E normal, iti da o satisfactie faptul ca iti trimite mesaje sau te suna pentru ca ti se confirma ca se gandeste la tine :3:, insa incearca sa nu ii mai raspunzi si nici sa il mai suni...fii mai puternica si mai independenta fata de el si de povestea care a expirat.

Poate te suna pentru ca are impresia ca esti atat de devastata din cauza lui si a relatiei incheiate, incat zaci in pat cu febra, frisoane si vei muri emaciata...ceea ce iarasi nu inseamna ca te iubeste.

Tot la capitolul sfaturi multe pt Raluca.
Ce ajuta la suparare (in afara de rugaciune, evident.. rugaciunea este de baza!!!!).. pe mine ma ajuta sportul.
In special alergatul... alerg cate o ora, apoi lucrurile de "distanteaza" de mine.
Este ceva temporar, desigur, dar daca obosesti suficient de mult, poate ai noroc sa adormi seara inainte sa te pocneasca tristetea.

Raluca draga,
 

E grea durerea, e sufocanta suferinta... Sunt intrebari in viata noastra fara raspuns dar cred ca stie Dumnezeu de ce... Citind cu atentie comentariile ma regaseam in ele. Multe din sfaturile adresate tie mi se potrivesc ca o manusa... Nu ma simt in masura sa judec la rece situatia ta pentru ca lupt si eu cu timpul... si rabdarea... Daca vei gasi solutia de a uita sa mi-o comunici te rog. Sunt de acord cu tot ce au scris ceilalti, iubirea nu provoaca suferinta celuilalt, iubirea e jertfa dar si bucurie...
Domnul sa te miluiasca!
Pace si bucurii!

Crede-ma ca am stat si m-am gandit la toate, toate toate. M-am gandit ca am gresit, m-am gandit ce s-ar intampla daca s-ar intoarce, daca am gresit fata de el sau fata de mine, daca nu-l merit sau nu ma merita, daca si daca si daca... stii ce se intampla cand gandesti prea mult? ajungi cel mai prost om posibil, pentru ca ajungi sa gasesti explicatii pt orice. Nu mai stiu ce e normal si ce nu e. Pe mine sportul nu ma ajuta... m-ar ajuta daca mi-as gasi un job care sa ma suprasolicite.. si nu prea am reusit.. dar insist.
Mi-a trecut prin cap sa ma mut cu facultate, cu tot... in Bucuresti si s-o iau de la capat. Poate e un gand fugitiv, impulsiv.. o sa stau si sa rumeg mai atent... Simt nevoia sa plec undeva departe, unde sa nu ma cunoasca nimeni si sa o iau usor de la capat cu tot. Nu am luat o decizie in sensul asta, pentru ca implica prea multe- bani, cazare, un posibil job?..- asa ca o sa vedem..

promit ca atunci cand o sa gasesc "reteta" spre fericire, o sa o impartasesc tuturor ;)

Sa-ti ajute din plin Bunul Dumnezeu , sa-ti gasesti calea . Sa fi BINECUVANTATA !:25:

2 luni este putin.. mai vorbim peste cateva (nu glumesc deloc, din pacate).
De fapt nu te astepta sa uiti sau sa se schimbe ceva in viata ta.
Cea care se va schimba esti TU, cu perceptia realitatii, cu asteptarile tale, cu credinta ta.. Tu te schimbi, ca altfel durerea nu trece, doar te adaptezi tu la ea.
De aceea dureaza. Cel putin asa vad eu lucrurile.
(Eu am zile in care imi amintesc ce mi-a zis, cum m-a privit, ce a facut.. si parca s-ar fi intamplat ieri! Inca doare rau. Asta si din cauza ca nu incerc sa deformez realitatea, dimpotriva incerc sa-l accept pe el asa cum este, pe mine asa cum sunt.)
S-ar putea sa-ti prinda bine schimbarea.
Eu am calatorit destul de mult dupa.. si m-am simtit f bine.

(Vad ca sunt singura care activez pe-aici.. Incep sa ma simt straniu :)) Poate ca ceilalti chiar au o reteta a fericirii!)

Eu cred ca oamenii inselati de cel iubit (ma refer la relatie intre femeie si barbat) sunt chemati la asemanarea cu Dumnezeu care clipa de clipa este inselat de sufletul nostru. Il inselam mereu cu idolii pe care ni-i facem. Eu Il vad pe Dumnezeu ca un sot sau iubit inselat. Insa El nu are nici o vina. Putem zice ca talharii rastigniti langa Hristos: 1. "salveaza-ne pe noi si pe Tine si cobara-te de pe cruce"=obliga-i sa ne iubeasca, obliga-ne sa Te iubim
2. "Noi pentru faptele noastre suferim insa El e nevinovat" = noi nu meritam fidelitatea cuiva, insa El ce vina are ca nimeni nu-I e fidel?

Chemarea la asemanarea cu Dumnezeu a sotului/sotiei inselate inseamna a iubi si a respecta libertatea celui iubit de a nu raspunde iubirii...

Cand ma simt nedreptatita, ma gandesc la talharul cel bun si la Iisus pe cruce, si atunci nu ma mai simt asa nedreptatita iar acest gand ma mangaie...

si eu cred ca 2 luni este putin, dar sa stii ca depinde de la om la om, de la suflet la suflet. Unii se adapteaza mult mai usor sau mai repede. Se poate schimba ceva si in viata ta, Raluca, dar sigur ca si tu te vei schimba, in timp, te vei maturiza, o sa vezi, eu altfel gandeam la 18, altfel la 20, altfel la 21 si probabil ca altfel la 23 :4:.

