Sfantul Petru isi lua sotia dupa el cand pleca in misiuni, dupa Rusalii. Nu a lasat-o de tot singura. (Asta spune sf. Pavel in nu mai stiu care epistola)

Daca e pe asa, sigur ca Dumnezeu are grija de toti: si de orfani, si de femeile parasite de soti adulteri etc. Inseamna deci ca trebuie sa-i incurajam si pe oamenii astia sa isi paraseasca sotul sau sotia?

Aici e vorba
1) de un om care era deja calugar
2) de mama si frati, nu de soitie si copii.
Legatura intre sot si sotie este mai importanta decat cea dintre copii si parinti. "Sa-si lase omul pe mama si tatal sau..'. Cand te casatoresti iti iei nesilit de nimeni o responsabilitate fata de persoana cu care te casatoresti. Este un angajament pe viata (de fapt si dincolo de viata asta).

Da, nici eu nu inteleg cum se poate explica asa un gest din partea unui sot, si tata a 3 copii....si sa i se gaseasca si circumstante atenuante?

Eu nu imi dau seama cum de nu se pot gandi decat la ei, desi fac si copii ( vorba aia, sunt soti si tati crestini..pana hotarasc ei :23:), si lasa asa o familie de aiurea...si o femeie nici vaduva, nici divortata...de nici nu stie femeia ce sa creada si ce sa spuna, si te pomenesti ca ar mai "trebui" sa fie si supusa unui barbat din munti, care nu stie sa explice nici ce are de gand sa faca?:24:

Oi vei, oi vei....

Sa-ti lasi sotia nu este doar o lipsa de responsabilitate, se intampla ceva mult mai grav.
Odata ce ai primit Sfanta Taina a Cununiei numai Moartea va mai poate desparti.
Si nu este un "jug" decat daca permitem noi sa se ajunga la a simti astfel .
Avem, este adevarat si "o Cruce de purtat" dar cu dragoste nu avem voie sa renuntam.
Daca ar renunta Dumnezeu la noi, pentru ca meritam.... atunci ar fi corect ...nu?????
Probabil aceasta evlavie zizavi de viata de calugar vine tot din dragoste pentru Dumnezeu, dar sa nu incurcam Calea.

Dumnezeu sa va lumineze !!!

Foarte interesant, chiar auzisem prea des acest argument al chemarii Sfantului Petru, asa deodata...si totusi nu inteleageam de unde s-ar fi putut deduce ca el ar fi plecat instant, fara sa mai fi apucat sa vorbeasca cu familia, sa se explice si sa ii convinga de importanta gestului sau.:1:

Oricum ar fi, trebuie sa ai doaga lipsa...sa pleci asa, fara sa iti mai bati capul si sufletul pentru cei pe care ii lasi in urma ta...si fata de care ai si datoria sa le explici ce pasi urmeaza sa decizi si pentru tine, dar si pentru ei...chit ca nu te mai intereseaza ce simt!!:2:

Ma intreb si eu cum poate cineva sa spuna ca merge la manastire pt ca il iubeste mai mult pe Dumnezeu cand de fapt el nu-si poate iubi nici propria familie? Nu poti sa-L iubesti pe Dumnezeu si sa fii egoist in acelasi timp.

Eu nu ma intreb, deja mi-am zis parerea...e clar ca au o doaga lipsa, insa pentru asta nu e normal sa iti gasesti pretexte prin Biblie, cand nici nu stiu ei macar cum au plecat Sfintii Apostoli, dar eram sigura ca in nici un caz asa nu se face o chemare in monahism...parerea mea!:3:

Eu ii trageam o ciomageala ca la carte lui barbat'miu inainte sa plece, si ii spuneam " Ghiaure, treci la tribunal acuma, hai hai...lasa tu fuga asa cand crezi tu, si cum crezi...ia sa mai fugi tu si cu pasii pe care ii vreau si eu, ca doar nu-s floarea soarelui din gradina, si copiii ti-s buruieni, hai repejor...mai amana putin fuga, ca sa clarifici totul, frumos, cinstit, si sa tii cont si de opinia mea...ca daca iti mai aduci tu aminte ti s-a terminat holteiala fix in momentul in care stateai in fata Altarului, si participai la o slujba!":21:

Oricum, mi s-ar parea obraz gros silipsa de bun simt totala, sa pleci fara sa ceri parerea nevestii, si sa o lasi asa, nici in car...nici in caruta, sa-ti creasca copiii, pentru ca e o decizie luata si de omul respectiv, iar modul in care se face...e iarasi decizia lui...asta e clar!

