![]() |
Ceva minteresant despre lăm-Pașu' inteliagent... prins la lucru.
Adică el, unii, nu dăm nume, are mereu satisfacția că a ieșit o sulimenizare a unei înțețelepciuni, în sensul că va putea asculta... nu el că el nu poate sărăcuțucuțul idolatru, ci cineva, nu se știe... dar va putea asculta, acela... se va asculta... e bine deci că se va putea asculta... n-are importanță cine... defapt nimeni și de nimeni căci tipul ăla ascultător nu e el ci va fi altcineva... bine că va fi... și dacă va fi, atunci el cu siguranță se va putea lăuda ca fiind el însuși, dacă prin absurd apare totuși din vris și v-a și asculta acela de ceea ce cu viclenia a sulimenizat el, cu atâta pătimășie spre ascultare... firește... și iată de ce e el atât de fericit... că cică a aprins un BeC... dar care nu era din ăla cu filament incandescent ci din ăsta, tot mai modern și mai străin, străin de Dumnezeu, un bec cu gaze rare, din alea exclusiviste și snoabe, și care nu au nici urmă de căldură... radiind o lumină rece din care a dispărut ceva... nu se știe ce anume of of o fi dispărut...
„O, dacă ai fi rece sau fierbinte, dar pentru că nu ești nici rece și nici fierbinte ci căldicel te voi scuipa afară din gura Mea” ...și asta se referă pare-mi-se, bag samă, am impresia... la: incandescența Credinței Sfiinte... și ce se află între zăpadă și fierbere? Păi o zamă chioară, o bere clocită... cu pretenția că e gLumă cinstită. |
Stâlcirea limbii materne, încâlcirea cuvintelor , ascund gândul pătimaș, ascund trufia , mândria , însăși nebunia minții robite din pruncie ! Despătimirea e cu mult mai grea și anevoioasă odată cu trecerea timpului , e precum cancerul în stadiu avansat !
|
Citat:
...ce spui dumneata vine de la beție și ăla e rodul beției, a tuturor celor ce s-au înhitat cu năravurile străinilor... a tuturor celor străini de Dumnezeu. |
Adică e vorba de beția înălțimii... patimășia cea mai semeață și exclusivistă a răutății, smerita necugetare sau trufașa „smerenie” neputincioasă... adică distracțiuniunea cea veche... întru talentul disprețului și al silitniciei și al scârbeibeibei... de parcă ai avea păr în gură... păr de câine... lătrând cu tupeu excat ca orice idolatru nerușinat... nerușinat de tupeist... în drumul lui... spre casă, locul ăla frumos unde m-am căpătuit.
|
Citat:
|
Beiuș , Beiuș, greu la urcuș . . . !
Patima, patimilor este patima beției, căci cuvântul, gândul, vorba și fapta , capătă sensuri ridicole de neânțeles ! Așa-i cu limba și vorba stâlcită de care aminteam ceva mai sus ! Îmi pare rău Ovidiu (din Beiuș-Cluj ) că te-ai simțit vizat , deci există încă șanse mari de VINDECARE. Îți recomand Acatistul Maicii Domnului "Potirul nesecat", dar și multă voință din partea dumitale, Vasile O. dragă ! ! !
|
Citat:
Încurcătura limbilor a venit de la Dumnezeu pentru cei ce în nebunia poftei lor au purces la unirea întru zidirea din cărămizi lipite cu zmoală a turnului până la Cer... turnul Babilonului... ca să se urce ei și să și-l înscăuneze pe omul lor în Cer... Deci muscoiul era pe căciula altora, eu am sărit doar în apărarea neamurilor nevinovate cum era sărmanul și dreptul Eber sau Ever care nu s-a prins cu ei în hororă. Deci patima cea mare este un fel de curiozitate a răului... să vezi cum e de sus ca să te închipui a fi rău, ca exemplu, până acolo în a și fii... a fi rău apoi că cică e cool... și atunci ajungi și tu exact ca dracool. Nu la tine mă refer ci la mine însumi, firește... e curiozitatea de a mă mândri cu lăcomia faptelor rele idolești pătimașe... lepădarea de ascultarea Domnului pentru ambiția întietăților în mânie și răzbunbunare... pe cei neputincioși și nevinovați și drepți și săraci... că de ce sunt ei săraci... și atunci mă uit urât la ei, și frumos la gLume... deși gLumea fură, gLumia ia de la ei iar... deci vezi de aici pornește, nu mă uit urât niciodată la cine trebuie... fiindcă-s mofuros necăjit și speriat de bombe-oane... dulci și tăvălite prin zahăr pudră... de la pudori și urdori, firește. |
Adică să nu ajungem curioși de păcate ca să știm cum sunt exact ca marele gLumiaileu... iar dacă din întâmplare și nebăgare de seamă am ajuns așa, am tras cu ochiul sau cu urechea sau cu pofta sau dracool nu s-a lăsat până nu ne-a băgat în gurlă ce voia el... hula din criză de foame și de păcate... atunci măcar să ne pocăim ca să ne îndreptăm și nu doar așa de formalismul prin care ne mai și lăudăm cu încă o aventură interesată și ispinteresantă... deci măcar atât să răbdăm, și să nu răbdăm... măcar atât.