Anna21, imi pare rau ca tu iti aduci aminte de toate lucrurile dureroase. asta inseamna ca nu ai putut ierta pe deplin. sau poate nu te-ai putut ierta pe tine... nu te critic, nu, doar ca... trebuie sa ierti si sa uiti pentru a fi fericita - asta e reteta! Si sa iubesti. Ceva de genul asta:
Vasile Voiculescu - Sonet CCXIX

[COLOR=#422817]Nu-ti spun nici adio: cum n-ai mai exista...
Ramai doar coaja celei pe care o iau cu mine...
Ti-am supt adanc esenta si te-am golit de tine...
Plec numai cu splendoarea si frumusetea ta;
Las ochii, falsi luceferi, si iau privirea draga,
Las buze reci de idol si iau sarutul lor,
Uit sanii, duc caldura si forma lor intreaga,
Fur neagra avalansa de par cand se dezleaga,
Din trup imbratisarea de vrej ametitor...
Zvarl inima stricata, ce-ti schioapata alene,
Cu scopuri nepatrunse tesute-n lingusiri
-- Cand prefacute lacrimi, cand rasete viclene --
Capcana-n chip de suflet ascunsa-n amagiri...
Cu tot ce-am strans din tine curat, ca Prometeu,
Am sa te alcatui altfel, dar suflet iti dau eu.[/COLOR]

Pai eu sunt maritata, Glykys. Nu pot sa-mi iau traista si sa-mi caut "fericirea" in alta parte.
Si asta cu iertatul.. este doar o etapa, dar nu este suficient. Trebuie apoi sa-l accepti asa cum este. Ca-l ierti, dar nimic nu garanteaza ca se schimba, ca-ti da trecutul inapoi etc.. (si probabil nici nu are de gand sa se schimbe, barbatii se indreptatesc usor). Si dupa acceptat vine alta etapa.. cea mai grea.. in episodul viitor. :).

Dragostea e alungata de egoism si autocompatimire.
ELLL! ELL! EL! el. ala... eu, euu, EU! EUU! EUUU!

Da, MARE ADEVAR !

Raluca, asta se cheama MILA, nu iubire!!!! Te vede o fiinta fragila. Wake up!

Eu cred, si poate chiar cred asta pentru ca am cunoscut diferite tipuri de cupluri care au trecut prin diferite etape in viata lor..mai grele sau mai usoare, dar cert este ca sunt aproape sigura ca veti depasi aceasta faza treptat, asa cum a si aparut. Am inteles ca ati mai purtat discutii, dar ca nu s-au schimbat prea multe lucruri in urma lor...insa totusi cred ca ele sunt extrem de benefice in cadrul unei relatii.

Andrusca.. nu cred ca ai mai mult de 25 ani, dupa cum ti-am zis, esti femeia timpului tau.
Rezolvarea problemelor prin discutii cred ca se face inainte sa apara problemele.. sau cand problemele sunt legate de "punem muraturi anul asta sau nu?".
Nici macar cu copiii nu rezolv problemele prin discutii.
Adica alea care se rezolva prin discutii nu sunt, de fapt, probleme.

(Nu stiu cand, cum, daca-mi depasesc "problemele". Cum o vrea Dumnezeu. Si oricum, dupa astea pot sa apara altele.. macar pe astea le stiu :)) )

Acesta este un gand folositor.

...
 

si mai mult decat varsta frageda, e si experienta scurta a casniciei pe care o are andrusca. abia un an sau nu stiu cat a spus... :))
ea nu stie saracuta ca in curand o sa-i piara entuziasmul asta... dar e bine ca se bucura cat are timp...
daca viata ar fi asa numai povesti nemuritoare n-am mai simti ca traim. ar fi o continua reverie. wake up! viata e lupta. asa ca pregateste-te pentru marile batalii. acum trebuie sa te antrenezi... :4:

nu vreau sa o sperii dar nici sa creada ca roz e culoarea de referinta.
Doamne ajuta!

Si eu cred ca discutiile sunt de BAZA

Asa este, doar daca se presupune ca se accepta dialogul si ca unul il asculta pe celalalt! :35:

...
 

nu discutiile. sau nu numai discutiile. forma corecta e COMUNICARE.

Parere personala
 

Daca imi permiti,un sfat-termina-ti studiile.Cat despre faptul ca nu poti sa dormi sa fim un pic practici.Suntem o masina de hormoni si stim cata bataie de cap ne dau.Pentru a obtine o relativa linistire accepta faptul ca este o persoana imadura altfel nu si-ar ghida viata dupa vise,in mod sigur si tu visezi.Ceea ce poti face este sa incepi sa-ti controlezi putin gandurile si sa le canalizezi in alta directie.Stabileste-ti prioritatile si inainte,fara frica,doar cei curajosi inving.

Raluca, din cate ai spus pana acum (e posibil sa-mi scapat cate ceva), relatia voasta a durat abia cateva luni de zile.

Nu stiu daca iti dai seama, dar te-ai entuziasmat putin cam prea repede pentru relatia asta, chiar daca motivele tale au fost sa zicem intemeiate pana la un punct.

E drept ca oameni care sa se poarte frumos sunt mai greu de gasit in ziua de azi, dar asta nu e totul.

El pana la urma este un ortodox practicant? Adica are duhovnic, se spovedeste regulat, etc?

