In topicul acesta nu am nuantat despre ziua Domnului ci despre alte chestiuni mai importante zic eu deci haideti sa inchiem acest dialog si sa ne ducem spre o alta intrbare pe care am pus-o (neo)protestantilor.
De ce nu recunoasteti sfintenia unei persoane,si nu a oricareia cine a unuor sfinti declarati chiar de Iisus Hristos?
,,Sfant este Domnul intru sfintii Sai'', ,,nu stiti voi oare ca sfintii vor judeca lumea'' etc.

Unde scrie ca au aparut dupa 2-3 milenii, si unde a fost porunca sabatului pana atunci?
Avraam nu a primit-o, nici Isaac, nici Iacob...porunca Sabatului a primit-o dupa iesirea din Egipt...

sabat
 

Nu ai raspuns la intreg post-ul meu anterior.

In orice caz, inchei aici discutia pentru ca folosindu-ne exclusiv de Biblie, dupa cum se vede puteam genera o pleiada de antinomii. Mai e la mijloc si Traditia pe care o ignori, ca si cum, dupa incheierea NT harul nu ar mai fi lucrat si in alti oameni. Dar....

Oricum, dupa cum spunea Goethe:"mai bine un rau, decat indecizia si nesiguranta". Si discutia aceasta nu provoaca decat indecizie si nesiguranta. Oricum, e clar ca unul dintre noi greseste. Sau poate nici unul. Tind sa cred ca Dumnezeu nu se leaga de un lucru atat de vremelnic: in care zi Il sarbatorim. Cred ca asta e doar o chestie de suprafata. Ar trebui sa ne orientam spre fond si sa lasam vrajmasiile astea dintre noi create doar de chestiuni care tin de formalism. Intrebarea e: care e fondul? Raspunsul la aceasta intrebarea ar trebui sa ne fie telul. Si ceva imi spune ca acest raspuns poate fi dobandit doar smerindu-ne si prin rugaciune.

Avraam a fost primul evreu din istorie, el trăind cam în acea perioadă.

si de ce nu i-a poruncit Domnul sa tina Sabatul?

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...0&postcount=79

Dacă consideri Biblia generatoare de antinomii, Tradiția cu atât mai mult... așa că hai să rămânem la Cuvântul lui Dumnezeu.

Aș vrea să-ți dau dreptate dar nu pot. Legea lui Dumnezeu nu este doar o ”chestie de suprafață” căci unde-i lege nu-i tocmeală...

Dacă polemica noastră a părut a fi generată de dușmănie, nu pot decât să-mi cer iertare și să sper că dialogul nostru a fost totuși un model de polemică decentă fără invective și cuvinte de ocară. Mulțumesc pentru atenția acordată și încă o dată iertare! Doamne ajută

Poate pentru faptul că-l ținea? De ce crezi că spunea Dunmnezeu despre el că păzește legile și poruncile Lui?

Am observat ca unde nu esti sigur sau exista macar posibilitatea sa nu ai dreptate ori ignori argumentul respectiv, ori il analizezi fragmentat. Nu stiu daca faci asta cu buna stiinta sau daca a devenit un reflex. Cand am spus ca nu ai raspund la tot post-ul meu anterior nu am vrut sa zic ca nu ai raspuns deloc, ci ca ai raspuns numai la o parte.