Hai ca m-ai facut sa-mi si imaginez cum as fugi si eu cu paru` dupa el!:104:

Nu mi se pare in regula sa mergi nici dupa ce ti-au crescut copiii. Stai acasa, draga, daca ii iubesti si ajuta-i toata viata. Stai sa-ti cresti nepotii. Nu te spala pe maini, ca tu ti-ai facut treaba. Totul e doar obligatie?! Unde-i dragostea oare?! Stai langa ei sa tremuri pt fiecare problema pe care o au. Nu o lua la sanatoasa cu biblia sub brat.

Dar zau asa, asta cam suna a discriminare...femeia parca ar fi un fel de peste, care poate fi lasat asa in lighean...si barbatul crestin, casatorit ori nu, tot aia e...face ce vrea, nu are de ce sa dea explicatii, cui...ba chiar i se gasesc niste explicatii inaltatoare, orice face..face bine, exact ca in Biblie!
Nu stiu, cand cresc si sunt la casa lor...deja e altceva, toata lumea poate intelege, se pot purta discutii, poti fi ferm in deciziile pe care le iei, dar oricum...fuga e ceva urat, ce sa mai!

De aia avem creier si gura, ca sa putem sa vorbim, sa ne explicam celor carora trebuie sa le dam explicatii...cel putin asa mi se mare crestinesc, dar nicidecum..." Vai ce frumos ca si-a parasit familia, fara sa spuna nimic...asa ne vrea Dumnezeu, sa ne tratam sotii ca si cum nu ar fi...si nu s-ar povesti!":2:

Dar daca ne luam noi catrafusele si ne ducem? :D
Eh, glumesc.

Da, intr-adevar, sa vad ce ar mai zice unii aici daca ar fi vorba de o femeie care se duce la manastire si isi lasa barbatul la scutece si cratita.
Scuze, se iteste si feminista din mine :-))

Idei din acestea ne pot trece tuturor prin cap; dar intrebarea e daca manastirea ar primi un barbat care isi lasa familia numeroasa si pleaca, sau femeia isi paraseste copii si sotul si se calugareste. Totul e ca acestia sa si spuna adevarul.
Am gasit un caz asemenator in cartea "Sfantul Serafim de Sarov" a Arhim. Dosoftei Morariu: un barbat saracacios imbracat vine sa il vada pe Sfant, si acesta ii spune sa isi scoata fiarele pe care le are pe corp si sa se intoarca la familia si munca sa. Chiar ii da recomandare, pentru a-si putea relua munca. Acest om plecase de acasa cu gand de calugarie; dar Sfantul nu a fost de acord cu aceasta hotarare.
Cunosc insa cazul unei femei cu doi copii, care primea batai sora cu moartea de la barbatul ei. Nemaiputand indura, a cerut adapost la o manastire, impreuna cu copiii. Acum este una dintre cele mai cucernice calugarite; fiulei : preot; iar fiica: calugarita.

Dar, dar ea a plecat divortata, sau mai intii s-au separat dupa care au divortat. Asta este cu totul altceva!

In primul caz insa se vede clar prin "da-ti fiarele jos de pe tine si..." ca tipul o luase razna, pe aratura cum se intimpla foarte des cu ambele sexe, insa femeile tind sa fie mai ponderate in dereglarea asta de moment.

Prima este ok, a doua nu.
Atunci când un creştin depune cele trei voturile monahale, face un legământ prin care se angajează să urmeze până la moarte poruncile care îl apropie de vieţuirea îngerească: ascultarea (smerenia), castitatea şi sărăcia de bunăvoie.
Toţi sfinţii părinţi spun că mai presus de toate este ascultarea, uciderea voii proprii. Un om care trăieşte în lume cu nevasta sa, chiar dacă duce o viaţă castă cum spui tu, face totuşi voia sa proprie şi nu se află sub ascultare. Trăieşte în lume cu nevasta sa, cu copiii şi duce o viaţă de căsătorie albă, dar niciunul nu are o viaţă călugărească.
Termenul de monah vine de la monos (singur).

