Nu inteleg de ce sunteti atat de transanti, bun e crima...cu majuscule chiar, insa uneori fetele/femeile respective nu privesc din perspectiva asta lucrurile...pur si simplu nu le simt si nu le inteleg asa.

Ce canon li s-ar putea da dupa??? Pai un canon care sa le faca sa contientizeze gravitatea faptei...si sa se caiasca pentru cele facute, asta e...zarurile cateodata sunt aruncate, nu poti sa ii ceri nimanui sa dea timpul inapoi, ci doar sa aiba grija de timpul pe care il mai are de trait, prin pocainta!

Poate a facut, nu stiu..
Este vorba de pacat si pocainta, Andrusca.
Ce faci cand pacatosul nu se pocaieste? Iti pui tu viata pentru el? Spui tu rugaciunile pe care el nu le spune? Te doare pe tine cand pe el nu-l doare?
Mie aceasta fata mi se pare extraordinara.

Nu se pocaiesc, Andrusca.. vor respect si "intelegere"... Cu respect si intelegere te duci gramada in iad.
Cand vad filme, poze cu copiii avortati eu ma mir ca ne mai rabda Dumnezeu pe pamant.

Da, imi imaginez...probabil are un suflet foarte sensibil si a ramas si marcata de aflarea acestui lucru, de modul cum a aflat...cand.

Sa-i dea Dumnezeu sanatate, atat ei cat si parintilor...si celorlalti mebri ai familiei!

Nu toate se pocaiesc, insa cele mai multe constientizeaza tot cu ajutorul lui Dumnezeu, si prin intermediul unor oameni care le deschid ochii...in anumite momente din viata lor, si asta e tot ceea ce conteaza de fapt.

Si eu ma mir poate, dar nici macar nu trebuie sa vizionez filmulete ca sa ma mai mir. Da, eu nu pot intelege aceasta decizie...dar cred ca sunt fete care in confuzia aia de moment, si mai ales daca nici nu stiu prea multe despre gravitatea acestui pacat...o fac asa, pur si simplu.

De ce spun asta, pai am auzit marturii ale unor mame, care desi isi doreau foarte mult copilul...nu au putut stabili prin instinctul matern acea legatura intre ele si o persoana reala...aceea din burtica, deci e posibil si asta. Unele femei nu isi dau seama prin ce miracol trec decat atunci cand vad primele miscari ale bebelui la eco....si pana atunci pur si simplu nu pot simti nimic concret!

Nu stiu, e grav...foarte grav...dar cred ca e normal sa conteze canonul de dupa, pentru ca nu se stie niciodata cum se schimba viata unui om!!

Ano, Ano, ce nume frumos ai, si cata insemnatate in sfanta Biserica, la fiecare slujba!... Citesc randurile tale si, desi spui adevarul curat, se pare ca treci prin el ca printr-o boare de vant; cu atatea griji pe cap, nici nu realizezi ca te-a atins...

Cine neaga ceea ce spui tu? Nimeni. (Sau in orice caz, nu eu!) Dar aici nu e vorba de altceva decat de INDARATNICIE! Nici nu stiu ce metafore sa mai aduc, pentru a nu "da rau" pe alocuri... Spune-i prostituatei ca nu face bine ce face!... Spune-i ateului ca e superficial in gandire!... Spune-i celui ce injura, ca nu se cade s-o faca!... Spune-i prostului ca-i prost!... In orice iti trebuie un sambure de intelepciune, care in 99,99% din cazuri NU vine din sfaturile altora, ci din cucuiele de la pragul de sus. Iar sfaturile care sunt totusi ascultate, trebuiesc date cu multa dibacie, pentru a nu parea ca intentionezi sa intri incaltat in sufletul omului...
De altfel spuneam ca "nu simti briza" care te atinge, desi vorbesti despre ea ca despre un Taifun:
Ei, ui-te-asa lucreaza Dumnezeu! Ne credem infailibili, cu drept deplin asupra deciziilor noastre, facem pe desteptii cu altii si cu noi insine, pana intr-o zi cand dam cu oistea-n gard si strigam: "Doamneeeee, cu ce-am gresit eu oare, Doamne de merit asta?" Si ne trezim, si ne caim, si facem fapte bune, doar-doar s-o milostivi Dumnezeu-dragutzu' sa ne ierte!... In asta consta totul. Omul NU face fiindca-i arati tu, eu, unu', altu', adevarul... "Ce pana mea mai vrea si asta de-o face pe desteptu'? Du-te, nene, ca faci praf! Hai ca poate ai treaba si eu te retin!..."
Sper sa ma fi facut inteles pana la urma!...

