Eu stiu ce zici. Si sunt sigura ca asa este. Dar oricum n-am zis sa fie relaxare completa, am zis echilibru. O combinatie intre control si libertate. Voiam doar sa spun ca n-ar trebui sa existe prea mult stres pentru ca nu e deloc in favoarea a ceea ce urmaresc.

Sfintii Ioachim si Ana
 

Sophia
Cred ca nu ai inteles ce am vrut sa spun, poate nu am scris ce trebuie. In traditia bisericeasca Sfintii Parinti sarbatoriti astazi sunt considerati ocrotitori pentru cei ce isi doresc copii. Si stiu cel putin un caz in care citirea acatistului lor 40 de zile a dat roade.

In al doilea rand, exemplul dat arata planul lui Dumnezeu cu fiecare. Prietena de care vorbeam voia sa nasca copii si nu putea si a fost obligata de imprejurari sa infieze acele fete. Dumnezeu stia ce face cu ea. Deci, e vorba de nadejdea pe care ne-o punem in Dumnezeu. Cine ar fi crezut ca Ioachim si Ana vor face copil la 80 de ani. Doar ei! Pentru ca-si puneau nadejdea in Dumnezeu. S-au afundat in post si rugaciune si Dumnezeu le-a raspuns cum nu ar fi sperat nici in cele mai frumoase vise.

Dumnezeu sa va binecuvinteze!

De ce trebuie ca acea dragoste sa fie doar carnala? Daca e si trupeasca, nu inseamna ca este limitata la trup. Omul face dragoste cu persoana de langa el (sot/sotie), nu cu trupul ei/lui. Asa ca persoana e mai mult suflet decat trup, insa nu numai suflet, ci si trup. Ambele sunt implicate in dragostea trupeasca. Prin urmare, nimeni nu te obliga la a face dragoste "carnal", sau a rosti un cuvant de rugaciune sau un gand la Dumnezeu.

Sotia oare s'ar bucura sa stie ca pentru tine, acel moment, este "dragoste carnala" ?

Am prietena, nu sotie. Si da, in trecut totul insemna pentru mine dragoste carnala. Dar acum, stiu ca acest lucru inseamna pacat, a face sex/dragoste inainte de casatorie e pacat!

E greu, prea greu sa ma retin dar numai cu ajutorul lui Dumnezeu putem sa trecem peste ispite!

Eu vad ca generalizezi. Daca tu nu vezi, e problema ta.

Dar daca tot vrei un raspuns, da, eu aveam aceste ganduri si cum am mai zis si acum se mai intampla!

Te simti mai implinita acum ca ti-am raspuns? :)

Hmmm, windorin, cum il facem pe Antonio sa inteleaga ce ai vrut sa spui? Sau nu putem face asta? Numai Dumnezeu poate? Chiar as vrea sa stiu ce sa facem intr-o situatie de asta, cand un crestin nu intelege anumite sensuri...:7:

Perfect ! Un pas mic , dar foarte important pentru mai târziu. Mărturiseşte-ţi păcatul ( le ) şi caută îndreptarea, şi apoi să arunce piatra cel fără de păcat , căci la teorii nimeni nu ne-ntrece , sau după război mulţi viteji s-arată. Eşti pe drumul cel bun frate dragă !

Nu trebuie sa cautam a convinge pe oameni. Hristos a zis scurt: "Mergand, invatati toate neamurile sa pazeasca toate cate v'am poruncit voua. Cine va crede si se va boteza, se va mantui, iar cine nu va crede, se va osandi." (Matei 28,19-20) Parca acesta e mesajul si trimiterea. Deci nu a insistat sa convingem. Noi nu avem decat datoria de a spune. Restul tine de inima ascultatorului si de voia lui Dumnezeu.

Sfantul Siluan Athonitul spune: "Cand cineva ma intreba un lucru, ii raspundeam simplu, asa cum imi dadea in minte Domnul. Daca vedeam ca acela nu intelege, ma retrageam, caci vedeam ca acela nu are mintea pregatita sa primeasca cele spuse in grai simplu, ca nu poate primi raspunsul meu." Ceva de genul asta. Nu este citat ad literam.

Multi cauta raspunsuri grele, filosofice, le place sa descoasa si sa frece un lucru pe zece parti. Cat de mult au de pierdut aceia, nadajduim insa ca in cele din urma sa ajunga sa vada drept lucrurile. Eu insumi ma lupt cu mine sa nu descos orice lucru in patru.

