Numai si numai pt ca ai scris asta..
Ai retinut si "painea" pe care Aladdin o tine in dreptul pantalonilor in timp ce danseaza intre fete? Si ca simbolistica sa nu lase loc de gandit, la un moment dat nu o tine, ci ea sta singura in "erectie" :4:
Ai retinut simbolistica penei de pe turban.. care urca si coboara in functie de conversatie, iar la final Jasmine o ridica cu mana ei ?
Sunt desene animate incarcate la greu de erotism... si am observat asta inca de cand eram mica (bine, desigur fara simboluri). Dar fascinatia exercitata de Aladdin asupra copiilor are o explicatie: erosul!

O sa va scarbesc cu un filmulet dintre multele existente pe net despre erotismul din aladdin. (se refera doar la simbolistica marului.. in rest in aladdin exista multe, dar nu dezvolt subiectul, cine este curios poate afla)
http://www.youtube.com/watch?v=VoUGM7Qogvw

desene animate care nu le-as recomanda sunt multe, dar cel mai bine e sa inchizi televizorul si atunci ai scapat de desene si copilul nu mai sta cu ochii in televiozr. eu am 2 copilasi o fetita si un baietel, fetita are 2 ani si 8 luni iar baietelul 8 luni. la desene se uita rar, dar le mai pun filme romanesti gen veronica 1 si 2, mama, maria-mirabela, dumbrava minunilor. iar povesti sunt acum multe pentru copiiscrise de pr. cleopa; antonel, carti scrise de leon magdan pt copii si multe altele. toate sunt ortodoxe si foarte folositoare pt ei. daca le citesti cpiilor de mici povestile astea sigur cand vor creste mai mari vor face diferenta intre zane, vrajitaore si alte personaje.:103:

cum explicati ca toate povestile acelea sunt fictive inafara de Dumnezeu? ca doar el este real?

Nu trebuie explicat lucrul asta, daca unui copil ii spui ca exista Dumnezeu, va crede instinctiv.

:20:..nuuuuuuuhuhuuuuuuu...nu am vazut aceste lucruri, iar marul pentru mine era doar un fruct ca oricare altul, si nimic mai mult.

Oricum, cel mai mult imi placea Frumoasa si Bestia dintre toate, chiar si acum tin minte melodia cantata de Bell....nu stiu ce sa zic, imi pare rau ca acum vazand aceste lucruri... poate ca as incepe sa nu le mai privesc cu ochii de copil, cand vedeam numai lucruri frumoase...hazlii, si cam atat.:2:

Dar mie asa vreau sa imi ramanaaaaa...si nu asociate cu termenii folositi in aceste decriptari.:46:

:2:
Si mie mi-a venit sa vomit dupa ce am vazut cu incetinitorul anumite scene din desene Disney.
Dar asta nu era sa fac pe desteapta in fata ta sau sa critic experientele din copilaria ta.
Ci sa atrag atentia ca este "atacata" mintea copiilor in mod voit si sistematic.:2:
(oricum desenele Pixar sunt mai bune.. ele au pb ideologice, dar mai merge cu explicatia..)

(daca ai vazut mai multe filme despre mesajele ascunse din disney: ai observat cat de des este folosit "salutul satanic" (coarnele)?)

Nu stiu daca pot da vina pe povesti si basme pentru ce urmeaza, dar nici nu as sti pe ce altceva sa dau :)
De mic copil tineam cu personajele negative (zmeii, ala rau din Aladin, magrebianul sau cum ii spunea, lupul ala rau care o tot rapea pe o fata gen pin-up girl etc) si incercam un soi de dezamagire atunci cand personajul pozitiv le elibera pe printese. Stiu, benign la prima vedere, copil de 8-9 ani, dar erosul din fazele astea (si chiar daca ele nu aveau initial o incarcatura - desi hai sa fim seriosi, avea - am pus eu de la mine) au puscat ceva mai tarziu (si nici macar atat de tarziu) in toata splendoarea si intr-un hal care a marcat toate fanteziile ulterioare de toate felurile. Poate era la fel si fara povesti. Doar ca n-o sa stiu niciodata, si pana una alta fascinatia pentru personajul negativ, in pofida oricaror norme morale, a ramas. Nu am avut nevoie de nici un fel decriptari, nu stiu daca simbolurile au vreo importanta la varsta aceea, insa, asa cum se intampla cam cu toate lucrurile in viata, niciodata nu stii unde crapa. In cazul meu, oricum, a crapat nasol de tot.

Succes la viata duhovniceasca, avand ceva de genul asta la activ.

