Cele ce s-au intamplat cu altii se pot intampla si cu noi, dar sub alte chipuri. Dar, Cel care a dat vindecare si celor din trecut si ne daruieste si noua este Acelasi. Deci: "Gustati si vedeti ca bun este Domnul".

Buna seara .
mirelat,georgeval,Va_iubesc,costel,va multumesc pentru raspuns.Inseamna mult pentru mine sfaturile voastre.Tocmai asta am facut m-am rugat.Dar n-am stiut ca e bine sa citec rugaciunile de multumire,asata am aflat de la georgeval.am spus rugacinea pentru parinti desi e sosacra mea.Parintii mei nu mai traiesc.Am avut parte si de alte neplaceri de asta data din parte unei femei care incearca sa-mi strice familia .Dacaprima data am simtit furie ,manie,acum m-a apucat frica.M-am gandit ca puterea lui Dumnezeu e mai mare decat a nenorocitei aleia si-mi va apara familia mai bine decat pot s-o fac eu.

Acum dupa Euharistie nu mai este loc de manie. Mania este supararea cu usurinta pentru orice lucru si pornirea de a ne razbuna asupra celor care ne-au pricinuit vreun neajuns. Mania este si o lipsa a dragostei, caci: "Dragostea nu se aprinde de manie".
Sf. Casian Romanul, vorbind despre manie, zice ca: "Mocnind ea tainuit in inima noastra si orbind cu tulburari intunecate ochii inimii, nu putem dobandi puterea de a deosebi cele ce ne sunt de folos, nici patrunderea constiintei duhovnicesti. De asemenea, nu putem pazi desavarsirea sfatului bun si nu ne putem face partasi vietii adevarate, iar mintea noastra nu va ajunge in stare sa priveasca lumina dumnezeiasca".

Ne bucuram Maria ca raspunsul nostru ti-a fost de ajutor. George, sunt bine venite cuvintele tale din urma.
Atunci cand Sfantul Ioan Gura de Aur a fost intrebat "cui sa urmam? celor ce se impartasesc o data pe an sau celor de mai multe ori" A raspuns: "celor ce se impartasesc cu constiinta si inima curata, iar cei ce nu sunt ca acestia, nici macar o data pe an". Deci, in loc sa rarim frecventa impartasirii, sa depunem tot efortul sa ne pregatim prin pocainta, rugaciune, spovedanie si milostenie in a ne impartasi.

Stiu ca mai am multe de invatat .De felul meu sunt cam pesimista.Ma straduiesc sa ma schimb.Necazurile m-au apropiat mai mult de Dumnezeu.II multumesc lui D-zeu pentru incercarile prin care m-a lasat sa trec.Am inteles ca fara credinta si nadejdea in Dumnezeu suntem goi pe dinauntru , putrezi.Nu avem inima , suflet,minte.Prin rugaciune si post asta incerc sa vindec acum sufletul , mintea ,inima.

Acum daca am aflat cum este bine sa ne impartasim, sa nu uitam ca prin impartasirea cu Sfintele Taine, ne-am facut salas al lui Dumnezeu, cum ne-am mai putea face salas al pacatului? Ne-am unit cu Hristos si am devenit madular al Lui, cum mai putem face dintr-un madular al lui Hristos, un madular al desfranarii. Luand dar madularele lui Hristos, sa le fac madulare ale desfranarii? Sa nu fie. (I Cor6,15)

Impartasania, spun unii, trebuie sa se faca continuu si cu vrednicie. Ce inseamna aceasta vrednicie?

Eu cred ca vrednicia nu inseamna desavarsire. Sfintii Parinti nu cer de la cei ce se impartasesc desavarsirea, ci doar o indreptare a vietii prin pocainta. Caci asa cum in aceasta lume vazuta nu toti oamenii au aceeasi varsta, tot asa si in lumea duhovniceasca a Bisericii starile sunt diferite potrivit parabolei semanatorului. Cel desavarsit aduce rod inmultit de o suta de ori, cel mijlociu de saizeci de ori, iar incepatorul de treizeci de ori (Mt 13, 23), fiecare dupa puterea lui si nimeni nu e respins de Dumnezeu pentru ca nu aduce rod insutit.

