Sophia, sfatul meu este sa citesti cat mai multe carti si articole ortodoxe, pentru a invata corect cat mai multe lucruri de folos despre credinta ortodoxa. Poti intreba si pe forum, dar nu te poti baza numai pe forum. Aici nu vei primi decat crampeie... Exista si articole f bune pe site, din care oricine are de invatat. Exista carti ortodoxe online, pe care le poti citi asa sau sa le scoti pe hartie. Multiplele tale nelamuriri se nasc din faptul ca nu citesti o carte de la cap la coada; acolo ti s-ar lamuri unele probleme. Dar pornind doar de la putinele lamuriri de pe acest forum, in loc sa intelegi, ti se nasc multe alte intrebari, care dau nastere la si mai multe intrebari... ceea ce mie imi lasa impresia mai mult de critica, nu de dorinta de a sti. Ori ortodoxia nu este o necunoscuta; doar noi nu o cunoastem.
In ceea ce priveste terminologia, ai un dictionar pe prima pagina a site-ului. Ceea ce nu gasesti acolo sau in DEX, poti intreba aici si cu siguranta vei primi raspuns.

Imi este greu sa imi mai dau cu parerea despre acest subiect, pentru ca nu mai traiesc in Romania de multa vreme si nu imi dau seama pana la urma prea bine de cum sunt perceputi termenii arhaici de care se vorbeste.

Mie personal imi place limba liturgica romaneasca si nu am probleme cu ea. Termenii mai rari pe care nu ii stiam la inceput in general i-am deslusit.
Cred ca este o limba foarte bogata si careia nu i-ar trebui mult ca sa devina mai inteligibila fara sa isi piarda frumusetea.
Cred si ca ar trebui ca cei care iubesc limba liturgica romaneasca ar trebui sa faca si un efort pastoral mai mare pentru a explica termenii mai dificili, pentru a face cateheza si intr-o limba accesibila, si pentru a elimina arhaismele inutile (raman totusi la ideea ca acestea exista).

Sofia poate exagereaza dar ea reflecta poate punctul de vedere al omului 'normal', pentru care a-ti aprofunda credinta nu inseamna neaparat si un studiu al altor domenii - de vocabular, de etimologie, de cultura bizantina etc. Multi oameni care se apropie de credinta vor poate un acces mai simplu la aceleasi adevaruri, si o legatura mai transparenta a liturghiei cu viata lor de zi cu zi. Trebuie tinut seama si de acesti oameni care, daca sunt lasati sa se exprime, poate formeaza majoritatea. Avem noi, cei care iubim sa zicem limbile si literatura si terminologia complicata, si dictionarele, dreptul sa le cerem sa aiba aceleasi interese daca vor sa fie buni crestini? Avem voie sa le cerem aceste eforturi suplimentare, pe langa cele care se cer pentru o viata crestina, si care sunt indeajuns de grele? Avem noi dreptul, ca sa il parafrazez pe sfantul Pavel, sa ii indepartam de Biserica pe acesti frati ai nostri pentru care a murit Hristos?

Recunosc insa ca citind mesajele voastre parerile mele oscileaza si nu mai stiu ce sa mai gandesc.
Poate ar trebui sa scrie aici si un profesor de religie din Romania, care are mai mult elevi romani decat mine...

Totusi, sophia, eu ma mir de conceptia ta despre limba romana, mai ales ca esti traducatoare, deci banuiesc ca ai studiat putin istoria limbi romane si anume principii de lexicologie.
Arhaismele in limba romana sunt in mare parte de origine greaca, slavona sau turca. Pentru ca in sec. am 19-lea a venit influenta frantuzeazca si a maturat vocabularul, a introdus cuvinte noi pentru lucruri si concepte deja existente. Inainte cultura era influentata mai mult de tarile din jur, dupa aceea mai mult de occident. Fie ca ne place, fie ca nu, este un fapt care s-a inradacinat in limba romana, si acum avem mai multe straturi de vocabular.
Ce numesti tu 'arhaisme romanesti'? Numai cele care vin din latina neaosa ar avea dreptul sa poarte numele de romanesti? de ce, la urma urmelor? Daca e sa lucram dupa principiul asta, sa luam doar cuvintele dacice ca fiind 'neaose' si cu drept de existenta in limba.. Sa vorbim numai despre barza, vizeure, manz.

