Mai simplu şi foarte clar: 'avocatul tău' defapt te mituie şi te face să crezi că e chiar avocatul tău când de fapt în ascuns este avocatul păcatului... te ajută să te crezi sursă şi să fii primitor, să păcătuieşti, să persişti în păcat şi să ajungi cândva şi tu cel mai faimos avocat... evocat. E vorba de spiritul şi litera legii... e în loc de a, plăcerea infidelităţii spre ascunderea adevărului vieţii tale.:21:.. şi nu e de râs ci de plâns... dar nu ca să te vadă oamenii şi să te compătimească ei căci ştiu preabine că defapt vrei să luceeştii... ştii să nu faci... ceea ce trebuieşte... din legea sfinţeniei.

A fi “gay” nu e o greseala genetica doar ca acest pacat (la fel ca toate pacatele) iti modifica ADN-ul. Cu cat ai mai multe pacate ai ADN-ul mai afectat si asa se explica de ce copiii au asa o “mostenire”.
Pot fi o multime de cauze pentru a fi “gay”: necunoastere/ignorare a gravitatii faptei, apropierea neinteleasa a unui/unei prieten(e), influenta parintilor, media, curiozitatea, inertia unei relatii cu incarcatura afectiva, etc
Cei “gay” sunt rataciti si cred ca au dreptate si dreptul la libertate asa cum este “normal” sa faci o multime de pacate dupa mintea fiecaruia. Sunt incercari peste care unii nu trec, se ratacesc, dar exista posibilitatea sa se intoarca la Adevar, asa cum s-a intamplat in unele cazuri. A condamna pe cei “gay” este ca si cum ai condamna femeia adulterina (un exemplu).

pacatele modifica ADN-ul? cum asa? n-am mai auzit asa ceva!

L-au bannat pe nedrept pe robul cel păcătos al Domnului, pe vsovivi, şi i-au răpit semnătura şi avatarul şi deşi s-a plâns să-l lase înapoi căci n-a călcat regulamentul şi nici n-a protestat cu hule sau răutăţi, n-a fost auzit. Atunci n-am avut ce să fac văzând că nu vor să mă audă şi am fost nevoit să-mi fac un nou cont şi iertându-le păcatul lor deşi ei nu şi-au cerut iertare pentru durerea făcută, am revenit să nu creadă cineva că i-am părăsit. Nu i-am părăsit ci am fost o vreme închis afară şi alungat. Sper ca de acuma să nu se mai întâmple astfel de necazuri şi iată că eu îngrop securea răzbunării mele şi aştept îndreptarea noastră, a tuturor.

Cu legea cu care judeci şi trăieşti cu aia vei fi judecat şi răsplătit... cu viaţă.
Deci nu acuz şi iert cu atât mai mult cu cât îşi cer iertare cei care mi-au greşit, în sufletul lor, căci nu cer jertfe deşarte pentru slavă de la oameni ci milă jertfelnică tainică.

Sper să nu mai mi se închidă firele de discuţie, să nu mi se mai şteargă subiectele noi deschise de mine, şi să nu mi se mai şteargă postările adică sper să nu mai fiu cenzurat şi bannat... pe drept sau pe nedrept.

Bine ai revenit, cu încă un „vi”! Ne-ai lipsit.:1:

Exceptional.La un pas de stilul profetului aspru dar plin de mila,ilustrare a paradoxului divin, din Vechiului Testament.Ai o mare bila..colorata :) de la mine pt ca nu ai bagat in text nici o idee cu privire la un fel de iubire care mi-ar fi cauzat un diabet religios,nu de alta dar exista un singur Trisaghion in toata Scriptura si acela nu este cu privire la iubirea usor lesinata care circula in prezent,fara nici o legatura cu sfintenia din care ar trebui sa se nasca.Bravo ma baiatule.Inapoi la critica textului: privind ganditor si oarecum nauc la cele scrise am ajuns la concluzia usor bizara,dar in perfecta concordanta cu dementa in care traim,ca s-ar putea totusi sa prind vremurile de pe urma.Vsovivi eu votez pentru ramanerea ta in acesta agora virtuala intrucat am mari dubii ca poti face vreun rau cuiva:) Singura mea temere este sa nu ajungem precum George si Lenny din cartea ,,Oameni si soareci"a lui John Steinbeck. Domnul cu tine!

Tablele legii se citesc aşa cum le ţinea Moise când a coborât de pe Munte.
 

Mulţumesc lui N.Priceputu şi Pelerinului spre răsărit pentru reprimire şi pentru urările de bine.

Am impresia că aşa a citit Israelul cel vechi cele două table cu ochii trupeşti şi duhovniceşti căci Moise când a venit a doua oară de pe munte, după alte 40 de zile, ţinea prima tablă în mâna stângă şi a doua în mâna dreaptă şi Israelul cel vechi citea de la dreapta la stânga ce era scris şi se vedea... şi citea şi ce era scris în paranteze şi nu se vedea... adică citea porunca de pe prima tablă din mâna stângă şi apoi de pe tabla a doua din mâna dreaptă a lui Moise, trimis ce cobora plin de Duhul lui Dumnezeu cu faţa spre ei căci el era trimis de Dumnezeu cu legea sfinţeniei şi cu duhul proorociei:

Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din pamântul (ţara (gLumea)) Egiptului, din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine! Moise! Sa nu ucizi!
( 1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine. Ilie. 6. Să nu ucizi.
Fericiti cei saraci cu duhul, ca acelora este Imparatia Cerurilor; Hristos; Fericiti cei curati cu inima , ca aceia Il vor vedea pe Dumnezeu; )


