![]() |
Pentru toti cei care traim dupa Legea Noua casatoria nu este in nici un caz “cale de sfintenie”, ci numai pavaza in calea desfriului, o concesie facuta din cauza slabiciunii omului. Iata citeva citate din autori hiperortodocsi care sublineaza acest fapt spre neplacerea multora:
“34. Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.” |
Citatele pe care le dai nu dovedesc nicidecum ca casatoria ar fi inferioara
Sfantul Pavel este singurul care este interopretat uneori in acest sens, insa el spune clar ca nu Dop;nulm ci el da acest sfat. De altfelm in alte parti isi co;plecteaa spusele si vorbeste de casatorie ca o ,mare taina. Un citat din sf Ioan Gura de Aur in Despre casatorie 2. Casatoria este reprezentarea unirii Cuvântului cu natura omeneasca – Imagine cuceritoare! Imagine slavita! Si cum sa ne miram ca Dumnezeu, pentru a înmulti în profunzime aceasta imagine, a organizat astfel propagarea neamului omenesc? Marele si unicul eveniment pe care trebuia sa-l admire cerul si a carui teatru trebuia sa fie pamântul, este în mod sigur venirea Cuvântului lui Dumnezeu în trupul omului. Cuvântul se aprinde pentru natura omeneasca de o iubire tainica; el o face fiica lui, ea devine sotia lui. El este capul, ea este trupul sau. Sunt doi într-un singur trup: ea este “os din oasele sale si carne din carnea sa”. Pentru ea el paraseste stralucirile cerului, el îl lasa pe “Tatal sau” el “vine la sotia sa” si aceasta unire a devenit de nedespartit, ea este vesnica. Cuvântul îi da propriei sale sotii bogatiile sale; el i se da el însusi întreg si totul. Ba mai mult! El se devoteaza pentru ea. Pentru ea el este în durere si în lacrimi; el traieste în saracie si în munca; el moare în chinul Crucii. Si când prin moartea sa, el a curatit-o pe aceasta sotie, el o înalta la dreapta Puterii iui Dumnezeu, pe tronul vesnic pe care Tatal sau i l-a pregatit. Prin El natura umana a fost divina, ea este îmbogatita cu bunatatile ceresti care sunt mostenirea naturala a Miresei. Aceasta unire nu putea fi sterila; caci din ea iese familia divina a celor Alesi, familia nenumarata, popor infinit, care umple cerul si pamântul, timpul si vesnicia. Iata casatoria pe care trebuie s-o continue unirea noastra pe pamânt ca o reprezentare. Si de acolo îsi scoate casatoria crestina cele mai nobile înaltimi si cea mai îmbelsugata binefacere. |
Fani71, nu stiu cum sa interpretez comentariile tale pentru ca dupa cele pe care le scrii nu pot decit sa cred ca expui o religie foarte personala in care se pare ca accepti un numar redus de canoane ortodoxe, dar si pe acelea le traduci in “duh”, si nu mi-e foarte clar daca inspirat sau doar dupa cum iti servesc interesele, iar Scriptura, dupa cum am vazut aici are valoare numai in masura in care iti confirma prejudecatile. De aceea ma rezum la a spune numai ca nu au nici un fel de interferenta cu Ortodoxia. |
Nu este nimic personal in interpretarile mele. Nu sunt numai ale mele, ci si ale unor teologi cunoscuti si ale parintelui meu duhovnic. Banuiesc ca tu ai sa zici ca nu sunt 'autori ortodocsi' sau ca sunt 'proecumenisti'; discutia noastra va ajunge la 'ba da, ba nu', pana la urma. Fiecare sa aleaga care interpretare i se pare mai corecta..