Limba romana culta s-a format mai intai datorita traducerii Bibliei si a slujbelor in limba romana. Inainte ea nu exista ca limba culta, ci doar ca limba vorbita de popor, care nu avea un vocabular destul de bogat ca sa exprime credinta crestina sub forma ei elaborata in acel timp. Deci este normal ca limba culta, literara, sa contina si cuvinte venite din limbile de cultura care au influentat-o in diverse epoci.

Ia incearca sa scoti din, limba romana nu numai cuvintele de origine slavona si greceasca, ci si pe cele venite din franceza si engleza, sa vedem ce mai ramane!!

In concluzie, mie nu mi se pare rau ca exista aceste cuvinte in limba romana si nu cred ca ar trebui inlocuite din aceasta cauza. Cred ca ar trebui inlocuite doar atunci cand au devenit complect arhaice, adica nu mai exista decat in context pur religios, nu mai sunt intelese decat de specialisti, deci nu mai sunt vii, produc confuzii, si exista un echivalent bun in limba actuala. La fel si in gramatica.
Vi se pare ca sunt chiar asa de liberala si antitraditionala spunand asta??

Cred ca Sophia nu se referea la scoaterea din limba romana a tuturor cuvinteleor care nu sunt de origine latina, fiindca intr-adevar ar insemna ca ramanem cu o limba in carje. Ideea este ca ar trebui inlocuite arhaismele care nu sunt necesare, nici naturale in limba romana. De exemplu, am mai gasit unul ieri: nastrapa (era ceva cu Maica Domnului fiind nastrapa de aur sau ceva de genul). Ce inseamna nastrapa??????? Se foloseste cuvantul asta in limba romana de azi? Nu. Deci ar trebui gasit un cuvant care sa spuna acelasi lucru, dar care sa fie si inteles.

Apoi mai este problema predicilor care la unii calugari, mai ales, suna de parca-s luate de prin anul 1700 si ceva, cu constructii gramaticale care nu mai sunt actuale de foarte mult timp, tot felul de cuvinte pe care numai unii le inteleg, pur si simplu da impresia de prafuit (da, stiu, ceea ce mi se pare mie prafuit, unora li se pare sfant, dar na, asta e), de te intrebi daca ei nu cumva inca folosesc alfabetul chirilic cand scriu predicile. :24: Sincer, nu simt nici un fel de placere intelectuala cand ascult predici din astea prafuite. Plus ca in general predicile prafuite tind sa fie si extraordinar de lungi. :D

Sigur, sunt unii termeni care sunt atat de inradacinati in cultura bisericeasca incat ar fi ciudat sa fie scosi. Sophia se plangea, de exemplu, de Molitfelnic, dar care nu poate fi inlocuit cu "Carte de Rugaciuni" fiindca noi, romanii de azi, intelegem Carte de rugaciuni, ca si orice carte care contine rugaciuni, cu adresabilitate generala, pe cand Molitfelnic este cartea de rugaciuni si ierurgii a preotului.

Apoi eu la scoala am facut 5 ani de latina, si 0 de greaca sau slavona. Normal ca slavonismele si grecismele mi se par, in unele cazuri, aberatii.

NĂSTRÁPĂ, năstrape, s.f. (Înv. și pop.) 1. Vas (de băut); cană; potir, cupă. 2. Cantitate de lichid cuprinsă într-o năstrapă (1). – Din bg. năstrap, scr. nastrap.

NĂSTRÁP//Ă ~e f. pop. 1) Vas cu toartă care servește la băut; cană. 2) Conținutul unui astfel de vas. /<bulg. năstrapa, sb. nastrap

năstrápă (năstrápe), s.f. – Cană, potir. – Mr. măstrapă. Tc. mașrapa, din arab. mešrebe (Eguilaz 238; Șeineanu, II, 260; Lokotsch 1439; Ronzevalle 162), cf. ngr. μαστραπᾶς, alb. mastrapa, bg. maštrapa.