Citind raspunsul si bineinteles cele anterioare am facut aproape involuntar o legatura intre modul tau de a raspunde si de a aborda in general o discutie si exact aceleasi trasaturi ale lui Smerdeakov din Fratii Karamazov(care argumenteaza si chiar duce pana la capat rationamentul: daca ajungi pe mana unor nelegiuiti si ei iti cer sa hulesti numele Domnului si sa te lepezi de botez, inainte de a fi rostit cu gura "ma lepad..." in mintea ta deja va fi incoltit acest gand si vei fi fost deja blestemat si exclus din legea crestina. Astfel, poti sa ca nu esti crestin si nu vei face un pacat pentru ca doar prin acel gand Dumnezeu te-a scos deja din randul crestinilor si tu practic la momentul cand raspunzi "nu" deja ai fost surghiunit si nu spui decat adevarul.)Iata un sofism fara cusur. Un rationament asemanator(adica tot un sofism) incerci si tu pentru a demonstra ca ziua a 7-a din Creatie e tot una cu sabatul. Cand acolo e ceva mult mai minunat e un timp primordial (illo tempore) in care Dumnezeu creeaza. Spre exemplu in prima "zi", nici nu avea cum sa existe zi in intelesul prozaic pentru ca nu era creat inca soarele si nici nu se putea vorbi de aparitia timpului cronologic. E clar deci ca lexemul "zi" in Facere nu are intelesul propriu, dar vad ca ori nu intelegi, ori nu vrei sa intelegi. Inca o data: sabatul nu are nici o legatura cu ziua odihnei lui Dumnezeu din Facere, in cel mai bun caz e doar un simbol.

Nu mi-am propus să fac o analiză completă a postărilor tale, și așa mi se pare că răspunsurile mele sunt prea stufoase oricât aș încerca să răspund laconic. Identic aș putea considera că nu există contra-argumente la argumentele mele fără replică. Dar nu este așa... fiecare răspunde la ceea ce consideră că este mai relevant pentru el. Dacă am omis ceva important din punctul tău de vedere, atrage-mi atenția te rog.

Am să fiu sincer cu tine. Chiar dacă -să admitem- ziua a 5 a durat 1.000 de ore și a 6-a 200, pentru mine ziua a 7-a rămâne tot binecuvântată și sfințită de Dumnezeu, iar separatorul zilelor rămâne în mod consecvent apusul soarelui. Dacă aș presupune că undeva în istorie s-a produs o greșeală în numerotarea zilelor, iar acum sâmbăta ar fi de fapt ”joia primordială”, nu m-ar deranja cu nimic: întreaga umanitate consideră că sâmbăta e sâmbătă, iar eu rămân fidel poruncii lui Dumnezeu.

In credinta crestina nimic nu este impus. Totul se face din dragoste:
"Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui."(1 Ioan 5:3)


Si, legea harului ne invata cumva sa calcam poruncile lui Dumnezeu? Cum vei explica, la judecta, calcarea cu buna stiinta a unei porunci dumnezeiesti (cum ar fi porunca a patra)?

Harul ne da iertarea pe care nu o meritam si ne da puterea de a face voia lui Dumnezeu.
"Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus." (Apocalipsa 14:12)

Cum voi raspunde la judecata lui Iisus Hristos?Nu stiu ce voi raspunde ca tin umbra pamatului in zadar,dar un lucru stiu ca sfintii apostoli ,Maica Domnului si in primul rand Domnul Iisus Hristos au lasat o credinta pe pamant DREPTA-CREDINTA ORTODOXA prin care acestia lucreaza .Daca ar fi un pacat si o incalcare a legii lui Dumnezeu faptul ca tinem Duminica in loc de sambata pai atunci ar fi pierit acest cult s-au ar fi venit un mesaj din CER ede la Dumnezeu ,,tine-ti mai oameni sambata si nu Duminica'' cum am mai zis-o s-ar fi impus tinerea ei tocmaio de la intemeierea crestinismului,dar nu s-a facut.

Dacă Iisus ("în primul rând", dar amintit în ultimul rând) a lăsat pe pământ credinţa ortodoxă ar trebui să ai o dovadă din Evanghelie.

Destul de riscantă şi periculoasă această concluzie având în vedere "perenitatea" cultelor păgâne şi recrudescenţa filosofiilor satanice la care asistăm în ultima vreme.

Dacă Legea lui Dumnezeu - singura scrisă chiar cu Degetul Lui Sfânt - nu este un mesaj destul de elocvent pentru cineva, nu mai poate impresiona nici un înviat din morţi ori vocea unui înger din cer.

Presupun ca sustii ca nici lui Isaac si Iacob nu le-a dat porunca Sabatului pt ca si ei o tinea?

