Sfantul Ioan Gura de Aur ? ? ? L-ai pomenit ? ? ? Iti multumim , dar ce nevoie avem noi de acest sfant " avocat " ? Nu, parca asa i-ai numit mai sus cand ti-a scapat porumbelul cel adevarat !

Hristos cere de la noi rugăciunea "monologhie", adică de-un singur cuvânt, de-un singur gând. Ai văzut canaaneanca? Mergea după Hristos şi striga cu câteva cuvinte: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă! şi Fiul lui David, miluieşte-mă! Dar striga din inimă. Ea nu s-a rugat mult, s-a rugat cu un singur cuvânt, dar îl zicea din inimă, până a biruit bunătatea lui Dumnezeu să zică: O! femeie, mare este credinţa ta!

Aşa şi noi, în vremea rugăciunii, mai ales a rugăciunii inimii, când vrem să pogorâm mintea în inimă, aşa să ne rugăm, cu un singur gând. Că dacă părăseşti teologia asta în vremea rugăciunii, cu ajutorul lui Dumnezeu, îndată mintea intră în inimă.

Cea mai sincera postare a ta , si de fapt singura cu cuvintele tale ! Iti multumim tie Doamne , ca ne luminezi calea si mintea pentru a NE FERI DE ERETICI , MINCINOSI SI DE VRAJMASII BISERICII NOASTRE ! Amin !

Cămara minţii este inima. Când auzi în Evanghelie Tu, când te rogi, intră în cămara ta, să ştii că-i vorba de intrarea minţii în inimă. Pentru că acolo este Hristos de la Botez; acolo stă mireasa cu mirele şi se uneşte, adică sufletul nostru se uneşte cu Hristos în inimă.

Deci, îndată ce mintea a intrat în inimă, ai un semn firesc. Începe ca un cui de foc şi se încălzeşte inima de la centru. Apoi se încălzeşte toată, pe urmă pieptul, coloana vertebrală, tot corpul şi încep a curge sudori cu mare putere, iar ochii încep a vărsa lacrimi calde de pocăinţă cu mare foc. Asta-i rugăciune de foc.

Camara noastra este Biserica ORTODOXA , aici ascultam si traim Sfanta Evanghelie , aici ne rugam cel mai bine , aici este Casa noastra , credinta noastra !

Rugăciunea se referă la comunicarea sub numeroase aspecte a credinciosului cu Domnul Dumnezeu. Pe lângă cuvinte ca „rugăciune" şi „rugând", această activitate este descrisă ca invocare a lui Dumnezeu (Ps. 17:6), chemare a Numelui Domnului (Gen. 4:26), strigare către Domnul (Ps. 3:4), înălţare a sufletului cuiva la Dumnezeu (Ps. 25:1), căutare a Domnului (Is. 55:6), venire cu încredere la tronul harului (Evr. 4:16) şi apropiere de Dumnezeu (Evr. 10:22).

MOTIVE PENTRU RUGĂCIUNE. Biblia prezintă câteva temeiuri clare pentru care credincioşii trebuie să se roage.

(1) În primul rând, credincioşilor li s-a poruncit de către Dumnezeu să se roage. Porunca de a se ruga vine de pe buzele psalmistilor (I Cron. 16:11; Ps. 105:4), profeţilor (Is. 55:6; Amos 4:5-6), apostolilor (Efes. 6:17-18; Col. 4:2; I Tes. 5:17) şi ale Domnului Isus însuşi (Mat. 26:41; Luca 18:1; Ioan 16:24). Dumnezeu doreşte părtăşia cu El.