Sa nu-ti faci chip cioplit si nici o alta asemanare a nici unui lucru din câte sunt în cer, acolo sus, si nici din câte sunt pe pamânt, aicea jos, si nici din câte sunt în apele de sub pamânt! Sa nu te închini lor şi nici sa le slujesti, caci Eu sunt un Dumnezeu zelos, care arunc pe copii vina parintilor ce Ma urasc pe Mine, pâna la al treilea si al patrulea neam, si Ma milostivesc pâna la al miilea neam catre cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele! Moise! Sa nu desfrânezi!
( 2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor. Ilie. 7. Sa nu fii desfranat.
Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia; Hristos; Fericiti facatorii de pace , ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema; )


Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau în desert, ca nu va lasa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în desert numele Lui! Moise! Sa nu furi!
( 3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert. Ilie. 8. Sa nu furi.
Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul; Hristos; Fericiti cei prigoniti pentru dreptate , ca acelora este Imparatia Cerurilor; )

Adu-ti aminte de ziua Domnului, ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile si-ti fa în ele toate treburile tale, iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau; Sa nu faci în ea nici o muncă (nici un lucru); nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul care ramâne la tine; Caci în sase zile a facut Domnul Cerul si Pamântul, marea si toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a saptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o! Moise! Sa nu marturisesti strâmb împotriva aproapelui tau!
( 4. Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste. Ilie. 9. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura; Hristos; Fericiti veti fi , cand din pricina Mea va vor ocari si va vor prigoni si mintind vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra; )

Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie ţie bine si sa traiesti ani multi pe pamântul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da tie! Moise! Sa nu doresti (râvneşti) cele ce sunt ale aproapelui tau: nici casa aproapelui tau, nici femeia aproapelui tau, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui si nici unul din dobitoacele lui si nimic din cele câte sânt ale aproapele tau!
( 5. Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant. Ilie. 10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.
Fericiti cei milostivi , ca aceia se vor milui; Hristos; Bucurati–va si va veseliti, caci plata voastra multa este in ceruri; )

“Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.” (Lc. 6:22-23).

Nu sunteti la curent cu avansurile New-Age, adica cu prostia ajunsa la nivel de macrostiinta.
Dar cred ca nu-i bai c-ati ramas in urma. Ca doar nu ati pierdut nimic, afara doar de inca un prilej de-a ne scarpina in cap cu o mana si de-a ne tine gura cu cealalta, ca sa nu ni se vada omuletul, de atata rasu-plansu...

Prostii firoscoase, domnule, stupizenii semidocte pentru cei ce au nevoie de asemenea hrana.

E... adică eşti mândru de sarcina superstiţioasă a trădării în ascuns.
 

Problema blestemată din care nu mai scăpăm niciodată este problema egipetului, a sodomei şi gomorei, a babilonului adus în casă, în pat, în bucătărie, în portofel, în poşetă, în memorie, pe computer, pe telefon, pe TV... şi băgat în relaţie cu oricine ca musca-n lapte... adică e problema apelor care fac ochi, fac vârteji, fac un fel de stârlici şi dacă te laşi dus de val atunci te bagă la fund căci învârtecuşul ochiului de apă e foarte periculos, iar omul are suflare de viaţă şi duh bun în el însă omul e un duh care a decăzut de la starea sa bună şi a ajuns un om care atunci când iarăşi trece apa prin el se mândreşte şi se lăcomeşte şi se ispiteşte şi se mituieşte şi se mânie că nu-i iese numărul lui la socoteala pagubelor şi se păcăleşte pe sine căci el se face creaţia lui de sine, o mare minciună, o învârteală înălţătoare de sine prin care apa face ochiuri fermecătoare şi nu mai poate ieşi de acolo din miraj nici el şi nici fraierii care îl cred pe el şi-l iau de bun căci nici unii nu văd învârtecuşul, viceversarea, căci e ca un derdeluş lucios şi alb şi negru şi colorat şi drept şi tubular ceea ce văd ei şi nu văd niciunii că s-au inversat şi viceversat lucrurile chiar în clipa aia închizându-i în egoismul de acolo de sus sau în smerenia de jos desfrânată şi deşartă ce caută aprecierile şi răsplata oamenilor, nu văd ei fiindcă-s brusc înălţaţi şi măriţi şi de aia se simt fericiţi şi entuziasmaţi de ei înşişi, că-s mari, că-s puternici, că-s gonflaţi, că-s deştepţi sau că-s înţelepţi, şi-s deficiţi complet absurd de la creatina neascultării de Dumnezeu crezând că au libertate şi că ei mântuie şi rezolvă şi că iubesc, însă ei nu iubesc ci se păcălesc şi vor să creadă că iubesc însă nu văd că defapt ei sunt trădători şi necredincioşi şi desfrânaţi şi curvari tottimpul... mai ales cu ochiul de sc-apă. :36:

Procedura de eliminare a năravului pierzaniei fără să blestemăm sau să ucidem păcătosul o aflăm la Dumnezeu care spune:

Credinţă în Dumnezeu, credinţă în Cuvânt, în relaţia de frăţie, credinţă în relaţia de prietenie, credinţă în relaţia cu iubita, cu soţia, cu prietenele, credinţă faţă de părinţi, şef, învăţător, lider, credinţă credincioasă şi nelăudăroasă şi tainică şi nevicleană în toate căci dacă nu eşti atent, din ceea ce vorbeşti şi faci şi eşti şi te arăţi, ies eresurile cele de multe feluri, adică te îmbraci şi te împodobeşti cu credinţa şi cuviinţa în toate tăgăduind însă puterea şi viaţa şi fericirea ei, a credinţei şi cuviinţei. De ce tăgădui şi eşti trădător? Pentru că ţi se pare că sătănatia şi vartiutia sunt mai mari decât sănătatea şi virtutea din iubire de Dumnezeu. Şi asta ţi se pare ori de câte ori ai deschis gura şi ai privit în abstract, în vis, în avere, în trecutul ce ţi se pare viitor şi n-ai observat, n-ai cerut desluşire ca să vezi că sufletul, mintea, inima şi trupul ţi s-au unit cu mândria într-un învârtecuş nevăzut formând un ochi de fraier care se miră, şi apoi iar se miră însă mult prea târziu, sau rămâne mirat ca să i se pară că e mare cu tăgăduiala şi îndoiala pentru paguba averilor deşarte.