Am spus mai sus "cazul" meu. Canonul care l-am primit, a fost tratat la acea vreme cu destula superficialitate, fiindca eram destul de departe de Cuvantul Lui Dumnezeu. Solutia (penibila pentru multi-probabil) este cea de la topicul "Salvati Romania": sa ne rugam cu totii pentru intelepciuna si mintea de pe urma!!!

Din pacate afirmatiile tale sunt adevarate....
Insa o alta problema e ca majoritatea avorturilor au loc in cazul femeilor necasatorite, ceea ce ridica o alta problema. Sfanta Scriptura spune sa nu curvim(sexul premarital asta e,curvie). Deci pe langa avort e si curvia dar peste asta se sare ca deh,traim in sec 21, numa nebunii stau in banca lor pana la casatorie.Dar dupa cum spune si Domnul Iisus,
"Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află.".

Si ar trebui sa tacem pt ca fiecare face oricum ceea ce vrea?

Pai vezi, acesta este lucru care ma indigneaza cel mai tare.
Gandindu-ma la viata mea as putea spune ca "mi s-a intamplat sa nu fac avort".
Adica nu sunt mai inteleapta, virtuoasa sau mai informata.. doar mi s-a intamplat ca in pofida unei vieti pacatoase sa nu fac avort.
Lucrul acesta ma indigneaza! Ca nu am auzit nici o voce in toata tineretea mea care sa-mi spuna ca sarcina trebuie tinuta.
Am vazut pur intamplator "Strigatul mut" cand aveam 14 ani.. si am fost socata.. altminteri as fi considerat si eu avortul bun. Nici o voce sa spuna altceva.
Pana si parintii prietenului imi spuneau in facultate ca.. hmm, ei "cunosc" doctori, daca sa intampla "accidente". Sa vorbim cu ei, nu sa mergem aiurea! Intelegi.. avortul este regula azi, iar noile generatii sunt pregatite sa faca acest pacat, chiar de catre cei care trebuie sa-i indrume, uneori.
De aceea cred ca noi avem datoria sa strigam pe toate drumurile ca este crima..

Anna21, sa stii ca se striga...am auzit si vazut eu cu ochii mei programe, voluntariat, persoane care au fost dedicate acestei cauze...deci de ani buni, femeile stiu ce presupune aceasta decizie.

E de ajuns sa le pice un pliant in mana, si cele care pot intelege...o si fac, insa cele care sunt insensibile asa vor ramane, pentru ca ele pun pret pe altceva...si numai Dumnezeu le va lumina sa inteleaga!