Dar tu? Sa mergi o data la 3 ani la duhovnic nu cred ca este prea sanatos pentru viata ta spirituala si de ce nu si afectiva..

Spui ca il iubesti, dar tot din ce spui tu, ce a devenit peste noapte, nu cred ca l-ai cunoscut suficient pentru a-l iubi pe el si nu asteptarile tale..

Nu cred ca pui sentimentele inaintea logicii, nu acum. Logica are un cuvant de spus pana te indragostesti, pe urma nu prea mai are nici un cuvant, atat timp cat nu te straduiesti f. mult sa o aduci in fata.

Depersonalizarea in procesul iubirii nu arata spre o iubire puternica, autentica ci mai degraba ca "ti-ai pierdut capul" si sa stii ca iubirea autentica este cu cap.

Dumnezeu asteapta sa-L iubim pe el in primul rand, iar cand reusim sa facem asta, toate celelalte iubiri decurg intr-un mod armonios iar obstacolele sunt mult mai usor de depasit.

Cad nu facem asta, ne indragostim tare si cadem tare. Iubirea nu mai e ce ar trebui sa fie si devine un soi de idolatrie, o pasiune bolnava care ne acapareaza toata energia afectiva si nu numai.

Iar daca o astfel de iubire esueaza, si de cele mai multe ori intr-adevar esueaza, atunci este pe atat de rau pe cat de bine era (parea sa fie) inainte.

Pana acum nu te-ai inselat spui, dar uite ca nu trebuie sa te inseli de fiecare data.

E greu de spus ce l-a facut sa dea inapoi.
Poate faptul ca nu era pregatit sa se casatoreasca cu tine si nici nu era pregatit sa astepte iar calugarul respectiv a pus lucrurile astea intr-o lumina evidenta.

Poate chestia cu visul a fost doar o scuza penibila pentru ca nu a avut curajul sa spuna exact cum/ce gandeste.

Desi, poate..chiar asa voalat a fost sincer cu tine, probabil nu se simte persoana potrivita care sa-ti ofere o familie si sa raspunda tuturor asteptarilor tale.

Stiu ca explicatiile sunt necesare intr-un astfel de moment, iti ofera intr-adevar un sprijin si suport pentru ca ratiunea ta sa-ti indrepte pasii pe alt drum, pe care afectiunea nu te lasa sa-l parasesti.

Dar cred ca foarte bine poti pleca de la faptul ca pur si simplu a refuzat relatia cu tine. Iar altruismul pe care il invoca si de care probabil inca te mai agati si te paralizeaza e fara doar si poate fals. Ascunde o slabiciune nemarturisita, ceva pentru care tu nu esti un motiv suficient sa lupte cu ea. Ceea ce inseamna ca sentimentele lui, oricare ar fi fost acelea, chiar daca i-au permis sa faca niste gesturi frumoase, nu au fost suficiente pentru ca tu sa te entuziasmezi atat de prematur..

Si nu cred ca e cazul sa te gandesti ca "nu l-ai meritat". Lucrurile par mai degraba sa stea invers. El a ales sa se multumeasca cu mult mai putin si nu cred ca din altruism.
Daca n-ai realizat inca lucrul asta, ai sa-ti dai seama pe parcurs.

A merge la ghicitoare e un pacat, pentru ca nu Dumnezeu vorbeste prin oamenii astia, sunt inselatori sau mai rau - inselati de cel rau.
Dumenzeu vorbeste omului direct, daca are o inima sincera. De ce sa alergi la sfatul celui rau si sa-l lasi sa se joace cu alegerile tale?

Faptul ca a ajuns acolo arata totusi ca nu prea era un om credincios.
Si asa a ajuns sa-ti faca tie rau si nici el nu cred ca va fi fericit pana la urma. Asteapta si ai sa vezi.

Tu se pare ca esti o persoana mult mai credincoasa dar din pacate, nu cred ca pui prea mult accent pe lucrul asta (credinta) atunci cand l-ai ales pe el.
Daca vrei sotul ideal (cat este omeneste posibil) ar trebui tu in primul rand sa te intorci cu toata fata catre Dumnezeu, pentru ca El este singurul care ti-l poate gasi.

A sari in alta relatie, tocmai acum, este o idee f. proasta. De obicei alegerea care vine in urma unei astfel de relatii, care se termina astfel, e mai proasta decat precedenta.

Ar trebui sa ignori senzatii de genul "era perechea mea", "se va intoarce la mine", chiar daca par adevarate, venind din inima. Inima poate fi f. inselatoare, mai ales cand noi renuntam la ratiune si punem anumite sentimente speciale acolo unde nu e locul lor, renuntam mult prea repede la ratiune in favoarea pasiunii si entuziasmului de moment.
Stiu despre ce vorbesc.

Daca a facut anumite gesturi pe care tu le-ai tradus ca "dragoste absoluta" sa nu crezi ca nu e capabil de acelasi gesturi cu altcineva. Aceleasi lucruri probabil le-a facut si fata de fosta prietena si le va face in continuare.
Gandeste-te la asta si poate ai sa vezi lucrurile in alta perspectiva.

Mai mult, nu cred ca are sens sa-i gasesti scuze. Asa cum a spus-o si el, alegerea e una rationala. Nimeni cand gaseste o dragoste mare nu renunta pur si simplu la ea din frica. Doar daca este de fapt o pasiune de moment si sunt alte interese care prevaleaza.