Deci nu vă miraţi ci ieşiţi din mijlocul ei, din mijlocul gLumii ca să nu vă tragă la fund, căci nu gLumea e lumina ci Iisus Hristos şi Cuvântul lui Dumnezeu atât cât este credinţă în gLume, atât cât se aude în ea că MILĂ voieşte Domnul şi nu jertfe deşarte, ştiţi voi ce arte, arte marţiale şi joiale, aşa ca fariseii fanfaroni plini de ciucuri şi de plecăciuni şi rugăciuni lungi crezând ei că pentru aceste deşertăciuni vor fi ascultaţi.

''Rugaţi-vă permanent ca să credeţi că Domnul ştie mai înainte de a vă ruga voi toate cele ce aveţi voi de trebuinţă!
Lăsaţi deci apa să curgă şi nu faceţi stârlici, nu stingeţi duhul şi proorociile nu le dispreţuiţi, ca să cunoaşteţi ce s-a scris despre Mine în Lege, proroci şi în PSALMI, nu vă daţi voi victime vrednice, ci bucuraţi-vă că Domnul a înviat din mormânt dar mai ales că s-a suit la Ceruri şi iarăşi a coborât la credincioşi şi păcătoşii care caută... să se îndrepte şi să rămâie îndreptaţi. Oare care e cel ce pleacă mai îndreptat şi mai mântuit şi care rămâne să asculte şi să rabde până la sfârşit... din dragoste?.. din dragostea aia care nu vatămă căci nu face stârlici deşerţi?''

Adică e un fel de poreclă luată în renume, aşa ca în Peneş Curcanul, ei sărmanii erau tineri şi sfinţişori şi îşi dădeau viaţa pentru Dumnezeu şi pentru ţară şi nu le păsa de cei ce-şi băteau joc de ei pe drum şi-i porecleau văzând ce fel de oşteni caraghioşi sunt ei. Dar groaza şi batjocura asta şi poreclele date de gLume pe ei nu-i tulburau şi nu-i clăteau de la starea lor niciun pic fiindcă ei luau ca vitejii porecla şi batjocura în renume, şi aşa îşi făcuseră renume de curcani şi erau veseli şi plini de credinţă, însă la cei plini de fapte rele nu merge aşa, căci ai fapte rele şi nu mai e poreclă luată în renume ci este chiar etichetarea corectă a faptelor tale rele şi ai faimă şi teroare de criminal şi păcătos şi necredincios şi trădător, aşa că degeaba iei porecla în renume bucurându-te de sine crezând că la tine e viceversa, tu ai fapte rele şi urâte şi nu eşti sfinţişor ci păcătos cu nărav greu şi cu fapte rele neprinse de poteră aşa că degeaba rânjeşti şi nu-ţi pasă. Deci teoria asta nu ţine decât la creduli căci dacă cineva te porecleşte pe drept e caraghios să mai şi îţi iei porecla în renume, e ridicol şi absurd chiar dacă pe fraieri ai să-i păcăleşti, însă cu înţelepţii nu merge şi se prind ei repede câte parale faci: fie 30 de arginţi fie doi bani găuriţi, banii văduvei, deci nu te cumpără nimeni decât bogaţii care vor să-ţi folosească viclenia deşartă.

E adunarea apelor în vocala averilor deşarte care fac ochi şi te trag la fund, la groapă, la bar încet încet dar sigur.

Deci trădaţi trădătorii de Dumnezeu şi barul şi apoi rămâneţi credincioşi Cuvântului... CREDINŢĂ... şi Dragoste Curată... şi Taina faptelor bune lucrate în ascuns.

9
 

Cele 9 fericiri rostite pe dealul coarnelor, nu degeaba le-a pus Domnul corespunzător poruncii a 9 din decalog!.. iar dracool nebun încearcă mereu să le întoarcă la 6 ca să iasă sminteală. ''Vai celui prin care vine sminteala că mai bine îi era lui să nu se fi... botezat''.

Cel mai greu e să-şi vadă cineva numărul din ochiul său cel drept adică bârna, că deşi e foarte simplu şi clar păcatul pe care-l faci totuşi tu nu vrei să vezi nărvul lui cu păcatele reînnoite.

De exemplu ca să păcătuieşti ceva cu plăcere vicleană ai nevoie de un model, de o statuie-idol, de o imagine, un posteres, o închipuire cu însuşire de 'sfinţişor' erotic sau eroic, un chip al păcatului perfecţionat, un vis, un ideal, un ţel... şi după ce-l vezi, după ce-l visezi instantaneu întru dorinţa lacomă de chef de păcătuire sau răzbunare din ascuns, imediat te învoieşti luând mită din pură curiozitate şi poftă ştiinţifică căci îţi surâde viitorul fericit din ceea ce ai furat ca trecutul tău binecuvântat primit în dar atunci.......

...sau făţărnicia vicleană a răutăţii care pentru orice minteres se ştie preface şi ştie să-şi dreagă vocea exact ca lupuţu' în haină de capră, lupu din capra cu trei iezi... care s-a pregătit la ursul din pădure păcălit de vulpea argintie la limbă ca un tocilar ca să poată să pună în practică misiunea... şi aţi văzut cum s-a ştiut preface de bine, exact ca maica aia bătrână a iezilor a cântat......

