|
Citat:
|
Citat:
Si inca ceva: eu stiam ca la spovedanie se iarta si pacatele pe care le-ai uitat. Nu stiu care este rostul indoielii fata de sfanta taina a spovedanii, dar nu e bine. |
Eu atata am de spus, abstinenta in vederea ne aducerii pe lume a copiilor este tot pacat, deci ceva calculat, adica e tot ceva calculat si impotriva procrearii, nu se poate face pentru Dumnezeu, nu se retrage nimeni la manastire dar se face pentru a nu avea mai multi copii decat si-au PROPUS, ajung 4-5...dar asta nu poate inseamna decat ca toti cei casatoriti ar trebui sa faca copii in fiecare an, deci nu inteleg de pe ce pozitie vorbesc totusi unele femei?
Ori te casatoresti pentru a avea copii, daca asta e ideea de baza, pentru ca asta reiese...ori pentru a fi abstinent si a nu avea mai multi decat ti-ai propus :39:...eu chiar nu inteleg de ce unii nu isi vad greseala imensa, sfaturile si acuzele deplasate pe care le dau???? O femeie crestina aduce pe lume numai 5 copii....aaaaaaaaaaa pai stai ca mie mi se pare ceva necurat, unei crestine e corect sa i se faca frica, sau sa nu mai vrea pana la 14, nu pot avea grija de toti cati le-ar da Dumnezeu, nu e timpul potrivit, sau care e motivul ala virtuos al abstientei si impotrivirii voii lui Dumnezeu atunci??? Sa inteleg ca cele care au 4 copii...au pus punct vietii intime din momentul nasterii???? Sau cele care au aflat ca nu pot avea copii, au incheiat capitolul viata intima??? Oricum ar fi, ceva e necurat la mijloc.....:21: |
Citat:
|
Citat:
Odata, la Manastirea Adormirii Maicii Domnului din Odessa a venit o femeie care avea trei copii. Toti trei erau orbi din nastere. Era insarcinata si pe cale sa-l nasca pe al patrulea. A venit la manastire si s-a asezat pe o bancuta, spunand: “Unde se afla oare acum parintele Kuksa, ca sa vada ca il caut?” Iar batiuska, asezandu-se alaturi pe aceasta bancuta, ii spuse ei: “Va asteptam”. “Cum asa?” “Iata cum. Eu sunt batiuska Kuksa“. Si el indata ii spune: “Marturiseste, de ce copiii tai sunt orbi?“ Ea si-a marturisit pacatele pe care le facuse pana atunci. Insa el i-a spus: “Nu sunt toate pacatele. Mai gandeste-te si vino maine”. Ea a venit in ziua urmatoare, adaugand pacatele de care isi adusese aminte. Insa parintele i-a spus: “Nu, nu-i totul. Vino si maine, mai gandeste-te”. Sosind a doua zi, femeia i-a spus: “Nu-mi mai aduc aminte“. “Ei, atunci sa te ajut. Iti aduci aminte cand erai in clasa intai?” Ea a raspuns: “Imi aduc aminte“. “Si cand se terminau lectiile, unde alergai?” Ea s-a gandit si i-a spus: “La cimitir”. “Da, si acolo, intr-un maracinis, ce-ai gasit?” “Ah, da, batiuska, acolo se afla un cuib de pasarele si in el patru puisori. Eu i-am luat si cu un pai le-am scos lor ochii“. “Iata, deci, pentru ce Domnul nu a daruit vederea copiilor tai si de aceea ei s-au nascut orbi. Haideti deci sa ne rugam, ca macar cel de-al patrulea sa vada”. sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...ksa-de-odessa/ |
Citat:
|
Citat:
Si atit de clare sunt lucrurile legate de spovedanie... |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Eu stiu ca nu doar pentru fiecare fapta, ci si pt. fiecare CUVANT vom da socoteala. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Cel putin ar trebui sa fie. Copiii sub 7 ani in schimb nu se asteapta nimeni sa fie pe deplin constienti, daca sunt, bravo lor, dar in mod obisnuit nu sunt.
|
Citat:
Iar acea relatare subliniaza doua lucruri: importanta impartasaniei si felul in care pacatul este pedepsit si prin urmasi. Ea are rol educativ, de trezire.. (ca nu exista pacat mic). Nu este o invitatie la sminteala, la judecarea judecatii lui Dumnezeu. Nu incerc sa te conving pe tine personal de nimic. (Cunosc persoane care au facut avorturi si isi spun "crestine", dar tot se indreptatesc! Ca pe vremea lui ceausescu era altfel si nu aveau incotro etc. Iar copiii care au trait sunt convinsi ca avortul este lucru bun, pozitiv pt societate - eu numesc asta o urmare a pacatului parintilor! Fiecare vede lumea prin ochelarii propriilor patimi. Nici eu nu fac exceptie. Dar nu mi se pare normal sa minimizam avertismentele sfintilor, toate aceste relatari sunt facute pentru binele nostru!) |
Citat:
Pai nu inteleg de ce se face trimitere la Providenta numai atunci cand vine vorba de aducerea copiilor pe lume????? Daca scopul vietii e sa ai copii si sa lasi totul in voia lui Dumnezeu, atunci cum e posibil sa alegem din oamenii pe care ii intalnim " partea noastra", nu ne casatorim cu oricine desi ar putea sa fie toti crestini buni in jurul nostru, dar nu simtim noi ca ne-am gasit omul si ...ooops mai cautam si asteptam, planificam data nuntii in functii de variate motive si nu ne casatorim intr-o saptamana, fara muzica, cu o masa simpla in familie, facem 3 copii din cauza ca tinem cont de..., de..., de..., de....,alegem serviciul care ne place si nu cel care se nimereste, alegem apartamentul in care vrem sa locuim, zona, tara in care vrem sa muncim, Biserica si Duhovnicul care ne sunt mai aprape de suflet, deci despre care lasat in voia lui Dumnezeu se vorbeste ca eu nu ma prind, sincer??? Ceea ce e interesant este faptul ca nimeni nu se sesizeaza ca toti alegem si alegem toata viata, nu exista om fara capacitatea de a alege si care face totul numai si numai cum vine.... Nu cumva si aici se aplica tot un subiectivism, fiecare criticand, alegand si laudand ceea ce ii convine lui, dar nu face nimeni de fapt lucrurile ca la carte...:7: Insasi conceptul asta de " abstinenta pentru a nu mai avea copii e singura metoda acceptata" e doar...Programare, Decizie, Impotrivire la voia lui Dumnezeu, Calculare. Nu poate exista metoda contraceptiva acceptata care sa fie compatibila cu voia lui Dumnezeu, eu asta incerc sa spun...nu isi da seama nimeni ca e o aberatie si se face o ierarhizare a metodelor de contraceptie penibila???? |
Cred ca daca se respecta toate posturile si sarbatorile, plus perioada in care femeia alapteaza.. nu sunt sanse foarte mari sa faci 14 copii. Dar nu stiu.. zic si eu.