Ma gandesc ca Impartasania este ca o haina noua. Nu te duci si te imbraci cu o haina noua daca nu te curatesti cu tot ce iti sta la indemana si daca te duci cu gandul ca oricum vei continua sa te murdaresti.

Nu suntem vrednici si nu vom fi niciodata, intrucat suntem pacatosi in fiecare clipa. Insa pocainta ne aduce acel strop de vrednicie care tot darul lui Dumnezeu ramane. Noua ne este in putere A VREA si lui Dumnezeu A PUTEA!

Nu stiu daca mai e de actualitate dar daca e cu atat mai bine
http://www.edituradeisis.ro/index.ph...tegory&path=20

Foarte bune carti, Mihailc, dar nu stiu de ce, cand scriem ca le vrem in strainatate, pretul se schimba in Euro si creste considerabil. Acest lucru m-a impiedicat sa cumpar carti de pe net. Prefer sa cumpar cand merg in tara. Inconvenientul: sunt grele. Inteleg ca posta percepe pentru strainatate alt pret la transport. Imi pare rau, caci mi-as cumpara multe carti la preturile afisate...evident plus transport!

Dintr-o extrema intr-alta!
 

Apropos de Sf. Impartasanie, la ultima spovedanie mi s-a spus sa ma impartasesc in fiecare duminica.
Au iesit cumva noi reglementari in ce priveste Impartasania in BOR?

O sa ne interesam despre acest aspect.
Chiar te-as ruga sa faci o lista cu site-urile care schimba preturile.
Cu bine!

O librarie serioasa :www.librariasophia.ro

Post continuu, foarte greu pentru cine are lucru fizic obositor si trebuie sa se impartaseasca saptamanal.

Nici rara, nici deasa impartasire nu sunt sunt metode cu eficienta magica.

Este totusi dureros sa vezi ca unii cer un rigorism ascetic iesit din comun pentru a te impartasi, ceea ce face ca unii oameni sa ajunga sa ia doar anafura, si chiar sa o priveasca ca fiind un inlocuitor de succes al Trupului si Sangelui lui Hristos. E adevarat ca nu trebuie sa cadem nici in cealalta extrema, adoptata de apuseni, unde a fost minimalizat pana peste pregatirea prin post si spovedanie pentru Impartasire.

Sa nu uitam ca impartasire de Hristos, nu trebuie izolata de impartasirea "duhovniceasca" prin rugaciune si meditatie, fiindca ambele pregatesc impartasire eshatologica mai adevarata de Hristos in viata viitoare.

"Una dintre poruncile Bisericii spune sa se impartaseasca credinciosii de patru ori pe an, in cele patru posturi, sau cel putin o data pe an.

Credinciosii ar putea sa se impartaseasca la fiecare Sfanta Liturghie, daca sunt pregatiti pentru aceasta, dat fiind faptul ca la fiecare Sfanta Liturghie este chemarea: "Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste, apropiati-va". Deci e o chemare, un indemn, este un fel de angajare, se atrage atentia asupra faptului ca exista aceasta posibilitate. Preotii trebuie sa-i indrume pe credinciosi sa se impartaseasca mai des. Bineinteles, impartasirea deasa sau rara depinde si de situatia credinciosului, precum si de binecuvantarea duhovnicului, insa Sfanta Liturghie se face in vederea posibilitatii de a se impartasi credinciosii.