...şi apoi lăudăroşenia de a se da mai marele mereu exemplu bun pe sine şi 'virtutea' de a da mereu lecţii întru iluzia că asta e lucrarea lui sfântă de mare ierarh, şi aşa îşi arată lucrarea şi se arată mereu pe sine ca să luăm exemplu... cu scop profesoral... practical... uitând că Domnul Iisus Hristos şi Cuvântul lui Dumnezeu a învăţat practica de taină a oricărei lucrări... iată cum ei fac viceversa ca să deşertifice totul adică să desfrâneze... masele cu ochiulhul... căci n-au milă de Dumnezeu ci de bani de parcă nu le-ar fi zis Chefa că: HARUL şi Virtutea nu se pot obţine cu bani şi cu avere.

Deci bârna asta simplă şi clară de tot, asta e foarte greu de văzut darmite a o putea scoate cineva din ochi ca pe un pai... de exemplu râvna cosmopolită a luxurilor sau dorinţa plăcerilor de a vedea piei dezgolite spre spurcare comună... bârna asta simplă e foarte greu de extirpat, de smuls, de trădat... de către cel ce o are în ochiul său cel drept, în lumina lui......... şi dacă lumina care este în tine este întuneric darmite atunci întunericul?

Adică ce părere aveţi de numărul 42, dar de 007, dar de 51 sau 52 sau 72... că 666 pentru unii e clar (averea sulurilor de hârtie ca făţărnicie) dar de 0101... sau de numărul apocaliptic 33?

Nu vă faceţi că nu ştiţi şi că nu pricepeţi căci se pare că fariseii şi saducheii pricepeau foarte bine însă iubeau bogăţia...... bogăţia păcatului şi a iubirii de sine şi a minciunii măririi de sine înaintea oamenilor şi în închipuirea lor crezându-se mari nevăzndu-se în oglinda crucii că erau nişte bieţi mikiduţi şi mici se vor chema şi beres. Descifraţi-vă bârna superstiţioasă din ochi adică hambarul cel plin... de numere apocaliptice fatidice, fataliste, ghinioniste, lacome şi răpitoare şi pline de răutatea cea ascunsă şi pline de frică străină de Dumnezeu, căci sofismul drăcesc în frica absurdă acţionează.

Deci: Nicio frică fără Dumnezeu!

idolul
 

Tu însuţi eşti idolul 'sfinţeniei', tu însuţi eşti piatra, sau închipuirea, sau asemănarea, sau închinarea la păcate, şi tu eşti cel ce priveşti cu poftă şi mărire către duhul de carne spurcată din tine fiind încântat de creaţia ta, o creaţie plină de păcate ce râvneşte spurcarea ca răzbunare şi bucurie amestacată, bucurie satanică a virtuţilor prin dărâmarea şi distrugerea aproapelui din frică viermuritoare, şi tot tu privind-o şi slăvind-o păcătuieşti şi te spurci căci eşti păcătos şi spurcăcios, şi nepăzitor al Cuvântului, şi cu duhul acesta de carne stricată hrăneşti tu pe toţi cei din jur stânindu-le poftele şi slujind acestui dezmăţ ca mituit de prostie să te înalţi în deşert întru beţia iubirii măririi de sine, defapt iubirea de carnea cea 'proasptă' în care este depus păcatul cel bătrân cu toate slugile sale (năravurile stăpânite de satana ispititorul cu îngerii lui blestemaţi şi cu proorocul mincinos gLumea).

Poate vom pricepe totuşi cât de importante sunt toate cele 10 porunci ca dreptar pentru ieşire din 'bucuriile' şi 'fericirile' interzise spre cele 9 fericiri binecuvântate prin uşa nouă , uşa dreptei mărturisiri.

''Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce'' căci pământul poate să asculte mai bine ca idolul care ai devenit omule pomule, pom al cunoaşterii... şi a răului, căci cauţi păcate, pofteşti păcate, ţi-e dor de păcate, priveşti păcate, simţi păcate, guşti păcate, mânci păcate, făptuieşti păcate şi te răzbuni pe păcătoşi... ca să cunoşti, şi atunci imediat cum încerci să cunoşti cum imediat automat păcătuieşti în viteză ca un rob ca să cunoşti cât mai rapid păcatul, căci buruiana amăgitoare şi mincinoasă cu rădăcinile ei veninoase vrea carne spurcată ca să crească şi să stăpânească pentru ca să dea roade cât ai repede cât mai multe neghine urâte şi viclene spre a răspândi virtusul blestemat şi ucigaş mai ales acolo unde are sălaş curăţenia, şi toate astea se petrec direct în tine, direct în ochiul tău cel drept învârtoşat la inimă şi urâtor de Lumină, ochi de piatră seacă, ochi idolesc, poartă de oţel inox, poartă a iadului aurită!.. şi iată că mintea, sufletul şi trupul tău slujesc acestui duh semeţ de carne flămândă de păcate şi de împrăştierea spurcării.

Nici Domnul nu mânca din pomul cunoaşterii chiar dacă era al Său ci Domnul se desăvârşea împreună cu omul spre Adevărata libertate şi nemărginire, spre ziua odihnei lui Dumnezeu în oameni şi în toată creaţia Sa minunată!

Psalmul 66 cu 6 fraze.
 