Aveam in liceu un profesor batran care, de cate ori intra in clasa si gasea fereastra deschisa, spunea: "Mai copii, inchideti fereastra, ca daca va trage curentul, faceti meningita. Si daca faceti meningita, ori muriti, ori ramaneti tampiti. Eu am avut meningita, mai copii!"
Ia seama, Ana, sa nu faci... "meningita". Eu "am avut", sa stii!! Si... nu glumesc. Eram undeva pe un alt forum si strigam cat ma tineau rarunchii ca eu niciodata, eu nu!! Judecam pe altii si ma vedeam pe mine deasupra lor, ca ratiune si... inspiratie divina. Si unde nu ma napadesc dintr-o data taman acele ispite pe care eu le blamam altora si unde nu m-am vazut dintr-o data cu... rotile-n sus...
Pacatul savarsit din rautate are o greutate mult mai mare decat cel facut din ignoranta. Tonul face muzica, iar genul de atitudine transanta si impunatoare, are de cele mai multe ori efect contrar. Tu NU ai facut avort... Te-as intreba cate suflete ai salvat cu atitudinea ta, dar ma tem ca intrebarea mea are exact efectul pe care-l au vorbele tale asupra celor care-ar trebui sa se simta vinovate in urma lectiei tale de morala. Greseala este omeneasca, iar omul din greseli invata. Este firesc si extrem de important ca omul sa stie exact gravitatea faptei sale, dar daca din ignoranta, a apucat sa infaptuiasca acea greseala, nu te da drept exemplu ca tu ACUM esti altfel. Asa a vrut Dumnezeu cu tine. Ce se va intampla "maine" cu cel care a gresit "ieri", s-ar putea sa ramai uimita, realizand ca ramai cu mult in urma, ca si nivel de intelepciune!...
Ideea este ca n-am intalnit niciunde (exceptand armata si legiunile organizate) pana acum pe cineva care sa fie de acord cu asumarea unui gen dur si brutal de educatie. Luati personal, fiecare are o sensibilitate si o personalitate care nu se lasa manevrata decat daca esti de... "specialitate"!... Altfel, fiecare este vazut in ochii celuilalt drept un "neica nimeni"!

Nu ma fac inteleasa.
1. Eu nu ma dau pe mine exemplu.. dimpotriva, am spus ca "mi s-a intamplat sa nu fac avort".. Deci nu am nici un merit, nu-mi asum nici unul. Ca si cum mi-as gasi merite ca nu fumez, de ex.. desi nu am fost luptata de aceasta patima. (Interesant ca pe tine te deranjeaza atitudinea mea, gasesti ca ma laud pe mine)
2. Tocmai faptul ca mi s-a intamplat sa NU.. ma sperie. Adica eu am fost ferita numai din mila lui Dumnezeu. si cand privesc inapoi realizez ca s-ar fi gasit multi sa ma impinga spre avort, daca era cazul!
Si la aceasta ipocrizie ma refer. Adica femei care cica regreta avortul.. dar nu ar sfatui pe nimeni sa nu-l faca, cauta in primul rand "intelegere", "circumstante atenuante" etc.. nu e normal.
Din cate femei care au avortat cunosc personal.. doar una singura numeste avortul crima!
Apoi cunosc femei care au avortat fara voie.. si au cerut canon de la preot!
Aceasta mi se pare atitudinea corecta.

3. Eu nu-mi propun sa "salvez" suflete. Cum as putea? Dumnezeu face asta, nu eu.
Dar imi propun sa fiu onesta, in primul rand fata de mine.
Am invatat un lucru: sinceritatea este f grea! Oricum, daca nu sunt sincera cu altii, nici cu mine nu sunt. Merg impreuna.
4. Pacatul trebuie numit pacat! Pacatosul.. alta treaba!
Eu fac deosebire intre pacat si pacatos. (eu nu am facut referire la tine, la familia ta sau la altcineva de pe forum.. nu inteleg de ce te simti atacat.. )
Pai daca este foc! De foc te feresti cu spaima, dar de pacat NU? De ce? Nu este focul de dincolo mai mare? Ma dezgusta ipocrizia.. si nu ma refer doar la avort, ci si la felul in care sunt tratate alte pacate... nu sunt numite pacate ca sa nu fie ofensati pacatosii.
Pai de unde stii ca un lucru este pacat daca toti vorbesc numai de bine si de ieratre si de dragoste si intelegere...
Eu nu cred ca Dumnezeu iarta lucruri pentru care nu ceri iertarea cu toata cainta.

Cat despre pacatele pe care le faci din inconstienta sau nestiinta... nu cred ca sunt mai putin pacate.
Uite pacat din nestiinta: cand eram tanara am intrat in altar. Il cautam pe preot ca mi se parea mie important sa comunic ceva.. si l-am cautat si in altar. Mda.. F tarziu am realizat ca e pacat si am gandit mult asupra acestui fapt.. ca nu are rost sa-l spun la spovedanie daca eu nu inteleg natura pacatului sau gravitatea lui. Este un pacat mai putin grav daca nu-l constientizezi?
Presupun ca de majoritatea pacatelor pe care le comitem nu suntem constienti, oricum. Dar ele exista si trebuie sa le cautam, nu se ne inchidem ochii si sa ne acoperim cu cuvinte.