Aporeciez seriozitatea cu care gasesti tu mereu citate, eu nu am aceeasi viteza in a le gasi, de acceea voi mai amana raspunsul. Deocamdata spun numai ca casatoria este cale secundara, tolerata de mantuire tot asa cum pamantul este plat. :-) Iar aici, partintii au exagerat cand au spus altceva (insa nu spun numai asta, exista pareri diferite). Este dupa parerea mea una din problemele ortodoxiei: exagerarea preponderentei caii monahale. La inceput monahismul a aparut ca o reactie impotriva degradarii crestinismului dupa epoca persecutiilor. "A-ti lua crucea si a-l urma' pe Hristos nu insemana neaparat a deveni monah. Trebuie sa ne luam crucea si in lume, si ca oameni casatoriti. casatoria este ea insasi si o cruce - SI de aceea purtam coroana de martiri la slujba. 'A fi ca si cum nu ai avea nevasta(sot)' nu inseamna cununie alba. Inseamna a-l pune pe Hristos inainte in orice. A trai cu Hristos in mijloul nostru. |
Citat:
Te crezi detinator al adevarului si nu esti. Dumnezeu este. Nu te mai pune pe piedestale ca nu e cazul. Aduci citate care in loc sa te sustina te contrazic. Ai grija sa nu fii in amagire! Unii ca tine i-au taiat limba si mana Sfantului Maxim Marturisitorul! Ataci cu rautate oamenii si spui ca esti crestin ortodox? Ca nu esti frate cu mine? Iisus a putut sa intre in casa vamesului, gandeste-te la acest exemplu! As putea sa scriu poate mai multe dar la asa conlocutor mi-e lehamite... |
Citat:
"Mama mea și frații mei sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc." (Isus Cristos in Luca 8:19). Tot asa si eu spun ca fratii mei sint ortodocsii. |
Citat:
Se scrie corect Iisus Hristos cu H nu C. Vine din greaca unde a fost prima data tradusa Biblia din aramaica. Se numea Septuaginta. Vei vedea pe toate icoanele acele litere IC XP pentru Iisus Hristos. H nostru in greaca este litera X. In engleza se scrie Jesus Christ cu CH. Mai nou au venit unii si au spus ca daca spui ca esti CRestin atunci trebuie sa se scrie CRistos. Este total aiurea dupa parerea mea. Pentru demonstratie citeste-ti propria semnatura. Secole peste secole s-a scris Hristos si acum ne-am gasit noi destepti sa schimbam... P.S. Evident ca nu te mantuiesti doar daca scrii corect ci mai ales daca urmezi! |
Din pilda tanarului bogat reiese ca Iisus ne cheama pe noi, cei multi la mantuire. Pentru cei care vor sa ajunga desavarsiti, exigenta este ceva mai mare: ,,Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta si da-o saracilor si vei avea comoara in cer; iar dupa aceea, vino si urmeaza-Mi."
Monahismul? Sfantul Lavrentie de Cernigov spunea: ,,Daca ar sti monahul ce ispite il asteapta in manastire, niciunul nu ar mai veni la calugarie, dar daca ar sti mirenii in ce slava se afla monahul inaintea lui Dumnezeu, inca din lumea aceasta, toti ar fugi din lume si ar veni la calugarie. Conditia e sa mori pentru pacate si sa-ti inviezi sufletul pentru Hristos, adica: lepadarea de sine. ,,Maria partea buna si-a ales...''- spune Mantuitorul. Fireste ca intrarea in monahism nu garanteaza nici mantuirea, nici desavarsirea. Depinde cum calatoreste fiecare pe drumul vietii. Sfantul Gheorghe nu a fost monah, ci a fost un general care a stiut sa marturiseasca la momentul potrivit credinta. Sfantul Marcu de la Atena a fost un sfant la a carui rugaciune chiar si muntele a pornit din loc. Pentru un mirean cred ca ar fi mai greu de ajuns la acest nivel al sfinteniei. Toate isi au rostul stabilit de Dumnezeu, si dupa cum madularele trupului nu au toate aceeasi lucrare, nici madularele lui Hristos nu au toate aceeasi lucrare. Am citit de curand cateva randuri ale unui sfant care ne povatuia sa evitam comparatiile de acest fel. Sa nu ne comparam nici noi intre noi macar. |
Citat:
|
Citat:
Citat:
Daca tu insa crezi ca eu ma contrazic prin citatele care le-am dat, atunci te invit sa-mi arati exact unde. |
La cata cafteala avem intre noi, problema icoanelor in dormitor ajunge cu tristete, amuzanta.