(2) Rugăciunea este legătura necesară pentru a primi binecuvântările şi puterea lui Dumnezeu şi împlinirea promisiunilor Sale. Numeroase pasaje biblice ilustrează acest principiu. Isus, de exemplu, le-a promis ucenicilor Săi că vor primi Duhul Sfânt dacă stăruiesc în a cere, a căuta şi a bate la uşa Tatălui lor din ceruri (Luca 11:5-13). Astfel, după înălţarea lui Isus, ucenicii Săi s-au dedicat fără încetare rugăciunii în camera de sus (Fapte 1:14) până când puterea (compară cu Fapte 1:8) Duhului Sfânt s-a revărsat în ziua Cincizecimii (Fapte 2:1-4). Când apostolii s-au adunat împreună, după arestarea şi eliberarea lor de către autorităţile iudaice, ei s-au rugat fierbinte pentru ca Duhul Sfânt să le dea îndrăzneală şi putere pentru vestirea Cuvântului Său. „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneala" (Fapte 4:31). Apos*tolul Pavel a cerut frecvent să se facă rugăciuni pentru ei cunoscând că lucrarea sa nu va fi încununată de succes dacă nu se rugau creştinii pentru el (de exemplu, Rom.15:30-32; II Cor, 1:11; Efes. 6:18-20; Fil. 1:19; Col. 4:3-4; vezi articolul MIJLOCIREA,). Iacov afirmă în mod explicit că vindecarea fizică a credinciosului poate avea loc ca răspuns la „rugăciunea făcută cu credinţă" (Iac. 5:14-15).

(3) în planul Său de mântuire pentru neamul omenesc, Dumnezeu a rânduit ca toţi cei credincioşi să conlucreze cu El în lucrarea de răscumpărare, într-un anumit fel, Dumnezeu S-a limitat la rugăciunile sfinte pline de credinţă stăruitoare ale poporului Său. Există multe lucruri care nu vor fi împlinite în împărăţia lui Dumnezeu fără rugăciunile mijlocitoare ale credincioşilor (vezi Ex. 33:11,). De exemplu, Dumnezeu doreşte să scoată lucrători la secerişul Evangheliei; Hristos arată că acest scop al lui Dumnezeu va fi realizat deplin doar prin rugăciunile poporului Său: „Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui". (Mat. 9:38). Cu alte cuvinte, puterea lui Dumnezeu de a împlini multe din scopurile Sale este pusă în lucrare numai prin rugăciunile fierbinţi ale poporului Său, în folosul înaintării împărăţiei Sale. Dacă noi nu ne rugăm, de fapt împiedicăm împlinirea scopului de răscumpărare al lui Dumnezeu, atât pentru noi înşine, ca persoane, cât şi pentru Biserică văzută ca un trup.

Ce frumos suna cele scrise de altii si postate prin bunavointa ta ! Ma bucur ca ai postari pregatite , si le pui direct !

1) Rugăciunile noastre nu-şi vor atinge scopul dacă au avem o credinţă sinceră, adevărată. Isus afirmă în mod explicit: „De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea" (Marcu 11:24). Tatălui băiatului stăpânit de un duh mut, El i-a spus aceste cuvinte: ,,Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede" (Marcu 9:23). Autorul epistolei către Evrei ne îndeamnă să ne apropiem de Dumnezeu „cu o inimă curată, cu credinţă deplină" (Evr. 10:22), şi Iacov ne încurajează să cerem lui Dumnezeu „cu credinţă" fără să ne îndoim (Iac. 1:6; compară cu 5:15).

(2) Rugăciunea trebuie de asemenea să fie făcută în Numele lui Isus. Acest principiu l-a exprimat însuşi Isus atunci când a spus: „şi orice veţi cere în Numele
Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face" (Ioan 14:13-14). Rugăciunile noastre trebuie sa fie făcute în armonie cu Persoana, caracterul şi voia Domnului nostru (vezi Ioan 14:13,).

Multumesc Doamne ca ma ajuti in lupta mea !
 

[quote=DAMIAN;299062]1) Rugăciunile noastre nu-şi vor atinge scopul dacă au avem o credinţă sinceră, adevărată. Isus afirmă în mod explicit: quote] Iar ti-a iesit porumbelul sectar ! ! ! In sfarsit Iisus a devenit Isus , pe langa singurul nostru mijlocitor precum spuneai . Iisus , acum e Isus ! Damiane , mergi inainte , eu am rabdare !