Accepta ca ai facut o alegere gresita si asta poate fi pentru tine baza unei intoarceri la normalitate, macar la momentul dinainte de a-l cunoaste pe el + sa speram, ceva invataturi din toata povestea asta.
Repeta-ti asta in fiecare zi + rugaciune, ca moment de intoarcere sincera catre Dumnezeu si ai sa vezi ca lucrurile vor reveni curand la normal.

Au trecut 5 luni de cand ne-am desaprtit... si desi mi-am reluat activitatile normale si par cel putin pentru ceilalti la fel ca inainte, in sufletul meu nu mi-am revenit poate deloc. Da, la 5 luni inca-l iubesc. Mi-a recunoscut ca a gresit si ca relatia lui de acum nu e perfecta, ca era mai fericit cu mine, multe.. dar ca are liniste in relatia asta si asta cauta momentan. Si mi s-a parut imatur. Mi-a zis ca inca ma iubeste... "si-atunci de ce nu-ti asumi riscul sa vezi daca te-as primi inapoi?" am intrebat eu curioasa... si mi-a zis sec ca nu trebuie sa fim impreuna, ca el are convingerile lui si le urmeaza chit ca a gresit de 2 ori (eu cred ca se referea la faptul ca s-a despartit de mine si s-a dus la ea) dar ca acum nu mai poate da inapoi.. un fel de "am intrat in joc, joc" ... blablabla-uri intr-un singur cuvant care nu au nicio valoare fara sa-l vad ca face ceva. Da, dar pe mine ma rup in fiecare secunda... Stiu ca nu ma merita, stiu ca ar trebui sa imi treaca, sa uit, sa nu mai simt... si totusi nu se intampla. M-am rugat la Dumezeu sa-mi dea liniste, sa mi-l aduca inapoi sau sa ma scape...Si nu se intampla niciuna din ele...

Ma doare ca nu-s acolo sa am grija de el sau sa ma pot bucura alaturi de el...
Alin, nu stiu daca m-am depersonalizat in iubirea avuta, nu cred ca a fost nici iubire patimasa, transformata acum in obsesie... ca daca era asa, scapam mai repede... Din vulnerabilitate, m-as fi indragostit repede de altcineva. N-am facut-o. Eu nu ma entuziasmez de obicei.. mai de graba ma sperii cand lucrurile merg bine... Sincer- dar nu-mi pare rau- pana acum pentru toate lucrurile care mi s-au intamplat am muncit, poate cateodata mai mult decat altii. Mie de obicei nu mi se intampla lucruri simple si in relatia mea cu el toate au mers aproape perfect si mi-am dat seama la un moment dat ca e prea frumos sa fie adevarat, dar nu-mi doream in sufletul meu sa se complice. E adevarat si recunosc ca a fost putin timp, dar crede-ma ca nu l-am simtit asa...

Nu stiu de ce a dat inapoi, mi-a dat de inteles la un moment dat ca a facut-o din teama ca nu-si putea controla sentimentele si il controlau ele pe el in tot ceea ce facea, inclusiv locul de munca, unde devenise oarecum neprofesionist din cauz asta. Cert e ca acum se simte dator si vinovat fata de ea sa o iubeasca.. si-atunci isi impune asta si se convinge pe zi ce trece ca lui ii e bine, ca asa trebuie sa fie, ca daca a gresit o data fata de mine, acum nu o sa o mai faca si fata de ea. Mi-a recunoscut ca in relatia cu ea isi controleaza sentimentele oarecum si asta il face pe el, cred, sa se simta linistit. Singurul care l-ar putea intoarce din incapatanarea lui ar fi Dumnezeu, dar probabil ca ii lasa liberul arbitru. Mi-e teama sincer de ziua, daca va exista, in care isi va da seama ca vrea sa se intoarca si va fi prea complicat sa o faca. Deja in sufletul lui ceva ar vrea, isi doreste, ii e dor, dar stie ca n-are voie, ca n-ar fi corect fata de ea. Sincer.. nu pot sa-l inteleg. Eu stiu ca si acum, dupa toate chestiile pe care mi le-a facut si dupa cat m-a umilit, daca ar avea nevoie de viata mea pt a lui, i-as da-o fara regrete. Poate suna exagerat sau naiv, dar asta simt. Mi-ar placea sa stiu ca e fercit cu ea, cu adevarat fericit, ca e mai buna decat mine si eu nu ii pot oferi ce ii ofera ea.. m-ar elibera.. dar nu se intampla asta .. si e frustrant.

Ce nu inteleg eu si imi pun intrebari existentiale asemenea unui adolescent in plina pubertate e daca Dumnezeu vede cat ma chinui, cat de mult imi doresc sa se intoarca si cat de mult il iubesc pana la urma, care e urmarea? ce se va intampla si cand? Sunt constienta de toate lucrurile bune care se intampla in viata mea si ii multumesc pentru ele, dar nu ma simt eu implinita.. si asta ma macina... Bun, daca nu vine inapoi.. de ce nu gasesc altceva/pe altcineva care sa implineasca? (suna asa siropos, dar sper ca se intelege ideea concreta si nu tenta telenovelistica si adolescentina)

In ceea ce priveste ideea de refuz al relatiei cu mine, o sa sune idiot... dar nu-l pot accepta. Adica, nu am o parere minunata despre mine sa-mi nu-mi imaginez cum ar putea avea el o relatie cu altcineva in afara de mine, o preaminunata, dar nu pot sa inteleg atunci de ce parea sa se simta atat de bine cand eram impreuna... si nu era doar o impresie a mea...

nu stiu ce sa cred, dar cred cu siguranta ca astazi lumea numai iubeste nimeni....ci cumpara....inainte tatoneaza terenul.....mai fata, cumpara-ti bicla, iesi cu ea, citeste, mergi la filme, mergi cu castile pe strada si gandeste-te la lucruri mai frumoase...adevarul e ca in preajma Bisericii suntem mai linistiti....si nu mai pune suflet.....nu mai exista puritate intr-o societate infecta ca a noastra...atat a mai ramas sa ne rugam, ca sa se schimbe ceva minor....in toate...fa sport....miscare si uita-l pe respectivul....eu nu ma mai uit in trecut...iert, dar merg inainte....Doamne ajuta!