Nu se poate fixa ca trebuie sa se impartaseasca credinciosii la toate Liturghiile, pentru ca aceasta ar putea duce la banalizare, dar nici o impartasire rara nu inseamna neaparat o mai buna pregatire. Credinciosii ar dori sa se impartaseasca de cate ori iau parte la Sfanta Liturghie, dar este necesara pregatirea, cu rugaciunile care se citesc, cu spovedania... Eu nu trag de oameni sa se impartaseasca la fiecare Sfanta Liturghie sau sa se impartaseasca des, ci trag de oameni sa se spovedeasca des si nu am succes in chestiunea aceasta, ca oamenii tot nu vor sa se spovedeasca des, deci nu vor nici sa se impartaseasca des. Pentru mine este important sa se pregateasca oamenii pentru a se putea impartasi, iar dorinta mea este sa se impartaseasca oricat de des." Parintele Teofil Paraian

Asemenea altor Părinţi ai Bisericii, Sf. Ioan Gură de Aur a oferit lămuriri celor care s-au intrebat dacă e bine să se impărtăşească mai rar sau mai des :" Mulţi dintre voi se impărtăşesc din jertfa aceasta o singură dată in cursul anului, alţii de două ori, iar alţii de mai multe ori. Deci, cuvăntul nostru este indreptat către toţi , nu numai către cei de faţă, ci şi către cei ce stau pustii, căci aceia mai cu seamă o singură dată in an se impărtăşesc, de multe ori şi la doi ani " . Sfântul Ioan a arătat că esenţa problemei nu este frecvenţa impartăşirii, ci primirea Sf. Impărtăşanii cu vrednicie: "Pe care oare vom aproba noi? Pe cei ce se impărtăşesc o dată, sau pe cei de mai multe ori, sau pe cei de mai puţine ori ? Nici pe cei de o dată , nici pe cei de multe ori, nici pe cei de puţine ori, ci pe cei cu un cuget curat, pe cei cu inima curată, pe cei cu viaţa fără de prihană. Unii ca aceştia apropie-se pururea, iar de nu sunt aşa, să nu se apropie niciodată. De ce ? Fiindcă işi iau cu sine judecată, şi osândă, şi pedeapsă nespusă ".

In cine arde dorul dupa Hristos, depune sacrificii ca sa intre in comuniune cu EL prin Taina Sfintei Euharistii- este ca si unirea cu cel iubit-dorul unei intalniri cat mai dese.

Prin Spovedanie obţinem dezlegare de păcate, iar prin Impărtăşanie ne indumnezeim, suntem purtători de Hristos. Spovedania se poate face atunci când avem conştiinţa incărcată, iar Impărtăşania se dă cu mare atenţie şi numai celor vrednici.
Aşa cum frumos spunea şi George , să ne unim cu cel iubit , şi aş adăuga eu, să fim purtători de Hristos ( hristofori ) ! Aşa să ne ajute Dumnezeu ! +

Impartasania.
 

Oricind se poate impartasii crestinul dar nu cei in devenire crestini.Doamne ajuta si ne apara de cel viclean,amin.

Nu oricând , ci cu trudă , iar truda inseamnă multă credinţă, mârturisire, indreptare şi iar mărturisire şi iar indreptare, post, rugăciune, lacrimi şi căinţă, multă căinţă. Aşa să ne ajute Dumnezeu !

Cind se ia impartasania...
 

Cand se ia impartasania, inainte se poate bea apa sau nu?

Eu stiu ca nu, insa aici unii zic ca poti bea apa inainte de impartasanie.

Ce se intimpla daca cineva e bolnav, de ex, sotul meu are diabet, ii este permanenta sete de la insulina, cum ar trebui sa faca?

Are nevoie de dezlegare de la preot sa sa bea apa? Sau pur si simplu e permis?

In mod normal şi firesc, dragă Nina, nu se bea apă, dar in cazul expus de tine, preotul este singurul care poate lua o hotărâre. Post in linişte şi multă pace sufletească !

Multumesc Cristi, pentru raspuns.
El nu a avut ocazie azi sa vb cu preotul, insa a baut apa dimineata apoi a luat impartasania, nu a fost cum sa discute cu preotul, insa trebuie sa-i spuna.
Dupa longlasting insulina de seara, el trebuie sa bea apa noaptea si dimineata, oricine stie asta.
Aici e biserica noua pt noi, in engleza, asa intelegm amindoi.
Preotul celalalt este roman si nu stie bine engleza, deci pt spovedanie am fost nevoiti sa schimbam biserica. Pt sotul vorbeam.
Duminica viitoare poate sa aiba sansa de a discuta.

