S-a rezolvat, cu ajutorul lui Dumnezeu! In timp ce creierasul pofticios lucra de zor la elucubratii, Dumnezeu lucra si el. Slava Lui!

Probabil n-ai pus intrebarea corecta.

Are legatura cu ce am spus eu mai inainte?

Ma bucur tare mult
Ce elucubratii? :)

Intotdeauna exista o explicatie :-)

Topcat, eu te contrazic pentru ca tu singur ai spus "oricat ne-am dori".
In momentul in care crezi in Hristos si doresti sa-i urmezi mesajul, deja ai cam facut tot ce tinea de tine, singur nu poti face mai mult de atat. Mai departe se ocupa El, cum am scris si pentru prima data, pentru ca am convingerea ca Dumnezeu vindeca si schimba oamenii care isi doresc sa fie vindecati si care se lasa schimbati, cu sau fara defectul ala organic.
Si daca totusi, for whatever reason, nu o face in mod vizibil, la sfarsit va fi contat enorm faptul ca atat cat a tinut de om, omul a facut: omul a crezut si omul a vrut, si va fi mantuit chiar daca nu l-a tinut hardware-ul, ca sa nu mai spun si ca orice defect, orice boala, orice tara, e o forma de mucenicie si orice suferinta asumata poate avea un rol mantuitor.
Dumnezeu stie fiecaruia ce talanti ne-a dat, dar si ce defecte, si in functie de acelea ne va judeca.

Am detaliat asa pentru ca, in situatia ta imaginata de tine, omul crede si isi doreste dar nu poate pentru ca n-are cu ce :)

Si cred ca lucrurile astea sunt valabile si in cazul indivizilor cu retard mental sever. De cand lucrez in domeniul asta am mai auzit opinii cum ca "nu au suflet" (intrebarea mea a fost, ok, de la ce IQ in sus consideri ca incepe sufletul? Tu la peste 100 ai suflet. Un om cu iq 50 are suflet? Dar unul cu 40? Punem pragul la 30 si deja tot ce e sub 29 inclusiv, nu mai are suflet?) sau ca "nu sunt fiinte umane". Cred ca in situatii de genul acesta, individul nu poate face nimic singur pentru a-i urma lui Hristos, si dupa "mucenicia" unei asemenea conditii, cu care se naste si traieste cateva zeci de ani, e oarecum mantuit din oficiu. Am citit undeva ca acestor oameni "Dumnezeu le este dator". Dar pana acolo, omul asta are contact cu alti oameni care nu sufera acelasi handicap, si cred ca prin felul in care ne comportam noi cu acesti indivizi, ne dam masura propriei "omenii" si aratam cat de mult ne asemanam noi cu Hristos. Ca e mare lucru sa te atasezi de ei, sa ii ingrijesti, sa ii iubesti chiar si sa nu te scarbesti de ei, mai ales la varsta adulta.

Eu nu am avut contact cu ei decat pentru putin timp si doar in treacat, si-n clipele alea nu doream decat s-o tai mai repede de-acolo. Dar si ultima infirmiera, care le ridica lenjeria dupa ce mergeau la toaleta, si le stergea nasul, era mai om decat mine.

Existenta nu ar avea nici un sens fara Dumnezeu, fara mila si fara dreptatea Sa. Lumea asta nu ar fi avut nici un sens fara Fericiri. E multa revolta, multa neputinta si multa zbatere in zadar, dar Fericirile dau un sens tuturor lucrurilor.

Stiu ca te bucuri ca Dumnezeu lucreaza. Elucubratiile mele si a persoanelor care isi faceau griji pentru persoana respectiva, ne imaginam tot felul de scenarii, despicam firul in patru... daca aveam mai multa credinta, nu reactionam asa. Dar se cuvine sa ii dam slava lui Dumnezeu!

Imi place ca orice as zice tu tot ce vrei tu (vrei sa) intelegi :5:

Si mie imi place ca nu te impotrivesti prea tare fata de ceea ce imi place mie sa cred. :5:

Eu vorbeam in exemplul meu de un om inteligent, care si-ar dori sa fie moral dar are defecta portiunea care il determina sa fie asa. Care, sa spunem, ucide pe cineva. Din cite deduc din ce ai spus, esti de acord ca nu e moral sa i se ceara sa faca ceva ce nu depinde de el.
Ca sa nu mai lungesc, vreau sa subliniez numai ca simtul moral depinde de structura creierului si de cele acumulate de-a lungul vietii; ca el tine mai degraba de subconstient decit de constient. Si deci nu e moral a pedepsi vesnic pentru ceva ce nu poti controla.

