...Si sigur, din fericire, ai o viata relativ linistita care "ti se potriveste" si asta e crucea ta si o duci cu bucurie. Dar sa ai un sot care te umileste si te bate in fiecare zi nu cred ca ai mai spune atat de usor RABDA! :105: Din fericire pentru tine, nu cred ca e cazul la tine. Dar ma pun in locul acelor femei, si ele oameni ca toti oamenii, cu sentimente, cu simturi, care zi de zi trec prin cosmar.... ele nu merita si ele liniste? Si da, satulul nu crede pe cel flamand...

Punctul de vedere crestin...din nou, unii paraca au trait in carti pana acum...nu intre oameni. :(

False sau nu, sunt lucruri spuse intr-o idiotenie crasa. Nu citesc talmudul, sunt multe altele care le am de citit. Si sincer, cei care cred in Illuminati si chestii din astea SF imi insulta inteligenta. Nu vreau sa am de a faci nici cu rasisti, nici cu xenofobi, nici cu homofobi, nici cu anti-semiti , nici cu anti-crestini, nici cu misogini...asa cum sunt autorii site-ului aluia.

La partea cu manipularea iti dau dreptate. Chiar spuneam ca mass-media este unul dintre cele mai importante modalitati de manipulare a gandirii, din pacate in rau, pentru ca societatea tinde sa devina din ce in ce mai superficiala, iar accentul cade foarte mult pe exterior, pe satisfacerea nevoilor materiale si pe instinct, in defavoarea valorilor spirituale si a sufletului. Pe de alta parte, avem multe surse de informatie, deci avem de unde alege. Ceea ce am observat eu este ca si barbatii sunt mult mai reticenti in a se implica mai mult intr-o relatie. Poate e doar o parere, insa am auzit multe povesti de genul acesta. Fenomenul general este de instrainare a omului de el insusi si de ceilalti, de confuzie. Cred ca conflictete dintre sexe au existat tot timpul, ideea este sa se creeze un echilibru, pe care fiecare om ar trebui sa-l gasesca in el insusi si in relatia in care este implicat. Oamenii flexibili in general reusesc sa ajunga la o armonie in cuplu si in viata in general, ceilaltii se bat cap in cap.:)
Cu ce nu ma pot eu impaca: cand spun celorlalti ca eu consider ca barbatul si femeia sunt egali, chiar daca nu sunt la fel, mi se raspunde ca nu am dreptate si ca femeia este inferioara barbatului. Nu sunt de acord cu asta. Este o mentalitate care nu ar trebui perpetuata.

Da, si eu cred la fel. poate ca am ajuns cumva intr-un punct in care se cere un echilibru si egalitate intre sexe. Eu una stiu ca mai putin nu pot accepta si nu pot sa inchid ochii si sa ma prefac ca nu vad acolo unde sunt nedreptati.

Poate ca cei care le-au scris au treaba cu inamicii evreilor. :)

Totusi depinde si pe cine intrebi, pentru ca aceasta e o mentalitate gresita rau...

Eu am impresia ca unii pornesc la "drum" cu ideea ca femeia e multifunctionala, si trebuie pusa in tema inainte de casatorie cu multele responsabilitati pe care le are si dupa asa ca un robotel sa le faca pe toate fara sa cracneasca, ca doar e femeie ( asta e destinul ei de veacuri)...in timp ce ei au alte treburi...total altele!!!!:4:

Majoritatea celor cu care am discutat acest aspect, asa mi-au zis . In Bucuresti lucrurile sunt mai echilibrate, dar in oraselele mai mici ale tarii si la sate, Ion inca face legea in casa dupa ce se aduna de la carciuma. :(

Ai vizionat filmul The Dutchess??? Mie sincer mi s-a strans sufletul cand am vazut prin ce au putut trece unele femei...maritate de la varste fragede, cu "omul" nepotrivit din toate punctele de vedere. La sfarsit chiar am plans, pentru faptul ca eu cred ca nimeni in viata asta nu merita sa fie tratat altfel decat considera el de cuviinta de cei din jurul lui, si asta pentru ca fiecare suflet are corzile lui sensibile, limitele lui...peste care nu e corect si normal sa se treaca.

Eu cred ca femeile saracele pur si simplu s-au unit la un moment dat, fara sa stie cum, dar stiind ca nu e normal sa suporti tratamentul nepotrivit al unor barbati demni de mila....si mai seci decat o curmala :4:.