(Eu cunosc o familie cu 12 copii: verii mamei mele. Nu stiu daca au avut pb deosebite, dar sunt sanatosi, fericiti, frumosi.) Au ajuns copiii spaima moderna a familiei? |
Citat:
Cum nu m-am casatorit decat la 36, am unul si al doilea pe drum, la 38 de ani ;-). Unii oameni, sanatosi si cu mare credinta in Dumnezeu, si pe care ii admir, au curajul sa lase sa vina toti copiii si au uneori peste 10. Bravo lor - daca intadevar ii si cresc bine. Dar nu cred ca este intelept sa recomandam asta oricui. Cunosc si familii care dupa acest principiu 'crestin' de nepazire absoluta au avut multi copii si, ori pe unii nu au putut sa ii accepte si sa ii iubeasca, ori nu au reusit sa ii creasca cum trebuie (nu aveau capacitatea mintala si psihica necesara). Nu le-a ajunscredinta. Nu este bine sa ne gandim un pic inainte si sa ne masuram fortele? De fapt vad ca s-a deviat subiectul, era vorba despre problemele lui pusicat. Ca sa revenim, Zaharia ii daduse sfaturi sa isi scormoneasca constiinta de pacate nemarturisite. Aici vreau sa spun ca nu este neaparat neortodox sa iti amintesti de un pacat nespovedit din uitare sau inconstienta si sa il spui - Noesisaa ia lucrurile putin rational. Da, se iarta pacatele uitate, si nu este bine sa fim prea scrupulisti si sa ne chinuim mintea si inima. Dar iertarea nu este ceva mecanic, ca o spalare, este nevoie si de constiinta noastra, de constientizare si de intoarcere spre Dumnezeu (vezi fiul ratacitor - modelul spovedaniei) dar daca este vorba de ceva costitutiv, ceva care continua sa ne departeze de Dumnezeu, este bine sa ne spovedim de acest lucru. De ex: nu imi dadusem seama ca am ranit pe cineva, si am continuat sa il ranesc multi ani, prin anumite purtari sau vorbe care mie mi se pareau bune. Constientizez ce am facut, si ma si spovedesc. Deci, draga pusicat, poate foloseste sa te gandesti ce anume te-a departat de Dumnezeu, si de sotul tau, cine stie, poate sunt legate. Poate ar ajuta si sfaturile unui psiholog. Mult curaj si putere. Ce criticam eu la spusele lui Zaharia este caracterul legalist pe care il da pacatelor. Si, Zaharia, eu nu contest sau denigrez canoanele in general, da, ele sunt folositoare; ci spun ca nu trebuie absolutizate si ca oricum, trebuie revazut corpul canonic (unul din punctele din planul de lucru al multasteptatului sinod al Bisericii ortodoxe, de altfel). Exista canoane care nu se mai aplica desi ar trebui, poate, si altele pe care se tot bate apa in piua dar contin exagerari sau greseli. Nu asta era scopul lor, cand au fost scrise, sa ramana vesnic in acea forma. De altfel se si vede in dezvoltarea lor ca uneori unele le-au inlocuit pe altele. In plus, aplicarea canoanelor la credincios, iconomia, este f importanta. Iconomia nu este o indulgenta, ci pur si simplu o aplicare. Nu mai raspund la ce s-a scris despre contraceptie in general, am scris si am sa mai scriu in alte topicuri, dar Zaharia nu mi-a raspuns la intrebarea: sa imi spuna mie canonul in care se interzice pazirea naturala de a avea copii, prin abstinenta in anumite zile fertile. Din cate stiu eu nu exista absolut nici un canon in acest sens, si multi preoti recomanda aceasta metoda pentru a nu avea mai multi copii decat putem creste. |
Citat:
|
Citat:
Pai de providenta este vorba tot timpul numai ca acum discutam despre contraceptie-sarcini dar ea se pune la fel de bine si cind discutam despre minie, mindrie, lacomie,desfrinare ,iubire de arginti,zavistie,icoane,parinti trupesti,copii,nasi de orice fel ,spovedanie, celelalte sfinte taine, viata duhovniceasca, sociala,mondena, enoriasi, preoti, calugari . Dumnezeirea(providenta)este masura, canonul, unitatea cu care se compara si se asambleaza orice de la stadiul de dorinta si gind pina la infaptuire. Eu am rugat fratii si surorile care cunosc sfinti sau parinti imbunatatiti care au ajuns la stadiul acesta desfatindu-se sexual cu propria sotie sa ii nominalizeze. Este clar ca nu exista asa ceva . Dar tot eu pot sa va dau un exemplu de om care dupa ce s-a casatorit si i-a venit pe lume prima fetita a hotarit ,de comun acord cu sotia sa, sa-si intrerupa viata sexuala si sa devina casti .Acest om ,cunoscut in toata lumea crestina si si necrestina, roman de felul lui ,se cheama Dumitru Staniloaie,iar pt. toata curatia trupeasca si rivna sa intreaga a fost binecuvintat de D.zeu cu mari daruri ,iar stirea este publica de mai bine de 10 ani. Deasemenea este bine sa luam spre reflectie (ma refer doar la cei care si doresc aceasta): ,,Tinar am fost si am imbatrinit si n-am vazut pe cel drept prigonit si nici semintia lui cersind piine" ,,Dreptul ca finicul va inflori si ca cedrul cel din Liban se va inmulti" (Ps.91/12) ,,Arunca spre Domnul grija ta si El te va hrani,nu va da in veac clatinare dreptului (Ps54/25) In final am inteles ce pozitie ai despre contraceptie. Ma gindesc ca ar fi posibil sa fim in eroare : sa vorbim si sa sustinem acelasi lucru dar in formulari diferite (evident)si aparent sa avem impresia ca suntem in polemica . Voi fi mai atent de acum in colo ! |
Citat:
|
Citat:
2.Parerea mea si a celor care m-au invatat dreptul canonic si bisericesc, este ca aceste canoane nu sunt bune, nu sunt rele, nu sunt dure...si nici moi, ci in primul rind sunt normative, obligatorii. Sunt de inspiratie divina si nu au alte calitati decit ca sunt garantul mintuirii omului cind sunt implinite. Pina cind Sfintul Sinod le va schimba ele se respecta asa cum sunt ,,in corpore" . Dar totusi cred ca s-a strecurat o greseala la mijloc deoarece aparent avem aceleasi pareri desi in fapt suntem ,,in contra”. |
Citat:
|
Citat:
Asa ca nu te astepta sa citesti in sinaxare de cate ori faceau dragoste sfintii casatoriti si in ce pozitii. :71: Exista feluri si feluri de asceza. Exista si alte asceze si nevoiri in afara de cele sexuale. Bineinteles, masura este buna in acest domeniu, dar daca se face din viata intima un inventar de reguli, daca se face totul dupa un canon sau un tipic, ceva nu este in regula. Regulile sunt pentru orientare, pentru aducere aminte ca trebuie si o anume infranare, dar viata intima a unui cuplu trebuie sa fie si spontana, si depinde de multi multi alti factori decat un ritm hotarat din afara. Nu stiu daca unii dintre voi au citit ce spune de ex. parintele Teofil Paraianu despre acest subiect. Am sa caut din nou textul. Insa nu as vrea sa iasa iar ceva de genul 'in sabii sa ne taiem, sau in citate sa ne citam'... Nu aduc acest citat ca o dovada, ci ca un exemplu de gandire neinchistata in canoane. As mai vrea sa adaug ca aplicarea canoanelor ca dogme, in mod absolut, contravine evangheliei, si mie asta mi se pare argumentul principal pe care l-as putea aduce pentru tot ceea ce spun cand critic aceasta aplicare. 'Nu omul este pentru sabat, ci sabatul pentru om'; 'legea nu mantuie'. Etc. |
Citat:
|
Citat:
Zaharia, eu cred ca te-au invatat gresit. Pe mine m-au invatat altfel. Acum, cine are dreptate numai Dumnezeu stie, dar pe mine ma convinge mai mult si mi se pare mai mult in spiritul Evangheliei ce am invatat eu. |
Citat:
Nu exista asa ceva. Nidarea se produce dupa 5 zile de la conceptie. Uneori foarte rar prin folosirea anticonceptionalelor este totusi fecundat un ovul si atunci el nu se nideaza. Si dupa aia vorbeste de prezervative.. Alea ce embrion omoara? Atata inexactitate... |
Citat:
Acum doi ani ,un vecin ,de-al meu ,si-a parsit nevasta si s-a combinat cu o pipita,care lucra la un magazin de la scara blocului,pipita cu care el si sotia si-au baut zilnic cafelele,stind la taclale.In tot acest timp sotia n-a observat nimic.In ziua in care el i-a spus ca o paraseste pentru Angi,ea,sotia ,a ramas ca electrocutata.de ce-o parasea? pentru ca ea,sotia ,nu-i daruise copii,argumenta el....si zilnic,venea la scara blocului,de-si lua ,cu masina cumparta de catre nevasta,amanta,de la lucru.Aia,pipita,in vazul tuturor,cu nonsalanta urca "pe locul mortului",sarutindu-l cu foc,si demarau in tromba ,fericiti.Sotia ,dupa lamentari,dupa incercari de "comunicare" cu surzii,dupa plinsete si lupte cu ea insasi si cu cei din jur,a inaintat divort.In preziua primului termen,sotia care se afla la tatal sau in vizita,undeva la Constanta,s-a trezit in toiul noptii cu sotul,care plingind si tavlindu-se pe jos,i-a cerut sa se impace si sa-i faca un copil,si...bla..bla.Eram plecata in RUSIA,unde am stat trei saptamini.La intoarcerea mea acasa ii vad impreuna....??? ...O vara intreaga imi plinsese biata femeie pe umar si ore intregi petrecusem cu ea ca s-o ascult si s-o imbarbatez.Era o femeie desteapta,frumoasa si avea o minte asezata.Lucra la mai multe firme si cistiga bine.Platea ,la greu rate pt masina sotului si alte datorii pe care netrebnicul le facuse tertilor.Ce-ai facut?,o intreb.Ai dat o mie de euro la avocat.Ai innebunit?Asta nu-i om.Asta-i un ratat.Te-a facut de ris,si tu-i dai o sansa? N-o merita si vei vedea,i-am mai zis....apoi i-am zis ca apreciez faptul ca a avut puterea sa treaca peste toate mojiciile lor,si ca il rog pe BUNUL DUMNEZEU sa-i treaca asta in CONT....Imi parea rau ca nu pot fi asa toleranta... Au facut doi copii superbi.... Dauna-zi ma suna femeia si-mi zice ca s-au separat.El nu stie ce vrea dar vrea mai mult de la ea...ca nu-i suficient ca ea inca are doua job-uri,ca a nascut doi copii,ca e o femeie f curata,ca straluceste casa,CA EA ADUCE TOTUL IN CASA,INCLUSIV LINISTEA SI INTELEGEREA FATA DE TOATE,MULTELE LUI NEPUTINTE...CA EL nu-i instare sa aibe un job,sau sa schimbe un scutec la copil... ....iata asadar un om caruia i se oferise o sansa... unui frustrat nu-i mai poti face mare lucru...nici tu ,nici chiar duhovnicul sporit...Cit despre Dumnezeu...Dumnezeu nu incalca voia noastra.Ne-a lasat liberi.Liberi fiind in a alege,unii aleg sa devina victime...Mi-ar parea rau ca femeia de mai sus sa devina o victima unui sot frustrat...Neputinta naste MONSTRI... |
Citat:
Ma explic : pe Hristos il urmezi atunci cind il marturisesti pe El ,altminteri urmezi pe cine marturisesti. Este treaba fiecaruia ce marturiseste si pe cine urmeaza. Dar ,producerea sexului se face ori de cite ori sotii cad de acord (cind au chef, fara vreo constringere) fara a tine cont de ,,pericolul" aparitiei unei sarcini si fara sa foloseasca nici o metoda de a impiedica aparitia unei vieti. Se respecta insa perioadele de necuratie a femei (chiar daca libidoul este crescut: stop, lehuzie,etc.)si bine inteles evenimentele din calerndarul bisericesc (care este busola crestinului). Este posibil ca eu sa fi fost invatat gresit la scoala despre canoane, despre sexul la ortodoxi , despre iubirea aproapelui ,s.a.m.d. dar sunt greselile predate de maestrii profesori si duhovnicesti care concorda cu trairea si invatatura duhovnicilor numiti ,,mari" contemporani traitori in Romania. Un exemplu similar cu contraceptivele acestea (este vorba de importanta si sensul duhovnicesc al acestora)a fost, de exemplu, despre Psaltire . S-au napustit surorile si fratii care mai de care sa-si dea cu presupusul (tu printre ei)despre : - este o carte a VT si poate fi citita de oricine si oricum ! - da de ce sa citim nuimai cite o catisma ? putem citi cite vrem - nu este nevoie de binecuvintarea duhovnicului pt. citire ! s.a.m.d. Insa putini sunt cei care au luat act de cele doua povesti(altminteri s-ar fi inchis threadul la acest nivel) ale unor surori care au spus cum s-au ,,jucat" ele (din nestiinta una si cealalta depasind indicatia duhovnicului)cu Psaltirea si ce au avut de patimit pt. ca au citit (s-au rugat !) dupa ideile lor liberale si nu duhovnicesti (ca sa obtina un si mai mare cistig duhovnicesc intr-un timp si mai scurt !!!). Cu duhurile si ispitele se lupta duhovniceste si nu rational pt. ca altminteri iesi scarmanat rau din asemenea incercari : iti pierzi copii, parintii, familia, sanatatea ,locul de munca, profesia, etc.etc. De revazut ,sau mai bine de retinut parerea sf. Vasile cel mare despre bolile noastre,(trupesti si sufletesti)despre cauzele lor. Cu sexul si tot ce tine de el ... asemanator. Dar , recomandarea mea este sa faci cum crezi de cuviinta ; pastreaza-ti parerile ,aprecierile si judecatile tale si nu zabovi pe parerea mea .Eu pot trai f. bine si daca tu esti de alta parere si cunosc care imi este drumul de urmat. Dar bine inteles ca la intrebarile viitoare ale fratilor si surorilor voi alatura la raspunsurile si sfaturile tale (voastre)si oferta mea, ,,cautatorului' raminindu-i sa aleaga intre mai multe dupa propria-i intelepciune si maturitate. Asta este parerea mea, am vorbit destul , ce este mai mult de atit sunt convins ca este de la ispititor. Cine vrea sa se convinga, nu are de cit . Pace si bucurie tie sora ! |
Citat:
(Noi, in Biserica Ortodoxa, credem ca Duhul Sfint a inspirat scrierea canoanelor. De aceea le si numim Sfinte Canoane. Citatul de mai sus este un exemplu foarte potrivit despre ceea ce inseamna blasfemie la adresa Duhului Sfint.) “Nu asta era scopul lor, cand au fost scrise, sa ramana vesnic in acea forma.” (Mindria are grade diferite. Atunci cind cineva pretinde ca stie mai bine decit Duhul Sfint, mindria aceluia se cheama luciferica.) “De altfel se si vede in dezvoltarea lor ca uneori unele le-au inlocuit pe altele.” (Probabil o invatatura ecumenista (daca nu cumva tot o blasfemie): Dumnezeu nu este perfect pentru ca are nevoie uneori sa-si corecteaze deciziile.) |
Citat:
|
Biserica Ortodoxă la răscruce: "al VIII-lea sinod Ecumenic"
Deși reprezintă o o analiză destul de cuminte din punct de vedere al calificativelor și al tonului folosit, considerăm deosebit de importantă publicarea acestui articol, edificator prin perspectiva coerentă și informațiile istorice pe care le conține, spre trezirea și sporirea privegherii asupra proceselor de apostazie care își măresc turațiile pe zi ce trece. În contextele respective din articol, cînd se vorbește despre ortodocșii ecumeniști se înțelege, bineînțeles, că folosirea calificativului "ortodox" este strict convențională în acest caz, aceștia neaparținînd de facto Trupului neramificat al lui Hristos. Să luăm aminte: După mai bine de opt decenii de implicare a ortodocșilor în mișcarea ecumenistă, Biserica Ortodoxă, ca instituție, se află astăzi la o răscruce ideologică. Ierarhii au deschis porțile Bisericii ideologiilor seculare, umaniste și păgâne, ajungând să susțină un ,,creștinism fără Hristos". Ei propovăduiesc acest pseudo-creștinism credincioșilor care, lipsiți de adevărata hrană duhovnicească, îl primesc fără suspiciuni. Iar pentru a putea legifera abaterile de la dogmă și canoane, pe care au început deja să le pună în practică, ierarhii vor să convoace al VIII-lea Sinod Ecumenic. În prezent, Biserica Ortodoxă, ca instituție, se află la o răscruce ideologică, fiind nevoită să aleagă între învățătura lui Hristos și ideologia ecumenistă Apariția, la începutul secolului XX, a ecumenismului modern a însemnat apropierea Bisericii Ortodoxe de confesiunile heterodoxe cu scopul declarat de unire a tuturor creștinilor și refacere a Bisericii Universale din primul mileniu creștin. În ciuda intențiilor lăudabile, participarea ortodoxă la mișcarea ecumenistă s-a întemeiat și a continuat cu nenumărate compromisuri făcute de ortodocși heterodocșilor, în materie