Păcatele gLumii stăpânită de s-a ta..na îi preschimbă pe oameni în peşti răpitori.. de alintul prorocului mincinos care-ţi gâdilă lucrarea făţărniciei şi a cuviinţei de faţadă, politeţea nefrăţească, lăcomia de una.. frumoasă... şi omul ajuns un fel de peşte răpitor abea aşteaptă să fie scos din apă cu momeala din cârligul satanei, psalmul 66 cu 6 fraze cu care este vopsit râmochiul, că aşa pune momeala în cârligcârligcârling ca să nu-şi dea seama fraierul şi să înhaţe cu 'smerenie'. Şi dacă te-a prins în nylon te scoate din apă printr-o învoială.. afară din ascultare, din calea pe care te îndreptai spre iubirea împlinirii poruncilor în taina sfântă, te scoate şi te aruncă afară pe pământurile lui, unde împreună cu medicii te hrănesc din abundenţă cu pateu şi te 'vindecă' de Dumnezeu ca să-ţi crească mâini şi picioare şi să poţi singur, să poţi merge de colo colo ca să te crezi competent... şi să ajungi un mare limbut cu păreri competente ce vin din pateu, pateul ăla cu care te hrăneşte satana pe la toate intrările tale, jucându-se în batjocură cu tot ce iese apoi din tine, ca şi cu o unelţică ce împrăştie pururea numa' neghină vopsită.

PSALMUL 66
Al lui David.

1. Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează, luminează faţa Ta spre noi şi ne miluieşte!
2. Ca să cunoaştem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta.
3. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate!
4. Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele cu dreptate şi neamurile pe pământ le vei povătui.
5. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pământul şi-a dat rodul său.
6. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, şi să se teamă de Tine toate marginile pământului.


Şi tu vrând să împlineşti psalmul 66 cu 6 fraze, ca un vierme flatat şi îngrăşat cu grija să facă alţii, te supui apoi cu ardoare la reuniunea asta mondială a tuturor făţarnicilor vicleni şi ca un credool uiţi să te mai întorci la plinirea poruncilor în taină ci vrei ca viermele victimizat, mereu să sari din cârlig în cârlig, ca să ajuţi şi tu la împrăştierea neghinei vopsite, adică să asculţi cu supunere faţă de mai marii voştrii.

Dar dacă vorbim de supunere, de ascultarea cu supunere faţă de mai marii voştrii, atunci ia încercaţi de pe poziţia voastră socială a slavei gLumeşti şi omeneşti care trece să vedeţi cât de tare urâţi defapt pe Dumnezeu sau pe orice inferior umil dacă nu vă acordă el politeţea pretinsă de voi şi nu vă alintă din belşug cu linguşala cea fricoasă şi politicoasă şi respectoasă faţă de şefia şi mărimea voastră... dacă îndrăzneşte săracul de el să vă vorbească frăţeşte la per-tu sau dacă îndrăzneşte 'obraznicul dracului' să nu vă acorde importanţa cuvenită respectând cu toată conştiinţa politeţea făţărniciei şi a cuviinţei de faţadă... ia priviţi la voi înşivă cum reacţionaţi de urât şi de crud faţă de fratele vostru şi faţă de Dumnezeul cel Adevărat care ne-a învăţat pe noi Adevărul: că noi suntem cu toţii fraţi, făpturi, apoi fraţi oameni, apoi fraţi creştini, deci întrebaţi-vă cu luare aminte de ce urâţi cu atâta cruzime şi pismă şi răzbunare pe fratele vostru care se comportă cu voi frăţeşte.. din moment ce el nu se făţărniceşte ademenitor.

Ştiu că nu vreţi să pricepeţi şi nici să ieşiţi la lumină ci mai degrabă vreţi să vă ascundeţi cu multă iscusinţă în acest nărav pustiitor, năravul făţărniciei şi cuviinţei viclene de faţadă prefăcându-vă perfect că nu vă prefaceţi deloc ca să scăpaţi mai uşor de lucrul duhovnicesc al frăţietăţii şi curăţeniei în iubire, ştiu, dar atunci de ce oare când vă vine pofta de păcat, atunci când vă vine la gură înjurătură, blestem, hulă, pomenirea goliciunilor şi spurcăciunilor, răzbunările, violurile, hoţiile şi răpirile drepturilor, atunci de ce nu simţiţi nevoia şi obligaţia ca să fiţi făţarnici? De ce deci nu sunteţi deloc făţarnici cu păcatul ci foarte sinceri cu el şi foarte ascultători şi vă feriţi ca de otravă ca nu cumva să fiţi făţarnici faţă de păcătuire ci decum vă vine mânia şi pofta necurată o şi împliniţi cu mândrie ca să nu cumva să fiţi socotiţi ca făţarnici faţă de oameni şi faţă de sufletul mânat de s-a ta.. na care simte că musai asta vrea?

Oare nu Domnului se cuvenea să nu-i fiţi făţarnici? De ce Lui vă permiteţi să-i fiţi făţarnici şi păcatului nu vă permiteţi? Vă este oare cumva frică de moarte ca să nu vă bată diavolul ce vă stăpâneşte patima? Dar de Dumnezeu cum de nu vă este frică să nu mai făţărniciţi şi să nu mai păcătuiţi faţă de El? Nu calul vostru cu mintea lui genială vă scapă ci călăreţul calului cel alb, Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că nu vă tot ascundeţi după supunerea faţă de mai marii voştrii ci deosebiţi bine cele două cuvinte şi asocierea lor:

Ce este şi ce înseamnă ascultarea?
Ce este şi ce înseamnă supunerea?
Ce este şi ce în seamnă ascultarea cu supunere?.. şi daţi-vă seama pe cine vreţi să iubiţi şi pe cine să răbdaţi!