Dupa cum vedem mai sus, cateodata trebuie sa dam doar o cautare pe Google si gasim sensul in DEX.

Poate ne dai si un exemplu de astfel de predica "prafuita". Am fost de curand la 12 manastiri in Romania si nu am intalnit nici un asemenea preot, caci calugarii , caretin predici sunt totusi preoti. Dimpotriva, au vorbit f frumos si pe intelesul fiecaruia. Imi pare rau ca placerea ta intelectuala a avut de suferit la auzul predicilor. Pe mine m-au incantat si abia astept sa pot reveni, ca sa le ascult din nou si sa simt iar evlavia ... pe care ar trebui sa o avem cu totii tot timpul.

Totusi, tu dai cautare pe google sau iei dictionarul cu tine la Biserica sau cand te rogi?
De ce sa nu se spuna vas, cupa, sau chiar potir (si potir este un arhaism dar este mai cunoscut, sau ma insel?)?
Sincera sa fiu, nici eu nu stiam ce inseamna nastrapa pana acum, ci citesc texte religioase si rugaciuni de peste 20 de ani.

Fani, normal ca nu dai cautare pe Google in biserica, dar la biserica mergi f des si ai posibilitatea sa cauti cand esti acasa. Uite noi suntem pe acest forum de atata timp si pana acum s-ar fi putut gasi intelesul multor cuvinte, dar preferam sa nu cautam, ci mai degraba sa asteptam schimbarea vocabularului bisericesc...
Daca nu te-a deranjat cuvantul nastrapa timp de 20 ani, inseamna ca ti-ai format o parere despre acest cuvant si nu te-a deranjat in credinta ta ca nu il cunosteai sau foloseai ca atare. Am impresia ca ne impiedicam de lucruri marunte.

Nu am citit ce s-a scris aici despre acest subiect.
Cu putine exceptii, mie mi se par chiar dragute si pline de farmec aceste expresii vechi, ce nu mai sunt folosite de mult si le mai gasesti doar prin mineie si alte carti foarte vechi.
Dar sunt si expresii pe care bunul simt te obliga sa le schimbi.
Aici ma refer, de exemplu, la expresia folosita in slujba botezului la lepadari.
Am vazut in niste carti foarte vechi, expresia "te impreunezi cu Hristos?".
Fata de "te unesti cu Hristos?" cum e acum.
Este clar ca la rostirea acestor cuvinte, in ziua de azi, lumea s-ar amuza copios.

Nu 'ne' imiedicam noi, se impiedica altii. Repet, unde este simtul pastoral?
Repet, eu vorbesc aici de oamenii simpli sau departati de Biserica, pentru ei pot fi o piatra de poticnire cuvintele astea.
Cunosc nu stiu cati oameni care nu au deschis in viata lor un dictionar si poate nici nu stiu cum sa o faca. Lor sa le cerem sa invete acum, sau sa fie crestini pur si simplu?

Tot un astfel de cuvant, intalnit in limbajul bisericesc vechi, este "nemernic". Sensul sau initial este de "strain", astazi avand cu totul alt sens. Am intalnit cantari liturgice in care se spune despre Iisus ca "a intrat ca un nemernic (strain) in Ierusalim", sau ca "Domnul iubeste pe cei nemernici (straini)" (Ps.102).

In aceste cazuri, de schimbare radicala a sensului unor cuvinte, revizuirea textului este imperios necesara.

Este absolut necesar. Cred ca te-ar lua lumea la bataie daca ai citi asa ceva in biserica.