Raluca, oamenii se simt bine cu cineva...dupa care nu se mai simt bine cu acel cineva...si se simt bine cu altcineva, e simplu, asa se intampla de cand lumea!

Faptul ca tu te gandesti inca la el si iti doresti atat de mult sa ai o relatie cu el, e doar decizia ta....Dumnezeu implineste doar cererile de folos, si poate ca ceea ce iti doresti tu nu iti este de folos de fapt...dar in timp vei intelege acest lucru, insa acum nu prea este posibil..pentru ca nu lasi sa se intample asta!

Ideea e ca daca voi veti fi impreuna sau nu, tu tot trebuie sa iti vezi de viata ta...asta e clar, pentru ca daca vei " plange" dupa el 3 ani si nu va fi nimic de fapt, iar el se va si insura si tu nu vei intelege nimic de la viata...tot tu vei fi cea care va pierde si timp, si energie, si optimism, si atentie din partea altor posibili baieti potriviti pentru tine!:2:

Incearca macar sa incerci sa intercalezi si alte ganduri printre cele dedicate lui...si iti va fi mai bine, si nu mai insista pe ideea ca daca tu iti doresti foarte mult ceva, trebuie sa se intample...pentru ca daca iti doresti ceva fara sens, nu se va intampla...dar trebuie sa intelegi viata, si sa incerci sa iti revii...nimeni nu are nevoie de carpe, si de oameni slabanogiti de iubire, mai ales barbatii!!!

Poate ca acum chiar ca nu s-ar mai simti bine langa tine pentru ca nu mai esti ceea ce erai atunci cand avea si de ce, pentru ca probabil esti altfel acum, exprimi altceva...iar el se simte bine alaturi de o femeie pe care simte ca trebuie sa o cucereasca, ca e si misterioasa, e radioasa...puternica, plina de viata, vesela, senina...si care stie ce vrea de la viata!!!!...baga la cap!

Philalex, tu crezi cu siguranta o mare prostie...cand de fapt lumea iubeste, si foarte mult, este si pura, o fi si infecta asa cum spui tu...dar cu siguranta lumea are de toate, si nu numai neadevarurile pe care abia astepti sa le exprimi tu cu orice ocazie!

Incearca sa vezi si de ce nu esti iubit, si asa vei intelege poate si de ce nu se intampla lucrul acesta....si de asemenea ca universul tau nu poate fi al lumii intregi!!!!:1:

mai andrusca....de ce ma judeci tu pe mine?...eu nu te judec....ca sunt iubit, neiubit....mi-am spus o opinie....avem dreptul sa opinam....explicam o chestie credibila pentru 80% din oameni....exista desigur si un procent care da sperante,...dar dragoste nu mai e....asta la vista!....e un surogat, e un interes, orice altceva...si saraca fata sa nu mai sufere, tre sa fie mai rece..in astfel de vremuri....oamenii sunt slabi, din aceste considerente, am cam renuntat la cele lumesti si m-am apropiat de cele sfinte...si este minunat....sa ne rugam sa ne fie bine....si fiecare sa-si gaseasca jumatatea, daca vrea....poti trai si in singuratate, Dumnezeu este alaturi....dac vrem sa fim acolo, daca nu....

Eu imi vad de viata si dupa cum ziceam, sunt un om normal.. Invat, citesc, ma simt bine, am prieteni, lucrez.. ma bucur de ce e in jurul meu, doar ca nu cu aceeasi putere ca alta data. Stiu ce vreau de la viata, lupt pt ce trebuie sa implinesc de una singura, sunt constienta de asta.. Nu crede ca, daca ies din casa plec capul si nu ma uit nici in stanga nici in dreapta si stau cu gandurile mele.. Nu... Fac tot posibilul sa imi vad de viata in continuare... doar ca ma impiedic tot timpul de aceeasi dorinta idioata de a fi cu mine :) atat.

Pai scuza-ma, prin prisma a ceea ce exprimam se pot trage usor concluzii...se vede ca iti place sa dai vina pe lume, pe disparitia tuturor lucrurilor frumoase, pure...pentru a-ti justifica starea!!! Nu este asa?