Eu una nu stiu ce as fi facut sa dau peste un asemenea om, pentru care pur si simplu sa nu conteze ca sufar, sau ca nu sunt de acord cu ceva...si nu mi se pare normal sub nicio forma sa provoci un om sistematic la suferinta. Oamenii de genul asta ar trebui sa fie educati cumva, eu chiar as inventa legi severe pentru barbatii care isi trateaza sotia inuman...asta insemnand absolut orice ar fi impotriva conceptiilor ei de viata.

Cauza feminismului? Prea mult misoginism.

Foarte trist..insa pe undeva e si vina femeilor/mamelor in mentinerea acestei mentalitati. Cred si stiu mame care isi educa baietii fara sa puna mana pe nimic, hraniti bine de tot...in asteptarea schimbului 2, viitoarea sotie.

Oricum ar fi, exista totusi si barbati care nici nu cunosc aceasta mentalitate...si au existat dintotdeauna!:5:

Feminismul si misoginismul sunt mentalitati straine experientei Bisericii si duhului Sfintilor Parinti. Si totusi, constatam cu parere de rau, ca exista credinciosi ortodocsi care adera la ele. Se intampla asta deoarece nu i-au parte cu adevarat la viata Bisericii, la Sfintele Taine. Daca ar face-o, ar cunoaste ca in Biserica, atat femeile cat si barbatii, pot participa, in egala masura, la viata in Hristos. Aceasta este suprema egalitate dintre barbat si femeie, cea in Hristos.

Probleme apar atunci cand barbatul sau femeia nu-si asuma in mod responsabil conditia. Faptul ca ne-am nascut de un anumit sex, constituie o provocare adresata de Dumnezeu fiecaruia dintre noi. Barbatul, in chip profetic, este provocat sa actualizeze chipul lui Hristos. Femeia, tot in chip profetic, actualizeaza Biserica. De aceea, raportul dintre Hristos si Biserica reprezinta paradigma raportului dintre barbat si femeie.

Din pacate nu am apucat sa-l vad, desi imi propusesem... Si " Memoriile unei gheise" mi-a placut foarte mult, daca l-ai vazut.
Oricum, am avut parte de destule "telenovele" de acest gen in familie, astfel incat sa fiu convinsa ca anumite compromisuri chiar nu pot face si ca nu am de gand sa perpetuez la nesfarsit anumite tipare gresite de gandire. :)
Si eu cred la fel, nu este atat un fenomen provocat ( poate o avea si mass-media o anumita influienta in constientizare), cat mai degraba o evolutie fireasca a unor probleme care s-au tot perpetuat de-a lungul timpului si care au ajuns la o limita.
Astfel de legi as inventa si eu pt aceia care isi trateaza sotia si copiii inuman.

Marius, nu te supara, dar eu vorbesc de fapte reale din viata. Femeia nu trebuie sa accepte toate nedreptatile din partea barbatului de langa ea, pt ca daca acel barbat l-ar avea cu adevarat ca si cap pe Hristos, si-ar trata femeia cu respect si dragoste, nu cum se intampla in atat de multe cazuri in viata reala.

Daaaa, "Memoriile unei gheise" mi-a placut muuult de tot...si chiar in ciuda stilului ei de viata, si-a aflat si castigat omul potrivit pentru ea... sensibil la fiinta ei!

Cu siguranta a fost si este (din pacate) e evolutie fireasca a multor probleme care au ca unica sursa lipsa de educatie, mai exact una deficitara...si pana la urma eu cred ca nici nu conteaza ca femeile au gura mare sau mai stiu eu ce li se imputa...pentru ca daca s-ar sti ca oricum e o persoana, nu ai dreptul sa ridici mana asupra ei, sa o jignesti sau sa o inseli ( in cate moduri se poate intampla acest lucru), societatea ar fi altfel..mai responsabila.

Da, cred ca fiecare femeie ar trebui sa fie in primul rand preocupata sa fie o crestina.. Atunci raspunsurile ar veni de a sine.

Parerea mea este ca greseala este si a femeii sa accepte acest gen de compromisuri, pentru ca in acest fel se perpetueaza aceste tipare de gandire si copii ce sa invete? sa-i copieze pe parinti, nu? in majoritatea cazurilor asa se intampla, daca copilul respectiv nu are suficienta motivatie sa-si ia alt model in viata.

exact! exact! Eu nu gasesc niciun fel de justificare pt barbatul care loveste o femeie, decat ca este o descarcare a unor frustrari ale lui si o dovada de totala slabiciune si lipsa de masculinitate, nici pt barbatul care isi face amante in timp ce femeia sta in casa si se ingrijeste de copii si gospodarie, nici de alcolicii care vin acasa plin de nervi si ii descarca pe sotie si copii.
Toate vin din lipsa de educatie, dar mai rau este cand se perpetueaza...