Fani, nu le cerem noi nimic; dar daca ei vor sa se apropie de credinta, cu bucurie vor invata cateva cuvinte, care la inceput par a le fi straine. Nu cred ca un cuvant necunoscut sa devina piatra de poticnire; dovada ca tu ai fost credincioasa atatia ani, fara a cunoaste sensul cuvantului "nastrapa". Uite, acum il stii, dar nu in asta consta credinta, ci in altceva. Drept asa-ti spun, nici eu nu l-am stiut pana acum.
Da, si eu cunosc oameni, care nu s-au apropiat de credinta, dar nu pentru ca nu au inteles cuvintele, ci pentru ca nu au avut interes, sau pentru ca nu au trecut inca prin asa greutati, incat singura lor scapare sa vina de la Dumnezeu. Pentru acestia se poate simplifica totul la maximum, dar fara sa-i influenteze in bine. Iar cel, care dintr-odata se simte pe marginea prapastiei, va face abstractie de toate cuvintele necunoscute si va imbratisa credinta neconditionat.

La care verset te referi?
 

Psalmul 102:
1.Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. 2.Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui. 3.Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale; 4.Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări; 5.Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. 6.Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. 7.Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale. 8.Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv. 9.Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia. 10.Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, 11.Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El. 12.Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. 13.În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El; 14.Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. 15.Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. 16.Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său. 17.Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul, 18.Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui 19.Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte. 20.Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. 21.Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. 22.Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.

Nu iti dai seama de cum sunt oamenii care nu sunt ca tine.. Nici eu nu imi dadeam seama pana nu m-am facut profesoara de religie. Credema ca daca sunt pre amulte astfel de cuvinte 'prafuite' in texte, asta este intr-adevar o piatra de poticnire pentru unii.
Eu nu ma iau ca model, pentru ca eram o tanara atipica. Pe mine ma atradeau tocmai lucrurile astea ciudate si vechi. In plus viata si pe urma meseria m-a obligat de atunci sa invat limbi straine.
Dar majoritatea tineilor nu sunt asa. De altfel eu am auzit imnul acatist, in care apare acest cuvant daca nu ma insel, mai ales in germana. Nu l-am citit destul pe romaneste ca sa ma deranjeze.

Ai dreptate mare cand spui ca daca simplifici totul la maxim nu foloseste.
(nimeni aici nu propune asa ceva de altfel)
Sigur, unii din alte motive nu se apropie de credinta, dar de ce sa le mai dam motive in plus cand exista estule si asa?

Cand e vorba d ecuvinte care au capatat alt sens atunci e si mai grav...

Anca, imi cer iertare pentru ca am dat trimiterea in mod gresit. Versetul se gaseste de fapt in Ps. 145 - Lauda suflete al meu pe Domnul... (cel de-al doilea psalm al Sfintei Liturghii).

"Domnul pazeste pe cei straini; pe orfani si pe vaduva va sprijini si calea pacatosilor o va pierde."

inca un exemplu
 

In rugaciunea ceasului al treilea, imediat dupa tropare, se spune:

"Domnul Dumnezeu bine este cuvântat. Bine este cuvântat Domnul, ziua, în toate zilele; să facă priicioase cele ale noastre Dumnezeul mântuirii noastre, Dumnezeul nostru, Dumnezeul măntuirii."

"A face priincioase cele ale noastre" mi se pare un arhaism inutil.

In DEX am gasit:
PRIINCIÓS adj. priincioși, -oase, adj. (Pop.) Prielnic, favorabil, folositor. [Pr.: pri-in-] – Priință + suf. -ios.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de ana_zecheru, 15 Apr 2004 | Greșeală de tipar

PRIINCIÓS adj. v. adecvat, avantajos, bine-venit, binevoitor, bun, compătimitor, favorabil, fericit, indicat, îngăduitor înțelegător, mărinimos, milos, milostiv, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

In fine, din context se cam intelege ce inseamna, insa aproximativ, si suna foaaarte arhaic.

Atat in traducerea franceza cat si in cea germana pe care le am se spune ceva care s-ar traduce pe romanbeste cu 'adu-ne pe calea cea dreapta'.
In greaca este un singur cuvant, 'kateoudoosai', ceea ce inseamna exact asta: a aduce pe drumul cel bun, a face sa prospere.
De ce nu s-ar pune si pe romaneste 'pune-ne pe calea cea dreapta'? Ar fi si mai corect, si mai clar.

Fani, uite ca tot discutand mai descoperim cate un sens al cuvintelor mai putin uzitate:
a soli: vine de la sol; a duce o solie.