Tu nu dai sfaturi obiective, tu iti spui pasul...si se vede asta, insa adevarul e ca ceea ce spui tu nu prea poate fi general valabil, iar pesimismul nu ar trebui sa fie definitoriu pentru crestini in alegerea facuta...asta e parerea mea!:1:

O poveste aproximativ similara am trait eu acum cativa ani,doar ca circumstantele au fost putin diferite.
Nu s-a despartit de mine pentru altcineva,ci pentru ca a ales latura materiala a vietii,insa,o "buna prietena",practic ca o "sora" a avut grija sa ii impuie capul bine inca din timpul relatiei cu mine,pentru ca deindata ce ne-am despartit si el s-a intors in Bucuresti, sa gaseasca prilejul sa il "consoleze" si sa fie impreuna.Tarziu mi-am dat seama ca ea era indragostita de el de mult timp...
Evident ca faza nu mi-a picat bine deloc,tineam la el,dar,mai tarziu chiar i-am multumit in sinea mea acelei fete pentru ca m-a scapat de un asa om.
Dandu-si seama de greseala pe care a facut-o,dragul meu fost prieten incerca apoi sa isi croiasca drum inapoi catre mine,se ruga de mine sa ma mut in Bucuresti cu el ca vom fi fericiti,promitea marea si sarea doar sa vin acolo,imi spunea cat de nefericit cu ea,ca se plictiseste si cate si mai cate detalii urate despre ea,ca inca ma iubeste,ca pentru ea nu poate simti nimic,o barfea in fel si chip,ceea ce mi s-a parut extrem de perfid si lipsit de caracter din partea lui.Si au mai fost si multe alte amanunte dezagreabile pe care chiar nu are sens sa le povestesc.
Poate,in alte conditii,l-as fi primit inapoi,dar,ridicandu-mi putin "valul" de pe ochi,am reusit sa vad obiectiv cine era,in realitate,omul dupa care sufeream si ca,de fapt,fata hidoasa pe care mi-o arata nu era nicicum ceea ce iubeam,ci o imagine pe care cred ca mai mult o construisem in mintea mea si ma pacaleam singura sa o cred.
Nu doar ca i-am refuzat oferta pe care se astepta sa o primesc cu bratele deschise (in infantilitatea lui chiar a tradus anumite sentimente si bunavointa din partea mea, drept slabiciune),i-am spus frumusel in fata tot ce credeam despre el,i-am urat succes si l-am trimis la plimbare cu noua lui prietena,fosta "sora".
Intre timp s-a si mutat cu ea,fapt ce nu l-a impiedicat sa imi trimita mailuri,sa tot dea telefoane incercand marea cu sarea,racait,evident,in amorul propriu si suparat de proasta "afacere" pe care a facut-o legandu-se la cap cu acea persoana.
Ca si concluzie,pot sa iti spun doar un lucru:ca si in cazul meu,atat in al tau vorbim despre imaturitate,lipsa de coloana vertebrala,dar,mai ales...lipsa de iubire.A fost doar o iluzie si atat...
Oamenii care iubesc cu adevarat lupta pana in panzele albe pentru omul de langa ei si pot sa spun asta pentru ca de 1 an de zile chiar am ocazia sa am o astfel de persoana langa mine si fac cu adevarat diferenta.
Spui ca de 5 luni esti singura,dar nu poti gasi pe altcineva.Pai da,pentru ca atata vreme cat il iubesti inca pe fostul si traiesti cu speranta ca el se va reintoarce nu vei gasi pe cineva.
Pentru a deschide usa din fata,trebuie intai sa o inchizi pe cea din urma!
Intai trebuie sa accepti situatia,sa intelegi ca anumite lucruri se intampla pentru ca pur si simplu asa sunt unii oameni si nu ai ce le face,sa inchizi usa in urma ta,sa te vindeci si apoi sa privesti catre viitor.

nu judec, doar atrag atentia......si cam asta e adevarul....din pacate.....mediocritate peste tot.....inclusiv in dragoste.....insa mergem inainte, poate se va schimba ceva intr-o zi....ramanem cu speranta....poate va fi mai bine dincolo, dar sa fim atenti ce facem aici....oricum raluca, mergi mai des pe la duhovnic el te ajuta foarte mult, e ca un tata, pe mine m-a schimbat mult, eu merg la Icoanei....si e un excelent parinte, acolo....cauta o piatra tare, ca sa te refaci, cand prinzi pista, tine-te de ea.......se va simplifica mult viata ta....nu trebuie sa te stresezi, think positive......si indeparteaza ce consideri nociv....iar pe trompetistul ala....scoate-l din minti, o sa plateasca....iarta-l si uita-l

Ihm, inteleg...dar din cate tin minte, totusi tu il sunai, il intrebai diverse, il rugai sa iti explice de ce nu mai este cu tine si de ce cu altcineva ( si ai impresia ca sigur tu ai gresit cu ceva, fiind vinovata pentru situatia actuala cumva)...si lucruri de astea, care nu denota decat ca nu vrei sa accepti realitatea...care e foarte clara de altfel, iar el iti indruga niste motive gasite doar pentru ca tu practic le ceri, desi nu are nici un sens...si care graviteaza in jurul unui singur raspuns pe care evita sa il exprime direct...asteptand ca tie sa iti treaca, si sa intelegi...in timp!

E simplu, o persoana care iubeste...iubeste, dar pe cel pe care il alege sa ii fie alaturi majoritatea timpului, atunci, acolo....restul sunt nesemnificative, parerea mea!

In acest caz, s-a facut o alegere...intre tine si ea, si ea e cea cu care el isi imaprte timpul si casa....deci lucrurile sunt foarte clare!

Daca e sa luam si alta parte a lucrurilor, tu iti dai seama ce fel de barbat e acesta????...dar nu il mai reduce la relatia voastra si incearca sa inalturi imaginea pe care ti-o facusei atunci!!!