Ma deranjeaza atitudinea ta atotstiutoare.
Stii ceva despre familia mea? Curge lapte si miere la mine in casa?

Tu nu esti maritata, nu ai copii.. ma uimeste usurinta cu care vorbesti.

Familia este o cruce, cu adevarat. Oricine spune altceva, minte.
De aceea te poti si mantui in cadrul familiei.

Cosmar?
Cosmar este sa ai copiii bolnavi au flamanzi.. Cosmar este sa nu poti face nimic pentru cei care-i iubesti..

Tu ai cunoscut vreodata o femeie puternica?
Sa-ti povestesc eu.. Cand eram in Rom. angajam "la negru" o femeie.. muncea cand putea. Avea trei copii, pe care nu avea cu cine sa-i lase. Ii lua cu ea la lucru. Unul era sugar. Cei mai mari il supravegheau pe cel mic cand ea muncea. Aducea gustare pt. ei clatite si gem.. clatitele erau facute fara ou si fara lapte. Saracie lucie.
Si acum lucrul cu totul extraordinar: nu am auzit-o niciodata sa se planga! Lua toate lucrurile firesc si facea tot ce avea de facut (era f harnica). Nu am mai cunoscut femeie ca ea, am toata admiratia pt ea si in ochii mei valoreaza mai mult decat o mie de feministe.

Vocatia femeilor este sacrificiul. Nu esti in stare sa faci asta.. nu te-ai ridicat la conditia de femeie.
Parerea mea.

Da, dar crestina de care...cunosc femei crestine dar care isi cresc baiatul teolog ca pe un ou de strut...baiatul nu face nimic, nu pune mana pe nimic, mama vine la oras sa ii faca curatenie baiatului, in asteptarea nurorii-gospodine perfecte...careia sa ii paseze slugarniceala!!!

Pai crestina...crestina, dar nu sa hotarasca femeia crestina crucea altei femei crestine, prin faptul ca nu stie sa isi educe plodul!!!!:4:

Dar pentru unele femei cosmar inseamna sa fie batute, inselate sau jignite constant...fiecare considera ce inseamna pentru ea cosmarul...nu stabileste nimeni altcineva acest lucru pentru ea!

Cum adica vocatia femeii este sacrificiul???? Dar a barbatului...barbatul ce obligatie are, nu sa usureze sacrificul femeii???

Andrusca.. pe mine atat m-a preocupat.. ce sunt eu datoare sa fac?
Nici macar la modul general: ce trebuie sa faca femeile sa se mantuiasca.
Mi se pare nefolositor sa judec barbatii. Depinde mantuirea mea de ceea ce face barbatul de langa mine? Nu cred.

nu intelegi.. nimeni nu judeca barbatul, eu apreciez foarte mult barbatii pt ceea ce sunt, dar "barbatii aceia adevarati", crescuti la minte si spiritual si cu educatie. Nu toti se incadreaza aici. Noi vorbim despre anumite aspecte, care chiar nu are rost sa fie tolerate si acceptate, de dragul sacrificiului, caci daca la mijloc este si un copil, cel care poarta cel mai mult "crucea" e copilul care e martor si victima...

Nu vreau sa intru in detalii personale, dar daca nu sunt casatorita si nu am copii nu inseamna ca nu am familie sau ceva experienta de viata in domeniul asta. Si pe mine ma deranjeaza aceeasi atitudine atotstiutoare pe care o ai. Dar ma deranjeaza, chiar ma revolta, si indiferenta (da! indiferenta!) fata de suferinta fizica si psihica pe care il provoaca abuzul multor femei si copiilor lor, raceala cu care spui ca menirea femeii este sa rabde si sa sufere (BTW, menirea femeii, ca a oricarui om, este mantuirea, care greu se obtine traind intr-o frica si tensiune continua, care usor, chiar foarte usor, poate duce in ura fata de cel de langa tine...dar da, cred ca n-ai sa fii de acord cu asta).

Si da, am cunoscut femei puternice.