Şi răspunde-ţi-vă apoi de cine ascultaţi şi cui anume vă supuneţi şi cine sunt aceia mai marii voştrii... căci Domnul nu a chemat pe nimeni la a se supune păcatului cu mândrie ascultând de făţărnicie!.. ci a condamnat pe faţă toată răutatea şi viclenia ascunsă şi toată lucrarea cea neagră şi spurcăcioasă a întunericului din om şi de peste tot căruia nu-i place să iasă la lumină... că arde chipul ce frumos şi jucăuş şi atractiv pe care ni l-am creat ca cretinii uituci şi surzi.

''... că dacă ai fi voit jertfe, ţi-aş fi dat, arderile de tot nu le vei binevoi...'' ps.50

Deci dacă Domnul nu vrea jertfe, nicio jertfă, că aia înseamnă ''dacă ai fi voit''... ce credeţi voi că înseamnă atunci ''supuneţi-vă maimarilor voştrii''?

care Domn?

Dacă tu ştii mai mulţi înseamnă că mă ispiteşti să cred că nu împlineşti porunca a 7-a din decalog coroborată cu celelalte de mai sus şi mai jos:

7. Să nu fii desfrânat sau Să nu desfrânezi...

Iar interpretarea ei nu se bazează pe frână cum interpretează unii lăudându-se cu înfrânarea, cu echilibrul şi neexagerarea, adică ei se laudă cu starea păcătoasă de tip căldicel dedulciţi fiind cu păcatele mijlocii, nu prea mari şi nici prea mici, ci interpretarea corectă vine de la frâu, iar frâul este pus pe armăsari ca să nu se desăvârşească prin frica de idoli şi prin precauţia exagerată ce vine din îndoială superstiţioasă ca să asculţi mai uşor de porunci omeneşti care nu mântuie pe nimeni ci întreţin fărădelegea şi vine din necredinţă ca să contrazici şi să experimentezi cu multă curiozitate perversă păcatele răspândind apoi neghina vopsită... ci să se desăvârşească prin credinţa credincioasă care merge sigură şi dreaptă fără să pună des piciorul pe frână decât doar atunci când ia aminte, ci mai degrabă se pune mâna pe frâu, ca să nu-şi lase armăsarul să privească în stânga sau în dreapta ca nu cumva să se-abat-ă afară din Cale căzând în ispită.

Cine-şi leapădă frâul se 'desăvârşeşte' prin deasa frânare, numită înfrânare... că până la urmă din lene şi crezându-se înţelept ajunge să stea pe loc, păcătuind la nesfârşit cu toate păcatele mijlocii, crezându-se cumpătat şi căutând mereu echilibrul şi crezând că merge pe aurita cale de mijloc ca pe sârmă, vorba cezarilor iubitori de urale: 'ave, ave, ave cezar'. Antonimul la desfrânare nu e înfrânarea care aduce mai mult a îndărătnicie ci este credinţa credincioasă şi înţelepciunea mânuirii frâului.

E vorba deci de Domnul Dumnezeu, de Sfânta Treime împreună cu omul căruia i-a pus în mână frâul Vieţii... pe calea purtării Crucii.. nu a omului ci a Domnului şi a ucenicilor şi mucenicilor Săi, iar sf. Pantelimon zice că ''mucenic înseamnă iubitor de curăţie'' dar unul care se socoteşte pe sine veşnic murdar fără ca să fie, căci pare-mi-se mie şi Duhului Sfânt că mu din cuvântul mucenic vine de la murdărie... şi de la cuvântul muerta-muarte-moarte.

Păi de aia nu mai ştiţi voi despre care Domn e vorba, pentru că cineva foarte bine intenţionat umblând la text a pus un b de la virtute acolo unde nu trebuia şi aşa a păcălit gLumea, şi pe credincioşi, şi dacă ar fi putut chiar şi pe cei aleşi, căci l-a pus înaintea lui Aaron proorocul lui Moise proorocul lui Dumnezeu, de au citit apoi urmaşii cu aplomb râvnind cu toţii la a ajunge măcar unul dintre ei, macar un baron.. mai mic, dacă scaunul de rege era ocupat definitiv de Irozi.

La ce-i bună înfrânarea... ca să te opreşti din ajunecare în poleimică.
 

Ştiu că vă place să mă contraziceţi exact ca neghinele vopsite împrăştiate de 'marii' duhovnicii şi 'străluciţii' teologi ai neamului, nu că n-ar fi, şi citind ce am scris ştiu că aţi trecut brusc de partea frânei că cică de la frână vine antonimul desfrânării adică înfrânarea şi nu de la frâu... nu de la frâul credinţei.

Păi dacă vă place înfrânarea atunci vă spun că ea e bună doar când v-aţi inversat calea, direcţia, sensul, rostul... când în loc să urcaţi coborâţi, când în loc să vă desăvârşiţi vreţi să păcătuiţi fără să vă daţi seama şi atunci într-Adevăr ar fi bine să puneţi tot mai des piciorul pe frână până ce vă opriţi de tot ca să nu mai des-frânaţi şi abea atunci, când v-aţi oprit din alunecare şi staţi pe loc repauls are sens cumpătarea, echilibrul, măsura, înfrânarea, aurita cale de mijloc ca antonim la desfrânare deşi mai simplu ar fi să vă schimbaţi cu 180 de grade direcţia de mers şi să porniţi din nou la deal cu crucea-n spate sau dacă aveţi femeie atunci şi cu sacul cu păcate, nu-l lepăda ci ia-l în spate, deci în loc să coborâţi ar fi mai simplu să încercaţi să suiţi pe munte, pe muntele nepăcătuirii, pe muntele credinţei, pe muntele szionului cel nou.
"Casatoria este sacul cu păcate. Mărita-te si ia-l în spate " (păr.proor. Arsenie Boca)

PS: Deci crucea înainte şi sacul cu păcate în spate!