|
„Ia o mimică din care să rezulte că ești preocupat, uită-te urât că cică ești deranjat și fă-te că lucrezi... din greu... și apoi după ce ești evitat de toți frații și pretenii, dacă-ți vine vreo idee, cum să lenevești mai bine pe bani, atunci arată-te entuziasmat și prezint-o ca pe o mare realizare științifică ce va revoluționa știința și toate câte sunt pe gLumia asta, desfrânata care te va satisface și cu care ești unit prin mijloc pe la cinci palme, și cere bani pe drepturi de autor... căci ai avut o mare viziune și va fi cea mai mare realizare a tuturor timpurilor din care o să profite generații întregi, toate generațiile viitoare... și apoi ceartă-i pe cei ce nu te ascultă și nu vor să profite, jignește-i și fă-i de rușine ca să se simtă ridicoli și proști și fraieri... că nu vor, iar dacă se încăpățânează, obligă-i, silește-i, șantajează-i... insistă... iar dacă tot nu, atunci scapă de ei... anihilează-le mințile... sau sufletul.”
Nu mi-e frică de baubau: nenia și tanti grijania ce mă servește cu ghiecli în zaț și superstițeu ca să-mi compătimesc ispidolul fricii lacome și viceversa să mă compătimesc prin grozăvia silitoare pentru ambiția lăcomiei speriate... adică pentru poftele gLumiei științifice, SiFi...lis... profesorii bănuială ce te prind la „furat” sau în „adulter” în loc să se prindă ei pe ei căci toți sunt băgați până peste cap în munca deșartă, muncind la idolii pătimași ai gLumiei, și pentru pătimășia lor se luptă cu Domnul... cu toți copiii cu Adevărat cu-minți!.. și apoi bine înscenată apare ea cu toată tragicomedia......... vieții. |
Citat:
1. Jignidolul pofofoftei normale a formalismelor pătimașașe și fără metehne al egzecrockului călăudicel. 2. Idoluțul pieitricel ce se preface închinăcios și prietenos arătându-se atât de deranjat de alții care nu au aceiași idolași ca și el. 3. Și mai vine unul altfel și nou și plin de creiatină furăcioasă, ca model de bartă, bartă marțială și joială, că cică de acum poți să ai și tu pretenții, la nivelul tău... de ceartă. 4. CiOchiul pofticios și mâncăcios și gras la inime și care se tot îngrașe ca scoroafa până ce în loc de lacrimi curge un fel untură pe pită cu zamă de varză... întietăț-urile lamentabilităților labile în credință... pentru dragostia din minteresuri viclene rău. Maya, Maya... nu-i mai da... Și mai este una, cărnița nemulțumită și învârtoșată și dată cu var sau cu făinuță... care mătură pe afară gardul și-nlăuntru leneopardul... ca un arc, fără arcaș. |
Asa sa ne rugam
Vino , Atotputernice , intru ajutorul meu , ca sa biruiesc cele sapte pacate de capetenie , care sunt pricina tuturor pacatelor . Sa biruiesc adica : mandria , prin smerenie crestineasca ; iubirea de arginti , prin milostenie ; invidia , prin dragoste si bucurie , pentru binele aproapelui ; desfranarea , prin infranare si curatie ; lacomia , prin cumpatare ; mania , prin rabdare ; lenea , prin barbatie crestineasca .Asemenea sa biruiesc si toate celelalte pacate si patimi ce izvorasc din acestea . Si-mi da virtutile crestinesti :credinta , nadejdea si dragostea . Amin !+
|
Pofofof-minteresurilelele prefă!cute ca pretext, pentru orice, o minte excroacă și plină de vrăjială, exact ca o cană de cafia viceversa-versatilă... nemulțumită și pătimașe și pururia revolută... scrigând din gușă de sirenă: sunt nedreptățit și o mare victimă vrednicuțucuțucuțu'... marș speculantule!.. plin de câștigul trufiei, smereniei trufașe, care nu știe ce e aia să muncești pentru o pâine cinstită! Nu știe să-și mănânce din ceea ce crește el însuși prin mila Domnului ci lui îi e milă de idoli și de păcate ca să poftească sărmăluțul. Și trage apoi cu ochiulhul mereu în curtia altuia, ca să vadă care-i cel mai tare din parcare, în întietățurile ''binelui''. Doruțu'.