"Monahul sărac este stăpânul lumii, încredinţându-şi toate grijile sale lui Dumnezeu şi prin credinţă făcându-şi-i pe toţi robi. El nu va cere de la oameni cele de care are nevoie; cele care îi vin însă, le primeşte ca din mâna Domnului..."
"Am auzit pe unii care petrec în lume, indiferenţi de mântuirea lor zicându-mi: Cum am putea, căsătoriţi fiind şi cuprinşi de grijile lumeşti, să urmăm viaţa monahicească? Acestora le-am răspuns: "Săvârşiţi toate faptele bune pe care le puteţi face, nu defăimaţi pe nimeni, nu furaţi de la nimeni, pe nimeni să nu înşelaţi, nu loviţi pe nimeni, nu urâţi pe nimeni, nu lipsiţi de la sfintele slujbe, compătimiţi pe săraci, nu smintiţi pe nimeni, de ceea ce este a altuia să nu vă apropiaţi, mulţumiţi-vă cu ceea ce vă oferă soţiile voastre. Dacă astfel veţi făptui, nu veţi fi departe de împărăţia cerurilor..."
"Adu-ţi aminte pururea de cel care a spus: "Când veţi face toate cele ce vi s-au poruncit, să ziceţi: slugi netrebnice suntem, că ce am fost datori să facem, am făcut" (Luca 17.10). De abia în ceasul morţii vom cunoaşte adevărata judecată a ostenelilor noastre"(Ioan Scărarul, Scara Raiului)

I Corinteni 7: 7. Eu voiesc ca toti oamenii sa fie cum sunt eu insumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul asa, altul intr-alt fel.

revin cu o rugaminte
 

Femeia de care spuneam ca sotul a plecat si a lasa-o cu 3 copii[3 fetite] a aflat ca sotul se afla in Sf.Munte pe langa manastirea Esfigmenu intr-o chilie parasite de pe langa manastire,si ar dori daca cineva de pe forum merge pe acolo sa imi scrie pe privat pt ai da o poza,evident ca avand barba e schimbat dar macar sa-l stie ca e bine,eventual sa mearga cu un frate de al lui.
chiar daca ii este greu cu 3 copii totu si se gandeste la el daca e bine sanatos si isi face griji pentru el,in toamna face 2 ani de cand nu mai stie nimic de el.
Tot de la cineva de pe net"prietenii Sf.Munte" am afalat ca e in Sf.Munt,un baiat care s-a intalnit cu el dar nu vrea sa dea amanunte zicand ca a fost alegerea lui sa fie lasat in pace.......!bine lasat in pace daca era flacau dar cu 3 copii mici.......!
Cred ca acel baiat nu are familie si habar nu are ce inseamna sa cresti 3 fete fara tata.Fetele intreaba mereu e el,la scoala sunt foarte destepte au luat premiul I.
Nici el nu a avut curajul sa i zica in fata ca se duce la manastire ci pur si simplu i-a trimis o scrisoare in care ea zis alegerea pe care a facu-o....intr-adevar era foarte credincios.
deci daca cineva poate sa -o ajute macar sa stie ceva de el,ia nu divorteaza de el pt ca tot asteapta sa revina acasa sau macar un semn de la el totusi sunt 2 ani.....!nu mai zic ca se descurca destul de greu el fiind cel care muncea si ea casnica locuiesc la tara!

Nu-mi plac cei care de dragul unor lucruri inalte le strica pe cele care erau inalte. Nu trebuie sa fugi de sotie si de copii pentru a te calugari. Este adevarat ca te poti calugari, dar numai dupa ce ei au inteles asta si se roaga pentru tine.

Ce nu se poate face in lume, spre a alerga la manastire ?
In afara de linistea din jur, care acolo este mai multa si mai prielnica asezarii sufletesti, totul se poate face si in lume.
Cand sotul/sotia vietuiesc potrivit invataturii Parintilor, ei sunt asemanatori calugarilor.
Asa ca, sa nu mai viseze nici unul, nici altul, la manastiri si altele asemenea.

Cine nu se roaga in familie, nu s'ar fi rugat nici in manastire. Iar cine nu se roaga aici, ce ar cauta acolo ?
Un tata bun ar fi fost un calugar bun, iar un calugar bun ar fi fost un tata minunat.
O mama buna ar fi fost o maica deosebita, iar o maica deosebita ar fi fost o mana foarte buna.

Subscriu.
Pentru fiecare neajuns exista un leac potrivit, atat in lume cat si in manastire.
Firea umana tot omeneasca e, oriunde ar fi. Mereu avem nevoie de un leac anume.
Problema e daca omul doreste cu tot sufletul lecuire, apoi urmeaza partea cea mai grea: sa acceptam pretul. Caci ne vine greu, tare greu uneori, sa lasam "toate ale noastre".
Despatimirea e cheia, cred. Si aceasta nu depinde atat de un loc sau altul, de un context sau altul, cat mai ales de dorinta vie a sufletului de a-l primi si urma pe Domnul.
Ca raspuns la tema topicului, cred ca un om casatorit si care a primit in dar de la Dumnezeu unul sau mai multi copii, se afla in cea mai buna situatie pentru mantuire: lupta uneori foarte grea cu inflamarile egoismului, cu nemultumirile si cartirea. Ca de aici vin necazurile si tot de aici si intarirea credintei, cand ispita e batuta cu dragostea cea vie de Hristos.