Cand va sta in puterea noastra sa atragem oamenii la credinta, adica vom fi sfinti - in acceptuiunea de Sfant in viata, om indumnezeit - atunci sa ne gandim la schimbarile care ne vor parea necesare, pentru a atrage pe mai multi la credinta. Dar la credinta cheama Dumnezeu, nu omul. De aceea, orice schimbare si orice simplificare abia atunci isi vor afla rostul. Dar iata ca cei, care au facut aceste simplificari, printre altii protestantii, mai mult si-au pierdut din credinciosi, nu au castigat in plus.
Dupa cum spuneai intr-o postare anterioara, limbajul bisericesc in limba romana este foarte pe intelesul tuturor. Altfel bisericile in Romania ar fi goale; ori ele sunt pline, aproape neincapatoare.

Dar multumesc celor, care au ridicat problema cuvintelor arhaice, caci dataorita lor am inceput sa le dau mai multa atentie si sa-mi pun si eu intrebari in privinta sensului lor.

Priincios vine de la a prii. Daca stim ce inseamna a prii - avand intelesurile de mai sus - atunci putem deduce si ce inseamna priincios.
Si apoi trebuie sa aflam odata ce inseamna si cuvantul, pentru a ni-l face propriu si a-l folosi.
Cred ca in rugaciuni, acatiste, pentru ca sunt cantate, se tine cont intr-o oarecare masura si de numarul de silabe, pentru a se putea canta un anumit glas. Este doar o presupunere a mea...

La asta cu solul m-am gandit si eu, dar tot nu e clar ce inseamna solire in canonul de impartasanie.
Inseamna ceva in genul pregatire, asta o stiu din alte limbi. Nu se gaseste in DEX, care il considera mult prea desuet ca sa-i dea atentie.

Pai, Anca draga, daca erai tu cea care sa hotarasti prin sec. al 17lea, nici nu se mai punea limba romana in slujbe, se lasa slavona, cu aceleasi frumoase argumente: ca e bine sa facem un efort, ca nu suntem sfinti deci nu putem schimba nimic, ca nu de asta nu vin oamenii la biserica etc., ca daca incepem sa schimbam schimbam prea multe, ca traducatorii nu sunt duhovnicesti etc...
Exact astea le dau si rusii cand le zici ca aproape nimeni nu intelege slavona, sau grecii cand le zici ca aproape nimeni nu intelege greaca veche.
Asta tot zic, ca e periculos de asemanatoare atitudinea si daca nu suntem atenti, o sa ajungem ca ei intr-un secol doua si o sa ne pierdem privilegiul de a avea o limba nu numai frumoasa dar si inteligibila.

i-a facut sila = l-a silit

E adevarat, se tine cont si de numarul silabelor atunci cand textul se canta, dar asta nu e un tropar cantat, este o rugaciune scurta care se citeste doar.

'A face priincioase cele ale noastre' totusi nu inseamna pentru un cititor din zilele noastre nimic clar. Ramanem in vag, nu stim pentru ce ne rugam de fapt.
Si nici macar nu e corect. In greaca, de data asta am gasit originalul, este un cuvant care inseamna a pune pe calea cea buna (cuvantul cale sau drum este transformat in verb cu ajutorul unor prefixe). Ar fi normal si mai corect sa se pastreze acest sens original.

Mie acest fir de discutie mi-a aratat ca unii cred deja ca limba liturica romaneasca ar trebui sa fie intangibila, ca este ceva sacru oarecum, si orice schimbare a fiecarui cuvintel (chiar evident necesara) ar duce totul de rapa. Mie asta mi se pare o atitudine care ne poate duce la o credinta inchistata, fricoasa.

Traducerile romanesti nu sunt perfecte. Ele sunt bune, frumoase, in mare parte, dar sa stiti ca ele contin si greseli. Nu este nici un pacat sa fie din cand in cand imbunatatite, curatate de uscaturi, altoite. Este o atitudine sanatoasa, dimpotriva...