Multumesc pentru raspuns, Cristi si Dorin!

http://sanatate.acasa.ro/articole/sa...-avea-un-copil

Asta recomanda toti specialistii.
Nu stiu de ce, dar desi biserica indeamna sa "ne inmultim", da sfaturi contrare: sex cat mai putin, alt fel de alimentatie etc. Si in acest forum este astfel sfatuita lumea si nu mi se pare corect. Suntem f.derutati.
Singurul sfat bun al credintei in acest sens: rugaciunea.
Am fugit si nu mai vin.

Sper sa va fie de ajutor :
Biserica Podeanu de pe strada Dornei din Capitala, este un loc al minunilor intamplate de-a lungul timpului :vindecari miraculoase, prunci daruiti la batranete, divorturi stopate.
Rugaciunile din inima catre Sfantul Simon Zilotul, ocrotitorul familiei, fac minuni si in cazul infertilitatii.

Cartea intelepciunii lui Solomon
 

"Mai bine este sa nu ai copii, dar sa ai bunatate, caci pomenirea bunatatii este nemuritoare; si Dumnezeu o stie si oamenii o cunosc".

Pai sigur ca esti derutat cand stai cu fundul in doua barci.
Ca daca o barca o ia la dreapta si una la stanga (inevitabil) si nu te decizi in care stai pana la urma, cazi cu fundul in balta.
Desigur, poti face si o alegere proasta, sa ramai in aia care ia apa si nici busola nu are..

Depinde de tine.

Daca am profita de fiecare zi de marti si joi dintre posturi, exceptand cand sunt alte sarbatori sau cand nu putem din motive fiziologice, ar fi oportunitati sufieciente, intre un post si urmatorul, daca totul ar functiona normal, sa ne atingem scopul, respectiv procreerea.
Dar cand nu functioneaza nimic cum ar trebui, atunci situatia se schimba. Si de multe ori nu functioneaza din vina noastra. Neputinta fizica se stie ca e cea mai grea incercare pentru om. Ea de obicei atrage dupa sine si alte neputinte de ordin spiritual. Unii pur si simplu renunta cand vad ca nu se implineste ce-si doresc, si nu neaparat pentru ca s-au impacat cu ideea ca asta e voia Domnului. Si n-avem ce face pana la urma vrem nu vrem, ne place sau nu, trebuie s-o acceptam.

Imi vin si mie in cap cel putin 2 situatii despre a caror moralitate ma intreb:
1. daca un om stie ca mosteneste o boala ereditara cu transmisie dominanta (adica foarte mare) care i-a omorat parinti si frati, cat e de moral/imoral ca el sa decida sa nu procreeze?
2. daca o femeie isi doreste copii si dintr-un motiv sau altul nu o poate face cu sotul (pentru ca nu are sau pentru ca acesta nu poate sau nu vrea) , cat e de moral/imoral sa recurga la ajutorul unui (alt) barbat doar in acest scop - aici nu discutam moralitatea mijloacelor prin care s-ar realiza acest lucru ( desigur insamantarea artificiala ar fi mai putin imorala decat o eventuala alta varianta) ci a faptului in sine.
Valabil si in situatia inversa.
3. cat e de imoral ca o femeie sa isi doneze ovulele unui cuplu care nu are si isi doreste copii? (asta in conditiile in care procedura nu ar fi atat de periculoasa pentru femeie, daca nu s-ar face in scopuri meschine si daca nu ar implica, cum s-a mai discutat, creerea unui numar mare de embrioni care apoi sunt distrusi)

scuze de offtopic
 

Oameni buni, pe un alt topic, cineva in nevoi si in necazuri isi striga durerea cu lacrimi de mama, sperand ca intr-un spatiu virtual ca acesta, unde se pune atat de mult pret pe iubirea de Dumnezeu si de oameni, sa se gaseasca cine s-o auda.