Totusi, ar trebui sa reprezinte o intrebare in mintea celor care sustin serbarea Sambetei, De ce a venit aceasta porunca in scris abia in a doua carte a VT, si atunci cand a venit a venit doar in sanul poporului evreu cu recomandare directa:

"Spune fiilor lui Israel aşa: Băgaţi de seamă să păziţi zilele Mele de odihnă, căci acestea sunt semn între Mine şi voi din neam în neam, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte.
Păziţi deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu;..."

1. Ce s-a scris "abia in a doua carte a VT" este in stransa legatura cu ceea ce s-a scris in prima carte, de la inceput: "Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de tota lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse."(Facerea 2:3) Iar Porunca a patra spune: "Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit; de aceea a binecuvantat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o." (Iesirea 20:11)

2. Prima carte a Sfintei Scripturi nu avea ca tema centrala poruncile. Iti dau inca sase carti ale Sfintei Scripturi, unde nu se pomeneste despre pazirea zilei a saptea, desi personajele din acele carti pazeau cu sfintenie aceasta zi. Citeste de la cartea lui Iosua pana la cartea a treia a regilor, inclusiv (varianta Sinodala) sau de la Iosua pana la 1 Imparati (varianta Cornilescu).

3. Tu respecti numai poruncile care au fost scrise in prima carte a Bibliei? Cele care au fost scrise "abia in a doua carte a VT" sau in cartile urmatoare, nu au valabilitate pentru tine?

?

Unde scrie ca a 2-a carte (Iesire) trateaza tema poruncilor? Oare titlui (Iesire sau Exod) asta sugereaza.
In cartea Facerii gasim porunca Taierii imprejur, gasim porunca prin care se interzicea uciderea, ferirea de inchinarea la idoli, etc...
Asadar, nici cartea Facerii nu este straina de porunci...insa, este straina de porunca sabatului de la Iesire 20,11 (la noi este Iesire 20, 10). Apoi, este curios ca D-zeu in cap 31 de la Iesire spune lui Moise sa pazeasca Sabatul ca zi de odihna.
Acest lucru ma face sa cred ca porun ca sabatului (una din cele 10 porunci) se adreseaza doar evreilor...si ca aceasta zi , odata si odata, va fi inlocuita. Este o porunca instabila.

Deci recunosti ca au fost porunci si in cartea Faceri! Eu respect poruncile pe care le-au tinut crestinii de 2000 de ani, nu din 1870.
Eu fac ce faceau crestinii "in prima zi a saptamanii" cand se adunau pt frangerea painii.

Presupun că nu susții că Isaac și Iacob țineau ziua soarelui și se închinau la Baal.

Matale ai auzit de Sfânta Tradiție? Aici nu mai ești dispus să aplici dogma ortodoxă privitoare la transmiterea prin viu grai a poruncilor dumnezeești... și tocmai aici se aplică mai cu deosebire. Până la momentul Exodului nu s-a scris nici o carte a Bibliei, toate informațiile privitoare la începuturi transmițându-se pe cale orală de la Adam la Moise doar prin câteva generații. Dacă Avraam a fost beneficiarul acestor informații și a pus în aplicare poruncile și legile lui Dumnezeu (Facerea 26,5), ce te-ar îndreptăți să crezi că Isaac (și generațiile următoare după el) n-a făcut la fel?

Dar unde ai fi dorit să se manifeste dacă nu în sânul poporului ales? De ce nu am admite că și alte popoare au fost în atenția lui Dumnezeu, acestea beneficiind la rândul lor de câte un ”Exod” și de legi similare (istoria antică consemnează faptul că și alte popoare păzeau sabatul)?

[quote=Geony;223919]Apoi, este curios ca D-zeu in cap 31 de la Iesire spune lui Moise sa pazeasca Sabatul ca zi de odihna.
Acest lucru ma face sa cred ca porun ca sabatului (una din cele 10 porunci) se adreseaza doar evreilor...si ca aceasta zi , odata si odata, va fi inlocuita. Este o porunca instabila./quote]
Este "curios", contradictoriu și chiar periculos să afirmi despre una din poruncile divine că e ”instabilă”. Vei găsi în VT comentarii cu privire și la alte porunci din Decalog, aceasta le face și pe ele să devină instabile? A fost înlocuită vreuna din aceste porunci de către Domnul Hristos?