Binenteles...mai greu este sa o accepti.

Da, si cred ca vorbim aceeasi romana si cred ca ne-am putea intelege chiar daca nu urmam intotdeuna aceeasi logica.

Acum, daca tu vrei sa te prefaci ca nu intelegi despre ce e vorba e dreptul tau..

Citat:

În prealabil postat de topcat (Post 222396) Ce anume as putea face in plus fata de ceea ce fac acum daca as avea credinta? Oricum, eu vorbeam de cei care au o defectiune fizica la creier si astfel sint impiedicati sa functioneze dupa morala majoritatii.

Citat:

În prealabil postat de AlinB (Post 222683) Un sistem de valori, un reper moral absolut, nu relativ.

Mai citesc o data. Intrebam ce as putea eu face in plus daca as avea credinta. Banuiesc ca ai vrut sa spui ca as putea profita de un reper moral absolut. Am inteles bine?
Care e ala? Si, totusi, ce avantaj as avea, concret?

O sa-ti raspunda.Daca ai presupune ca exista, ai putea sa-L intrebi "cum este"?.Din fericire, o sa-ti raspunda "neasteptat".

Mi-am dat cu parerea din experienta.Intr-adevar, Dumnezeu nu mi S-a aratat la comanda dar mi-a raspuns.Eu am fost doar curioasa si indoielnica si L-am intrebat daca exista...si daca da, "Cum este"? Doar atat.

Am zis eu asta?

oameni buni ganditi-va bine!
 

Cum sa nu existe Dumnezeu!Doamne iarta-ne !

Am citit un timp, apoi m-am lasat pagubas. Paradoxal se filozofeaza exagerat de mult pe un forum cu predilectie religios.
Din punctul meu de vedere, eu consider ca nu exista atei sau necredinciosi, ci doar orbi si surzi. Pentru ca trebuie sa fii si orb si surd, sa nu vezi chiar NIMIC cu rost. Parafrazand teoria atribuita lui Einstein, TREBUIE sa fim de acord ca Natura e perfecta; e de-ajuns sa privesti o floare, un copil, forma cristalelor de gheata pe geamul casei, etc. Lipsa perfectiunii ar insemna HAOS. Spuneam pe un alt topic intr-o discutie despre Adevar si Iubire: daca Dumnezeu s-ar intoarce cu spatele, am cunoaste cu adevarat LIPSA perfectiunii - HAOSUL. Cei cativa "interesanti" care tulbura apele cum ca Dumnezeu nu exista, sunt precum copiii rasfatati ai sortii, care s-au obisnuit sa tot primeasca pe gratis, considerand ca totul li se cuvine. Degeaba s-au straduit parintii sa-i fereasca de griji; de fapt i-au lipsit de cel mai elementar lucru: intelepciunea. Care se acumuleaza prin rabdare, stradanie, efort personal, sacrificiu, asumarea raspunderii...
Imi amintesc de o poveste auzita de cand eram un pustan: Un negustor in targ, striga cat il tinea gura: "Veniti sa va dau icoane facatoare de minuni! Ieftin si sigur! Va indeplineste orice dorinta aveti!" ... Un "Einstein" mai de la tara, dar trecut de mult de prima tinerete, se apropie si-l intreaba: "Daca sunt atat de bune si sigur facatoare de minuni, cum se face ca pe dumneata nu te-a fericit pana acum?" "Pai ca sa faca minunea, trebuie sa te rogi mai intai!... Iar eu... stau prost cu rabdarea!!!"
Am curaj sa intreb pe oricine doreste daca a incercat vreodata sa ceara Lui Dumnezeu ceva, si nu i s-a dat. Nu poti sa spui "Nu exista Dumnezeu" atat timp cat nu-L recunosti. Nu poti sa spui: "Doamne, eu is Cutare; Sigur ma cunosti ca doar nu-s chiar o cantitate neglijabila, ce pana mea! Am si eu nevoie de treaba aia... Hai, te rog, vezi cum faci, ca stii bine ca merit! Doar n-am omorat pe mama!!!"
Rugaciunea este ca o unda radio. Tot deplasezi scala in stanga si in dreapta, cu rabdare multa, cum faceam multi dintre noi odinioara cand cautam "Europa Libera". Si dintr-o data, ai revelatia clara ca ai prins frecventa pe care difuzeaza "Radio Doamne-Doamne" Atunci afli tot: si daca meriti, si cine merita, si cat meriti, judecand dupa faptele tale reale, nu doar cele care ai crezut tu c-ar fi bune/rele... Cu toate astea, intr-un final, chiar si la fara frecventa, ascultand seara de seara Radio Doamne-Doamne, ajungem sa intelegem chiar si noi, (despre care aveam o impresie teribil de buna initial, dar pe parcurs am realizat ca eram pe contrasens), ca la Dumnezeu nu exista limita de credit si nici giranti sau garantii ipotecare. Nu-ti trebuie relatii, nu-ti trebuie tinuta obligatorie, nu exista limita de varsta sau discriminare (rasa, sex, handicap)... Nu-ti trebuie nimic peste puterile tale, ci doar iubire si credinta. Paradoxul este ca, dupa ce ajungi sa cunosti acest lucru, nu prea mai vrei sa ceri nimic, fiindca STII ca El iti da ce-ti trebuie si-ti foloseste, nu neaparat ce-ai fi vrut tu!

