nu, nu era scurtata, din contra.
utrenia, de ex, era lungita la maxim.
se cantau aproape toate cantarile din Minei si din Catavasier.
iar dupa Liturghie cineva citea vietile sfintilor din Minei, apoi se citea predica zilei a lui X parinte, apoi predica propriuzisa a parintelui, minim 30-45 de minute.
cu alte cuvinte incepeam la 7.00 si terminam dupa 13.00.

Da , cam cu 30-45 de minute mai mult ca la " noi" , asta ca sa fim in ton cu "ceasul in Biserica " . . .:1:

"Prezenta ceasului in Biserica nu este tocmai potrivita, daca tinem seama ca ceasul ne articuleaza in chip obligatoriu timpului veacului acestuia trecator, iar ceea ce se intampla in biserica ne articuleaza vesniciei.

Este binecunoscuta expresia timpul liturgic prin care se incearca a se exprima tocmai starea de transfigurare a timpului istoric sau de impartasire a acestuia de esnicie, de ceea ce este netrecator, neschimbator, nestricacios. Expresia incearca sa faca diferenta intre timpul care marcheaza curgerea vietii noastra cotidiene si pe care ni-l indica foarte exact ceasul si timpul petrecut in biserica, care in mod necesar este altceva.

E de prisos sa spunem ca privind intamplator ceasul - asezat nefericit in fata tocmai pentru a putea fi vazut de credinciosi - observarea orei ii poate genera oricaruia dintre noi fel de fel de ganduri, toate legate de trecerea timpului si de grijile lumesti: e devreme inca..., este tarziu, voi intarzia, trebuie sa plec inainte de predica etc. (...).

Lumea noastra e plina de ceasuri: la mana ceas, la telefonul mobil ceas, la calculator ceas, la radio ceas, la televizor ceas, la bordul masinii ceas, pe strada, ori unde-ti intorci capul, ceas...! Suntem asediati realmente de ceasuri. Poate ca ar trebui ca in biserica sa scapam de teroarea ceasului.

In fond, ar trebui sa ne intrebam la ce foloseste prezenta unui ceas in biserica. E evidenta utilitatea ceasului la scoala, la gara sau la autogara, in piete sau intersectii si, desigur, in multe alte locuri si imprejurari. De ce ar fi util un ceas in biserica? Sigur ca exista oarecari utilitati. Ma interb insa, daca nu cumva, acestea sunt mult mai mici decat pagubele pe care le produce si daca, nu cumva, ar fi mai ziditor pentru noi, ca macar atunci cand intram in biserica sa ne sustragem presiunii timpului si stresului pe care acesta il presupune, tocmai uitand de ceas (Pr. Constantin Coman, Ceasul in biserica sau "toata grija cea lumeasca sa o lepadam")

Ce bine ar fi sa fie doar ceasul , "semn de impolitete " , caci multi vin la sfarsitul intalnirii cu Hristos , doar la miruire ! Se poate da vina pe ceas , pe lipsa acestuia din cauza acestei "intarzieri " ?

Noi n-avem ceas şi nici nu ne trebuie, fiindcă mai toţi credincioşii au habar de tipic iar plimbările în timpul slujbei, afară-inăuntru sau pe la icoane sau moaşte, nu sunt tolerate. E un pic de vânzoleală în momentul Împărtăşaniei dar aceea face parte din bucuria unirii cu Hristos şi întreolaltă, e binecuvântată pentru că e comuniune şi bucurie eclezială.

Legat de timpul liturgic, Parintele Diacon Ioan Ica jr. remarca minunat in cadrul unui curs, faptul ca procesiunile in jurul bisericii (la Slujba Prohodului Domnului sau cel al Maicii Domnului, la sfintirea bisericii) nu se fac in sensul mersului acelor de ceasornic, ci in sens invers.

Mersul Bisericii spre Eshaton se face intr-un "rastimp", intr-un fel, contra timpului istoric. Daca ne-am imagina timpul ca o spirala, atunci timpul istoric ar fi forma lui descendenta, care tine a ne indrepta catre nefiinta, in timp ce timpul liturgic, este forma sa ascendenta, ce ne poarta catre vesnicia lui Dumnezeu. De aceea, impreuna cu Hristos, crestinul nu este sub timp, ci peste timp.