Nu...pentru ca de prin gimnaziu nu le-am mai urmarit, dar mi-au ramas in memorie asa cum le stiam...fara sa fi gasit implicatii de genul :2:

Bine acum, pot vedea si ceva elemente din Dorian Gray in Frumoasa si Bestia daca imi intortochez putin creierul, insa...pentru mine ramane un desen foarte frumos in continuare.

Cum asa? Inseamna ca acel copil nu gandeste pentru el.

Dar tu gandesti pentru tine cand inveti la scoala ca pamantul e rotund, sau iei de-a gata ce iti zice profesorul? Da? Ma gandeam eu :)
E acelasi lucru. Ii credem pe cei cu mai multa experienta si autoritate.

De ce crezi ca toata lumea este ca si tine?

Dude, nu am chef de chestia asta, exista vreo doua - trei threaduri foarte active cu, despre si pentru atei, nu are rost sa contaminam si topicul asta. E teren de joaca si de batut mingea vreo doua topice mai incolo, incearca.

Ai si cedat? :(

Dimmu1: Ai si cedat? :(

Da.

in general povestile nu sunt fictive sunt cu Sfinti, iar daca copilul vede si icoana sfantului intelege mai bine. ei sunt mai inocenti decat noi si inteleg mai mult decat credem noi.

Probabil ca, in unele cazuri, ne dam seama unde am gresit, dar asta nu inseamna ca stim si care era cea mai buna varianta.

Pai cu Hristos si cu Biserica, sansele sa gresesti sunt mult mai mici, decat cu lumea. Asta e convingerea mea.

Deductia ta este partial eronata.
Depinde ce intelegi prin "copilarie care e traita cu Hristos".

Sa inteleg ca tu nu crezi ca pamantul e rotund, si se invarte in jurul soarelui???

Teoretic ai dreptate. Dar, cum spune romanul, practica de omoara.

pai daca nu stim cum s-a format universul, de ce imediat trebuie sa zicem ca o entitate imaginara l-o creat ?

Vorbeam de varste fragede, cand vor fi mai mari oricum o sa se uite la prieteni la televizor. Si nu am sa le prezint televizorul ca pe ceva interzis si malefic, sigur. Pur si simplu nu va face parte din cei sapte ani de acasa.
Si sigur, este un argument faptul ca ei nu vor vedea lucrurile pe care cei de varsta lor le cunosc in general. (Desi, mai sunt si alti parinti care gandesc ca noi, sa stii, si nu neaparat cei crestini. In general, am observat ca in occident oamenii mai cultivati adesea au ideea asta, ca televizorul este nociv pentru copii.) Darin lumea 'multiculturala' in care traim aici in vestul europei, asta nu conteaza asa mult, exista pentru orice familie multiple choices..

Da, de ce sa nu le citesc mai mult? Si mie imi citeau parintii si mi-au inoculat gustul pentru lectura. Casa noastra e plina de carti, citim mereu, de obicei copiii isi imita parintii, pana la adolescenta cel putin.. Si imi plac cartile pentru copii. Le citesc si de placere, asa ca nu vad de ce mi-ar fi greu sa le citesc si copiilor mei ceea ce imi place mie. Acum sunt inca mici, 20 de luni si minus doua luni ;-)

Nu am zis ca trebuie sa-ti pui copilul in fata televizorului sau a calculatorului si sa-l lasi acolo cat vrea el.
Dar de la acest punct pana la a declara ca Pinochio e mason, Tom si Jerry promoveaza violenta, Donald trebuie interzis pentru ca nu poarta pantaloni, etc, etc, e cale lunga.
Sa nu uitam ca tot ce este in exces strica. Chiar si religia.

Stai, ca nu eu am zis ca Pinochio e masoi etc. Nu sunt de acord cu Anna in aceasta priviinta. Le voi da copiilor filme si carti cu povestile clasice sau neclasice, dar bune (pe care le vom alege noi, nu televozirul). Citeste ce am scris la inceputul topicului.
Da, si nu sunt de acord ca trebuie sa le vorbi numai de religie. Riscam sa isi ia campii indata ce intra in adolescenta.
Asa cum se spune in liturghia darurilor inainte sfintite, 'Lumina lui Hristos lumineaza tuturor', lumineaza totul. Orice facem si vedem poate fi in aceasta lumina, indirect, fara sa fie direct religios.