Am spus ca este sacrificiul. Este diferit.
Parerea mea este ca nimeni nu este scutit de suferinta. Si nu este de dorit sa evitam suferinta.
Si oricat de ingamfata ti-as parea.. eu iti vorbesc din experienta personala, nu din carti si auzite. si in familia mea s-a discutat despre divort.. si daca mai sunt inca maritata este doar din cauza ca am avut bucuria sa cunosc crestini care mi-au spus "poarta-ti crucea" la momentul potrivit. Eu nu pot spune azi altceva decat acelasi lucru:
fiecare este dator sa-si poarte crucea, care o fi ea.
Sa spun altceva ar fi o tradare, o lepadare de Hristos.
Si dupa ce incercarea trece.. o sa vezi: crucea nu este grea. Ci noi suntem nevolnici! (ca nu traim nici pentru mancare, bautura, iubire romantica sau afirmarea sinelui!)
Nu promovez violenta in familie.. deloc!
Dar fiecare trebuie sa-si vada in primul rand propriile pacate! Romania este campioana la avorturi, de ex. Cunosc si eu o femeie care sufera in tacere.. poate ca suferinta i-a fost data spre binele ei: sa-si marturiseasca avorturile. Deocamdata sta departe de biserica si nu are liniste. Nu sunt eu in masura sa judec astfel de lucruri.

Pai si tu ditamai zbirul feminist care taia si spinzura in Romania( din ce povestesti ) nu ti s-a facut mila de ea?. Nu puteai tu sa-i faci niste clatite cu oua si CU lapte?

Ahhh, da, am uitat ca pe atunci tu erai atee convinsa, inca nu semnai condica la crestini..daaa, cum de-am putut sa uit.
Noi devenim milostivi numai cind devenim ortodocsi practicanti, da, da ,da , acum inteleg....

esti off topic..
ai ceva de spus pe subiect? sau esti la fel de oportun ca intotdeauna?
Ca m-am cam saturat sa comentezi despre mine... trebuie sa vad care sunt regulile de utilizare ale forumului..

Mie mi se pare ca "barbatii aceia adevarati" sunt de fapt barbatii ideali, si sunt foarte rari. Ce facem cu restul? Nu mai traim impreuna, nu mai formam familii daca nu ne convine intru-totul profilul lor spiritual sau background-ul educational? Eu shtiu ca atunci cand te casatoresti, daca nu esti foarte idealist, faci o suma de compromisuri. Inevitabil le faci si mai tarziu.. de-a lungul vietii, pentru ca oamenii se schimba (si nu ma refer doar la barbati). Femeia si barbatul pot evolua diferit chiar in cadrul aceluiasi cuplu.

Dar cel de langa tine e aproapele de care ne-a vorbit Mantuitorul. Lasand deoparte ca e chiar mai mult de atat, pentru ca taina cununiei asta stabileste, unirea barbatului cu femeia: "De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amîndoi un trup (Facerea 2: 24). Daca "nu corespunde" il indepartam? Aruncam cu piatra?

Facea cineva o comparatie reusita .. daca ai un brat bolnav il amputezi sau incerci sa-l vindeci? Daca vezi familia ca pe un tot, si pe partener ca pe aproapele biblic, nu cred ca poti indeparta membrul dureros sau incomod. Ne mantuim prin cei de langa noi.
Oricum, indiferent ce alegi e vorba de suferinta. Ea nu poate fi evitata. Mai ales cand e vorba de copii. Sa cresti cu un tata violent, alcoolic sau afemeiat e destul de greu insa sa cresti fara tata, poate fi mai bine? N-ai auzit vorbindu-se de traumele copiilor ce provin din familii uniparentale? E clar vorba de un dezechilibru acolo, unul emotional in primul rand.

Cat despre ce trebuie sa infrunte o femeie singura care vrea sa creasca un copil sau mai multi nici nu merita sa vorbim. Barbatul, cum e el, are rolul sau. Asa a lasat Dumnezeu si a lasat bine. Pentru ca nimeni nu e de aruncat sau e total inutil. Si daca nu-l poti lua de exemplu atunci el va sluji mereu de contra-exemplu (glumesc desigur).

Da, Irina, de acord cu tine, insa ce te faci daca infectia CU PUROI s-a intins in asa hal pe tot bratul incit daca NU amputezi risti sa pierzi TOTUL!, chiar si viata ta.