„Azi 29 august ,am facut analize de singe Rebeccai ,anemia ei cronica este foarte grava si continua sa fie sedata ca sa nu faca niste spasme din aceasta cauza ,sa nu se repete crizele de epilepsie din cauza anemiei.Medicul hematolog mi-a dat o reteta cu o injectia care trebiue administrata cit de repede care se numaste FERINJECT,...PRETUL EI ESTE DE 540 DE L;EI daca nu se administreaza in cel mai scurt timp este posibil sa faca LEUCEMIE ,...in numele dragostei fata de D-zeu si a SFINTEI FECIOARA MARIA INCERCATI SA MA MAI AJUTATI CEI CARE PUTETI VA ROG DIN SUFLET,.......Doamne ajuta,....


http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=15080&page=20

1-Niciun om nu poate ști asta cu siguranță.

2-Dacă soțul/soția nu vrea, atunci sunt motive de desfacere a căsătoriei.
Dacă unul sau alta nu pot să zămislească, atunci să citească ce au făcut Zaharia și Elisabeta.
Unde să citească? În Scriptură.

3-În împărăția lui Dumnezeu nu se distruge niciun embrion.

Răspunsurile sunt foarte simple. Există, cu adevărat, probleme morale dificile, al căror răspuns nu este evident "din prima" şi care necesită uneori asistenţa calificată a unui preot. Dar acestea sunt, dacă nu chiar de cateheză primară, în orice caz chestiuni morale simple. Astfel, potrivit moralei catolice:
1. Existenţa unei boli ereditare este exemplul cel mai tipic de "caz grav", care face abstinenţa (periodică sau permanentă) o opţiune licită moral.
2. Recurgerea la alt bărbat în sensul relaţiilor sexuale este imorală chiar şi în această situaţie, deoarece relaţiile extramaritale sunt păcate intrinseci. Cu alte cuvinte, nu se poate imagina vreo situaţie în care ar fi licite. Intenţia bună nu modifică natura păcătoasă a unui păcat intrinsec: nu poţi face binele făcând răul.

Inseminarea in vitro este un păcat grav din mai multe motive, dintre care faptul că presupune uciderea mai multor copii este doar unul dintre ele.

Singura opţiune licită moral este folosirea spermiilor soţului prin inseminare fără contact sexual, definit ca apoziţie a genitaliilor. Se numeşte "inseminare in vivo", este licită dacă donorul este soţul viu care e de acord şi este practicată în clinicile catolice.

3. Donarea de ovule este imorală din mai multe motive, principalul fiind acela că presupune distincţie între mama genetică şi mama purtătoare.

Cu alte cuvinte scopul nu scuza mijloacele, orice ar zice unii si altii.
Este o vorba in engleza: drumul spre iad este pavat cu intentii bune.

1. Intrebare grea
Trebuie vazut mai intai ce spune geneticianul.
Pe urma exista teste care se pot face pentru a depista daca o persoana poarta gena respectiva, pentru ca multe gene nu se transmit in linie directa, sau nu la fiecare generatie.
Dar intrebarea mai grava este: Ce se intampla daca nu stii dinainte problema si copilul pe care il porti in tine poarta boala genetica. Stii ca va fi malformat si/sau va muri devreme.
Multi aici spun : "Vai de mine, dar lasa copilul, ca asa vrea Dumnezeu", sau " "Vai dar copilul este fericit si daca este bolnav/handicapat"

Exista o mare responsabilitate atunci cand faci copii si trebuie sa ai grija. Tu decizi pana la urma pentru el si viata lui. Si nu mi se pare corect sa arunci copilul intr-o existenta chinuita (orice s-ar spune, pentru mine un copil/om care nu poate duce o viata normala este un chinuit si un nefericit).

Mai bine, daca stii ca in familia ta exista cazuri, te duci la genetician si pe urma in functie de procent, mai bine iei decizia si nu mai faci copii.

2. Si aici este o situatie f.delicata ( si exista si situatia inversa, adica pentru barbat singur sau cu sotie care nu poate/nu vrea sa faca prunci)
Eu am mai spus si sustin in continuare ca oamenii trebuie sa discute inainte de casatorie astfel de probleme si chiar sa se controleze daca sunt fertili.
Este o suferinta care poate duce la divort si chiar mai rau. Si o duci toata viata (daca ramai fara copil).
Mai bine te desparti inainte de casatorie si gasesti pe altul cu care sa te potrivesti in aceasta situatie.