Pot sa dau exemple, dar nu cred ca isi are rostul. Si sigur, ce mi se pare mie prafuit, poate altora li se pare refreshing. Este subiectiv. Poate m-am exprimat pretentios si lipsit de evlavie cand am spus "placerea mea intelectuala," ai dreptate.

Pentru cel care vrea sa stie mai multe nu, cateva cuvinte neintelese nu sunt pietre de poticnire. Dar pe cel indiferent il vor face si mai indiferent, pe cel pornit impotriva credintei il vor face si mai pornit...

Nu asta am zis; ci sa nu cerem mai multe schimbari, decat se fac deja.

Eu as zice mai bine sa cerem ca schimbarile care se fac sa fie facute cu intelepciune, cu grija pastorala, si nu alandala. Sa nu duca spre aplatizarea textului, ci sa sde pastreze frumusetea si profunzimea castigandu-se in claritate.
Ceea ce am inteles ca nu este intotdeauna cazul. Am gasit si eu exemple de proasta readaptare dar nu le-am notat asa ca nu le pot gasi acum.

De regula, cei care cer schimbare textului liturgic sunt cei care nu sunt prezenti in Biserica. Nu am intalnit pana acum o persoana care sa plece din Biserica indurerata, trista, pentru ca nu a inteles semnificatia unui cuvant. Mai mult, nu am auzit de cineva sa se desparta de Biserica, pe motiv ca in cantarile ei sunt cuvinte pe care nu le intelege. Poate intr-o zi, vor veni unii care vor spune ca si chipurile sfintilor trebuie schimbate din pictura, pentru ca oamenii din zilele noastre au alte infatisari - sunt mai grasi, au alta imbracaminte...

Nu cred ca oamenii se departeaza constient de Biserica din cauza arhaismelor. Cred ca se departeaza inconstient, simt ca este ceva in neregula, sau cum spunea cineva mai sus din indiferenti sau ostili devin si mai indiferenti si ostili. Sau pur si simplu se duc la catolici sau protestanti.
Aminteste-ti de ce s-au traduis mai intai slujbele din slavona pe romaneste si unde: in Ardeal, pentru a contracara propaganda protestanta si a tine oamenii la ortodoxie..

Imi este greu sa spun cum este pentru romani, dar exact asta se intampla cu adolescentii si tinerii de alte natii pe care ii intalnesc aici. Chiar cei care se considera ortodocsi pana la urma nu merg ma biserica decat fpoarte rar, pentru ca tot nu inteleg slujba, nu se simt atrasi. Este pentru ei un ritual venerabil dar arhaic.
Poate pentru romani n-o fi asa, nu stiu...
Dar ce vad este ca ar fi muuult mai usor sa se schimbe putin limba liturgica in sensul descris de mine mai sus, decat pentru ceilalti ortodocsi sa traduca totul, dar si pentru asta exista opozitie.. Tu de ex. chiar crezi ca ar trebui pastrate cuvintele 'a face priincios', 'solire', nastrapa', 'pre' si unele forme gramaticale ca o a aratat? Crezi ca ar pierde ortodoxia ceva?

Inteleg ce vrei sa spui, dar unde gasim oameni pentru a face asta? Eu cand ma gandesc la "micile" modificari, facute in ultimii ani, in cadrul practilor bisericesti, ma ingrozesc! Nu vad nici un fel de cumpatare, dreapta socoteala (de smerenie nici nu mai vorbim). E mai mult un fel de plonjare cu capul inainte, fara a tine cont de absolut nimic, poate doar de moda vremii...
Sunt multe de amintit aici: cenzurarea Prohodului, eliminarea Sinodiconului Ortodoxiei, si cate si mai cate... Acum sunt la moda si niste mici "gale", organizate dupa incheierea Slujbei, in care se ofera medalii anumitor "personaltati" (politice, "culturale", sau orice figura publica), care nu prea au mare legatura cu Biserica, poate doar o legatura financiara, prin intermediul actelor filantropice (cuvantul milostenie "nu se mai poarta"). Uite un exemplu de inovatie adusa in Biserica, cu scopul de a-i apropia pe cei "din afara". Cand o sa primeasca batranica care vine de zeci de ani la fiecare Sfanta Liturghie, o medalie de merit... Nici nu ar avea nevoie de asa ceva.
Eu consider o inovatie chiar si slabirea participarii credinciosilor in actul liturgic, slabire venita atat din partea credinciosilor cat si din partea slujitorilor - nu se mai face cateheza liturgica, credinciosii nu mai cunosc semnificatiile fiecarui moment din Sfanta Liturghie, nu se mai aud din altar rugaciunile preotilor (fapt condamnat de multi Sfinti, printre care si Sfantul Imparat Iustinian I), Euharistia nu mai este centru vietuirii crestine, deasa Impartasanie este privita cu frica, este vazuta chiar ca o inovatie catolica (???). Toate acestea duc la slabirea participarii efective a credinciosului la Sfanta Liturghie, prin nestiinta.
Intr-un asemenea mediu, cand ma gandesc ca cineva s-ar apuca sa revizuiasca limbajul bisericesc, sa-mi fie iertat, dar mi se face pielea de gaina...