Trimiterea este evidentă la duminică... poți detalia unde se găsește această ”poruncă”? Prea repede ai trecut de la presupusa desființare a ”instabilei” porunci a IV-a la inexistenta poruncă duminicală.

Daca Biblia spunea ca Isaac si cu Iacob tinea vreo zi , credeam, asa ca ei nu tineau nici o zi...S-ar fi amintit lucru asta PT CA IATA A DEVENIT CONTROVERSAT.


Pt tine nu este Sf. Traditie, asa ca lasa vrajala sectara.
Repet, daca era atat de importanta, sigur D-zeu nu o lasa sa scape din paginile Facerii.
Da, sunt de acord cu Facere 26,5, dar te rog sa pui mataluta mana pe Biblie si sa cauti tote poruncile pe care i le-a dat D-zeu lui Avraam, astfel incat El sa poata spune lui Isaac ca tatal sau a respectat toate poruncile...daca ii porunceste cumva sabatul lui Avraam, iti promit ca impreuna cu sotia mea, parintii si fratii trecem la AZS.
Sunt indreptatit sa cred acest lucru, ca nu se face mentiune (asa cum nici o carte a Bibliei nu interzice icoanele)...

D-zeu a dat porunca poporului abia dupa exod, de ce nu a dat-o poporului inainte de asta , daca tot era POPORUL ALES?
Si care popoare serbau SABATUL? vb la sigur, ca eu daca nu-s sigur pa ceva, ori ma fac ca ploua , ori ma retrag...asa ca nu vb din cartile "sorei", ca aia o fost pierduta rau de realitate (cauta-i fisele medicale).

PS. Daca vrei sa mai vb, as dori sa-mi rapunzi la toate intrebarile, daca nu lasa-ma in pace si nu-mi mai raspunde de fel . Multumesc pt intelegere!

Nostalgie
 

11 de la prima mea încercare de dezbatere teologică...

Atunci măcar credeam in ceva, aveam un tel, un ideal... Mda, eram naiv, inocent...

Marx chiar avea dreptate, religia este un drog, probabil unul din cele mai puternice...

Cu cât cunoști mai mult, cu atât știi mai puțin... Aveam o sete mare de cunoaștere, deschidere... Și într-adevăr am experimentat extrem de multe in acești 11 ani de căutări.

Dar totul a fost o iluzie...

Tainele Bisericii sunt sfințitoare, probabil asta au greșit mulți dintre cei cărora le-a scăzut râvna între timp că nu s-au apropiat de ele și nu s-au ținut cu dinții de credință, de citirea Bibliei, de participarea la slujbele sfințitoare cu fiecare ocazie, de rugăciune făcută cu multă durere, de cercetarea călugărilor și preoților.

Au fost chiar pe forum oameni care s-au ținut de credință și au ajuns pe un făgaș, ex Igor Paslusnik(Emilian) care în 2016 după o ispită era la o răscruce, iar acum s-a așezat și familial și profesional.

De ce el a fost ajutat și alții nu ?

Am găsit un articol al lui de pe blog, a vorbit cu un călugăr îmbunătățit pe Athos, acela a avut o descoperire să meargă într-o peșteră că vine Emilian să vorbească(cel puțin așa relatează), el cercetase cu o zi înainte peștera și nu era nimeni și s-a mai dus odată cu Ceaslovul doar să citească, nu se astepta să mai găsească un călugăr acolo.

Cine se delasă odată ce a apucat pe calea credinței riscă să scadă în timp.

Citește frate relatarea asta de pe blogul lui Paslusnik: https://smerenie.livejournal.com/3922.html eu doar spicuiesc:

Karoulia e zona cea mai abruptă, cea mai periculoasă, cu căsuțe, chilii pe crestele munților. Am coborât ținându-mă de un lanț și o scară îngustă bătută în stâncă, pe o pantă abruptă de vreo 5-6 metri, care dădea la o potecă și de acolo mai în jos, Marea Mediterană... am ajuns pe potecă și de acolo drumul ducea la niște peșteri.