Ofofof bubulina trandafila. |
Nu deznădăjdui , ci strigă precum este scris:
Citat:
|
lacrimile-roua sufletului
” Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit așa de mult să plângă și n-au putut. ” ( Lucian Blaga )
Știi tu, Omule, de unde vine frumusețea zâmbetului, căldura și Lumina sa, pofta cu care-l întâmpini și cuprinzi, intensitatea pornirii de-ați primenii gânduri ca să-ți desfeți sufletul cu blândețea și apa vie a sărutului său ? Oare nu e ea, lacrima izvoraș de zâmbete, cândva… ? Lacrimile ? Da, lacrimile pe care, unii le țâșnesc cu ușurință, alții, cu mare gruutate, iar alții poate că spunem că niciodată dar, aceia totuși le plâng, într-un alt fel, nevăzut. Nu există lacrimi neplânse, doar lacrimi nevăzute. Și-acelea se curg, pe nevăzute, căci sufletele se vor curățite. Nu despre așa numitele ” lacrimi false ” fac vorbire, Omule, acelea nici nu sunt lacrimi pe deplin… Lacrimile sunt Iubire, sunt dăruite nouă, oamenilor de Divinitate, noi, le descoperim, înțelegem, să…. le plângem, de-a lungul vieții și doar ca să cunoaștem, pătrundem, bucuria zâmbetului. Ai observat tu, Omule, cum chipul oamenilor se schimonosește deseori, se-ntunecă, atunci când lacrimi se curg ? Când curgerea se mai domolește, chipul se mai îmblânzește , apoi se-nseninează și, cu timpul, devine Lumină… E cum o trecere, o spălare, o înnoire… de fiecare dată. Vezi, tu Omule, nici nu-i nevoie de multă filosofie, din simplitate vine frumusețea, căci, zâmbetul se răsare de cele mai multe ori, după ce vor fi fost slobozite din ” lanțuri ”, neputințe, dureri, tristeți, suferințe, frustrări și se vor fi curs lacrimile…. văzute ori nevăzute, aceasta nu contează, cum. El, zâmbetul, vine din adâncul cel mai înalt al sufletului tău, Omule, e-n miezul lacrimilor cum licăr ce se vrea … liber… Lacrimile izvorăsc Iubirea Zâmbetului, nouă, celorlalți… ca Iubire descătușată, sunt înnoire. Lacrimile, sunt rouă binecuvântată sufletului, sunt respirația sufletelor, muguri… izvoare de Lumină , la vremea când va fi |
Citat:
Și așa înțelege omul ca să caute... și apoi să lupte pentru bogăție, exact ca alibabalbina... adică bubulîna trândavila. Deci e vorba mai mult de lînă, Și copilu' să nu plângă. Adică totul e despre justițiardul lacom al bârfelor: ''avară-i vopsiscusit gardul, și-nlăuntru' leneopardul''... care joacă atinsa fericită de străin-e. |
Sa perseverezi , sa te curatesti cat poti , dar sa nu te lasi , Vasile !
Citat:
|
Știu că nu s-a priceput mai sus despre ce e este vorba...