de dogmă și canoane. Prin declarațiile și acțiunile întreprinse de-a lungul vremii, ortodocșii s-au dezis de Biserică și de învățătura Celui care a întemeiat Biserica. Negându-I învățătura, ortodocșii L-au negat pe Hristos iar, prin aceasta, au adus Biserica Ortodoxă, ca instituție, într-un impas ideologic. Biserica se vede astăzi nevoită să aleagă între învățătura lui Hristos, care este temelia Bisericii, și ideologia ecumenistă, care prin liberalismul ei deschide calea către celelalte credințe ale lumii. În esență, ideologia ecumenistă și ideologiile umaniste urmăresc un țel comun, acela de a-L nega pe Hristos, susținând, în același timp, că sunt creștine și au sorginte apostolică. Astfel, în vreme ce afirmă că sunt creștini, strategii ecumenismului modern resping imaginea dumnezeiască pe care Biserica o are cu privire la Întemeietorul ei și Îl propovăduiesc pe Hristos potrivit viziunii lor, tributară filozofiilor omenești. Ortodocșii care au subscris acestor mentalități s-au îndepărtat de adevăratul izvor al înțelepciunii și cunoașterii de Dumnezeu și s-au lipsit de ocrotirea Bisericii, expunându-se atacurilor de pretutindeni. De-a lungul veacurilor, prin învățătura sa dumnezeiască, Biserica i-a ocrotit pe credincioși de valurile de învățături străine, reprezentând un adevărat zid de apărare împotriva diferitelor curente ce s-au opus credinței ortodoxe. În prezent, însă, învățătura Bisericii a ajuns să îi stânjenească pe ortodocșii ecumeniști în planurile lor. |
Ideologiile heterodoxe, umaniste, păgâne și oculte duc un război concertat împotriva Bisericii
La aceeași răscruce ideologică la care se află Biserica Ortodoxă, ca instituție, se află astăzi ierarhii săi, cei care au adus Biserica în acest impas. La rândul lor, ei sunt nevoiți să aleagă între a-I urma lui Hristos sau a urma ideologiei ecumeniste, care îi îndepărtează de Hristos. Spre deosebire de orice altă perioadă critică din istoria Bisericii (n.r.: Biserica a traversat multe perioade dificile, precum cele ale marilor erezii hristologice din primele veacuri creștine, a iconoclasmului din secolele VIII-IX, a Marii Schisme dintre Biserica Ortodoxă și cea Romano-Catolică de la 1054 sau a falsei uniri dintre ortodocși și catolici de la Florența din secolul al XV-lea), situația actuală în care se află Biserica este mult agravată, pe de-o parte de poziția ierarhilor și, pe de alta, de atitudinea credincioșilor. În plus, influența curentelor păgâne se face simțită astăzi în Biserică mai mult ca niciodată. Acestea au atacat întotdeauna Biserica din cauza divergențelor fundamentale dintre ele și învățătura dumnezeiască, ca și prin aversiunea pe care au manifestat-o față de creștinism. Însă în prezent, asaltul lor este deosebit, căci ele s-au unit într-un sincretism halucinant și atacă concertat creștinismul. Ierarhii, tributari ideologiilor umaniste și seculare, nu se mai împotrivesc acestora, ci le permit imixtiunea în învățătura Bisericii Atacul concertat al acestor ideologii este puternic agravat de faptul că ierarhii au deschis porțile Bisericii și o lasă la bunul plac al învățăturilor străine. Prin formația lor intelectuală, dobândită la diferite universități apusene sau la nou-înființatele institute ecumeniste, sau prin adeziunea la diverse organizații oculte, păstorii și teologii Bisericii sunt tributari unui creștinism fără Hristos. Este greu de crezut că ierarhii ortodocși, educați la marile școli ale lumii sau inițiați în misteriile păgâne, slujitori tainici ai Arhitectului Universului, nu înțeleg semnificația și cursul evenimentelor mondiale. Mai degrabă, ei au condus cu bună știință Biserica în impasul ideologic actual, vrând să legitimeze, prin cuvântul Bisericii, ideologia a cărei adepți au devenit. În situația politică tulbure de la sfârșitul primului război mondial, prim-ministrul Greciei, Eleftherios Venizelos (1864-1936), cunoscut mason, l-a susținut pe nepotul său, masonul Meletie Metaxakis (1871-1935), pentru a deveni arhiepiscop al Greciei. Acesta a fost singurul ierarh care a condus succesiv patru Biserici Ortodoxe autocefale: a Ciprului, Greciei, Constantinopolului și Alexandriei. El este cel care a inițiat și condus Congresul pan-ortodox din Constantinopol, din 1923, care s-a soldat cu schimbarea calendarului Bisericii. Credincioșii au fost îndepărtați de Biserică de înșiși păstorii lor |
La rândul lor, credincioșii sunt nevoiți să-și decline poziția și să aleagă între Hristos și un creștinism lipsit de Hristos. Alegerea lor este îngreunată de faptul că ei au fost pregătiți, de înșiși păstorii lor, pentru unirea confesiunilor creștine prin decenii de toleranță față de ideologiile heterodoxe, neglijență și indiferență față de cele sfinte. Nemaihrănindu-se din izvorul cel adevărat care țâșnește numai în Biserică, izvor pe care l-au abandonat socotindu-l învechit, păstorii și-au însușit învățături străine, pe care le propovăduiesc astăzi credincioșilor. Îndepărtându-se de calea cea dreaptă, ei nu mai pot să-și hrănească turma dreptcredincioasă și nici nu mai pot fi pilde de virtute.