3) Rugăciunea poate fi eficace numai dacă este făcută în conformitate cu voia absolută a lui Dumnezeu: „îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă" (I Ioan 5:14; vezi articolul VOIA LUI DUMNEZEU, ). în modelul de rugăciune dat de Isus, Rugăciunea domnească, există o cerere care confirmă acest principiu: „facă-Se voia Ta, precum în cer şi pe pământ" (Mat. 6:10; compară cu Luca 11:2; să observăm propria rugăciune a lui Isus în Ghetsimani, Mat. 26:42). în multe împrejurări cunoaştem voia lui Dumnezeu deoarece El ne-a revelat-o în Scriptură. Noi putem fi siguri că orice rugăciune care este bazată cu adevărat pe promisiunile lui Dumnezeu din Cuvântul Său va fi desigur eficientă. Ilie a fost sigur că Domnul Dumnezeul lui Israel va răspunde rugăciunii sale cu foc şi după aceea cu ploaie, din cauza cuvântului profetic al Domnului care i-a fost spus lui (I Împ. 18:1) şi pentru că el a fost deplin încredinţat că nici unul din dumnezeii păgâni nu era egal sau mai mare decât puternicul Domn Dumnezeu al lui Israel (I Împ. 18:21-24). Uneori voia lui Dumnezeu devine clară numai pentru că noi căutăm cu stăruinţă să descifrăm care este ea. Apoi, odată ce am ajuns să cunoaştem voia lui Dumnezeu în legătură cu orice problemă dată, putem să ne rugăm cu credinţă că Dumnezeu ne va răspunde (vezi I Ioan 5:14,).

(4) Nu numai că noi trebuie să ne rugăm conform cu voia lui Dumnezeu, dar trebuie să fim în voia lui Dumnezeu dacă vrem ca El să ne audă şi să ne răspundă.
Dumnezeu voieşte să ne dea lucrurile pe care le cerem numai dacă noi căutăm mai întâi împărăţia şi neprihănirea Sa (vezi Mat. 6;33, ). Apostolul Ioan afirmă fără echivoc: „Orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui" (I Ioan 3:22,). Păzirea poruncilor lui Dumnezeu, iubirea Lui şi săvârşirea a ce este plăcut înaintea Lui sunt condiţii indispensabile pentru primirea răspunsurilor la rugăciune. Când Iacov scria că rugăciunile celui neprihănit sunt eficace, el se referea atât la o persoană neprihănită prin credinţa în Hristos cât şi la una care trăieşte o viaţă de neprihănire, în frica de Dumnezeu, şi de ascultare faţă de El — ca de exemplu, cea a proorocului Ilie (Iac.5:16-18; compară cu Ps. 34:13-14). Acelaşi punct de vedere a fost subliniat deja în Vechiul Testament. Dumnezeu a arătat in mod clar că rugăciunile lui Moise în favoarea Israeliţilor au fost eficace datorită relaţiei sale de ascultare şi credincioşie faţă de Domnul (vezi Ex. 33:17,). Din contră, psalmistul afirmă ca dacă noi păstrăm păcatul în vieţile noastre, „nu ne-ar asculta Domnul" rugăciunile noastre (Ps. 66:18; vezi Iac. 4:3,). Acest fel de atitudine a constituit principalul motiv din cauza căruia Domnul nu a mai ascultat rugăciunile Israeliţilor idolatri şi răi (Is.1:15). Dar dacă poporul lui Dumnezeu se căieste de păcatele sale şi se întoarce de la căile sale rele, Domnul promite să-Şi aplece din nou urechea Sa spre ei, să-i asculte, să le ierte păcatele şi să le tămăduiască ţara (II Cron. 7:14; compară cu 6:36-39; Luca 18:14). Să reţinem faptul că rugăciunea marelui preot pentru iertarea păcatelor Isra*eliţilor în Ziua Ispăşirii nu putea să fie ascultată până când propria sa stare păcătoasă nu era curăţită (vezi Ex. 26:33, nota; vezi articolul ZIUA ISPĂŞIRII,).În sfârşit, pentru ca rugăciunea să fie eficientă noi trebuie să fim stăruitori. Acesta este aspectul cel mai important al pildei văduvei stăruitoare (vezi Luca 18:1-7; vezi 18:1, ), îndemnul lui Isus de a „cere ... a căuta ... a bate" (Mat. 7:7-8) învaţă despre perseverenţa în rugăciune (vezi Mat. 7:7-8,). Apostolul Pavel ne îndeamnă, de asemenea, să ne rugăm neîncetat (Col. 4:2; I Tes. 5:17,). La fel, sfinţii Vechiului Testament au recunoscut acest principiu. De exemplu, numai atât timp cât Moise a perseverat în rugăciune cu mâinile ridicate spre Dumnezeu au avut Israeliţii succes în lupta lor împotriva Amaleciţilor (vezi Ex. 17:11, ). După ce Ilie a primit cuvântul profetic că va ploua, el a stăruit încă în rugăciune până ce ploaia a venit (I Împ. 18:41-45). Anterior, acest mare prooroc s-a rugat cu stăruinţă şi cu zel pentru ca Dumnezeu să aducă din moarte la viaţă pe fiul văduvei din Sarepta până ce Domnul a răspuns rugăciunii sale (I Împ. 17:17-23).