Știam din poze și alte relatări, că acolo în peșteri locuiesc pustnici. Prima dată când am ajuns nu era nimeni și m-am întristat mult, speram să găsesc un Părinte să cer sfat. Și m-am întors la cazare, la părintele Ionas.

Apoi am dorit să mă întorc a doua zi, și-am pornit, nu era frig, voiam să stau acolo câteva ore să mă rog. Când am revenit, am vrut să mai verific odată toate cele 4 peșteri de acolo, că una avea o piatră ca un scaun, pe care vroiam să stau. Aveam Ceaslovul și Psaltirea cu mine. Dar în prima peșteră, când am ajuns, am aflat un Părinte grec, de vreo 35-40 de ani, Rafael, am vorbit cu Sfinția lui în engleză.
Parcă mă aștepta. M-a cuprins un fior pe șira spinării fiindcă cu siguranță m-a auzit că mă apropii de peșteră și s-a ridicat, pentru că Sfinția lui, mă aștepta în picioare în mijlocul peșterii ce avea vreo 15-20 de metri pătrați. M-am speriat un pic de el.
Avea hainele decolorate de soare, o vestă în spate, decolorată și aia și o mânecă ruptă până la cot. Nu-l deranja. Avea cam 1,90-2,00 metri înălțime. Și slab, luminos la față. Cu un ușor zâmbet.
- Sărut mâna, Părinte, binecuvântați.
- Domnul și Maica Sa cu Sfinții să te binecuvinteze.
- Cum vă numiți, Sfinția voastră?
- Rafael, păcătosul, pomenește-mă.
- Unde locuiți, Părinte? Aici la peșteri?
- Nu... aici vin pustnicii vara și stau, frate Emilian, iarna merg la chilii, eu stau la o chilie uite acolo...
Și mi-a arătat cu degetul, se vedea din peșteră chilia Sfinției lui, pe o creastă de munte, o căsuță tare mică.
- De unde știți cum mă cheamă? Mi-ați spus pe nume!...
- Domnul mi-a zis să vin azi aici, că vine Emilian să ceară sfat.
Am simțit că mi se taie picioarele. Și de frică și de bucurie. Un sentiment ce nu l-am mai trăit niciodată. Părintele Rafael a simțit sentimentul meu și s-a așezat.
- Hai să ne așezăm, îmi spune. L-am urmat. Parcă aștepta să-l întreb.
Simțeam că-mi bate parcă inima în gât. Mi-am făcut curaj să-i spun:
- Părinte, dacă-mi permiteți, cum vă nevoiți?
- Am vrut să dorm într-un sicriu, ca să-mi aduc aminte de moarte. Am luat binecuvântare și-am găsit o ladă, și am încăput în ea. Că gândurile mereu îmi împrăștiau mintea de la rugăciune și nu mă pot ruga. Mă gândeam numai la cele din lume, ce le-am trăit până la 20 de ani când am venit în Sfântul Munte. Lucrează foarte subțire demonii. Dar mila Domnului. Nu merit cât îmi dă Dumnezeu, sunt foarte păcătos.
- Și cum vă descurcați cu mâncarea?
- Slavă Domnului, Maicii Sale și Sfinților Lui, noi aici în Sfântul Munte postim mereu în fiecare zi, afară de sămbătă și duminică. Așa mă silesc și eu, doar când merg la Sfânta Mănăstire la Sfântul Pavel, sămbătă și duminică, acolo beau o ceșcuță de lapte, ca să nu mă mândresc. Dar tot mândru sunt. Vai de mine, în ziua Judecății.
- Și ce mâncați, Părinte?
- Sfintele Taine, Sfânta Împărtășanie, pe care întotdeauna o iau cu nevrednicie. Mă ține mila Domnului, că nu merit cât bine îmi dă Domnul. Apoi pâine, apă, pesmet, o legumă, sau un fruct, uscate sau proaspte.
- Aveți o viață aspră, Părinte.
- Nu sunt vrednic să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru câte binecuvântări primesc de la El în fiecare zi. E viață binecuvântată, iar eu nevrednic de tot binele; față de iadul în care stau mulți oameni, sărăcuții de ei.
Eram atent și îi sorbeam fiecare cuvânt.
- Dar lasă-mă pe mine, Emilian, spune-mi ce sfat vrei să-ți dau.
- Părinte, aș vrea să rămân aici în Sfântul Munte, să adorm aici în Domnul.
- Poate mai la bătrânețe poți să te călugărești. Dar vezi că aici e nevoință mare, e greu, tu ai suferit foarte mult în timpul vieții și ești foarte sensibil, ceea ce te poate face un preot râvnitor, dacă sensibilitatea o dai lui Dumnezeu. Chiar de curând ai avut o suferință foarte mare.
Așa era. Despărțirea de fata cu care am stat 4 ani și trebuia să ne căsătorim. Mă cutremuram...
- Du-te în lume și iubește pe Domnul cu toată ființa ta, trăiește cu smerenie, mărturisește pe Hristos cât de bine poți, roagă-te cu blândețe și cu toată ființa, caută o fată blândă, ascultătoare, credincioasă, înțeleaptă. Și slujiți Domnului împreună. Și s-o iubești, s-o slujești cu toată ființa ta. Și dacă veți fi vrednici, va dezlega Domnul pentru voi și preoția.
- Părinte, n-am cuvinte să vă mulțumesc. Dacă se poate și dacă voiți, vă rog vorbiți-mi despre Îndumnezeire.
- Na lasă, hai, roagă-te, mulțumim Domnului. Citește pe Sfinți. Și mila Domnului.
Am luat binecuvântare și am plecat, lăsându-l pe Părintele acolo. Parcă aș fi stat cu el toată viața... Eram parcă cel mai bucuros om de pe pământ.