Daca explicatia are o logica rationala o accept.

Un ateu ar pune intrebarea invers. Cum sa existe Dumnezeu? Darwin iarta-ne! :-)

Am mai spus pe forum ca inca il mai intreb. Si mai astept.
Problema e ca omul, mintea sa, tinde la un moment dat sa se plictiseasca.
Asta e firea lui.

Cu riscul de a ma repeta fata de glykys si alti useri mai vechi, ideea este ca nu poti spune ca daca ai credinta cit un graunte de mustar poti face orice, chiar sa muti muntii din loc, atita timp cit voi va pretindeti a avea credinta macar cit acel graunte de mustar si n-am vazut nici un munte mutat din loc.
Inteleg deci ca eu nu pot muta muntii din loc, desi mi-as dori, dar nu inteleg ce va impiedica pe voi. Singura explicatie este ca puteti, dar nu vreti.

Nu inteleg cine a spus ca NIMIC nu are rost. Pentru MINE, multe au rost. Natura ESTE perfecta pentru MINE (cel putin deocamdata ;) ).

Natura are aparenta perfectiunii pentru ca sintem obisnuiti cu ea, am crescut cu ea, am evoluat odata cu ea. Nu stiu daca totusi am putea spune ca un cutremur care omoara milioane de oameni mai reprezinta acea perfectiune. Sau daca privelistea exploziei solare care va inghiti Pamintul peste miliarde de ani va mai fi de ajuns pentru a-l face pe Einstein sa spuna ca e de ajuns sa privesti o floare, un copil sau un cristal de gheata pentru a deduce ca Natura e perfecta.

Mi-a placut comentariul.
Dar depinde ce se intelege prin rabdare si prin rugaciune.
Prin rugaciune unii inteleg tot momentul in care iti inalti gandul la Dumnezeu, sau chiar atunci cand faci o fapta buna, altii considera ca te rogi atunci cand te asezi in genunchi si spui un paraclis, acatist, etc.
Iar despre rabdare ... ce inseamna rabdare? sa astepti cat? 1 an, 2, 10, 50 de ani?
Dupa cat timp, in care nu ai primit nici un semn, te poti simti indreptatit sa zici "Am asteptat atata timp si nu am primit nici un raspuns. Inseamna ca nu are cine sa mi-l trimita"?

Natura este perfecta pentru tine, pentru mine, pentru orice om, dar la nivel subiectiv.
Pentru ca nimic nu este perfect. Chiar si "o floare, un copil, forma cristalelor de gheata pe geamul casei" sunt imperfecte.

Doar nimicul e perfect :)

Gandeste ca singurul OM care a invins moartea a fost Iisus . El a fost singurul care s-a intors de dincolo. Nici pana la El nici dupa El n-am mai auzit sa fi fost altcineva.Pe mine faptul acesta m-a ajutat mult.

o sa primesti semne si o sa vezi....primesti raspunsul rapid!