A dori să fii călugăr după ce te-ai căsătorit şi ai mai făcut şi 3 copii este, cred, o ispită de-a dreapta. Mare. Şi nu cred că trebuie să dai curs oricărui îndemn al inimii, oricât de puternic ar fi. Trebuie neapărat să-ţi întrebi duhovnicul. Căci „calea nebunului e dreaptă în ochii lui, iar înţeleptul cere sfat”.

///////mesaj sters///////

Frate Bodo,

Atunci cand te paraseste tatal tau, in inima ta (orice mostenire ti-ar lasa si orce motiv ar avea) se instaleaza o durere si un dor de el atat de cumplite si care nu trec cu timpul ci se acutizeaza si incepi sa te gandesti ca poate ai gresit tu ceva, sau ca poate e ceva in neregula cu tine si incepi sa ai complexe de inferioritate in fata copiilor care au parinti si vin sarbatorile si acesta e o perioada cumplita a anului pentru tine, pentru ca sarbatorile se petrec in familie si tu nu ai familie. La scoala, la serbare, colegului tau i-a venit TATAL si e "mandru de el" si el a luat mentiune, iar tu ai luat permiul intai si tatal tau nu e acolo sa se bucure alaturi de tine si te gandesti: ce oi avea tu de te-a parasit? ce oi avea tu de nu este langa tine? de ce nu te iubeste? pentru ca nu te v-a putea comvinge nimeni ca te iubeste din moment ce te-a parasit.
Cand vezi un parinte strangandu-si in brate copilul tu simti atata frustrare si te crezi al nimanui.
Toata viata vei cauta aceasta iubire pe care parintii nu ti-au daruit-o cand aveai nevoie si din cauza aceasta nu vei fi ca ceilalti, ci vei avea unele neputinte si o oarecare credulitate pe tema aceasta, a iubirii, in sensul ca iti vei dori atat de mult sa te iubeasca si pe tine cineva incat vei incepe sa crezi ca esti iubit cand, de fapt, nu era chiar asa.
Uneori chiar se va profita de tine din cauza aceasta.
Am incercat eu sa iti fac aici o descriere a ce inseamna sa te paraseasca tatal tau, dar in realitate e mult mai cumplit. si cu implicatii mult mai urate de cat se poate descrie.
Pe sotia ta de ce vrei sa o parasesti? Nu o mai iubesti?
Cand vad cu cata usurinta renunta oamenii la familii (indiferent ce motiv au), ma gandesc ca ei nu stiu ce inseamna sa nu ai familie.
Cei care au avut parinti n-si pot nici macar imagina ce suferinta este in sufletul unui copil care nu are parinti.
Eu cred ca familia este un dar de la Dumnezeu care trebuie pretuit.
La Cina cea de Taină Isus, lasă prin testament ucenicilor săi porunca iubirii:
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
in spiritul acestei porunci a Mantuitorului gandeste-te sa iti iubesti familia si sa nu o parasesti.


___________________
“Sã ne iubim unii pe altii, ca într-un gând sã mãrturisim!”

NU ! Nu mi-as lasa parintii fara ajutor, copiii sau sotia ! Calugaria nu presupune jertfirea celor dragi pe altarul optiunilor noastre! Numai bine!

Felicitari, Dobrin si iti multumesc cu tot sufletul pentru alegerea ta care ma bucura mult. Fie ca sotul tau sa se bucure nespus de prezenta ta iubitoare langa el iar viata voastra impreuna sa va conduca in Duhul lui Hristos la mantuire! AMIN+

Am si eu o nelamurire. Sa zicem ca domnul respectiv, care are familie din cate am inteles, paraseste familia si se duce in manastire si se calugareste, dar dupa cativa ani isi da seama ca a gresit facand acest pas, ca locul lui nu este acolo. Se intorce acasa dar isi gaseste sotia recasatorita, cu un copilas cu noul ei sot, intr-un cuvant fericita. Mai mult, copilul pe care il are nu mai vrea sa stie de el din cauza ca l-a parasit.
INTREBARE: ce poate sa mai faca bietul om in cazul acesta? Imediat ala mic si negru ii sopteste la ureche: ce rost mai ai pe acest pamant, ratatule!
(Stiu, e un scenariu sumbru, dar e unul posibil. Viitorul nu-l stie nimeni decat bunul Dumnezeu, iar satana nu face manastie si nu doarme)
Scenariul pe care l-am prezentat mai sus...din pacate a fost un caz real...iar fostul calugar a ajuns un betiv...cum ziceam, din pacate...Doamne ajuta!