Eu vorbeam despre majoritatea cazurilor, si anume cele in care se poate face cate ceva pentru convientuire. Divortul este o alternativa recenta pentru viata de familie.. Eu zic mai bine sa ne intrebam cum traiau oamenii INAINTE de aceasta "solutie" miraculoasa care ASTAZI pare sa ofere raspuns bun tuturor problemelor noastre in loc s-o "imbratisam" imediat ce apar obstacolele.. adevaratele obstacole intr-un cuplu.

Toate suferintele si experientele ( bune sau rele) din viata unui om vin dintr-o cauza. Inteleg ce spui si-ti dau dreptate, dintr-un punct de vedere. Poate ca experimentam o anumita suferinta pentru ca si noi am facut candva un rau si am facut pe cineva sa sufere. Exista o vorba: ce semeni, aia aduni. Dar toate iau sfarsit in momentul in care intelegi unde e buba si o repari, fara a mai face rau nici tie, nici celui cu care esti in contact si nici persoanelor implicate la mijloc.
O metoda buna de a schimba ceva este sa renunti la anumite sabloane de gandire care s-au dovedit ca fac rau.

off topic
 

Andrei, incep sa-ti colectez mesajele ofensive si cu prima ocazie te propun pt ban.
Nu am mai intalnit o persoana asa de mancata de invidie ca tine.. (gasesti subiecte de discutie ca pantofii mei, sotul meu, profesia mea etc.. asta trebuie sa inceteze!)

de acord in mare parte cu ceea ce imi spui, si femeile au multe defecte, asta depinde de evolutia fiecaruia, dar sa incurajam obiceiuri din epoca de piatra, insemna ca nu vrem sa schimbam nimic, ca ne este bine asa cum este. Casatoria este sfanta, dar atunci cand este dragoste la mijloc, atunci cand unirea este in Dumnezeu, nu cand devine un chin pentru toti cei implicati. Chiar am spus ceva mai devreme, este foarte important sa fii flexibil intr-o relatie, sa ierti, sa fii tolerant, dar totul pana la un punct, caci in momentul in care doar unul face asta, iar celalalt calca totul in picioare, nu miroase deloc bine.

sincer, m-am bucurat cand au divortat ai mei si ma bucur si acum.:)

Ai auzit de dragoste? Nu cred. La tine totul pare negru. Tot ce faci e din obligatie si sacrificiu? sau din dragoste? Daca nu exista dragoste n-are nici un sens nimic. Chiar nimic.
Tu il iubesti pe Dumnezeu sau ti-e frica de iad? E o diferenta. Nu?

rau.... cati/cate nu se sinucideau din aceste cauze? dar atunci nu era mass-media care sa aduca totul in vazul lumii.
eu nu spun ca divortul este bun, acum din orice fleac se divorteaza :), dar nici sa te condamni pe tine si copii tai la suferinta toata viata nu este o solutie.

sacrificiul e strans legat de dragoste.nu te poti jertfi(a sacrifica suna pagan) daca nu iubesti.
te jertfesti ptr copii ptr ca ii iubesti, te jertfesti ptr sot tot ptr ca il iubesti.
dragostea e fundamentul jertfei.

si da, familia e o cruce. Doar ca daca iti pui nadejdea in Dumnezeu poti s-o porti cu bucurie.

nu totdeauna, nu cand te complaci in ipostaza de victima sacrificata, in acelasi timp aratand in stanga si-n dreapta suferinta ta si marea ta marinimie de a te jerti de dragul cui? Exp: ce bine-i faci sotului alcolic si bataus daca aceepti sa ramai langa el, ca e ok asa cum e? sau copiilor daca asista la meciuri de box si scandaluri interminabile si un tata ce se clatina in pragul usii si duhnind de la o posta. Ii faci un bine, parasindu-l pt ca in felul asta poate isi va vedea defectele si se va schimba.

Tot ce fac pt familia mea, fac din dragoste si nu consider nici o clipa ca ma jertfesc. Cum adica dragostea e fundamentul jertfei? Adica jertfa e un scop in sine?
Si NU! Familia NU e o cruce. E parte din mine si nu o povara pe care "o car in spate". Temeiul biblic al sexualitatii sunt acele haine de piele pe care le-a dat Dumnezeu omului dupa cadere pt a-i usura trecerea peste pragul mortii. Sf. Ioan Hrisostomul spunea, despre casnicie, ca nu ii e data omului pt nastere de prunci, ci pt ajutor reciproc.