3. Ma doare teribil ca lumea nu stie, nu se informeaza si vehiculeaza lucruri gresite.
In general tratamentele pentru IVF (in vitro) se fac (sau cel putin asa ar trebui) cu dozari individuale, astfel incat sa nu se faca multi embrioni.
Si nici nu se fac embrioni care se arunca. Sunt unii neviabili si atat.Din astia neviabili nu se pot face copii. Punct.
Ceilalti se pun la congelat si se mai pot folosi.
Nimeni nu omoara embrioni asa aiurea!!!
Nici nu este sanatos sa faci multi embrioni. Se numeste suprastimulare si poate avea efecte grave. De aceea tratamentul cu hormoni se dozeaza si se urmareste (in sange si la ecografic).
Si multe femei abia pot face, cu tot tratamentul 2-3 ovule.
Eu nu stiu de unde s-a ajuns la aceasta idee ca se omoara embrioni la IVF.

In general donarea de gameti (ovule sau sperma) este considerata imorala mai ales pentru ca se spune ca este de fapt un adulter artificial (ca si cum ai avea reltii cu alt partener.

A avea copii cu ajutorul medicului este f. controversat si in cadrul bisericilor. Exista opinii si opinii, atat la noi oortodocsii cat si la alte confesiuni.
Am discutat cu preot ortodox, cu preot catolic. Nu s-au opus din principiu, dimpotriva. Exceptia o face folosirea gametilor donati, din motivul explicat mai sus (adulter).

Sa nu uitam totusi ca este vorba de a crea viata, de a concepe copii, deci de un fapt pozitiv.

Acum vin si eu si intreb:
1. Cum este privita adoptia unui embrion? Deci e vorba unui embrion de la un alt cuplu? Este tot pacat?
In lume se practica si asta. In fond este tot o adoptie, numai ca poti purta si sarcina.
2. Si daca gametii straini sunt preluati si folositi de comun acord al ambilor soti, se considera tot imoral (adulter)?

Nu inteleg problema ca ar avea copilul doua mame sau doi tati. Ca tot asa poate avea si cand este adoptat.

3. Este (mai) moral sa faci multi copii si sa nu te ocupi de ei, sau sa-i omori/abandonezi, sau sa-i dai in adoptie? (Intr-una asa)

Sunt multe probleme si intrebari f. delicate in acest domeniu. Cine poate sa spuna ce este bine si ce este rau.

Referitor la personajele biblice. Veniti mereu cu exemplul lor.
Poate ca ei au reusit. Ii respect.
Totusi sa recomanzi unei persoane care este la o varsta (menopauza) sau total infertil (organic sau genetic mai ales) sa se roage ca va avea copii, mi se pare chiar deplasat.
Ah, ca poate respectivul, in anumite conditii (bani multi) sa-i aibe prin adoptie e una. Dar in rest de unde stim noi cum au fost conceputi acei copii. Cu tot respectul.
Am inteles ca Sf.Ana si Sf. Ioachim erau peste 80-90 ani cand au avut-o pe Maria.

Si cum am mai spus si cu alte ocazii, de multe ori nici rugaciunea nu ajuta. Pur si simplu Dumnezeu nu vrea si gata. Are motivele lui.

De aceea e bine sa ne abtinem sa dam sfaturi altora aflati in suferinta, mai ales cand noi insine avem copii, sau nu avem si nici nu ne dorim.


@AlinB - la care doua barci te referi? N-am inteles ce vrei sa spui.

Te casatoresti pentru ca ti-a dat Dumnezeu dragoste multa pentru celallat...dupa analize te desparti si nu mai iubesti?...Nu obliga nimeni pe celalalt sa nu aibe copii...sunt un trup...daca nu pot avea copii asa a vrut Dumnezeu...ce crezi ca daca sufera ambii de sterilitate e mai corect? (cunosct un caz: ambii nu pot avea copii).

Toate metodele de insamantare artificiala au ca rezultat copii cu probleme: fie o imunitate scazuta, fie risc mai mare de atac de cord, fie infertilitate, etc...sunt copii cu mai putina dragoste (pentru ca s-au implicat terte persoane in proces, in izolare/conservare/insamantare/transfer/etc.)...asa cum un animal este stresat de mediul in care traieste asa si un embrion
dar cel mai important argument: nu se face voia lui Dumnezeu.
Si eu am fost la un pas de face inseminare artificiala...am cautat argumente justificative.
Nu e vorba de cine merita sa aiba copii. Merita Iisus sa moara pe cruce?
E vorba de a duce o cruce care ti se da.
Poate sunt vremurile cand se potrivesc cuvintele: "Caci iata vor veni zile, cand se va zice: "Ferice de cele sterpe, ferice de pantecele care n-au nascut ..""