Multumim mult. Ne straduim sa facem fata agresiunilor duhului acestei lumi. Multumim lui Dummezeu ca ne-a dat intelepciunea sa fim trup si suflet si sa putem intelege cum trebuie sa vietuim impreuna crestineste. Un parinte drag ne spunea: puteti avea manastirea in suflet.
Si asa si este.
Acum doua zile , pe Trinitas TV a fost exact aceasta tema in discutie. Viata la manastire si alegerea acestei cai. Nu stiu cati au privit emisiunea dar acolo s-au dat niste raspunsuri. Oamenii puteau de acolo sa invete ceva. Inclusiv raspuns pentru cazul prezentat de stefan florin. Atunci cand credem ca dorinta noastra de a scapa de lume cu tot ce reprezinta ea reprezinta chemare atunci ne inselam. Chemarea este altceva: este dor de Dumnezeu, este dorinta de a fi acolo in manastire cu Hristos fara amestecul altor simtaminte: de lehamite a vietii de aici, de neputinta in fata greutatilor. Chemarea este doar iubirea nespusa de Dumnezeu si dorinta de a trai pentru el si atat. Este topirea sufletului dupa Hristos, dupa viata manastireasca, si dorul de a ne inchina cu totul lui Dumnezeu. Numai atunci poti lua ascultarea ca virtute, numai atunci poti cu adevarat sa traiesti daruind tot celorlalti. Iat tot insemand toate valorile tale: si cele materiale (la care renunti la intrarea acolo) dar si cele sufletesti.

Iata un cuvant al Sfatului Teodor Suditul legat de viata calugareasca in cartea "Cuvantari duhovnicesti":
"Fraţilor şi părinţilor, de vreme ce am ieşit din lume dorind viata cea
îngerească, se cuvine după orânduiala acestei vieţi să petrecem viaţa
noastră: că de vom avea numai numele şi portul călugăriei şi ne vom făli
numai întru anii ce am petrecut în zadar întru această viaţă, iar faptele
călugăriei nu le vom urma, nici un folos nu avem. Noi pentru aceea ne-am
lepădat de lume şi am lăsat odihna şi desfătarea trupului, ca să facem
faptele cinului călugăriei. Iar de ne are lumea ca pe nişte sfinţi şi ne
socoteşte că săvârşim cele plăcute lui Dumnezeu, şi noi facem cele
împotrivă, mai multă osândă şi mai mare păcat pricinuim sufletelor noastre,
după cum zice şi Domnul nostru Iisus Hristos în Sfânta Evanghelie: „ Vai
vouă de va prisosi numele vostru mai mult decât faptele voastre". Deci
fraţilor, de vreme ce adevărul aşa este, nu se cuvine să ne lenevim spre
împlinirea poruncilor lui Dumnezeu şi spre urmarea vieţii călugăreşti, însă
să ştiţi fraţilor, că această viaţă are trei stări: una este a celor din obşte, alta
este a celor de sineşi , şi cea de a treia este a pustnicilor."

Asta este. Sa nu ne dorim liniste acolo, fugind de lume si adunand ani spre osanda.
Dumnezeu sa ne ajute!

Canonul 14 Gangra, pentru osanda celor ce defaima Casatoria:
"Daca vreo femeie ar parasi pe barbatul sau si ar vrea sa se retraga, scarbindu-se de casatorie, sa fie anatema."

Canonul 15 Gangra, pentru indatoririle parintilor fata de copii (asceza nu dezleaga de indatoririle legale fata de copii):
"Daca cineva si-ar parasi copiii, si nu i-ar mai creste, si nu i-ar indrepta cat atarna de el, spre cuvenita cinstire de Dumnezeu,
ci sub pretextul ascezel i-ar neglija, sa fie anatema."

Canonul 16 Gangra, pentru indatoririle copiilor fata de parinti (evlavia nu-i dezleaga pe copii de indatoririle fata de parinti):
"Daca oarecare fii s-ar departa de parinti, mai ales de cei credinciosi, sub pretext de evlavie, si nu ar da cuvenita cinste parintilor, prefacandu-se de catre ei evlavia, sa fie anatema."