:))) Dar cum se face ca numai tu le gasesti ofensive?
Oare de ce, doar pentru ca doare faptul ca ai fi putut sa-i dai si tu femeii respective un salariu decent pentru a nu mai trai intr-o , citez " saracie lucie" ca sa nu mai spun ca ai fi putut sa-i faci si tu o placinta pentru copilasi, nu sa le faci inventarul saraciei, ca de asta saracii sunt satui, nu au nevoie de altii care sa le plinga de mila.
Sotul tau?...sincer Ano, nu as vrea sa fiu in papucii lui!

Ban?... au mai incercat si altii si nu au reusit, de ce? pentru simplul motiv ca NU erau ofensive ci constructive, aaa, ca dor, ce sa-i faci, orice observatie OBIECTIVA doare, dar daca intradevar VREI sa-ti imbunatatesti starea fiintiala, atunci ca o crestina in devenire mi-ai multumi, nu ai proceda ca un copil razgiiat.

Am inteles.
Inainte de accesibilitatea facila la solutia divortului draga Irina, si poate stii de prin batrini, existau urmatoarele: ( din ce stiu eu DIRECT de la virstnici si la care am asistat personal)
- Batai ingrozitoare zilnice
- Vinatai in permanenta pe corp. Nu apucau sa treaca alea vechi ca apareau altele noi.
- Cind barbatul nu se simtea prea bine mai chema si pe alti tovarasi de pahar pentru a o bate pe sotie
- Politia nu aude, nu vede, nu e interesata, nu vorbeste, adica grad de implicare si disciplinare ZERO

alte solutii:
- In lipsa unor masuri civilizate de divort ajungeau ca se otraveau reciproc.
- Se bateau pina se omorau unul pe celalalt
- Lipsa "solutiei" de care cu ironie vorbesti ca este miraculoasa duce la omorirea intregii familii cu copii cu tot, de sinucideri nu mai vorbesc.
..s a m d... si tragediile continua

Asta inseamna Lipsa de civilizatie, lipsa "solutiei" care in mod inadvertrent duce la brutalitate mioritica.

Oare tu draga Irina-Magdalena ce ai prefera?

Imi pare rau dar nu cred ca ai inteles ce voia sa spuna lore86.
Jertfa nu e un scop in sine. Nici dragostea. Tu iti iubesti familia pentru ca iti propui? Jerfta si dragostea dupa mine sunt consecinte ale revarsarii harului dumnezeesc. Atat jerfa cat si dragostea se ofera din prea plinul inimii, neconditionat. Cu uitare de sine (de aici si ideea de jertfa, te jerfesti pe tine celuilalt, ca dorinte, placeri, etc).

Uite ce spune Parintele Savatie Bastovoi in cartea sa "A iubi inseamna a ierta": Fiecare om face un efort pentru a deprinde dragostea. Toti suntem constienti de neputinta noastra de a iubi si numai daca suntem nebuni credem ca avem dragoste. dar daca avem putina sinceritate, putina seriozitate, vedem in noi la tot pasul aceasta neputinta de a iubi. [..] Apostolul Pavel cand a trebuit sa defineasca dragostea a vorbit prea putin de gesturile ei exterioare, el s-a referit la niste porniri si simtaminte ale inimii <Dragostea toate le rabda, dragostea toate le crede, dragostea toate le iarta, ...dragostea nu cauta ale sale..> Toate acestea reprezinta tabloul duhovnicesc, tabloul sufletului nostru atunci cand el iubeste. Dar cuvintele pe care ni le spune apostolul sunt foarte greu de priceput. Sunt greu de priceput nu pentru ca ar fi grele ci pentru ca mintea noastra nu e obisnuita sa gandeasca astfel. Dragostea nu cauta ale sale? Dar ale cui sa le caute? Ale aproapelui. Care aproape? Unul vrea sa mearga la fotbal, altul vrea sa mearga la bal, altul la peste. Pe care dintre acestia sa urmez si sa-l satisfac? Desigur Apostolul Pavel inainte de a ne propune sa cautam la toate dorintele celor de langa noi, ne vorbeste de o dispozitie a sufletului, aceea de a nu te socoti pe tine ceva, de a te pune pe tine in urma celorlalti, de a sti ca daca e sa alegi intre aproapele tau si tine, trebuie sa-l alegi pe aproapele tau"

Ai inteles CRUCEA ca pe o povara pe care o cari in spate? Pt ca familia a fost comparata cu crucea nu inseamna ca e o greutate la propriu.. Ci e destin. E si ea masura a implinirii sau caderii noastre.

Cer iertare pt lungimea mesajului.