Ierarhii ecumeniști vor ca apropierea de confesiunile heterodoxe să dobândească un caracter legal în cadrul Bisericii Ortodoxe De-a lungul timpului, ierarhii și, mai apoi, credincioșii ortodocși s-au implicat în multitudinea de activități ecumeniste, care le-a schimbat percepția asupra Bisericii și a Mântuitorului Însuși. De la întâlniri ale înalților ierarhi s-a ajuns până la acțiuni la care sunt prezenți credincioșii, care au fost educați în spiritul toleranței față de confesiunile creștine. Un rol important în modificarea imaginii asupra creștinismului îl are propovăduirea prin mass-media a ideilor și acțiunilor ecumeniste, propovăduire care a obișnuit credinciosul de rând cu aceste manifestări, care i se par astăzi în duhul Ortodoxiei. Omul dezvățat de cele duhovnicești, lipsit de gardul Sfinților Părinți - învățătura Bisericii, primește ușor și fără suspiciuni această toleranță care ia locul, în inima sa, iubirii creștine autentice. În paralel cu aceste activități ecumeniste, ierarhii și teologii ortodocși doresc ca apropierea de confesiunile heterodoxe să dobândească un caracter legal în cadrul Bisericii Ortodoxe, iar învățătura și canoanele Sfinților Părinți să nu le mai stea împotrivă în operațiunea pe care o întreprind. |
Canoanele sunt învechite, iar Sfânta Scriptură trebuie revizuită, susțin păstorii Bisericii
De-a lungul timpului, ierarhii ortodocși s-au plâns că învățătura și canoanele ,,sunt învechite” și ,,nu se mai potrivesc cu vremurile”, cerând chiar ,,revizuirea Sfintei Scripturi”. Ei duc o campanie împotriva legislației ecleziastice stabilită de veacuri de Sfinții Părinți pentru a apăra Biserica de atacurile ereziilor. Unul dintre obiectivele acestei campanii este modificarea cărților de cult, prin realizarea de noi traduceri menite să alinieze vechile scrieri bisericești la noile ideologii. Ierarhii ortodocși nu susțin că învățătura Sfinților Părinți nu este bună, ci doar că limbajul cărților nu mai este de actualitate și, sub acest pretext, învățătura este modificată pentru a le susține intențiile. În cadrul acestui obiectiv, alterarea Sfintei Scripturi reprezintă punctul culminant, ea fiind dintotdeauna prilej de poticnire și sursă de erezie, mai ales în absența învățăturii Sfinților Părinți. Singura modalitate prin care pot fi modificate canoanele și schimbată dogma este convocarea unui sinod ecumenic, al VIII-lea Dar cum poate fi modificată învățătura Bisericii și canoanele acesteia ? Numai printr-o instituție a Bisericii, care să aibă dreptul de a formula dogme și canoane; și singura instituție care, în Ortodoxie, ar putea să facă aceasta este un SINOD ECUMENIC. În mod surprinzător, ideea convocării unui sinod ecumenic a fost înaintată, pentru prima oară, în 1923, de binecunoscutul ierarh mason Meletie Metaxakis, promotorul schimbării calendarului bisericesc. Din 1923 încoace, ierarhii și teologii ortodocși au conlucrat pentru a pregăti acest sinod, convocând numeroase conferințe și congrese pre-sinodale. În 1968 a fost creat un ,,Secretariat pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod” cu sediul la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambesy, Geneva. Auzind de convocarea unui sinod ecumenic, în mod firesc, în mintea oricărui creștin ortodox se nasc întrebări la care vom încerca să răspundem în acest serial: poate fi convocat astăzi un sinod ecumenic, al VIII-lea în istoria Bisericii Universale ? Este nevoie, într-adevăr, de un sinod ecumenic ? Ar fi acest sinod în duhul Ortodoxiei, al celor șapte Sinoade Ecumenice din primul mileniu creștin și al Sfinților Părinți ? |
Râvnind la renumele Bisericii, de deținătoare a revelației despre Dumnezeu, la începutul secolului XX, dușmanii Bisericii au inițiat o campanie amplă de infiltrare a oamenilor proprii pe cele mai înalte trepte ierarhice bisericești pentru a putea înlocui învățătura dumnezeiască cu filozofii omenești. Una dintre cele mai importante personalități implicate în această campanie este patriarhul mason al Constantinopolului, Meletie Metaxakis. El a convocat Congresul pan-ortodox de la Constantinopol din 1923, ce a reprezentat fisura inițială în zidul canonic al Bisericii Ortodoxe, fisură ce s-a adâncit dramatic în următoarele decenii.