Da " parinte " - pastore - dar , te rog nu uita sa scri ca la-nceput Iisus , chiar daca mai ai 100 de invataturi ! Nu de alta , se prind ortodocsii de pe forum , si e Pacat ! Nu ?

Rugăciunea personală trebuie făcută în taină. În tradiţia spirituală a Bisericii, cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: "intră în cămara ta" au fost interpretate atât literal, cât și pentru a însemna că omul care se roagă trebuie să intre în sine însuși, în propriul suflet, unindu-și mintea cu inima.

Rugăciunea trebuie să fie scurtă, simplă și regulată. Ea poate fi și o atitudine lăuntrică, o îndreptare a sufletului către Dumnezeu în deplină tăcere. Povățuitorii duhovnicești ne avertizează în privința rugăciunilor prea lungi și cu prea multe cereri, căci rugăciunea îndreptată către Dumnezeu cu credință primește răspuns. Omul riscă să primească ceea ce a vrut, dar aceasta să nu îi priască. Dumnezeu știe cel mai bine de ce avem nevoie și ar trebui ca și în rugăciune să ne încredem în El: "Dă-ne ceea ce este de trebuință, Doamne. Facă-se voia Ta". Domnul Hristos ne-a învățat cum să ne rugăm, dăruindu-ne rugăciunea Tatăl nostru

Asa , Iisus . . . nu se mai prind astia de pe forum !

Rugăciunea neîncetată
Sfântul Pavel, în prima sa epistolă către Tesaloniceni scrie: "Rugați-vă neîncetat" (5, 17), iar Romanilor le spune: "la rugăciune stăruiți" (12, 12). Aceste cuvinte au fost interpretate în două moduri distincte în tradiția ortodoxă: fie ca stabilire a unei rânduieli de rugăciune care să fie urmată zi de zi, fie de a se ruga mereu cu una și aceeași rugăciune scurtă, rugăciunea lui Iisus care, repetată de sute și mii de ori în timpul zilei și al nopții, se va înrădăcina în inimă, fiind prezentă în suflet ca o chemare permanentă a Domnului Iisus Hristos.

Deci Preasfanta Fecioara e o piedica in cunoasterea lui Dumnezeu ? Stiu ca nu recunoasteti cinstirea ei , dar macar din bun simt , puteai sa scri la secte opinia asta !

Rugăciunea de mijlocire
Ortodoxia învață că Domnul Iisus, în rugăciunea Sa către Tatăl, S-a rugat pentru poporul Său și că El este singurul care poate mijloci pentru omenire înaintea lui Dumnezeu. În slava Sa de după nviere, El se roagă pururea Tatălui pentru noi toți, Întru și prin Hristos, creștinii ortodocși pot și ei să devină mijlocitori pentru alții înaintea lui Dumnezeu, În numele Domnului Iisus Hristos, creștinii se pot ruga unii pentru alții și pentru întreaga Creație. Toate rugăciunile sunt adresate lui Dumnezeu Tatăl, prin Fiul și întru Sfântul Său Duh, chiar dacă în cuvintele rugăciunii nu sunt menționate toate Persoanele Sfintei Treimi.