[...]Atunci a fost prima și singura dată când am mers în Sfântul Munte. Doamne, ai milă de noi păcătoșii. Aș dori să mă mai întorc să vizitez și celelalte Sfinte Mănăstiri. E o dulceață în Sfântul Munte cum n-am mai simțit niciodată în viață. Dulceață a Harului, a rugăciunii, a virtuțiilor, a Sfințeniei pot spune... [/...]

........................

Iorest, mulțumesc pentru exemplificarea cu întâmplarea lui Emilian. Să știi că oarecum ma regăsesc cât de cât în ceea ce privește experienta lui. Mai ales în această căutare ascetica, combinată și cu dorințe pentru împlinirea iubirii cu factorul feminin. Este totuși un paradox, însă doar aparent.

De multe ori cautam o relație sau iubire ideala cu un om, și de cele mai multe ori esuam în aceasta, și ne îndreptăm spre o relație cu ceva mai presus de Om, însă căutand SupraOmul, suntem trimiși înapoi la Om...

Probabil doar iubind Omul, vom învăța sa iubim divinul.

Da.... O sa relansez alt topic unde sa continui ideea despre iubirea omului vs iubirea divinului... Sau ura...

Mulțumiri și lui că a împărtășit și mă bucur că a fost cu folos, sper să nu se supere că am preluat, mi s-a părut o postare inspirațională și pt alte concluzii:

1. Cât de mult contează să te rogi constant, chiar și din Ceaslov, cred că el face și din rugăciunile numite de Biserică cele 7 laude sau măcar câteva din ele (miezonoptica, ceasurile).
1.1 Cât de mult contează să citești Viețile Sfinților și să ai o anumită înțelegere a încercărilor.

2. La o răscruce de drumuri, când omul poate fi deznădăjduit din mila Lui Dumnezeu se pot rândui anumite întâmplări minunate, pentru a întări omul căzut în deznădejde, deci nu suntem chiar neglijați de Dumnezeu.