Multă sănătate lui Ivano şi tie şi să vă ajute Măicuţa Domnului nostru Iisus să treceţi cu bine peste toate incercările vieţii . Să fiţi binecuvântaţi !+

...de cate ori am citit subiectul acesta!!!,apoi l-am ignorat.
Nu depinde intotdeauna de noi,de cate ori sa ne impartasim.In mod normal,un crestin relativ bun trebuie sa se impartaseasca de 5 ori pe an,adica in cele patru posturi,doar ca postul mare fiind cel mai lung,se ingaduie impartasanie si la inceput,si la sfarsitul acestuia.
...pentru mine acesta a devenit un subiect TABU,din vina mea,bine-nteles,dar si datorita diferentei de mentalitate dintre duhovnici,respectandu-i astfel pe cei mai severi(dogmatici).
Daca ar fi dupa mine,ar insemna sa incep polologhia universului,si nu am de gand.

Un creştin "relativ bun", cum spui tu dragă Ory, trebuie să se impărtăşească nu de trei sau o sută de ori pe an, ci cu multă luare aminte şi cu vrednicie 100%, sau foarte apropiat de acest procent. Citeam din Sfinţii Părinţi că cei din pustie se impărtăşeau la doi ani , poate şi mai mult. Nu numărul contează până la urmă, ci vrednicia. In mod firesc şi normal, la fiece Sf. Liturghie din fiece duminică ar trebui să ne Impărtăşim. Aceasta este idealul ! Citeam că un Sfânt, nu-i mai reţin numele acum, se Impărtăşea zilnic. Trebuie să fim intradevăr pregătiţi tot timpul pentru plecarea la cele veşnice, să nu fim luaţi prin surprindere. Este cel mai important gând ce trebuie să -l avem ! Cât priveşte severitatea Duhovnicului, este poate "incomodă" câte odată, dar e cea mai cu folos pentru noi şi aici iţi dau dreptate in totalitate.

Personal consider ca impartasirea cu Sfintele Taine trebuie facuta ori de cate ori ne simtim pregatiti si primim dezlegarea de pacate de la duhovnic.Deci, si in perioada dintre posturi.

Cred ca preotul poate folosi impartasania de peste an- pentru cei bolnavi, in cazul celor care nu reusesc sa posteasca pana la momentul impartasaniei din timpul sfintei Liturghii. acesta este si scopul imparatsaniei de peste an scoasa la Liturghia din Joia Patimilor si pregatita la Liturghia din ziua de Marti din saptamana luminata.

iti recomand
 

iti recomand sa citesci cartea impartasirea continua cu sfintele taine tradusa in limba romana de diac Ica...