Păi e vorba despre jegutron îmbrăcat în electron, căci elec vine de la electoratul jinduit prin metodele jignidoliceștii... de către bubulina trândafila... bubulina trandafila... Deci e vorba de curentul jeglectric care ia chip de pui ce joacă la miloagă ca să dea gol cu capul sau cu șpițul... sau când nu se uită albbitrul vrea să o bage și cu mâna dacă se poate, în poartă... pe poarta cea largă... că nu degeaba are ea 7 metri, lățime... și 2,5 înălțime... ci ca să poată intra orice jucător pe care l-a tras curentul golectric. |
Citat:
|
Citat:
Păi dragul meu „prieten” prefăcut, nu cumva ești din nou pierdut în spațiu, printre propriile tale nemulțumiri halucinogene, gonflate? „Primul care nu a poftit să arunce primul cu piatra în bubulina trândafila!” Iar tu stimabile electron nemulțumit și mânios care vrea să pună pe alții la respect, ți-am mai zis: trimite-l la mine pe tactu!.. :4: că tot așa o să-i zic și lui! Iar cu discernământul, s-ar putea să ai nevoie de ceva reamintiri ca să-ți aduci aminte de faptele tale și de vorbele tale total deplasate... ca să nu zic stupide... și de mesajele de atenționare... pline de putoareoare revoltată și știutoare. Auzi la el ce pretenții are stimabilul... boss, cică să fac voia lui și nu pe cea a Domnului. Uimitor deadreptul. Deci e vorba de tact! Și nu de infarct! Stimable, și hai că te iert de data asta, tot eu, și-ți prezint un link, ai grijă că e pentru oameni mari! |
Și mulțumesc că m-ai și botezat cu un nume nou: Vasile, dar mielul și vinul nu mi l-ai dat... ci doar așa... ai scornicit dumneata ceva... păi cum o să mă asemăn eu cu Marele sfânt Vasile cel Mare... eu sunt un umil Sandal... care iată e pus de dumneata pe scandal, să nu fie! Iar V-ul de la vsovi nu vine de la Vasile... Ci te-am iertat că m-ai și botezat și am și uitat de patima aprinderii tale ce vine din prostie... te rog să mă ierți, din prostia mea... că am sperat în zadar ca să nu ai patima aia pe care o știi dumneta... și acum iată că e evident că o ai... din moment ce te-ai aprins... nu-i așa?
Și eu cum să te botez ca să fim chit? Hilarion? Sau Billarion?... de la Boss... firește. Dacă nu-ți place o să-ți zic Mișu, de la Mihai. Și-ți dau și o cafeluță dacă tot te-am botezat, o cafeluță de la Vasile... pentru imposibila iubire. |
Citat:
Deci dragul meu frate și prieten, vs nu vine de la Marele sf. Vasile, ci acolo am pus două inițiale: V. , S. , și uite îți mai fac o dedicație muzicală... din tot sufletul, căci dacă ai încercat să ghicești crezând că ai știii pe Adevărul care ți-ar fi dezvăluit numele meu, iată că n-ai reușit, deci n-ai știut și n-ai ghicit, iar dedicația asta e pentru copii și nu e pentru oamenii mari... e pentru copiii ăia care mai calcă în străchini uneori... stră-chinurile părintești. |
|
Adică unii învață să se înalțe pe ei înșiși prin știința științifică, dându-se victimă vrednică prin minciuni compătimitoare și văzând starea jalnic de dureroasă a pretențiilor ieșite din minți, de frică, plângându-și de milă pentru pofte spurcăcioase ce te îngâmfă și-ți plac, acuză pe alții că cică e vina lor... și văzând că nu scapă de ei după tot circul și diversiunea, atunci, cu viclenie inventează arme psihotice și psiho-e-tron-ice:
-cafea și ceaiuri spurcăcioase, -țigări și trabuce, droguri, gumă de mestecat -imagini și filme cu goliciuni, avansuri și filaj, -birturi, baruri, bodegi, fastfooduri, cazinouri, burdelochiuhuluri, -filme cu bagabonzi, gangsteri, criminali, răzbunători, -bănci și bani și interese materialiste fără nici o jenă, hoți și speculanți egscroci, -cărți de bucate și restaurante și moteluri pentru delicatesurile desfrânărilor spurcate, babilonul culinar, -jocuri unde să te descătușezi și se continui fără încetarea intențiile rele sădite de ei -școli și locuri de muncă unde să înveți orice afară de adevăr și cum poți să te mântui, doar ca să pierzi vremea, -gLume și stări distractive ca să nu-ți mai pese de nimic fiindcă ești sătul, deci comunități ale pierzării. Și cu astea îți intoxică de dimineața până seara toate simțurile până ce patima nu ți-o mai poți opri ci o primești fără opreliști doar ca să o