Fani, inclin sa cred ca slujba nu devine inteleasa pentru ca este lipsita de arhaisme. Ma tem ca si daca am avea parte de o traducere reusita, oamenii nu ar fi mai traitori. Nu de asta ducem lipsa, ci de reala unire cu Hristos.

Am intrat de multe ori intr-o biserica in care erau prezenti studenti de la teologie. Lipsea duhul rugaciunii din ea, mai mult, nu am vazut nici un student sa se impartaseasca. Si cu toatea astea, ei cunosteau si simbolismul Liturghiei. Imi pare ca de multe ori vrem sa impodobim mintea si nu inima.

trebuie sa le impodobim pe ambele. :)
Daca intelegem doar cu mintea, dar inima ramane rece, nu trebuie lepadat nimic. Mergem inainte, ne rugam, si intr-o zi ne va aprinde Dumnezeu si inima.
Doamne ajuta!

Eu nu propuneam schimbari in slujbe... Propuneam doar niste schimbari minimale, intelepte, motivate pastoral dar si lingvistic, in limbajul liturgic.
Nu mi se pare bine ca de frica de a pierde totul si de frica fata de cei care nu iubesc ortodoxia cu adevarat, care o intineaza, etc, sa nu incercam sa facem shimbarile bune care se cer. Nu mi se pare bine ca frica sa fie la baza actiunii sau neactiunii noastre.
Contrastul nu este intre 'inovatori interesati, ahtiati de modernism de dragul lumii' si 'conservatori inversunati, care tin cu dintii de fiecare amanunt de frica de a nu pierde totul'. Mi se pare ca o buna opozitie la prima categorie este o atitudine ca cea descrisaz in epistola catre Diognet, sa fim straini lumii fiind in acelasi timp cetatenii ei. Sa iubim Biserica si sa intelegem lumea, si sa iubim ce e bun din ea, sa incercam sa ii vorbim cat mai direct, pentru a o putea transfigura. Consecinta pentru traducerile liturgice: sa pastram profunzimea si frumusetea straduindu-ne pentru a le face cat mai pe inteles - pentru ca inima cu care, desigur, ar trebui intelese, sa nu aiba in minte o poticnire, ci un ajutor (asta fiind si raspuns la cele scrise de Costel)

Nu stiu daca e vorba de frica aici, cat mai mult de cumpatare. Nu peste tot este asa, insa unde este un risc prea mare, e mai bine sa spui nu! la tot "pachetul".
Eu cred ca ne scapa un lucru aici - nu avem exemple concrete de oameni care au vrut sa se apropie de Hristos, dar au gasit in limbajul bisericesc un impediment. Cei care nu vor sa se apropie de Hristos vor gasi o scuza in absolut ORICE.
Edit: Facem referire doar la situatia din Romania. Sfantul Ioan Maximovici, in perioada in care a slujit in San Francisco, a indreptat el insusi greselile sau lucrurile neclare din textul Sfintelor Slujbe, fiind un bun cunoscator al limbilor, dar si un om cu VIATA SFANTA.