Cauta si vei afla! Bate si ti se va deschide!
Tot ce pare absurd si complicat, este de fapt de o simplitate... dumnezeiasca. Omul are tendinta de a-si pune o mie de intrebari fara sens, iar asta nu intotdeauna din dorinta de a se perfectiona, ci de a-si contrabalansa indoiala. Indoiala care o pune pe seama propriilor ganduri nicidecum ca ar fi influenta... stim noi cui. Poate sa urle "Ingerul Pazitor" cat il tin puterile, daca omul este "conectat" pe frecventa celuilalt, el nu va face decat sa-si iroseasca viata intr-o perpetua indoiala si cautare. Pentru ca asta e rolul diavolului: sa ne tina "al naibii" de ocupati si sa nu avem timp si inspiratie sa ajungem "la sursa". Ne da el de toate: si satisfactii efemere, si stres, si avere chiar, daca tot ne-a castigat... Nu trebuie decat sa "calcam pe cadavre".
Da, este importanta rugaciunea, fiindca ea este cea care te ajuta sa "te conectezi" pe frecventa cea buna, dar rugaciunea nu-i totul.
Imi imaginez o scena in care cineva ii spune vreo doua vorbe unuia care... face umbra degeaba pamantului, dar e "protejatul" sefului. Care sef, vine la tine si te obliga sa-ti ceri iertare. Iar tu iti ceri iertare, dar in mintea ta i-ai convocat pe toti sfintii!...
Asa si cu rugaciunea; degeaba te asezi in genunchi si turui un Acatist sau un Paraclis, dar mintea iti zboara oriunde-n alta parte: "Nu mi-am platit factura la gaz!"; "Soacra-mea ma scoate din sarita!"; "Daca-as da si eu lovitura la loto, mama-nene, sunt un om facut! Si bineinteles ca dau ceva si la biserica si la saraci!...Da' sa castig numai..." In astfel de cazuri, nu are cum sa nu se strecoare indoiala in suflet, fiindca tu stii ca nu ai facut acea rugaciune cum ar fi trebuit.
Faceti un pic de efort si imaginati-va zbuciumul unei mame pentru copilul ei, mai ales cand simte ca ceva nu-i in regula. Toata fiinta ei vibreaza si nu are liniste pentru gasirea unei solutii. Daca Dumnezeu ar fi prezent in mintea noastra, asa cum este copilul pentru o mama, nimic altceva nu ne mai trebuie. Totul este "dialogul". Atat timp cat il ai, stii foarte bine si ce trebuie sa faci, si cum trebuie sa-ti educi sufletul, si cum trebuie sa-ti stapanesti pornirile pe care le aveai pana nu demult.

Ce inseamna sa ai rabdare? Pai aici e intr-adevar complicat. Poti termina o facultate si mituind profesorii pentru fiecare examen, dar asta nu inseamna ca diploma ta reflecta rodul cunostintelor tale. In acelasi timp, putem lesne descoperi pe cineva care nu a urmat nici o facultate, dar prin straduinta si efort, a asimilat toate cunostintele necesare pentru a intelege acele lucruri pentru care altii fac acea facultate. Doar ca unul o face motivat sufleteste, iar celalalt motivat material.
Pentru a primi raspuns cererilor tale nu-ti trebuie nici o diploma, dar iti trebuie o motivatie sufleteasca si nu una strict materiala. Atat timp cat te stapanesc instincte mai putin ortodoxe, legatura Om-Dumnezeu se pierde din cauza... parazitilor.
Cat dureaza? Hm! Paradoxal, daca nu ceri... primesti imediat! Daca nu ai indemanare si nu te-ai familiarizat oarecum cu astfel de cereri, dar doresti cu toata fiinta ta acel ceva, care nu lezeaza pe nimeni in jurul tau, atunci... perioada obisnuita este de... 40 de zile. La mine, cu ani in uma, cam atat dura: in a 38-a, 39-a zi deja stiam, iar ultima zi era de obicei pentru multumire. Am cerut rar, fiindca nu-mi fac un obicei, dar anumite lucruri erau peste puterile mele, iar cand le-am cerut (inclusiv casa) ele s-au desavarsit dupa 40 de zile.
Revin la ideea ca daca nu ceri, primesti imediat. Pentru asta trebuie sa ai "fir direct" cu Dumnezeu, iar el stie si ce sa-ti dea, si cum sa te sprijine cand se intampla sa cazi! Nu ca eu as avea "fir direct" (desi am fost uimit de cate ori in viata, am avut parte de coincidente stranii, dar asta cu siguranta s-a petrecut cu fiecare dintre noi!), dar sunt oameni care STIU si VAD ceea ce noi nu suntem capabili, doar ca aceia nu cer niciodata nimic in afara de iertarea pacatelor lumii si mantuirea propriei persoane.