5. In opinia mea, poate gresesc.. iubire fara de adevar nu exista.
Degeaba ne mangaiem cu "iubirea" daca nu avem adevarul.. parere personala.

6. Si nu in ultimul rand.. eu datorez mult celor care au fost sinceri cu mine.

Un om direct mi-a zis ca ma rog aiurea (cu mult timp in urma) si sa-mi fac rost de carte de rugaciuni de la biserica..
Alt om mi-a spus verde in fata ca e pacat mare ca nu merg in fiecare duminica la biserica.. si nu mi-a picat bine, dar m-am dus apoi.
Apoi alt om mi-a spus ca-i pacat mare sa ma impiedic de orientarea religioasa a sotului.. nu fac decat sa-mi caut mie scuze pt pacate etc..
In decursul timpului m-am mutat de aici acolo doar pt ca unii oameni mi-au vorbit si nu m-au menajat.

....doua intrebari: 1. Vrem sa ne mantuim de dragul lui Dumnezeu, sau de frica iadului?
2. Cum e cu adevarul fara iubire?

As minti sa spun ca vreau sa ma mantuiesc de dragul lui Dumnezeu. Eu nu am ajuns la iubirea lui Dumnezeu. Eu sunt in starea de frica de Dumnezeu.
Cand Il voi iubi pe Dumnezeu, nu ma veti vedea pe forum.. sigur as sta doar in rugaciune si aceasta ar fi starea mea fireasca.

Adevarul si iubirea sunt inseparabile. Nu ai adevar nu ai nici iubire (ci doar iubire de sine in care te mangai: vai ce grozav sunt eu cand imi iubesc aproapele!).. Nu ai iubire? Atunci nici adevarul nu e acolo.
Oricum o iei, iubirea nu vine decat din smerenie. La fel si adevarul se descopera unei inimi smerite. In opinia mea asta este reteta: smerenia..

Eu nu am smerenie, deci nu am nici iubire.

Sfintii Parinti spun ca trei sunt starile celor ce se mantuiesc:
-starea robilor, care de frica sa nu-l supere pe Stapanul tuturor fac cele ale lui Dumnezeu;
-starea slugilor, care nadajduiesc spre rasplatirea lor si asa indeplinesc voia Domnului;
-starea fiilor care din dragoste fata de Tatal ceresc fac voia Sa.
Care din aceste trei stari vi se potriveste in aceea sa stati caci va veti mantui.
Eu, pacatosul, nu sunt in niciuna , dar nadajduiesc spre cea a robilor, ca macar de frica de Dumnezeu si de mania Lui sa fac voia Sa!

Ana, probabil nici unul dintre noi nu se face suficient de bine inteles, iar asta e semn rau din cate-mi dau seama. Daca vorbim de iubire, nu putem fi incisivi! Iar tu...
Ipocrizia are atatea forme ca de cele mei multe ori nici nu realizam cat de mult ne caracterizeaza! No offence! Vorbesc despre mine!!
Nu-ti propui sa salvezi suflete? Hm! Pai cum ramane cu lupta impotriva avortului??? Eu personal am fost salvat de la moarte de cel putin 4 ori. La randul meu m-a invrednicit Dumnezeu sa fiu uneori la momentul potrivit in locul potrivit!
Sinceritatea? Daca eu sau altcineva ti-ar spune sincer un adevar crud, sunt mai mult decat convins de reactia ta! Si mi se pare normal: toti suntem extrem de... sensibili!!!
Cainta NU vine la cei slabi in credinta. Si totusi eu nu-i fac ipocriti, ci doar superficiali!
Pacatul? Ce e pacatul? As vrea sa cred ca poti sa-l definesti, dar iarasi spun: vorbim vorbe!!
Dumnezeu ne pozitioneaza diferit, iar daca eu vad curcubeul din zona mea, la tine poate sa ploua cu fulgere in acelasi moment. Eu dau slava Lui Dumnezeu pentru priveliste, iar tu blestemi vremea rea care te tine in casa! Cainta este o revelatie care la unii nu apare niciodata, pentru ca s-au obisnuit doar sa blesteme si niciodata sa se bucure! (Sper sa intelegi ideile si ma refer la modul general prin care omul "vede" relatia cu Dumnezeu).
Adevarul este... relativ. El nu-i al meu si nu-i al tau, ci al Lui Dumnezeu! Iubirea, insa, este la indemana noastra, a tuturor. Ea se traieste si se asuma, nu se...impune!

