amintesc de o întâmplare a Părintelui Paisie Aghioritul care o dată încercat fiind de patima desfrânarii acesta și-a dat cu toporul în picior iar în gând își spunea că mai bine moare decât să săvârșească păcatul. Câți dintre noi mai luptăm așa cu păcatul?

Viața Sfinților Părinți Ioachim și Ana ar trebui să o amintim și să îi luam drept exemplu. Corect ar fi să nu ne mai luăm după instinctele noastre nici măcar animalice și nici după ce spun doctorii, care, unii dintre ei recomandă sexul în timpul sarcinii.

Nota sufletească dominantă în familie, cu deosebire din vremea sarcinii, şi mai ales a mamei, va fi caracteristica întregii vieţi a urmaşilor. Acum că există posibilitatea să fie câteva împreunări peste sarcină, dar din neștire, până la apariția semnelor mamei...aceasta nu va fi decisivă, ci nota dominantă va fi decisivă, adică purtările soților din timpul celor 9 luni. M-am referit la faptul că tu gândești distructiv...eu am precizat că de la apariție semnelor să nu o mai facă.

Toate stările trupeşti şi sufleteşti ale mamei în timpul celor nouă luni, se întipăresc în copil, ca tendinţe sau predispoziţii, pe care copilul le va avea pentru toată viaţa.

Nu e un argument.

Poate.
Sunt unii/unele care nu vor si atunci ce faci?
Il lasi pe celalalt cu frustrarule lui, ca tu esti ala virtuos deci ai dreptate?


Gandire simplista/reductionista.
1. Varsta, starea hormonala - au un cuvant greu de spus.
Pentru cei mai in varsta sau cei care sunt pe "hipo" cu hormonii, ai dreptate - probabil doar pornografia explica anumite apucaturi.

2. Si femeia poate fi muncita in egala masura.

Vesnicul (pseudo)argument.

Stii ca sunt animale care isi maninca progeniturile, imediat dupa nastere?
Printre multe alte chestii..

Recomandarea.

Pai aia care lupta asa, mor prematur.. :)

Tu le-ai spune unor tineri din ziua de azi ca asa trebuie sa lupte cu pacatul..
Nu te gandesti ca mai ales dintre tinerii care au problemele specifice varstei, unii ar putea-o lua ad-literam si intr-un context nefericit..

Nu context idealul, ci afirm ca realitatea e mult mai complexa.

asta e problema. Am citit cartea, si incerca in anumite locuri sa para o teorie stiintifica, existand chiar un addendum la sf care incerca sa o prezinte astfel. deci este o ''teorie spirituala'' sau una biologica?
Si daca e, avem alti duhovnici din strainatate neromani care sa o sustina?