Incearca sa iei in considerare ca el pare sa se fi simtit bine si cu tine, dar foarte usor a ales sa se simta bine cu altcineva, si chiar cu un alt gen de femeie... de ceva timp traieste cu ea si nu da semne sa se fi plictisit; acelasi barbat care iti inspira incredere atunci, acum isi bate joc de tine si de idealismul tau...si incearca sa scape cumva de interventiile tale oferindu-ti niste motive ciudatelo-misterios-dubioase!!!

Ba judeci lumea exact prin prisma experientei tale...si atat, dar oamenii trec printr-o gama foarte larga de experiente sentimentale, de la minunate pana la ingrozitoare...deeeeci, cam asta e ideea!

* redu :71:

am zis nu judec, dau sfaturi, cine vrea poate tine cont de ele, cine nu....forward....experiente sentimentale, cu siguranta toti am avut, dar putem sa ne reparam in timp....doar nu o sa ne punem capat zilelor, exista si alte optiuni....nu judec o repet....cam asta e samanta....in jur...sa iti dea raluca, Dumnezeu putere sa iti gasesti o alta persoana daca suferi asa, ma voi bucura sa fii implinita, dar e greu.....totusi imposibil nu e...sterge acel fenomen din mintea ta...si mergi mai departe....succes!

...
 

heaven, andrusca si altii... au dreptate.
raluca,
tu nu vezi decat suferinta ta si voia ta e suprema dupa tine. Dumnezeu iti arata ca nu e pentru tine. ca ea este mai buna decat tine, oricat de greu iti vine sa crezi asta. toate motivele pe care le spui tu sunt privite doar din punctul tau de vedere si al celor care iti iau partea. insa ei sunt fericiti. si daca nu-ti arata asta sau se feresc de tine e pentru ca, cel putin el, te vrea ca o varianta de rezerva. si atat. pentru el nu esti o solutie de viitor decat in caz de forta majora. e clar ca buna ziua. insa il maguleste faptul ca, daca ar dori, la orice ora, ar pocni din degete si ai fi a lui.
ori nu asta te defineste pe tine.

asculta-ma bine!
peste un an o sa-i multumesti ei pentru ca te-a scapat de dansul.
ai sa incepi usor sa descoperi adevarata lui fata, plina de defecte, pe care acum esti prea oarba ca sa o vezi. o sa ai flashuri in care iti vei aminti faze ce iti vor descoperi faptul ca semne de slabiciune au fost tot timpul, in ciuda momentelor perfecte pe care tu crezi ca le-ati trait.

incearca sa te rogi pentru amandoi. sa fie fericiti impreuna. asta te-ar izbavi cu adevarat si ti-ar lua multi bolovani de pe inima. stiu ca ti-e imposibil acum. dar incearca. o sa vezi ce usurata te vei simti peste un timp.

incearca sa tai cordonul ombilical care te leaga de el. refuza orice contact. si, mai ales, inceteaza cu prostia asta de a te interesa cum ii merge. nu faci decat sa-i mangai orgoliul si sa te "prostituezi".

tine minte! peste un an o sa-ti amintesti cat de prostuta ai fost.
nu trebuie decat sa ai putina rabdare si o sa vina si linistea.

altcineva n-are sens sa vina acum, cata vreme tu esti cu gandul la dansul. scapa de balast, de gunoi, si apoi va veni vremea sa cunosti si pe cel care iti va fi alaturi.
cata vreme nu-ti cureti inima si sufletul Dumnezeu n-are cum sa te ajute. ajuta-te singura. fa-ti un serviciu si incepe sa uiti. taie tot ce inseamna contact cu el si incearca sa iti vezi de viata ca si inainte de el.

pentru mine, si cred ca pentru toti care ti-au raspuns, e clar: nu e pentru tine!

rabdare! si o sa fie bine...

Si eu zic ca solutia e sa incetezi orice contact, si sa eviti orice discutie cu sau despre el.
Trebuie neaparat sa vrei si tu, sa te desparti definitiv de trecut si sa privesti spre viitor.

Doamne ajuta Raluca!

pentru Raluca
 

" Un dor bolnav ma indeamna tainic de tine
Cu el colind oceanul zarilor senine
Cu el adorm plangand in inima-mi pribeaga
O, dor bolnav, cine sa te-nteleaga"

imi cer iertare daca postarea mea nu este tocmai in spiritul crestinesc insa... frumos mai cantau durerile inimilor indragostite vechii nostri trubaduri :)

Sunt zile si zile.. cand am senzatia ca mi-a trecut, ca scap.. ca am deschis ochii! In alte zile, in schimb mi-e dor si nu inteleg cum am putut fi eu oarba si cum a putut el sa se joace cu sentimentele mele. Da, am fost fraiera ca am crezut, ca am pus suflet... mi-am dorit sa vina inapoi sa-mi demonstreze ca nu e un ipocrit, ca eu n-am iubit un om care si-a batut joc pana la urma de sufletul meu... Ma uitam ca acum 3 saptmani, imi spunea ca inca ma iubeste, ca relatia cu ea nu e tocmai ce si-a dorit, dar are liniste.. bla bla bla.. si aflu zilele trecute ca planuieste sa se insoare. Sau cine stie.. poate ii face si ei cum mi-a facut mie... ii promite o familie, nu arata decat partea lui buna si cand se plictiseste.. pleaca.. Treaba lui.. Cum putem sa mai numim om o persoana care spune in 2 locuri ca iubeste, care e constienta ca face rau?...
Habar n-am... n-ar trebui sa ma intereseze de fapt.. ce-a ramas e faptul ca dragostea pentru el si durerea tampita de altfel m-au secat de energie.. Sunt tanara, am cam tot ce-mi trebuie sa reusesc, sa visez, sa iubesc din nou... si totusi... nu mai am puterea sa o fac si nu mai vreau...
O iau usor de la capat in fiecare zi.. pana va trece de tot. :)
Cert e ca ... a doua oara n-o sa mai fac prostia de a iubi pe cineva mai mult decat pe mine si sa gandesc cu inima in loc de minte.
Am gresit, am visat.. visele nu se implinesc ca in filme... si trist e ca stiam asta, dar m-am incapatanat sa cred diferit. Oamenii sunt rai.. si eu am fost o naiva ce l-a crezut mai mult decat orice ... Stateam si ma gandeam ca daca mama imi spunea lucrurile pe care mi le-a zis el, n-as fi crezut-o, dar lui ii sorbeam cuvintele..
N-am facut tampenii din astea in adolescenta si le fac acum.. Ce aiurea!
Se zice ca omul se desteapta cu cat creste, sincer?... eu am impresia ca m-am prostit.