Dintotdeauna, dușmanii Bisericii au căutat să-și atribuie caracterul legitim al Bisericii, de a deține și propovădui revelația despre Dumnezeu Creștinismul a dăruit lumii adevărata imagine despre Dumnezeu, păstrată, ca o comoară neprețuită, de instituția dumnezeiesco-umană care este Biserica. În jurul acesteia, Sfinții Părinți au construit, din canoane, rânduieli și așezăminte, un zid de neclintit, menit să apere învățătura dumnezeiască de atacurile și influențele ideologiilor păgâne sau eretice și să o păstreze nealterată. De-a lungul secolelor, nu puțini au fost cei care au luptat împotriva învățăturii Bisericii, considerând, din motive subiective, că aceasta nu reflectă adevărul, sau este învechită, sau imaginea lor despre Dumnezeu este superioară etc. Ei s-au străduit să înlocuiască revelația dumnezeiască cu propria învățătură și filozofie omenească, încercând să răpească caracterul de veridicitate și universalitate ale primeia pentru a-l atribui celei din urmă. Toți aceștia, fie ei păgâni sau eretici, s-au lovit, în tentativele lor, de zidul de neclintit al canoanelor și rânduielilor bisericești și, cu timpul, au înțeles că pentru a putea ajunge la comoara Bisericii este nevoie, mai întâi, să creeze fisuri în acest zid. Ulterior, către sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, după multe încercări nereușite de a pătrunde în inima Bisericii și a-și însuși comoara acesteia, ei au realizat că lupta dusă din afara zidurilor Bisericii nu are sorți de izbândă. Prin urmare, au pus la punct strategii și au inițiat o campanie amplă de acaparare a pozițiilor celor mai înalte din Biserică. Circumstanțele le-au devenit favorabile la începutul secolului XX, când societatea omenească a traversat o perioadă de preschimbări profunde la nivel ideologic. Pe de-o parte, progresele deosebite ale științei și tehnicii au condus la modificări în gândirea omului, care au dat naștere la noi curente filozofice. Încrederea în forțele omului și în puterea lui crescândă de a rezolva diverse probleme concrete, dar și abstracte, fără ajutorul vădit al lui Dumnezeu, au determinat o îndepărtare a filozofiei de perspectiva creștină. Pe de altă parte, expansiunea religiilor și filozofiilor orientale către lumea occidentală, ca și explozia ocultismului, a contribuit la umbrirea și chiar eclipsarea mentalității tipic ortodoxe. |
Această derivă spre materialism, cauzată de progresul științei, și spre o spiritualitate îndoielnică a îndreptat atenția omului spre noi orizonturi și a abătut-o, în mare măsură, de la perspectiva Bisericii asupra lumii și omului. În țările ortodoxe, clasele superioare, printre care și cea intelectuală, mai vulnerabile, au adoptat destul de rapid noile curente de gândire, care s-au înrădăcinat adânc în mentalitatea lor, înțelegerea rolului și însemnătății Bisericii devenind profund alterată de noul sistem de valori. În plus, cercurile bisericești ortodoxe, deja influențate de gândirea teologică apuseană, au fost infestate cu ideile ecumenismului protestant de sorginte masonică, care începuse să se dezvolte în acea perioadă.
Enciclicele din 1902 și 1920 ale Patriarhiei Constantinopolului sunt primele documente oficiale în care apar germenii unei învățături străine de cea a Bisericii Primul document ortodox oficial în care încep să se strecoare ideile ecumenismului modern în dauna învățăturii Bisericii este enciclica din 1902 a Patriarhului Ioachim al III-lea al Constantinopolului (1879-1884, 1901-1912). Pentru prima oară în istoria Ortodoxiei, această enciclică - care cerea discutarea ,,relațiilor prezente și viitoare cu cele două mari turme ale creștinătății: Biserica Apuseană și Biserica protestanților” - îndeamnă la modificarea unor rânduieli bisericești. Pasul următor este făcut de Patriarhia Constantinopolului în anul 1920, când Mitropolitul Dorotei de Brussa (1919-1921), Locum Tenens al tronului patriarhal, emite faimoasa enciclică intitulată ,,Către Bisericile lui Hristos de pretutindeni”. Aceasta propovăduia unirea tuturor Bisericilor, ce urma a se realiza printr-o serie de compromisuri dogmatice și canonice. Ea a devenit primul atentat public la autoritatea Uneia Sfinte Biserici Ortodoxe. Apărute într-o perioadă tulbure pentru Biserică, cele două enciclice au reprezentat rampa de lansare a Ortodoxiei către ecumenismul modern, de vreme ce din această perioadă istoria consemnează faptul că ierarhii ortodocși încep să cocheteze cu diferite concepte străine de Biserică, în dauna Bisericii, dar în favoarea ecumenismului ce se năștea atunci. ,,Fratele Meletie a răspândit activitatea masonică peste tot unde a mers în timpul întregii sale vieți tumultuoase” Cel care avea să pună în practică ideile exprimate în enciclicele Patriarhiei Constantinopolului a fost un ,,mare maestru al puterii”, care a realizat prima fisură în zidul canonic al Bisericii Ortodoxe: masonul Meletie Metaxakis (1871-1935). Strădaniile dușmanilor Bisericii de a se infiltra la nivelele cele mai înalte ale ierarhiei sale au fost încununate de succes când Meletie a fost propulsat în fruntea Bisericii. În 1967, masonul Alexander Zervuldakis a scris o monografie despre tovarășul său de lojă, Patriarhul Meletie al Constantinopolului; în aceasta, el relata că în 1906, la prima sa vizită la Constantinopol, Meletie a intrat în contact cu masonii din oraș. Realizând potențialul deosebit al implicării lui Meletie în planurile lor, aceștia au acționat în forță pentru a determina ,,acel spirit curios și investigator al lui Meletie (…) să se decidă (…) să urmeze exemplul multor episcopi englezi și de altă naționalitate și (…) să se dedice tainelor ascunse ale masoneriei”. |
Într-un timp foarte scurt, în 1909, Meletie este inițiat în loja ,,Armonia” din Constantinopol cu nr. 44 (jurnalul Pathagore-Equerre, Vol. IV, Partea 7-8, 1935), evenimentul fiind descris, de același autor, astfel: ,,Îmi amintesc bucuria și mândria exprimată de toată frățimea cu ocazia inițierii lui Meletie”. ,,După inițierea sa”, continuă Zervuldakis, ,,fratele Meletie a răspândit activitatea masonică peste tot unde a mers în timpul întregii sale vieți tumultuoase. Sunt foarte puțini cei care, precum fratele Meletie, acceptă masoneria și fac din ea experiența vieții lor”. Este de remarcat și faptul că fratele Meletie a urcat în ierarhia masonică într-un ritm galopant, ajungând după numai un an, în 1910, mason de gradul 33.