1. Ai inteles gresit. Analizele le faci tu cand vrei, chiar inainte de a cunoaste partenerul. Si pe urma discuti iniante de casatorie, cu cartile pe fata: uite eu nu pot avea copii. Tu vrei copii? Esti de acord sa facem tratament sa avem, sau vrei sa adoptam. Daca omul te iubeste si vrea sa imparta soarta ta, atunci e bine. Daca nu, fiecare poate sa mearga pe drumul lui si sa-si gaseasca partenerul potrivit. Macar nu se ajunge la divort si mai ai sansa sa gasesti omul potrivit.
Mai sunt oameni care chiar nu vor copii si atunci partenerul trebuie sa accepte?
Intr-o casnicie nu esti singur. Decizia ta este valabila si pentru celalalt.
Cum adica nu obliga nimeni pe nimeni sa n-aibe copii. Pai ala care nu poate avea, il obliga automat si pe celalalt sa nu aibe, chiar daca el poate sa aibe. Sau se duce si face copilul cu altcineva?
Nu te inteleg.
Daca ambii sunt sterili e mai bine, in sensul ca duc aceeasi cruce.

2. Eu n-am auzit sa fie copii cu probleme doar pentru ca s-au facut in vitro.
Ba dimpotriva.
Si tocmai copii aceia nascuti din suferinta si doriti atat de mult sunt mai mult iubiti decat cei facutila intamplare, fara dorinta.
Cum poti sa spui ca nu sunt iubiti? Terta persoana doar ajuta. Nu intervine in iubirea cuplului.

3. Asa vremuri nu cred sa vina vreodata. Uneori ma gandesc si eu ca poate e mai bine sa nu mai aducem copii pe lumea asta asa cum este, dar lumea face mai departe...
E numai voia lui Dumnezeu aici.

As avea o intrebare:
O femeie ce nu este casatorita dar isi doreste sa aiba un copil ,ce poate sa faca?In cazul pe care il cunosc eu ,adoptie nu poate pentru ca nu indeplineste conditiile legale.

Să boteze un copil şi să-l ajute să crească în Cristos.

Mai există şi varianta plasamentului. Să ia un copil în plasament este altceva decât să-l adopte. E incomparabil mai simplu.

Înţeleg că sunteţi informată şi vehiculaţi lucruri corecte. Spuneţi-ne, vă rog, ce se întâmplă cu embrionii puşi la îngheţat şi care nu se mai folosesc ?

Sunt destul de informata. Nu stiu daca stiu sau am inteles totul corect.
Exista informatii de tot felul in circulatie.
Din pacate nu am experienta directa in acest domeniu, in sensul ca nu am facut in vitro.

Din cate am aflat eu, embrionii congelati apartin respectivului cuplu care i-a produs. Ei decid asupra lor. Pot sa-i foloseasca pentru mai multe sarcini.
In unele tari se pot dona altor cupluri care au nevoie si nu au reusit.
Un cuplu are in general cativa embrioni. Din astia se folosesc 2-3 (de la caz la caz) pentru o sarcina. Daca mai raman 2-3 se folosesc pentru urmatoarea.
Din care nu se stie cati sunt viabili. Mai multi nu sunt.
Deci nu au cum sa se arunce embrioni.

Repet, spun din ceea ce am aflat si eu de pe unde m-am informat.
Exista si in tara astfel de clinici si medici si puteti sa intrebati.

Sa apeleze la Pr.Tanase, are atatia copii. Poate reuseste sa dea un copilas in plasament acelui cuplu.

Ce credeti, de ce pune Dumnezeu viata in copilul creat in vitro? I-ar fi foarte usor sa nu puna daca este ceva gresit, si totusi pune, pentru ca nimeni altcineva nu poate da viata unui copil...

Nu e cuplu ,e o femeie singura care nu are o situatie economica buna dar isi doreste un copil in viata ei.Cum se poate lua legatura cu parintele TANASE?

Păi, nu prea pune. În realitate, rata de succes a fertilizării in vitro este între 10 şi 20 %. Deci, în 8-9 cazuri din 10 Dumnezeu nu pune viaţă acolo. Şi vorbim de cazuri preselecţionate şi pretratate.