Nu am spus ca este afirmatia ta. Si nici nu sunt toate de pe acest forum. In legatura cu Donald stiu ca a fost o propunere legislativa de interzicere si s-a dezbatut in parlamentul unei tari europene, nu mai imi aduc aminte care.
Eu ma refeream la fenomen, nu la persoane.
Am vazut multi copii care au trait "cu Hristos", cum zicea cineva pe aici.
Aveau parinti crestini practicanti de multi, multi ani, in casa nu se uitau la TV decat la filme cu tenta religioasa (pe DVD), intotdeauna aveau un casetofon care rula o predica sau o cantare religioasa, rugaciuni seara, dimineata, la masa, paraclise, psaltiri, acatiste, matanii, etc, etc.
Crezi ca acei copii au iesit asa cum sperati voi sa iasa ai vostri? Ii cunosc si stiu ca parintii sunt destul de dezamagiti de odraslele lor.

Eu i-am explicat copilului meu ca deoarece nu toata lumea crede in Dumnezeu s-au inventat zane si spiridusi pentru cei care nu au credinta crestina. Mai exista si in ziua de azi pagani, oameni care sunt contra crestinismului cum era "pe vremuri".Pentru ca desenele "nu sunt bune, iti ametesc mintea" (cam in fiecare zi de desene se intampla cate o neintelegere si dam vina pe ele) e bine sa ne uitam cat mai putin si sa tinem minte ca totul e o inventie. I-am spus ca si tu poti inventa povesti, iti poti imagina lucrurui care nu exista si atunci iese o poveste. A inteles , ii plac cum arata zanele, spiridusii si altele asemenea dar stie ca sunt doar frumosi ca o zana nu poate face minuni ca Dumnezeu , ca nu exista elfi (si daca ar exista ar fi un fel de monstri sau oersoane cu handicap cu corpul acela mic si urechile lungi) si Doamne fereste sa ne inchinam la zane sau sa cautam elfii padurii prin iarba sau sa punem dintisorul cazut sub perna pentru zana maseluta. "Prostii", zice cu un aer de om mare. Lumea si omul le-a creat Dumnezeu si cei care ajuta oamenilor pe mare , in paduri, in munti neumblati si in toate situatiile dificile sunt sfintii si ingerii.

Si daca ati fi vazut un pitic in propria voastra casa, cu o palarie conica rosie si cu niste haine neobisnuite...
Ce ziceti, oare mai credeati ca nu exista? O fi vreo aparitie diavoleasca? Si daca da, de ce ar fi aparut unui copil?

Intr-adevar, nu cred ca este un fel bun de a educa copiii.
In felul asta cred ca mai degraba ii indepartam de Dumnezeu.
Dumnezeu trebuie sa fie prezent in ceea ce facem, nu sa se impuna. Spune si biblia ca El sta la usa si bate...

uite o idee: lasa-i macar pana la 6-7 ani sa faca ce vor dupaia intreaba-i daca vor sa creada in Dzeu

trebuie sa le zici apoi ca nu exista Mos Craciun

moderatie!
 

Eheee... cand eram si eu copilas si ma uitam duminica dimineata la serialele cu Hercules si cu Xena, printesa razboinica... astea tineau de la 9 pana la 11. La 10 si ceva ai mei ma inghionteau: hai sa mergem la biserica! Nu, ca mai e un pic din Xena... si ma imbracam in fata Tv-ului si parca incercam un fel de regret ca nu vedeam sfaristul filmului, pentru ca trebuia sa mergem la biserica. Si cu asta am ramas, cu mitologia! Si acum, la 22 de ani, as revedea cu multa placere aceste episoade, si acum ma bucur ca un copil la filme cu Merlin, Harry Potter si la Stapanul inelelor, si acum imi plac desenele animate frumoase, educative... am crescut cu Cartea cartilor, cu peripetiile din masina timpului, ele m-au facut sa imi placa Biblia, atunci cand m-am dus la scoala si stiam deja actele evenimentiale. Dar mi-au dezvoltat imaginatia, puterea de visare si, de ce nu, inteligenta. Imi placea tare cand ma ducea bunica la denii, cand mirosea in biserica a zambilute si narcise si soarele cobora in asfintit.... sau cand facea pomana si se canta vesnica pomenire, in leganatul colivei. Am crescut fara calculator, doar cu Tv si cu muulte basme...bunica imi spunea multe basme la culcare si eu nu o lasam sa plece, voiam sa imi spuna si mai multe, preferatul meu era Pastorul si zana tesatoare, despre o zana care se casatorise cu un muritor si dragostea le era interzisa si ea plecase in ceruri, iar pastorul incerca in zadar sa ajunga pana la ea... cu Pinocchio si Donald nu am crescut, imi placea, in schimb, Tweety, care era un fel de Tom si Jerry. Aceia mi se pareau plictisitori, desi tare mai erau amuzanti in harta lor... O, si familia Addams, pe la vreo 11 ani, de se speriasera ai mei ca era o bulina pusa acolo - interzis copiilor sub 12 ani. Dar mereu mi-au placut comediile inteligente. Arareori m-am simtit atrasa de vreun personaj negativ...