Suntem ca fariseii, dand zeciulaia din izma si marar, iar pe cele mari trecandu'le cu vederea. Sa avem icoane in dormitor si sa ne iubim intre noi, si sa ne mangaiem cald, decat sa scoatem icoanele din dormitor si sa lovim sistematic pe cei ce ar spune altfel. Nu ne dam seama cum accentul si esentialul ne scapa printre degete, ramanand cu niste firimituri (importante si ele in ele insele, insa nu in lipsa esentialului). |
Citat:
|
Citat:
Am simtit multa pace astazi. Am avut insa o luna cu multe ispite si cu multe incercari. Tensiuni in minte si in inima. Probabil am fost prea obosit atunci cand am scris, desi, crede'ma, niciodata nu am intentionat, catusi de putin, a atinge pe cineva. Cerceteaza mai bine toate postarile si vezi. Nadajduiesc sa nu ai dreptate, insa poate ma insel. Orice este posibil, caci omul inselat nu isi da seama de inselarea in care se afla. Iarta'ma iarasi. Cui ii place si crede ca se foloseste, sa ia aminte, cine nu, nu pierde nimic. Nu ma cred un invatator, ci un simplu datator mai departe al unor cuvinte si sfaturi de care eu insumi m'am folosit. P.S. Un ultim cuvant pentru tine. Tot sincer si tot lipsit de orice tenta de raceala. Oare se bucura Hristos de numele ID'ului tau ? |
Citat:
Din pacate noi intelegem forumul ca fiind un loc de a ne arata care e mai tare! Ar fi fost bine sa fim mai smeriti si sa ne abordam subiectele cat si conlocutorii cu dragoste crestineasca. Evident ca este greu! Este mult mai greu decat sa citesti carti trebuincioase, decat sa te duci la biserica formal. Ar fi bine probabil sa ne imaginam o oglinda mare in fata noastra in toate momentele vietii si sa ne vedem tot timpul in ea! Eu unul cred ca as plesni de rusine de multe ori... |
Pana la urma e bine sa ne casatorim sau sa ne calugarim? Desavarsirea o obtinem prin casatorie sau prin calugarie?
Eu sincer sunt confuz din punctul asta de vedere. Casatoria parca ne leaga mai mult de cele lumesti; in schimb calugaria e cu totul altfel. |
Citat:
Ortodoxia este Adevar si mintuire. Orice altceva inseamna moarte. Este deviza pe care si-au ales-o parintii de la Esphigmenou, cei care refuza de 86 de ani sa comemoreze patriarhii ecumenici eretici. |
Sa zicem ca ar avea dreptate Orthodoxia si calea regala este calugaria. (Asta este o idee patristica, sa zicem: Casatoria este buna si binecuvantata, calugaria este inca si mai mult; iar nu: casatoria si relatia trupeasca din cadrul ei este o 'iesire tolerata'). Dar chiar si asa, vorbim la modul ideal. Pentru o persoana data poate fi mai buna calugaria, pentru alta casatoria. Pentru calugarie mai ales trebuie sa ai o chemare speciala, o vocatie, care nu este data multora.