Asta se subsumează întrebării mai generale: de ce cuplurile de criminali totuşi se întâmplă să aibă copii ?

Din moment ce exista o rata de succes a fertilizarii in vitro inseamna ca Dumnezeu pune viata in vitro. Faptul ca aceasta rata nu-i 100% nu are nici o relevanta in acest caz, Dumnezeu este selectiv ca si in vivo, ca doar si in vivo exista o anumita rata de succes care nu-i 100%. Nici rata fertilizarii nu-i de 100% si nici rata supravietuirii dupa fertilizare nu-i de 100% ci cam o treime din embrioni sunt avortati in mod spontan din cauza anomaliilor genetice incompatibile cu viata. Si de destul de multe ori femeia nici nu-si da seama ca a pierdut o sarcina, i se pare doar ca a avut un ciclu intarziat si poate putin diferit fata de obicei.
Revenind, daca Dumnezeu pune viata in vitro inseamna ca este deacord cu ea. Nu prea vad sensul intrebarii cu cuplurile de criminali. De ce sa nu aiba copii?

Am inteles. Cel mai bine ar fi sa se duca la el si sa vb. fata in fata. Daca nu poate las datele de contact de pe site:

Daca doriti sa ne trimiteti pachete, colete folositi urmatoarele date de contact:
Preot Tanase NicolaeParohia Valea Plopului, Comuna Posesti
Jud. Prahova, Romania
Preot Nicolae Tanase
- Tel/Fax : 0244 280 695
- Mobile phone: 0723 597 433
- Email: asociatiaprovita@hotmail.com asocprovita@yahoo.com
Miss Tatiana Samoila
D-ra Tatiana Samoila
- Mobile phone: 0744 290 471 / 0740 257 259
http://www.valeaplopului.com/ROdesprenoi.php

Spui ca are pb. financiare. Cred ca exista si posibilitatea sa se alature Pr.Tanase si sa aibe grija de copii de acolo, daca nu poate sa primeasca in plasament, sa adopte. Asta daca va dori sa se mute. Dar sa vorbeasca cu Parintele si/sau cu cei de la Valea Plopului poate gaseste o solutie.

Aici, simt că este o "logică" ce mă depăşeşte. Nu vă daţi seama că este exact ca şi când aţi spune: "Dacă Dumnezeu pune viaţă în violuri înseamnă că este de acord cu violul". În realitate, Dumnezeu disociază într-o anumită măsură soarta copiilor de faptele oricât de ticăloase (viol, crimă) care însoţesc concepţia.

Mihnea,
Cine a spus ca Dumnezeu ar fi deacord cu violul? Eu in nici un caz. Nici cu violul si nici cu crima. Faptul ca Dumnezeu da copii oamenilor care nu-i "merita" (criminalii sau violatorii) sau care sunt victime nevinovate (femeile violate) nu arata deloc ca Dumnezeu ar fi deacord cu raul din om. Daca s-ar putea face o asemenea asociatie, cine ar mai avea copii pe lumea asta? Ca doar nimeni nu-i bun ci doar Dumnezeu. Faptul ca nu ucideti si nu violati nu va face sa "meritati" un copil, ci copilul este mereu un dar mult prea mare ca sa-l merite careva. Iar Dumnezeu este pur si simplu darnic cand vrea si cu cine vrea, ca daca nu ar fi El darnic, nimeni nu ar mai avea copii, ca doar nimeni nu-i 100% bun. Si stie El de ce este darnic acolo unde oamenii (sau unii dintre ei) s-ar astepta sa nu fie.

editat . . . .

editat.....

continuare
 

ultima parte
 

Aţi spus, în postarea anterioară:

Asta înseamnă că Dumnezeu este de acord cu viaţa, nu cu procedura care a dus la ea: violul sau crima fertilizării in vitro.

@Laura: aş îndrăzni să vă sugerez să nu mai postaţi "cearşafuri" cu documentaţie. Un link, o bibliografie sau un citat scurt ajung. Eu cred că un forum este un spaţiu de dezbatere, nu un spaţiu al paradei de documente. Mereu am considerat că acele cărţi al căror aparat critic depăşeşte, ca volum, cartea însăşi, sunt de necitit. Vă rog, nu mi-o luaţi în nume de rău.