Nu mi-ai raspuns la intrebare "parinte " !

Dumnezeu, fiind deasupra constrângerilor impuse de trecerea timpului, știe toate întru veșnicie și ține seama de orice acțiune în cadrul planului său. Chiar dinainte de facerea lumii, Dumnezeu a auzit sau mai bine zis aude în veşnicie rugăciunile poporului Său. Domnul nu ascultă rugăciunile doar după ce s-au încheiat, întrucât pentru El noțiunile de "înainte" și "după" nu funcționează. Dumnezeu știe ce-i vom cere chiar înainte să i-o cerem, căci El cunoaște toate și toată viața noastră cu înțelegerea Sa dumnezeiască atotcuprinzătorare. Domnul aude rugăciunile, chiar și cele pentru morți, înainte ca ele să fie rostite și El ține seama de ele, după cum cunoaște și ține seama de nerostirea, uitarea, sau delăsarea rugăciunilor, toate având efecte în planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii.

Preasfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu !
 

Te rog frumos , sa-ti expui mult mai clar pozitia ta pe care ai formulato ceva mai sus ! Astept !

Rugăciunea liturgică
În Biserica Ortodoxă, rugăciunea liturgică este participarea Bisericii la rugăciunea neîncetată a lui Hristos înaintea lui Dumnezeu în Împărăția Cerurilor: Hristos Se aduce pe Sine, "Trupul" Său și Biserica, "Mireasa" Lui, Tatălui, întru Duhul Sfânt. Aceasta este rugăciunea unică pe care o aduc Domnului toți membrii Bisericii adunați laoloaltă, alcătuind totodată Trupul lui Hristos și Mireasa lui Hristos.

Fiecare credincios ar trebui să se străduiască, pe cât va putea, să se unească, în rugăciunea liturgică a Bisericii, cu toți cei de față. Aici, credincioșii se roagă împreună cu Biserica: aceasta este vremea rugăciunii comune, nu a celei individuale. Iar aceasta o facem nu ca să uităm și să renunțăm la propria noastră persoană, la propriile noastre nevoi sau dorințe, nu ca să devenim doar o voce anonimă dintr-o mulțime, ci pentru ca, împreună cu toți ceilalți, cu Biserica din întreaga lume cerească și pământească, împreună cu Hristos Însuși, să facem din rugăciunea noastră o unică, "dumnezeiască" "Liturghie cerească" a întregii Creații înaintea lui Dumnezeu.

Uite aici e textul tau , poate nu-ti aduci aminte . Opreste-ti putin masina de copiat si te rog sa raspunzi ! Multumesc !

Cinstit este sa raspunzi , Damian!

Revenind
 

Uite , eu ma opresc putin , ca si asa am intarziat la rugaciune , si revin putin mai tarziu ! Da ? O mica curiozitate , ca spui ca eti << calugar adevarat >> ( asa scrie in pagina ta ) , voi aveti program de voie non stop ? Pe curand ( cam intr o ora , o ora si ) !

frate DAMIAN ..tu chiar ne crezi tampi?...stim si noi sa intram in internet sa citim tot ce postezi tu...
nu am descoperit internetul acum 3 zile ..

aici este F O R U M ...o platforma de discutii...

cand ne rugam, trebuie sa ne asteptam ca Dumnezeu sa ne raspunda, altfel eu nu vad sensul rugaciunii.