Metode realiste de disputare a convingerilor irationale
 

Prima modalitate si,in unele privinte,cea mai importanta de DISPUTARE a CONVINGERILOR dumneavoastra IRATIONALE se numeste METODA REALISTA deoarece principalul motiv pt.care nu vor functiona este ca aceste CONVINGERI contravin realitatii sociale,sint intr-un dezacord evident cu faptele de viata si,daca perseverati sa le aplicati,cel mai adesea acestea va vor sabota. Astfel,atunci cind manifestati O CONVINGERE IRATIONALA de felul:Iubitul meu TREBUIE NEAPARAT sa raspunda afectiunii male!,o DISPUTATI mai intai la modul realist sau al faptelor.Va intrebati,si perseverati pina obtineti un raspuns potrivit,"De ce TREBUIE ca iubitul meu sa raspunda afectiunii mele?Unde este dovada ca persoana respectiva trebuie sa procedeze neaparat astfel?Este realist sa presupunem ca ea trebuie neaparat sa reactioneze astfel?Care sint faptele care ma conduc in aceasta directie?Exista vreun motiv,pentru care ea TREBUIE sa ma iubeasca?
Raspunsul la toate aceste intrebari sau DISPUTARI este,fireste,un NU rasunator.Persoana iubita are,de fapt,POSIBILITATEA de a alege daca trebuie sau nu sa va iubeasca la rindul ei.Asadar,nu TREBUIE sa faca asta.Dar s-ar putea la fel de bine sa NU va iubeasca.Nu exista nici o dovada ca se impune la modul imperativ sa raspunda afectiunii dvs.dar exista despule indici ca este foarte posibil sa nu reactioneze astfel si dvs.aveti,de fapt,tendinta de a va supara pt.ca pretindeti ca persoana cu pricina sa va iubeasca cind,in realitate,ea s-ar putea sa nu o faca si chir n-o face.Prin urmare,dispunem de dovada clara ca NU trebuie sa va iubeasca daca,intradevar,FAPTELE ARATA CA NICI NU O FACE.
Este nerealist sa presupuneti ca persoana iubita trebuie sa raspunda afectiunii daca ea decide sa va iubeasca,sa va urasca sau sa manifeste indiferenta fata de dvs.De asemenea este nerealist sa admitem ca ea nu poate hotari daca sa va iubeasca sau nu.Care sint faptele doveditoare in aceasta privinta?EI bine aceasta dovedeste sa uneori va iubeste,alteori nu.Citeodata,ea se poate razgindi in privinta dvs.si chiar o face.EVIDENT toate acestea arata ca celalalt un trebuie sa va iubeasca in mod neconditionat in permanenta si indiferent de imprejurari. Subliniez inca o data,nu exista niciun motiv pentru care persoana pe care o iubiti TREBUIE sa va raspunda cu aceasi afectiune.ORICUM ATI LUA-O,NU EXISTA FUNDAMENT pt.pretentia dvs.fara echivoc ca persoana pe care o iubiti TREBUIE sa va intoarca afectiunea pt,ca ,in mod clar,asta n-ar fi ALEGEREA EI,optiunea sa fiind foarte posibil sa nu corespunda SOLICITARILOR impuse de dvs.Este o persoana inzestrata cu LIBERUL ARBITRU de a va iubi sau nu.Asadar atunci cind insistati ca ea trebuie im mod imperativ,sa va iubeasca dvs.negati realiteatea faptului ca s-ar putea sa va iubeasca,dar s-ar putea si sa nu o faca sau ca,odata s-ar putea sa fie f.afectoasa,iar altadata,de-a dreptul distanta.Firea ei poate instabila si schimbatoare,iar dvs.staruiti ca respectiva persoana sa fie perseverenta in afectiunea ei,ceea ce nu ii este deloc caracteristic.CE ASTEPTARI NEREALISTE!Daca pretindeti ca ea sa va iubeasca neaparat,atunci cind este clar ca s-ar putea sa nu simta nimic pt.dvs.VETI TRAI INTR-O STARE PERPETUA DE ANEXIETATE. S-AR PUTEA CA OMUL ACELA SA NU IUBEASCA PA NIMENI,SA FIE INCAPABIL DE A TINE LA CINEVA. CALUGARUL ACELA TI-AR PUTEA USURA POVARA,DAR TREBUIE NEAPARAT SA IL CAUTI!!!