cunoști... că cică devi înțelept, și neputința se instalează și devi rob păcatului, dracool, cu statele și armatele lui cu tot, armate de duhuri rele. Vai de înțelepciunea aia, ca să știi cum e desfrânarea elevantă ca o delicatesă, a-vere spurcăcioasă, căpătată prin săvârșirea păcatului... din mântuiciucuriozitate, cu numele și cu numărul ei de cod cu tot: 666, că asta e pofta cea rea, răzvrătirea și mândria, adică te bucuri de răul Domnului pentru fericirea gLumiei, și pentru cauza asta penibilă și amară mai târziu ești capabil chiar să te sacrifici... în deșert, adică în deșertăciunea deșertăciunilor... doar pentru speculațiile tuturor vortăciunilor de sub soare care or să te aplaude, ca un fel de înălțare, și apoi de frică, și dispreț și durere, o întorci în acuzare, că musai altul a fost și e de vină. Dar tu de ce nu ți-ai păzit grâul din inima ta? |
Sminteala, adică încurcat fiind păcătuiești ca să știe mintea cea curioasă ceva, să știe cum e, și așa te „smerești” trufaș pentru minteres lacom științific, ca să te dai tu minte sfântă apoi la fete frumoase și disponibile, când defapt, dacă ai fi atent la ce faci în interiorul tău, ai observa cum încurcat de satana, de draci, de pofte rele și ținte fără căi, visate, nu faci altceva decât să te răzbuni învârtoșat în timp ce te fericești cu gustul poftei mâncării din inimă, din stomac și din visuri... poftele închipuirii slavei tale înaintea gLumii, lăudăroșenia deșartă, căutarea să te mândrești cu chip frumos, și toate astea le faci pentru a te înălța pe țeava unde vrei să te ascunzi cât mai sus și de acolo să-ți satisfaci dorul de tine rânjind și apoi brusc trezindu-te la pornirea vicleană te apuci să distrugi tot ce mișcă prin ironiile răzbunării pe cei mai mici, mai săraci, mai fraieri ca și cum ai fi doar tu mare pe gLume căci așa te crezi pentru că te ții măreț cu dinții de funcție și te dai și te prezinți cu merite deosebite și medalii fără să le ai, ca și cum ar fi memoria ta impresionantă și frumoasă că e despre tine, victima trădărilor și tiraniilor celorlalți, defapt coșmarul îl creezi singur ca să poți acuza crezând și visând ca și cum ai fi tu cel ce este deși doar Domnul este, iar acuzarea nu e altceva decât pentru slava deșartă lovești în altă slavă deșartă din motive de slavă deșartă și această lucrare amăgitoare ar vrea mereu ca să te flateze ca și cum ai fi tu pâinea cea de toate zilele, ca și cum de când ești ai fi fost tu ceva... un infinit, un idol care răspunde el, când colo doar ai fost curios de bârfe ca să știi cum e... cum e sminteala... și dacă ai căutat sminteala iată că te-ai smintit neștiind cum să mai oprești alunecarea... cum se te mai oprești din curâiozitate... cum să te mai oprești din îngâfarea răzbunării încurcate care îți iese înainte ca deznădăjduind să nu-ți mai pese și să nu mai știi ce faci... păi e simplu, faci rău căci nu mai ai nici o cale bună ci doar o voie rea. Ai devenit credinciosul fără cale și cu o țintă bună viceversată, deci hulești pe Dumnezeu, crezându-te szmeu.:102:
Nu există soluție! decât o urare: Răbdare cu seninătate... răbdare primită și moștenită de la Dumnezeu, ca dar ce se ia cu multă stăruință și multă căutare de împăcare. |
Cum adică? Păi ooo furat ăla ceva și apoi e curios nevoie mare ca să vadă și să audă ce ooor fiii furat și alții pentru ca să le dea el lecții sau să ia el lecții, ăla, despre auto-îndreptățiria în întietățuri și să se mânie sau să se înfricoșeze împreună viceversa vicentoarsa viceglobul pământesc după pofte făcând ochii cât cepele și urlând competent cu o falcă-n cec și una-n pământ, deși nu există nici un glob de pământ... în încercarea lor plină de aventuri de a-și acoperi rușinea potoareioarei prin puterea încurcată a prostie minții, mintea aia plină, mintea aia plină de înțelepciuciune, care lasă cu viclenie câte un indiciu pentru lăudăroșenia sa de mai târziu... bucurându-se foarte cu entuziasm prefăcut că iată au putut călca cu bocancii în picioare peste tot ce le-a ieșit înainte în toate zilele în care ei, ăla, trebuia să-și amintească pe Adevărul și să le pară rău de ce anume i-au făcut... Aceluiași.