5+5
 

După cum se observă, după cum i se pare omului şi Duhului Sfânt, cele 10 porunci scrise pe două table ale legii, table de piatră, scrise prin puterea şi tăria lui Dumnezeu, ele se pot citi şi astfel:

Primele 5 sunt contra mândriei viclene a omului îndrăcit făcută pe faţă invers faţă de lege, în plină zi, la lumină, iar celelalte 5 sunt făcute tot de el viceversa dar în ascuns.

Dacă însă omul se dă credincios şi ascultător de Dumnezeu şi devine prin tăgăduirea puterii Domnului un prefăcut ipocrit şi un mare făţarnic atunci el face pe dos de frica gLumii, pe primele 5 le face invers în ascuns şi pe ultimele 5 le face în văzul tuturor ca să se arate smerit sau sminţişor sau drept cică pentru Dumnezeu.

Iar omul viclean şi s-a_ta_ni_zaţ, el se dă feciorelnic şi sărac şi ascultător şi sigur fiindcă jură şi promite şi se arată evident un slujitor al Domnului lăudându-se înaintea Domnului, în ascuns, arătându-se nepăcătos şi negreşitor, prin faptul că le încură complet şi nu mai ştie nici el care le împlineşte la lumină şi care la întuneric şi care le împlineşte drept şi care invers, şi face aşa până i se stinge complet candela, crezând el că a trecut direct în har şi că nu mai trebuie să slujească legii, legii Domnului, proorociilor şi celui despre care se vorbeşte în psalmi, şi în starea asta decăzută el idolizează fie legea, fie harul, fie icoanele, fie lucrarea Domnului, fie biserica, fie pe el însuşi căzând treptat treptat într-o stare mai rea ca cea dinainte, de parcă prin asta ar fi reuşit să scape de griji ca şi cum ar fi devenit infailibil, incoruptibil, neispitibil, şi necăzător în propria ispită şi autoîndreptăţire.

Sf. Pavel a zis foarte simplu şi frumos care se poate traduce foarte simplu şi se poate tălmăci simplu de sus, de la Dumnezeu astfel:

''Eu sunt legea!.. adică Hristos, adică sfânta Treime cu Fiul Omului cu tot!.. împreună cu toţi sfinţii şi drepţii şi păcătoşii care se întorc la Calea cea bună.

E groaznic... să afli adevărul despre tine însuţi.
 

Unii ar întreba ca ipocriţii: care adevăr?.. încercând să-şi pună pile filozofice ca Pilat din Pont pentru ca să poată întreba sceptic şi pesimist şi deznădăjduit de pe scaunul de judecător:.. şi ce este Adevărul? Păi ăla este adevărul că Pilat a primit mita oamenilor stârniţi pentru a face judecată nedreaptă şi ca să-şi elibereze pilosul, confratele om aşa ca ei, căci aflaseră că Iisus era şi om şi Dumnezeu, lucru inacceptabil la oameni fiindcă era smerit, blând, bun, incoruptibil, vindecător, curat, şi bineînţeles sfânt Carele mai şi învia pe câte unul spre slava Tatălui Ceresc.

Păi adevărul ăla că nu Dumnezeu este pomul Binelui şi a Răului şi nici pomul Vieţii ci cât trăieşte omul pe pământ el este, fiindcă asta este: o corcitură între pomul cunoştinţei binelui şi răului, binecuvântării şi blestemului, sfinţeniei şi păcatului şi între pomul vieţii căci asta caută omul: să trăiască cât mai mult pe pământ fără Dumnezeu, deci iată omule taină groaznică: TU EŞTI POMUL VIEŢII şi nu Iisus, nu Dumnezeu, căci Iisus a susţinut că el este viţa Adevărului şi Viaţa aia veşnică, aia care va să fie dacă mergi pe Cale până la sfârşit cu răbdare, pe Calea ascultării de Dumnezeu din dragoste curată.

Deci înseamnă că tu omule eşti vampirul, moroiul, pomul corupt, pomul corcit, pomul sălbatic, pomul blestemat, pomul vrăjitor, pomul proorociilor mincinoase, pomul rău, pomul grozav de prost şi spurcat, pomul înţelepciunii absurde, pomul făţarnic şi ispititor de superstiţios, pomul idolesc, POMUL VIEŢII.. trufaşe... tu, iar toţi cei ce au susţinut altfel te-au înşelat ca să te ţină în nepăsare, căci nu Iisus este pomul vieţii ci el este Viţa şi următorii lui sunt vlăstarele Viţei.

Iar satana şi dracii şi neghinele vopsite se hrănesc cu roadele tale omule, cu păcatele tale şi cu născocelile şi creaţiile tale artistice, cu pofta ta cea 'bună' de fete ale oamenilor sau ale sfinţilor ca să iei tu mereu numele Domnului căci tu te dai a fi tot felul de plăceri şi bunătăţi şi speranţe frumoase: biruitorul răului, vestea cea fericită, pofta cea bună şi mare, privirea curată şi dreaptă, vorba înţeleaptă şi smerită, viaţa sfântă şi cumpătată, viitorul luminos, binele veşnic, exemplul cel de urmat... tu omule corupt, tu întinzi mâna şi iei fără ruşine şi fără jenă cu mult tupeu numele Domnului răstignind apoi la nesfârşit pe Iisus şi Cuvântul lui Dumnezeu şi pe toţi cei ce-L iubesc şi-i păzesc poruncile ca pe comoara cea mai de preţ.