Făcând din masonerie ,,experiența vieții sale”, el a urcat în paralel în ierarhia bisericească, circumstanțele devenindu-i favorabile după primul război mondial, când, în urma unei lovituri de stat, unchiul său, masonul Eleftherios Venizelos (1864-1936), a preluat puterea în Grecia. Prin mașinațiunile politice ale cercurilor masonice din care făcea parte Venizelos, în 1919, Arhiepiscopul Procopie al Atenei și întregii Grecii este îndepărtat necanonic, iar Sinodul Bisericii Ortodoxe a Greciei este forțat să-l aleagă în fruntea sa pe Meletie Metaxakis. Evenimentul a determinat nașterea unei schisme în Biserica Greacă, între susținătorii lui Meletie și cei ai arhiepiscopului legitim Procopie. În calitate de arhiepiscop al Atenei, Meletie începe să răspândească în Biserică o învățătură străină de cea creștină. Umblă îmbrăcat în haine civile, șocându-i pe credincioși, dă dispoziții contrare canoanelor bisericești etc. Printre altele, el cere suprimarea privegherilor din ajunul praznicelor mari, determinându-i pe creștini să le săvârșească într-ascuns ! De asemenea, el susține apropierea Bisericii Ortodoxe de confesiunile heterodoxe. Astfel, alături de episcopi anglicani și alți masoni de vază, el gândește o unire a Bisericii Ortodoxe cu cea Anglicană și poartă numeroase discuții cu reprezentanții acesteia, participând chiar din 1921 la ,,slujbe anglicane, înveșmântat, unde îngenunchează în rugăciune împreună cu ei”. În 1922, susținut de cercurile masonice și de ierarhii anglicani, Meletie Metaxakis este ales patriarh al Constantinopolului Ierarhii greci sunt scandalizați de faptul că el, ca episcop și conducător al Bisericii, propovăduiește o învățătură străină de cea pe care a jurat că o va păzi și mărturisi, și cer Sfântului Sinod să investigheze schisma generată de alegerea sa necanonică și relațiile sale necuvenite cu anglicanii. Ca urmare, la sfârșitul anului 1921, Meletie este depus de sinodul grec. În ciuda acestui inconvenient, grupările oculte continuă să uneltească, încercând să-l propulseze din nou pe Meletie în ierarhia Bisericii. La 24 ianuarie 1922, ca urmare a presiunilor cercurilor politice masonice grecești pe de-o parte, și a ierarhilor anglicani pe de altă parte, Metaxakis este ales patriarh al Constantinopolului. |
Nedezamăgindu-și susținătorii, noul patriarh impune Bisericii Constantinopolului o primă abatere gravă de la canoanele ecleziastice: după numai șase luni de la alegerea sa, la 22 iulie 1922, patriarhia recunoaște, printr-un act oficial, validitatea hirotoniilor anglicane. El trimite scrisori Bisericilor Ortodoxe, cerându-le să adopte cu rapiditate această măsură, fapt care se și întâmplă în următoarele două decenii (1923-1939).
Cea mai mare lovitură pe care masonul Meletie a reușit să o dea Bisericii a fost convocarea "Congresului pan-ortodox" de la Constantinopol, dintre 10 mai - 8 iunie 1923. Având în minte țelurile organizației oculte pe care o reprezenta – anume, distrugerea zidului dogmatic și canonic al Bisericii – Meletie Metaxakis a propus, în cadrul acestei întruniri necanonice și nereprezentative pentru Biserică, o serie de măsuri care se aflau într-o contradicție flagrantă cu învățătura creștină. Printre acestea se numără căsătoria după hirotonie, căsătoria clericilor văduvi și a episcopilor, modificarea portului clerical și tunderea bărbilor, modificarea canoanelor referitoare la post prin scurtarea posturilor de peste an, scurtarea slujbelor bisericești, într-un cuvânt, ,,modernizarea” canoanelor. Însă, delegații prezenți la congres nu au fost la fel de entuziasmați de aceste idei moderniste, astfel că singura măsură care a fost adoptată a constituit-o înlocuirea calendarului iulian cu un calendar ,,iulian îndreptat”, foarte asemănător cu cel gregorian, introdus de Papa Grigorie al XIII-lea în Biserica Catolică în 1582. Chiar dacă aceasta a fost singura schimbare concretă din viața bisericească, Congresul pan-ortodox de la Constantinopol din 1923 a reprezentat un adevărat cal troian, un spin otrăvit înfipt în trupul Bisericii, a cărui venin a cauzat multă durere și suferință în deceniile care au urmat. Acest congres este un punct de referință pentru începutul infiltrării otrăvii modernismului în Biserică și al cangrenării unora dintre mădularele ei care, cu toate acestea, va rămâne vie și de neclintit până la sfârșitul veacului, căci ,,porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18). Dorința ierarhilor străini de duhul Ortodoxiei de a convoca un Sinod Ecumenic este strâns legată de ideea de modernizare a Bisericii Ortodoxe și transformare a ei dintr-o instituție dumnezeiesco-umană cu putere mântuitoare într-o simplă organizație omenească. Printr-un asemenea sinod, ei ar putea legifera măsurile reformatoare și inovatoare pe care le consideră necesare împlinirii scopurilor lor. Cel care deschide ,,cutia Pandorei”, patriarhul Meletie, propune, la "Congresul pan-ortodox" din 1923, întrunirea unui sinod ecumenic. Într-un cuget cu el, patriarhul român Miron Cristea, vorbind de nevoia Bisericii de ,,reorganizare și reformare”, cere, în mai multe rânduri, reunirea unui sinod ecumenic |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 12:17:25. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.