Adică și-au amintit că trebuia să îndrepte cărările, care lipsea, ăla, abea după ce s-au trezit din beție și trebuia să-și știe ei mai bine că până atunci le-a plăcut doar ca să fie ele oblice, cărările, că cică se cerea ca să alunece orbii și șchiopii și cocoșații și toți cei plini cu metehne de pe ele jos, că doar ei n-au priceput, n-au avut cum, n-au putut, n-au văzut că ceea ce e fără metehne se jertfea înaintea Domnului deoarece diavolul jertfea și el ceva înaintea lui pentru slava cea deșartă... și uite asta au priceput ei, au priceput că sănătatea și frumusețea și perfecțiunea sunt daruri muncite pentru onarea orgoliului masculeului... adică a RON-ului și ca atare așa a apărut moda îngrijidolilor buruienilor fără metehne... grase, frumoase și sănătoase, sau cu metehne din alea doar pentru fițe... fițe de căprițe... Țațața căpriță ța, c-ai păpapat toată iarba. Deci e plină... |
Defapt e vorba de idolul pătimaș al minciunii măriirii de sine, ce dă lecții obligatorii și nu suferă să se smerească... ci îi place să se mândrească cum că el are mână liberă ca să vadă spurcăciuni și goliciuni și să asculte bârfătoria și mâncătoria căci e vrednic și competent și responsabil și că el știe și dă soluții și e gânditor deștept și cică lui nu i se pun păcatele curâtiozității sale căci el are pile pe cale, atât de mari, credulul dracoolulhulului încât nu mai are nevoie deloc de Cale ci el orice ar face crede așa ca dintr-un superstiț că e mereu pe calea cea bună chiar dacă se vede clar că se răzbună pe Dumnezeu sau pe aproape ca să-i distrugă în loc să vrea să-și treacă numai păcatele sale proprii în neființă, deci se răzbună cu sadism și pătimășie dintr-o mânie nestăpânită și învârtoșată și încurcată din pricina unei nemulțumiri obraznice și trufașe ca să-și demonstreze că poate, că poate ceva, că poate să-și acopere astfel prefăcătoria vicleană a violenței sulimeniste a deosebirii între delicatesurile lăcomiei falnice, prin închipuirea de sine și părerea de sine și voia de sine și pofta de sine ajutată de proptele și unelțicile împreună cu care iată poate să aibă mari puteri de om, puterile omului necredincios și rău și foarte prefăcut, arătând exact ca bețivii și violatorii și curvarii de prin filme... cu care se unește pe la mijloc pe la trei palme... ca să poată să și le arate la gLume, la popuklație, pe străzi, prin vrisurile sale spurcate...
...uitând că trebuia să caute dreapta nemulțumire și curățenia în iubire, deci trebuia să-și facă ordine și curățenie în iubirea lui primită de sus în dar ca să nu cumva să iubească deșertăciunile și răutățile semeției pentru slava deșartă și vremelnică a oamenilor prefăcuți ce se distrează pururea de răul altuia cu toții împreună așa ca dintr-o gLumă a gLumei, ce înghite mereu un fel de chițibuș din superstiț care dat sufletului spre credulitate iată că te ajută să poți toate fără să mai suferi niciodată nimic rău, că cică ai devenit și tu infinitul ispiscusitul care orice ar face e protejatul lui nenea și nu pățește nimic, nu păcătuiește... că cică răspunde el, nenia pentru el și el rămâne curat... și nu trebuie să mai facă nimic altceva decât să se bucure și să se distreze cu obrăznicie de toți și să pună la cale dezastrul și disptrugerea lor... și la o adică chiar și a lui... că cică de la o vreme nu mai contează păcatel și căile decât scopul suprem: răzbunarea totală pe alții și învinovățirea aproapelui definitivă, pentru greșelile proprii, ca un fel de panaceu universal, infinitul saprofitul. Adică aplică formula: nu contează că cică jian boxează... jian ăla care ia fără nici o jenă ceea ce nu i se cuvine și nu îi este îngăduit... adică e vorba de infinitul saprofitul care s-a auto-înscăunt ca rege în haină sfântă deși el este unelțica satanei dar nu poate să recunoască fiindcă arde. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 21:39:28. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.