Foarte diferit vedem lucrurile, Om bun.
Uite, eu nu vad iubirea la indemana mea. Consider ca iubirea vine doar de la Dumnezeu, iar in inima impietrita sau patimasa.. iubirea nu exista (ci alte afecte variate)..
Cel mai mult imi iubesc copiii.. si cand ma uit la ei cum dorm (cel mic doarme acum) ma intreb: chiar ii iubesc? Si daca ii iubesc pot eu sa-i mantuiesc? (ca acesta este cel mai important lucru pe care-l doresc pt ei). Hmmm? Cred ca prea usor vorbim de iubire.
Sau iubirea de sot.. pot sa-i ofer ceea ce conteaza cu adevarat? Si un singur lucru conteaza.. nu emotiile inefabile pe care le simtim unii pt altii si le catalogam drept iubire...


Sa ai un post binecuvantat!

Saru'mana! Iarta-ma pentru atitudinea mea! Problabil va veni si timpul tau, ca nu esti departe. Exista undeva pe net "Pelerinul rus" varianta audio. Eu l-am ascultat pe nerasuflete. Ai sa intelegi multe despre "iubire", daca vei gasi timp sa asculti cu luare aminte!

Dumnezeu sa te binecuvinteze cu intreaga familie! Si inca o data iarta-ma. Nimic personal. Dar pentru anumite idei, sunt dispus sa mor cu ele de gat!...

Nu prea inteleg de ce nu-l intrebi si pe el ce considera EL ca fiind ceva ce "conteaza cu adevarat" nu numai ce consideri TU ca fiind iubire pentru el, evident in contextul in care tu consideri ca detii ADEVARUL iar el este in ratacire.

Daca nu te superi da-mi si mie niste exemple de emotii inefabile(dupa tine negative) ca nu prea inteleg.

=presupunerile tale

inefabil = inexprimabil
:65:

Se deformeaza topicul!
 

Observ ca cei care propovaduiesc dragostea... sunt cei care s-au luat "tare" de Anna21.
Ce aveti cu ea? De ce va place omul care spune lucrurilor pe nume?
Adevarul doare. Si trb marturisit.
Crestinii nu sunt "pupincuristi" sa imi fie iertata expresia.
Nu fac pact cu diavolul nici nu il tolereaza.
AVORTUL este CRIMA.
Si nu trb tolerate astfel de femei... trb. mustrate.
"dojeniti pe cei fara de randuiala" cum?
sa le certam cu multa dragoste?
Va spun eu ca "frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii"
cu toate ca "Dumnezeu este dragoste."

Doamne da-ne mai multi marturisitori. Asa precum Anna21.
Nu o laud. Nici nu ii iau apararea... dar vb adevarul...

V-am intrebat si eu:
Vine o femeie la preot si ii spune ca a facut avort.
(se poate sa se intample asta a 3-a oara...)
Ce ar trb preotul sa ii zica?

Da-ti voi raspunsul!
Pentru ca topicul se refera la canonul de pocainta al avortului...
Deci?

Mai frate ar14rai esti preot sau nu?

Nu va suparati, parinte.. dar cred ca am strange pacate.