Ocupa-ti mintea si cu altceva, nu sta tot timpul cu gandul la asta.Scuza-mi indrazneala de a-ti da sfaturi, nu prea fac asta, doar ca acest subiect m-a provocat.Si am vorbit din experienta, ca Dumnezeu chiar raspunde la intrebari in mod direct chiar si celor mai logici si pragmatici (asa cum am fost si eu din punctul asta de vedere).Doar ca ....nu raspunde la comanda, practic eu am si uitat ca I-am adresat vreo intrebare. Cand o sa-ti raspunda Dumnezeu, si eu stiu ca o va face, vei fi surprins de limita cunostintelor si logicii tale de pana acum.

Eu cred ca ei vor ceva mai real, nu doar un monolog interior. Unii se multumesc si cu atat, ceea ce cred ca e foarte bine!
Insa sa nu ne amagim crezand ca toti sunt ca si noi... ideea e ca cei care nu cred in minuni, nici nu vor avea parte vreodata de ele. Dar asta nu inseamna ca ele nu exista! Doar pentru ca cineva n-a vazut niciodata lumina zilei, nu inseamna ca natura si tot ce ne inconjoara nu exista cu adevarat!

Imi pare ca notiunea de credinta a capatat un caracter mult prea general.
Credinta inseamna mult mai mult decat metanii, rugaciuni, fapte bune.
Credinta e puterea omului de A FI, A INTELGE si A ACCEPTA. Si mai ales de a se IMPACA cu Dumnezeu si cu el insusi.
Iar ca sa fii, sa intelegi si sa accepti adevarul, trebuie mai intai sa te sa te eliberezi de toate orgoliile.
Incearca cateva zile sa fii bun si smerit cu toti si ai sa vezi cate palme ai sa primesti.
Asta inseamna credinta. Sa te bata toti iar tu sa-i iubesti :)

Cand iti spunea laurschepsis sa mergi cu el la Prislop, sa gasesti ceea ce doresti (credinta care muta muntii), te faceai ca ploua, Topcat. Tu astepti, in schimb, sa vina muntele la tine... si cred ca va veni. Asa mi se intampla si mie cate un lucru bun, exact cand imi luasem gandul de la el, dupa ce il cautasem in prealabil cu disperare. Eu imi doresc sa vina muntele la tine, dar eu sunt buna numai la frecat tastatura.

Pentru persoanele rugatoare de pe acest forum: Daca ati face niste rugaciuni pentru Topcat, sunt sigura ca se va schimba ceva in viata sa.

:) frumoasa definitie a credintei .
Cine nu sufera macar un gram pentru credinta sa,vorbeste doar teoretic.

Tu ai impresia ca exista cineva cu care sint rau? Sau iau pe cineva pe sus? De unde stii tu cum sint eu in realitate?
Nu numai credinta e puterea omului de a fi, a intelege si a accepta. Sau a fi impacat cu sine insusi. De care orgolii crezi tu ca trebuie sa ma debarasez? De exact acelea de care te folosesti tu pentru a scrie postul anterior?
Ce legatura are totusi credinta definita de tine si Dumnezeu? Alta decit a-l baga intr-un mod steril si artificial in ea?

Daca acum s-ar schimba ceva in viata mea ar fi de rau ;)
Deci, multumesc pentru intentie, sper sa ramina asa :)

Ai punctat bine la inceput.
Eu cel putin, doresc un dialog, nu un monolog.
Dar ma cam plictisesc vorbind singur.

Nu am dat niciodata comenzi.
As vrea sincer sa primesc raspuns, desi sunt aproape sigur ca nu o sa-l primesc niciodata.

Nu ma refeream la tine. Eu doar iti explicam ce inseamna credinta (in conceptia mea) si ca nu sunt multi cei care au dobandit-o...

Se spune ca Raul este doar absenta lui Dumnezeu. Da? Atunci de ce spunem ca diavolul ne impinge la rau? De ce vorbim despre ispitele diavolului? Cine este diavolul? Am impresia ca se bat cap in cap....

Poti incepe prin a crede in tine insati.