3. Contează să nu-ți pierzi motivația religioasă când aparent totul pare pierdut, am mai auzit o mărturie a cuiva care tot așa era la limita căderii în deznădejde până să se căsătorească, deci acea stare de dezamăgire s-ar putea să se repete la mult mai mulți oameni.

4. Poți nimeri mai bine într-o căsătorie dacă o discuție anterioară în vederea căsătoriei a căzut, Dumnezeu poate da cu o măsură mai mare decât te aștepți.

5. Contează să ai spirit de observație, să mai reții niște hărți cu peșteri să ai memorie vizuală, când te duci pe Athos să nu mergi numai în Jeep 4x4 ci să iei la toiag drumurile, bineînțeles totul cu binecuvântarea unui părinte de acolo și cu înștiințarea cuiva.

Dacă relația unui mirean cu mănăstirea e mai mult de cazare ca la o pensiune, nu mă miră că mirenii nu înțeleg mare lucru din monahism, mai degrabă mergi singur sau maxim 2-3 și cauți, dacă mergi cu grupul de 10 oameni e mare zarvă, dacă mergi singur poate stai mai mult de 3 zile pe Athos și ai timp să cercetezi.
Sunt oameni care au fost de 10-15 ori pe Athos și nu au avut astfel de descoperiri pt că au avut o raportare de vizitator care caută condiții.

6. Alt lucru interesant e că Domnul a trimis un călugăr care știa engleză, altfel mulți știu exclusiv greacă pe acolo și nu a avut ispită să fie o nălucire, pentru că și căutând fără binecuvântare poți da de o înșelare, vrăjmașul să se prefacă în călugăr sau ceva.

7. Contează stăruința, a mers o zi a văzut că nu e nimeni, s-a întors și a doua zi, măcar să se roage într-o peșteră în care s-au nevoit pustnici și e încărcată de nevoințele lor și când nu se aștepta a avut dialogul, nu venea a doua zi poate nu avea loc dialogul.

...de parca pe protestanti i-ar durea capul din cauza acestor intrebari!

Pentru protestanti bisericile traditionale se afla intr-o "robie babilonica" pentru ca s-au indepartat de biserica primara si au adoptat tot felul de traditii in loc sa se raporteze numai la Biblia care contine invatatura apostolica. Deci legatura cu apostolii se face prin Scriptura, nu prin altceva. Acolo se afla mesajul apostolilor.

Pentru protestanti exista preotia universala si cu asta am spus totul. Adica pentru a intelege mesajul lui Iisus nu e nevoie decat de minte, iar pentru a-i transmite acestuia mesajul tau nu e nevoie decat de cuvinte, ba nici nu e nevoie sa fie pronuntate, ci doar rostite in gand. Preotii sunt in plus. Eventual sunt buni ca administratori.

Aceeasi intrebare si pentru ortodocsi: cine i-a pus sa aiba sfintele taine si cine i-a facut sa considere impartasania mai mult decat un simbol? In Biblie nu se face referire la liturghie sau alte ritualuri de acest fel.

Pai "sola scriptura", restul e adaugire. Traditie? sinoade ecumenice? ele au dus la "captivitatea babilonica" a Bisericii.

Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur sau a Sfantului Vasile cel Mare cand au fost create? sau existau deja in Biserica Primara? De ce ati complicat lucrurile? sa trebuiasca sa le simplificam noi?

Despre care sfinti e vorba, despre cei ce nici macar nu erau nascuti pe vremea cand a fost scrisa Biblia? Cat despre ceilalti, de cand a devenit crestinismul o religie politeista, incat trebuie sa veneram o multime de personaje, ba chiar si obiecte cum ar fi crucea?

Cam acestea ar putea fi raspunsurile pe care le-ar da un protestant sau un neoprotestant.

Pe de alta parte un ateu ar putea transa problema intr-un mod mult mai simplu: de ce trebuie sa caut adevarul intr-o Carte sau in Traditie? Nu pot sa-l caut in realitate? Iar din acest punct de vedere toate raspunsurile date de un protestant la intrebarile unui ortodox reprezinta utilizare inutila de neuroni.