Dacă Sfintele Taine sunt aşa de uimitoare, de infricoşătoare, de inalte, aşa de neatins şi de nepătruns, atunci mai putem noi să ne impărtăşim cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos ? Arhimandritul Teofil Părăian , plin de inţelepciune spune : " Noi ăştia nevrednici, care ne socotim nevrednici şi care oricum suntem nevrednici ; oricum suntem mai prejos de Taine.
Răspunsul ni-l dă Domnul Hristos, Care ne-a dat Tainele. El n-a dat Tainele pentru ingeri, ci pentru oameni. Gândiţi-vă , de pildă, că doi dintre cei care s-au impărtăşit la Cina cea de Taină cu Trupul şi Sângele Mântuitorului au făcut lucruri care nu ţin de o viaţă superioară : Iuda cel impărtăşit L-a vândut şi Petru cel impărtăşit a zis că nu-L cunoaşte. Domnul Hristos , când le-a dat Tainele acestea, n-a ştiut ce urmează ? A ştiut ! " . Important deci să nu deznădajduim, pentru că deznădejdea este cea mai grea patimă, cea ucigătoare de suflete. Am vorbit de astă patimă la topicul Pocăinţa. Mulţi in deznădejdea lor spun : "cine şi când o să mâ impărtăşească la câte păcate fac şi am ? "deznădejea te dezarmează, te inlătură in timp de la credinţă, te condamnă definitiv, pentru că ea e venită de la diavol , ca armă impotriva noastră. Spun toate acestea pentru cei nu s-au mai spovedit şi impărtăşit de mult timp, tocmai din această lipsă de nădejdie in indreptare. Acum in acest Sfânt Post Mare, este cel mai bun prilej, pentru mărturisirea păcatelor şi pentru cei vrednici pentru Impărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Nu inseamnă că cei opriţi de la Sf. Impărtăşanie sunt nevrednici. Nici decum ! Toţi suntem nevrednici, in raport cu Sf. Taine aşa cum arăta Părintele Părăian. Cel oprit , este mult mai vrednic decât cel ce ignoră Sf. Spovedanie , este mult mai vrednic decât a fost, e pe calea indreptării şi asta contează cel mai mult in faţa lui Dumnezeu, bunăvoinţa şi nevoinţa noastră. Doamne ajută ! +

Cea care ne druieste sanatate sufletului si ulterior trupului este spovedania si impartasirea cu Trupul si Sangele Mantuitorului ,de aceea cred ca daca ne marturisim mai des nu mai facem cu aceiasi usurinta pacatul si chiar daca se intampla sa-l facem apare parerea de rau mustrarea de constiinta si in sfarsit cainta...daca ne marturisim mai des nu mai avem acelasi curaj de a repeta si tot repeta aceleasi pacate pentru ca stim ca urmeaza sa mergem la duhovnic cred ca apare acea rusine de noi insine si asta ne ajuta sa nu gresim atat de des cum am fi facut-o daca ne.am marturisi numai de 2-3 ori pe an...parerea mea este ca spovedania si impartasirea deasa este de mare ajutor si cred ca nimeni nu poate contrazice acest lucru...DOAMNE AJUTA!

Nu, nimeni, cred, nu poate să te contrazică. Mărturisirea păcatelor are pe lângă marele dar, de a ne uşura sufletul de balastrul patimilor nemărturisite şi acest rol să-i zic psihologic, al ruşinii faţa de omul Duhovnic, pentru că a repeta la infinit aceleaşi şi aceleaşi greşeli este cu neputinţă pentru cineva cu un minim bun simţ.

Canonul 9 Apostolic spune: "Toti credinciosii care intra in Biserica si asculta Scripturile (Apostolul si Evanghelia), dar nu raman in continuare la slujba si la Sfanta Impartasanie, aceia trebuie sa se excomunice ca facand neoranduiala in Biserica". Din acest canon reiese obligativitatea de a ne impartasi la fiecare sfanta liturghie.

Se pierde din vedere, pentru omul de astazi, ca savarsirea sfintei liturghii a fost intotdeauna legata de actul impartasirii. Altfel, ajungem sa spunem rugaciuni in care nu ne regasim, cum ar fi aceasta: "sa se umple gurile noastre... ca ne-ai invrednicit a ne impartasi..."

Am dorit sa mentinez aceste lucruri, ca sa ne schimbam gandul ca doar de 4 ori pe an trebuie sa ne impartasim.

To Sfântul Vasile, nu impune un număr, o periodicitate , ci pune accentul pe vrednicia cu care ne Impărtăşim. Ideal ar fi zilnic, precum o făceau unii Sfinţi, dar aşa cu şi Costel a arătat , nu trebuie acordată o atenţie mai mare Sf. Spovedanii şi Sf. Impărtăşanii , doar de patru ori pe an, ci trebuie să existe în comportamentul , trăirea şi atitudinea noastră , o constantă, o continuitate . Nu trebui ignoraţi cei opriţi de la Sf. Impărtăşanie, pentru a nu fi jigniţi, ci din potrivă , incurajaţi pe drumul pe care au pornit. Spun asta, pentru că observ , foarte mulţi ce participă la Sf. Spovedanie, dar nu atât de mulţi la Sf. Impărtăşanie. Să nu ne considerăm cu nimic mai vrednici decât alţii, impunându-ne cu făţărnicie "vrednicia" noastră.