Alegand gresit calea si facandu-te calugar pentru ca ai auzit ca este calea cea mai buna, poti ajunge calugar rau, si pierde calea spre mantuire. Daca te-ai fi casatorit, ai fi fost un sot sau o sotie buna, un tata sau mama buna, poate si te-ai fi mantuit asa. Mantuirea este scopul, nu calea spre ea. Altceva: sa zicem ca un om zice ca calugaria este calea cea mai buna, dar el nu se simte in stare sa se calugareasca. Se casatoreste, si din cauza asta este mai smerit -zicandu-si ca este un om neputincios, ca altii sunt mai buni ca el. Alt om se calugareste din mandrie, zicand ca el alege calea cea mai buna pentru ca este un om deosebit. Se mandreste cu asta - or se stie ca mandria este un pacat care strica toate virtutile. Amintiti-va de cizmarul pe care i l-a aratat Dumnezeu sfantului Antonie (parca - sau alt sfant calugar din pateric), care era mai aproape de Dumnezeu decat toti calugarii - statea in poarta si uitandu-se la cei care treceau spunea: Toti acestia se vor mantui, numai eu nu. Sa ne urmam deci calea cu smerenie, oricare ar fi ea. Imi dau seama ca, vrand sa apar casatoria, ma las dusa si de un fel de acreala si judecata. Nu asta mi-a fost intentia. Intentia mea a fost sa arat ca este o care de mantuire voita de Dumnezeu, si nu este nicidecum una mai usoara decat calugaria, cum pare celor necasatoriti si tineri. Are alte greutati si piedici. Sigur, are si parti frumoase, dar si calugaria le are pe ale ei. Suntem off topic, discutia asta ar trebui mutata la sensul casatoriei. |
N-as putea concepe sa nu am icoane in dormitor. Dumnezeu este Cel Care a binecuvantat nunta. Dimineata, cand ma trezesc, le privesc cu drag. Am numai reproduceri dupa icoane vechi, multe dintre ele renumite ca fiind facatoare de minuni. Peste zi, cand ma odihnesc, le privesc de asemenea cu drag. Noaptea, dorm linistita stiind ca sunt ocrotita.
De asemenea, am icoane si in sufragerie si in bucatarie. Chiar si pe hol am icoane. Simt ca ma atentioneaza adesea. Acum cativa ani am decis sa nu le mai permit musafirilor sa fumeze la mine in casa. Acest topic e interesant avand in vedere tendinta izgonirii icoanelor din scoli si din locurile publice. Dormitorul poate fi amenajat si ca un mic paraclis in care sa ne straduim sa vietuim dupa voia lui Dumnezeu si ziua si noaptea. Daca vedem icoanele poate ne mai infranam si noi un pic si nu ajungem sa facem chiar de toate si in exces! |
Citat:
Desi am un perete plin de icoane, cand ma manii, nu le mai vad, desi sunt de fata, in camera. Este ca si in Biserica. Pictura, cantare, preoti, Hristos pe Sfanta masa, si cu toate acestea ne dam coate si ne uitam urat la omul de langa noi. Avem de concurat, ceva de genul, care e mai bine vazut, care ajunge mai repede la Potir. Se merge grabit, fara asezare, se ridica barbia, se incrunta fruntea. Iar sfintii se mira si ei, privind de pe peretii parca nevazuti de noi. Cu toate acestea, sunt momente de mare odihna in care icoanele imi vorbesc despre persoane sfinte. Dea Domnul sa simtim prezenta vie a celor din icoane si sa ne rusinam de lipsa dragostei noastre si de mandria ascunsa adanc in noi. |
Asa cum am mai afirmat, prima urmare a caderii a fost simtul goliciunii. Ce este rusinea in fata goliciunii? Este durerea ca celalalt ma priveste ca pe un obiect care ii da satisfacere poftei si de aceea te imbraci, pentru a te apara de aceasta privire.
Ori "privirea" unui sfant din icoana, nu mai este privirea omului cazut in pacat, ci a omului transfigurat. Noi ne punem problema ca nu ne putem dezbraca intr-o camera in care se afla o icoana, cand ar trebui sa ne rusinam de starea in care ne aflam atunci cand ne apropiem de o icoana. Cand va ramane doar rusinea din urma, e semn ca am progresat. |
Chiar, e culmea, de parca Hristos nu ne vede oricum, parca noi punem icoana acolo ca El sa se uite la noi.
E mai bine ca icoana sa fie in dormitor decat sa nu fie. |
Citat:
|
mie nu imi este rusine fata de icoane si pana la urma de ce mi-ar fi?trupul Dumnezeu ni l-a dat asa cum este el..sunt de acord sa-ti fie rusine daca gresesti cu ceva si vrei sa-ti ceri iertare sau daca ai comis vreun pacat,iti pare rau pt ceva,dar nu pt un lucru cum ar fi corpul tau
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 03:58:20. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.