Totusi.. ma gandesc ca cel mai eficient mod de a schimba mentalitatea cuiva este sa sustina un punct de vedere chiar daca nu-l crede!
Probabil ca o mama ar intelege greseala daca ar vorbi sau ar scrie impotriva avortului... pentru a convinge pe altele sa nu avorteze.
Si daca nu poate face asta.. macar o vizita la Valea Plopului.. sa vada cum copiii se bucura de viata chiar daca traiesc in mari lipsuri (zic asta ca stiu ce cel mai invocat motiv pt avort este cel economic).
Dar nu stiu.. zic si eu.. este usor sa dai sfaturi :(

tu esti?
 

De ce frate?
iar schimbi subiectul?
Unde este sfatul tau?

Daca am grait rau, dovedeste...

Canon
 

Uite un canon bun:
In sfarsit!
O vizita la Valea Plopului!
Pentru ca cineva de la 2-300 km de Valea Plopului, desi ar simti greutatea canonului...
As adauga eu... sa faca o vizita acolo si sa duca ceva hainute copiilor....
Dar acolo... sa vb si Pr. Tanase...


Si altii?
Haideti... ajuta-ti-le pe aceste femei....

Intreba-ti-l pe parintele Nicolae Tanase de la Valea Plopului.
Inca un aspect: sa se gandeasca preotii care impartasesc rar si dau canoane grele unor oameni care abia incep sa-si dea seama pe ce lume traiesc, ca prin asta ii tin departe in loc sa ii apropie de Hristos!

Ceva nu mi-e clar: vine o data si inca o data si inca o data, sau vine o data si spune ca a facut trei avorturi? Daca e vorba de prima varianta, ma stapanesc cat pot sa nu spun ceva despre harul preotiei. Ce sa caute a treia oara acea femeie, daca eu ca preot n-am fost in stare s-o conving ca greseste. Ok, s-a "ratacit" a doua oara, fiindca poate n-am stiut eu sa ma fac inteles, dar a treia oara, eu, preotul, imi plang de mila!
Imi pare rau s-o spun, dar asa simt!

(Dar tu crezi ca mie mi s-a dat voie sa ma impartasesc cand m-am spovedit prima data? Si nu am avort, nu traiam in curvie (adica eram casatorita), posteam etc... zic si eu ca vamesul.
Mi-a zis preotul.. mai vino, mai stam de vorba, mai vedem...
Si bine a facut.. ca apoi am stat sa ma gandesc ce si de ce, am pus mana si am citit despre pacate etc..
Acum banuiesc ca preotul a stiut ca oricum nu intelegeam eu ce este Sf. Euharistie.. asa ca ce folos este sa te impartasesti daca nu-ti vezi pacatele si nu stii ca iei Trupul si Sangele lui Hristos?)
Poate gresesc, dar alearga unii dupa Sf. Euharistie ca dupa un premiu.. si nu stiu ca este osanda cand o iei in pacat!

inca o data, "oameni buni" - topicul se refera la canon pt avort
 

Si tot nu ai dat raspunsul.
In schimb judeci preotul.
Schimbi subiectul.
Astept raspuns.
Ce canon ii dai?

& pomul copt
 

Daca face prima data avort ii dai un canon si daca se repeta problema ii dai altceva?
Pt tine, sa zicem clar, femeia vine pt prima data la preot sa spuna ca a facut un avort.
Ce canon sa ii dea?

Pt ca e f. clar d.p.tau.d.v. femeile repeta avortul din cauza preotilor... care nu le stiu "convinge".
Hai da-le tu un sfat! Serios vb, fara ironie.

Nu stiu daca sunt eu in stare sa judec preotul... Sunt doar consternat! Spuneam anterior:

NU sunt in masura sa cunosc tainele si metodele pe care un preot le are la indemana si mi-e greu sa ma pronunt ca si mirean. Harul pe care mi l-a daruit Dumnezeu, incerc sa-l folosesc in inmultirea talantului meu. Despre menirea, harul si talantii altora, nu pot da sfaturi. Dar daca as "vorbi" un timp cu Dumnezeu despre asta, sunt sigur ca mi-ar raspunde intr-un fel! Asta in cazul in care n-am pierdut intre timp cheia de la usa pe care-L invitam sa intre in mod obisnuit!!