Ce frumos ar fi ca in noapte de Inviere sa se impartaseasca toti credinciosii in virtutea revarsarii iertarii si bogatiei iubirii lui Dumnezeu, despre care ne vorbeste Sfantul Ioan Gura de Aur in binecunoscutul sau cuvant pascal!
Si cei ce au postit si cei ce nu au postit, cei ce s-au infranat si cei lenesi, cei ce au lucrat din ceasul intai si cei ce au lucrat din ceasul al unsprezecelea, cei ce au facut ceva bun si cei care au gandit sa faca, dar nu au reusit sa ajunga la implinirea gandului... Dumnezeu isi imparte acum darurile nu in functie de meritele oamenilor, ci in virtutea bunatatii Sale, a milostivirii Sale, a iubirii Sale atotcuprinzatoare.

Până la urmă Dumnezeiasca Liturghie se săvârşeşte ca să se împărtăşească credincioşii. Aşa cum spune Sfântul Vasile cel Mare : "A se împărtăşi cineva şi a lua în fiecare zi Sfântul Trup şi Sânge a lui Hristos este lucru bun şi folositor ." Dar să nu uităm în acelaşi timp că deasa împărtăşanie presupune o luptă duhovnicească continuă şi pregătirea potrivită ( post, ajunare, rugăciune, pocăinţă, mărturisire, etc ) .

Ma doare sa vad cum biserica restrictioneaza atat de exigent Sf.Impartasanie credinciosilor,cel putin eu am intalnit numai duhovnici severi,care uneori ma opreau de Impartasanie si pentru canonul ramas in urma...si eram copil.Un copil nu ar trebui restrictionat de la Sf. Impartasanie,decat uneori pentru smerire si indreptare.Cred ca,mai degraba Biserica tinde sa se manifeste in mod exigent de la sine putere si convingere si nu pentru adevarata valoare crestina,fiindca nu te poti numi crestin stand departe ani de zile,poate zeci de ani,de Sf.Impartasanie,respectiv Trupul si Sangele Mantuitorului.
Personal...ma dor aceste lucruri care,devin mai degraba prejudecati.

Ory dragă, este pentru întâia oară când nu te aprob în totalitate. De ce ? Pentru simplu fapt, că mie , cel puţin, mi-a fost de mult folos un Duhovnic mai exigent şi care respectă orânduielile Bisericii noastre. Vorba aceea , nici prea prea , dar nici o flexibilitate dusă la extrem, ce nu foloseşte până la urmă nimănui. Un Duhovnic bun, este şi un psiholog şi eu cel puţin, am avut marea şansă să dau peste un astfel de Duhovnic. El ştie , cu tact cum să "restricţioneze" dreptul la Sfânta Împărtăşanie , fără a îndepărta de Biserică pe cel în cauză, ci din potrivă. Eu cel puţin, am avut astfel de perioade de restricţie şi mult , mult de tot m-au ajutat. În alte părţi, puteam să nu fiu oprit şi asta nu o spun gratuit, ci din discuţiile purtate cu alţi preoţi. Nu trebuie să ne furăm propria căciulă şi apoi nu-i un cap de ţară , restricţia temporară de la Sf. Împărtăşanie. Această perioadă este benefică, cu o singură condiţie, de a nu întrerupe sub nici o formă legătura cu Duhovnicul. Dragă Ory , aş-i putea să mă împărtăşesc zilnic , la alte 3 sau patru biserici din jur, dar prefer la Biserica mea, cea care m-a ridicat din căderile mele şi care reuşeşte să-mi dea o mână de ajutor ori şi când sunt în rătăcire sau păcat.