Eh, cred ca am scris foarte mult... mi-a placut copilaria mea, asa cum am descris-o aici. Ce as vrea sa va spun... trebuie moderatie, copilul trebuie sa ia din toate cate putin si aveti mare grija, mamicilor, sa va ganditi al educatia copilului pe termen lung! Sunt de acord fara TV, mai ales ca acum nu mai sunt desene educative, si nici Hercule si Xena... dar incercati sa le spuneti muuulte basme (orice basm e traseul unei initieri, asta e si viata, pana la urma, o initiere...), hraniti-i cu literatura clasica, sa ii faceti sa gandeasca liber, sa fie inteligenti si sa aiba convingeri ferme, invatati-i sa gandeasca! hraniti-i si cu hrana duhovniceasca, dar cu masura, pentru ca important este sa asimileze. Am vazut multi copii care au fost crescuti in spirit evlavios si cucernic... cand au crescut un pic mai mari, au cazut atat, dar atat de usor in mrejele lumii asteia... avem si exemple celebre, atatia autori care au fost fii de preot si care, in scrierile lor, numai ortodocsi nu erau! faceti cumva ca a noastra credinta sa prinda radacini in ei si convingeri de neabatut. De aceea credinta voastra, Anna si Jane, e mai puternica, pentru ca voi L-ati descoperit pe Dumnezeu mai tarziu, si ati putut constientiza. Cei mici nu constientizeaza, ei doar preiau, imita... nu ma intelegeti gresit eu sunt pentru invatatura crestina din familie, pentru depinderea copilului de mic cu rugaciunea, biserica, Sf. Taine, insa aveti nevoie ca acestea sa prinda radacini in sufletul lui, mai incolo. Fiti foarte abile cu aceasta invatatura!
Spunea Anna ca ea nu isi invata copilul sa ii daruiasca flori de ziua ei... ce vei face cand va vedea, mai tarziu, ca toti prietenii lui le daruiesc flori mamicilor si prietenielor? Ce vei face cand se va indragosti de o fata care s-ar putea sa fie mai pretentioasa, care sa-l "educe" cu ce ii place ei, care sa darame in putin timp tot ce ai zidit tu in ani de zile? Sa nu se intample asa! Mie nu mi se pare ca acesti copii sunt atat de influentabili acum, cat la pubertate, cand abia atunci isi formeaza deprinderile care vor sta la baza intregului lor comportament... Invatati-i deci sa adopte felul de gandire ortodox, formati-le mintea, aratati-le un mod de viata crestin, fiti niste modele pe care sa le iubeasca si sa le urmeze! Si vegheati-i cu muuulta dragoste, discret, fara a le lasa impresia ca ii dominati! Sa va traiasca copilasii, sa creasca feriti de rele si sub ocrotirea lui Dumnezeu! :53::53::53:

Glykys, foarte mult mi-a placut ce ai scris!

Parerea mea e ca un copil trebuie educat in primul rand prin exemplu, nu prin interdictii si impuneri.
Fii un bun exemplu pentru copilul tau si vei avea copii buni.

Se poate si asta, dar de obicei le dam copiilor ceea ce avem si suntem noi. Daca suntem crestini, ii botezam, ii ducem la biserica si le explicam ce inseamna credinta.
Cand vor fi mari, tot ei vor alege daca vor sa fie credinciosi sau nu.

Nu am citit asta, insa mi se pare un lucru extrem de frumos pe care il poate invata o mama pe fiul ei, pentru ca ea va fi inlocuita mai devreme sau mai tarziu de o alta femeie, femeia cu care isi va petrece tot restul vietii, si pe care va trebui sa stie sa o rasfete, sa o surprinda placut, si in plus cred ca oricum...un barbat trebuie sa fie politicos, gentleman...si sunt atatea lucruri pe care trebuie sa le stie , si sa si ajunga sa faca parte din firea lui...intr-un mod natural.

Am cunoscut un baietel care atunci cand vede flori, se gandeste la mama lui...le alege pe cele care ii plac lui, si banuiesc ca ii face o mare bucurie mamei, de asemenea e foarte frumos educat, atent cu fetitele...si la varsta lui de 7 anisori, ofera dulciuri si stie deja sa se poarte intr-un anume fel...iar mie mi se pare deosebit acest lucru...pentru ca alti baieti trag fetele de par, in timp ce unii stiu sa se poarte de mici...:1:

Interdictiile si impunerile ( sub diverse forme) sunt oarecum inevitabile in procesul de formare al unui copil...