Deci tu eşti Pomul!.. vieţii trufaşe şi al cunoştiinţei... şi a răului prin exersarea la nesfârşit a păcatului şi mândriei că poţi păcătui tot mai viclean, şi ca atare dacă vezi că poţi atunci te arăţi tot mai mare că cică nu mai eşti neputincios ci iată că te-ai vindecat... te-ai vindecat de Dumnezeu definitiv la capul cel bolnav de atâta dor de păcate spurcate ce te încântă că o să le poţi face cu multă ispisălogeală ispimuitoareoare şi plină de in-vidi-ia cea rea.

Nu uita deci Adevărul!.. că Dumnezeu este cutremurul Cerului şi al Pământului.. şi nu tu!

din nou ai scris adanc amice

9
 

Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
Acestea au prin inversare logică un da subânţeles... adică ce e bine sau ce poţi să faci!

Deci ce crezi că este scris că poţi şi ar fi bine să faci?
Oare poţi să ridici mărturie adevărată împotriva aproapelui tău?.. cum zice justiţia omului viclean şi fără Dumnezeu că se interpretează Legea?..sau cum? Păi să ridici mărturie adevărată în favoarea aproapelui tău.. ...asta zice logica inversă! Adică să-i plăteşti tu datoriile şi să te rogi tainic pentru el din poziţia şi starea vieţii tale cât mai nepăcătose şi cât mai sfiinte punându-i astfel o pilă cât mai mare aproapelui tău la Dumnezeu.. să-L scape.

Sau zice oare să mărturiseşti drept împotriva aproapelui tău?.. aşa cum înterpretrează justiţia omului viclean şi fără Dumnezeu punându-te să juri pe Biblie? Deci cum e logica inversă care îţi permite să poţi aplica legea corect şi bine?
Păi este scris: să mărturiseşti drept în favoarea aproapelui tău!.. adică viaţa ta dreaptă să+l îndrepte şi mărturia ta să+l ducă şi pe el la mântuire scoţându-l din viclenia răutăţii cea plină de cruzimea minciunilor sincer de adevărate şi de pârâcioase la tiranul corupt şi rău.

Fericirea e mai presus decât logica şi deducţiile...
 

Dumnezeu a dat cele 10 porunci ale legii care sunt negaţii pentru mâna omului şi apoi s-a dat pe Sine spre jertfă pentru iertarea păcatelor şi încă 9 fericiri care sunt afirmaţii pentru mâna omului.

Între acestea nu există o logică directă prin negarea negaţiei ci legătura este înţelepciunea curată.

Astfel primei porunci ''1. Eu sunt Domnul să nu ai alţi dumnezei afară de Mine...'', i se alătură fericirea: ''El este fiul Meu preaiubit în care îmi găsesc toată plăcerea Mea, de El să ascultaţi!'' Şi aşa mai departe, negaţiei din Lege: ''2. Să nu-ţi faci chip cioplit şi nicio asemănare din cele... şi nici să-i slujeşti...'' îi corespunde fericirea afirmativă: ''Fericiţi cei săraci cu duhul căci a lor este împărăţia Cerurilor.'' Apoi la ''3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeu în deşert pentru că...'' îi corespunde fericirea ''Fericiţi cei ce plâng căci ei se vor Mângâia.'' Şi tot aşa până la sfârşit: ''Să nu râvneşti la nimic din cele ce sunt ale aproapelui tău, nici la casa lui, nici la femeia lui...'' îi corespunde ''...Fericiţi veţi fi voi care acum suferiţi şi plângeţi şi sărăciţi şi răbdaţi dar mai fericiţi veţi fi când din pricina Mea vă vor ocărâ pe voi şi vă vor urâ alungându-vă ca pe un rău căci răsplata voastră multă este în ceruri... Bucuraţi-vă şi vă veseliţi căci v-aţi lepădat de voi înşivă crezând întru Mine!...''

Deci mai presus de logică şi de negarea negaţiei este înţelepciunea curată a iubirii:

Porunca 1 din Legea şi proorocii - corespunde cu porunca cea nouă (Iubiţi-vă unii pe alţii precum)
2 -cu fericirea 1, 3 - cu fericirea 2, 4 - cu fericirea 3, ... 10 - cu fericirea 9.

Astfel avem exact 10 negaţii şi 10 afirmaţii care definesc înţelept şi curat starea vieţii sfinte a credinciosului creştin. (Afirmaţiile nu sunt obţinute prin logica negării negaţiei aplicate primelor 10 negaţii ci e mai mult decât o logică deductivă şi superstiţioasă a credinţei. De fapt e vorba de tainica iubire curată şi jertfelnică şi ea stă la baza puterii prin Hristos de a nu face răul şi a puterii de a face prin Hristos binele, rezultând o scară cu 10 trepte ce duce la Cer, în Rai, pe care sfinţii îngeri se suie şi se pogoară... slujind Cuvântului lui Dumnezeu.)

Tablele de piatră...tdare....dulce.
 

Cele două table de piatră ale legii aveau formă dreptunghiulară în partea de jos şi lateral dreapta şi stânga şi aveau formă rotundă, boltită, în partea de sus.

Deci vă rog să încercaţi să le potriviţi cât mai plăcut şi veţi afla răspunsul..!

Practic în icoana schimbării la faţă de pe muntele Tabor s-a arătat cum prin Hristos curge dreptatea de la Dumnezeu prin Moise şi Samuel care erau plini de toată electricitatea divină a dreptăţii şi prin Ilie şi Ioan care erau plini de tot focul divin al râvnei şi al credinţei... iar prin Iacov, Petru şi Ion fiul de pe urmă al preasfintei Maria împreună cu norul s-a împlinit în icoană pentru veşnicie precum în Cer aşa şi pe Pământ... darul mântuirii.

Potriviţi însă tablele legii, una pe potriva alteia ca să fie pe plac, şi veţi afla răspunsul..!