Nu eu nu sunt preot.
Eu am scris odata aci la inceputul topicului.

Am o intrebare: dar de ce noi sa dam un canon?! Nu cred ca in afara duhovnicului acelei femei sau al preotilor se poate pronunta cineva in privinta vreunui canon.

Putem sa ne dam cu parerea sau cu presupusul....

Mai degraba este un sfat...si nu un canon

Sunt destui copii care au nevoie de ajutor si in Bucuresti.
Nu se face Sfanta Spovedanie legalist.
Si femeia se izbaveste ea de suferinta ei sufleteasca si ajuta si copilul avortat.

din cartile accesibile mirenilor...
 

Canonul 21 de la Ancira: "Femeile care isi omoara fatul in pantece.... sa fie oprite de la impartasanie 10 ani"
Sinodul 6 ec. canonul 91: aceste femei..."sa se supuna canonului de 20 de ani al ucigasului"
Sf. Vasile, 2: " sa se primeasca dupa 10 ani...."
Ioan Postitorul,33: "...canonisire cel mult 5 sau 3 ani..."
Pravila Bis. de la Govora(1640), (PBG) 20: "sa aiba pocanie 5 ani si metanii cate 350/zi...nici Biserica sa nu-i primeasca prescura, nici prinosul, de nu se va pocai..."
PGB: 20: "muierea ... intru toate zilele ei sa se pocaiasca... sa se pocaiasca 9 ani si metanii cate 160/zi"
PBG 124: "8 ani si 367 metanii zilnic... iar de va muri din avort, sa nu se ingroape in cimitir"
ILT (Indreptarea Legii sau Pravila de la Targoviste 1665) .21 p.245: "10 ani sa se pocaiasca...2 sa stea afara, in curtea bisericii, 3 ani sa stea la usa bisericii ascultand Scripturile, 4 sa stea cu catehumenii in tinda bisericii, 1 an cu credinciosii si dupa aceea sa se impartaseasca...."

Eu, fratilor, recunosc ca sunt un tampit si un prost.
Si de aceea unii sunt revoltati pe mine... pe buna dreptate...
Dar canoanele astea nu le-a facut unul ca mine....
Sunt demodate?

Culmea, pe vremea cand se "tineau" erau mai credinciosi oamenii...
Noi modernizam, taiem din ele...
Si cica, incercam sa "indepartam" pe cei cazuti de Hristos....
Pt ca preotii opresc de la impartasanie...
Iata ce ne spune Sf. Traditie.

Aaaaaaaa....
Sectarii nu au asa ceva... la ei trb doar sa te botezi, sa participi la rugaciune si esti iertat, esti pocait, esti alesul Domnului... ca doar nu o sa le dea canoane si ei ca atunci ar pleca de la ei...
La ei te mantuiesti f. usor...

Noi, ortodocsii ... avem canoanele astea... tare grele....
Sau in 2010 nu se mai tin?

Iertare, dar m-am bagat si eu ...

Combateti asta, iubitilor!

Tie ti-e greu sa intelegi ca nu toate se raporteaza la tine?
Tu iti duci copiii la impartasit? De ce o faci daca spui ca n-are rost sa o ia cei care nu o constientizeaza?
Iar cei care alearga dupa ea sunt cei flamanzi dupa Hristos.
Toti suntem "in pacat" tot timpul, la fel si preotii care se impartasesc la fiecare Liturghie.

Ne citati va rog si canoanele care se refera la pacatul simoniei?

eu, netrebnicul, vorbind...
 

Adica? Cum legalist? Iarta-ma, nu m-am prins... N-am mancat iaurt... e post.

Ba ar fi canon. Are ca finalitate mantuirea.
Implica si jertfa, osteneala, rabdare...

Mai bine 350 de metanii?

A zis cineva ca este impotriva canoanelor? Toata treaba e ca nu suntem noi, mirenii cei indreptatiti de a da canoane celorlalti.
Dar cine taie din canoane? Cine a zis ca sunt demodate? Cine a zis ca nu se mai tin?