Teoretic acesti termeni ne pot zgaraia putin, insa isi au si rostul lor.

Fani, ai mai scris si pe alte thraduri lucruri similare despre a fi crestin, nu mai caut, dar raspund aici.
Si eu am intrat in copilarie in contact cu crestinismul de duminica (nu prin parinti, ca ei erau formati in materialism dialectic. Aparent doar azi suntem "imuni" la ideologia actuala - ironie,ca sa nu fiu inteleasa gresit). Si un lucru m-a tinut departe de credinta, sper sa ma fac inteleasa: Iisus Hristos s-a jertfit pt ca noi sa avem viata (asta am inteles de mica), cine crede in El va trai vesnic (asta NU am inteles in copilarie). Adica afirmi: eu cred si asta este tot? Apoi faci ce vrei, in continuare (doar mai calci pe la biserica din cand in cand)?!
"Acest popor Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine"
Revin, eram mica, dar credinta asta care nu te obliga la nimic mi se parea un lucru fff absurd si masca pt ipocrizie. Asa incat nu contestam existenta lui Iisus, jertfa Lui.. dar atitudinea ipocrita a credinciosilor m-au indepartat. Dar si asa ma mira: ei nu observau absurditatea situatiei? Cand cineva te salveaza de la moarte, viata NU iti mai apartine. Nu se poate sa crezi cu vorba si sa faci ce vrei (cat timp nu incalci niste limite, desigur).
Si intr-adevar, nu aceasta inseamna ortodoxia, am aflat muuult mai tarziu.


Intrebarea este: cum poti sa "explici" ce inseamna credinta daca:
-tu nu stii (nu ma refer la tine, Fani, ci la modul general)
-credinta se traieste, nu se explica.

In fine, nu mai insist.

(nu-mi cresc copiii ferindu-i de lucruri lumesti, de basme etc.. ca NU AM CUM. Intrebarea era: CE LE SPUN despre zane, spiridusi si restul.
Deocamdata i-am zis copilului ca Dumnezeu a creat ingerii, dintre care unii au ales sa se nu-L asculte pe Dumnezeu si au devenit draci. Atat exista.. retul este imaginatia oamenilor si eventual, aratarile dracilor.
Dar asteptam idei mai bune.. ma mir ca pe putini ii preocupa.

Eu in copilarie, sub influenta povestilor incercam sa meditez.. da, sa MEDITEZ, adica sa-mi concentrez toata atentia, energia etc.. ca sa misc lucruri. Si atentie mare: nu citisem nimic despre asta - ca eram copil - ideea mi-a venit din basme ca oricine poate face lucruri extraordinare. Nu stiu unde am citit despre puterea mintii, dar am gasit in povesti.
Aaa, dar despre DORINTA DE A VEDEA ZANE si SPIRIDUSI nu stie nimeni nimic? Apropo de piticul lui Zori de zi. Copilul doreste sa vada, devine f sensibil si receptiv la astfel de lucruri... adica eventuale amagiri dracesti. Sau nici in asta nu credeti? Eu vroiam sa vad zane, cautam beghete magice - probam diverse bete, ma concentram asupra lor, incercam cuvinte "magice"... bine ca nu am vazt chestii gen harry potter ca ar fi fost nenorocire!)

@ flori
 

Copilul meu stie sa daruiasca flori femeilor.
Si daruieste de la sine si alte lucruri.. si primeste tot felul de lucruri de la fetite. se deruleaza un intens schimb de inimioare, flori, bomboane, felicitari si abtibilduri.
subiect incheiat, nu mai insistati cu florile copilului.

Ceea ce vreau eu sa-l invat este sa treaca de formalism.
Sa gandeasca ce face, sa stie ce si de ce face un lucru. Daca face ceva din imitatie.. hmm, la fel de bine sa nu-l faca. Acelasi lucru este valabil in credinta.. daca vine la biserica sa caste gura la pereti si crede ca merge acolo ca asa vrea mami.. pai mai bine sa stea casa (evident nu asta este solutia).

Eu voiam bagheta lui Sailor Moon. Intr-o zi i-am cerut mamei sa imi cumpere o bagheta magica, dar mi-a adus o sulita din plastic :))

:21: mare atentie ce-ti doresti.
Si eu am vrut un nai, am primit un fluier.. si pana la urma mancam bataie cu fluierul acela cand faceam tampenii... si ma gandeam: cine m-a pus sa cer nai?

Deci vrei sa faca ceva fara sa para ca il obligi?