Sensul rugăciunii este permanenţa legăturii noastre cu Dumnezeu . Apoi rugăciunea este şi de mulţumire , şi de laudă , de Slăvire , nu numai de cerere . Fi sigur că El ne răspunde , dar răspunsul este dat după adevărata nevoie a noastră, după nevoinţa noastră, după faptele noastre. Pedagogia Lui , de multe ori ni se pare nedreaptă , dar oare cât de drepţi suntem noi şi oare cât efort facem noi pentru îndreptarea noastră ? Cerem mult, dar dăm atât de puţin ! Fie voia mea după Voia Ta Doamne , nu după mintea mea strâmbă şi iubitoare de păcat ! Apoi, hai să fim sinceri , de câte ori ne-am pus întrebarea sincer : am făcut milostenie de câte ori am putut , necăutând la faţă , mi-am urât păcatul din tot sufletul, m-am căit suficient pentru păcatele mele , m-am Spovedit la timp , am fost la Sf.Biserică lăsând lenevia şi uitarea deoparte . . . ? ? ? Mă rog doar din interes şi numai la necaz ? Iubesc prea mult cele lumeşti , lipindu-mi sufletul doar de cele materiale ? Aştept să mi se dea cât mai repede şi cât mai mult din cele cerute de mine ? . . . Cu un ochi privesc la rugăciune şi cu unul la păcat ? Gândul e la desfrânare, iar gura la rugăciune ? Dumnezeu trebuie să fie cel drept, iar noi doar facultativ ? N întrebări , dar noi aşteptăm răspuns doar de la El, şi nu oricum, rapid şi la obiect, căci ce sens ar mai avea rugăciunea ! Noi cerem , vrem dialog , dar să cerem numai noi şi El doar să se supună ! Cam greu şi cam nedrept frate ! Nu crezi ?

este mai tarziu decat crezi...
 

Acum ceva vreme, in cadrul unui pelerinaj pe la manastiri, am intalnit icoana unui sfant roman, daca nu ma insel, pe care am citit un cuvant unic. Sfantul tinea in mana un sul de hartie, pe care erau scrise cuvintele: "Este mai tarziu decat crezi..." Cuvintele sfantului au fost atat de zguduitoare inimii mele, incat nici pana astazi nu le-am uitat. Din pacate insa, acestea imi vin in minte numai din cand in cand, iar nu neincetat.
[COLOR=#0000ff]Sfintii Parinti[/COLOR] rostesc, in unanimitate: "Pururi de vei vedea moartea in fata ta, nu vei mai gresi." Asa am inteles si eu cuvintele sfantului din icoana, ca pe un semnal de alarma, tras pentru trezirea omului din lene si [COLOR=#0000ff]nepasare[/COLOR], din impietrire si amanare. Gata oricand pentru plecarea din aceasta lume, omul va cadea cu mult mai greu in ispitele celui viclean.
Cuvantul atat de cunoscut - "Mai bine mai tarziu, decat niciodata." - nu este unul pe care sa ne putem baza, in cele ce priveste [COLOR=#0000ff]viata duhovniceasca[/COLOR]. Daca pe acest gand nu ne putem baza nici macar in cele lumesti, in afaceri si alte munci, cu atat mai mult nu o putem face in cele ce priveste viata cea vesnica.
A spune "mai bine mai tarziu, decat niciodata" inseamna a amana pentru mai tarziu infaptuirea gandului celui bun primit in prezent, fie direct de la Dumnezeu, fie prin vreun om de aproape. [COLOR=#0000ff]Amanarea[/COLOR] este insa totuna cu lipsa desavarsita a faptei celei bune si cu ispitirea lui Dumnezeu, caci prin amanarea lucrului celui bun se profita de bunatatea lui Dumnezeu, crezand ca nu ni se va ingadui sa murim inainte de vreme.
A hrani [COLOR=#0000ff]nadejdea[/COLOR] ca vom trai ani indelungati si in putere, ba inca si ca vom lucra toate cele bune, dar mai tarziu, este o nadejde neintemeiata, caci vedem cum oameni de peste tot mor in floarea varstei, ori chiar din copilarie, fie de boala, fie in accidente.
In fiecare [COLOR=#0000ff]seara[/COLOR], rostind si noi rugaciunea Sfantului Ioan Damaschin, spunem: "Stapane, Iubitorule de oameni, au doara nu-mi va fi mie acest pat groapa? Sau inca vei mai lumina cu ziua ticalosul meu suflet? Iata groapa imi zace inainte si iata moartea imi sta inainte."
Oare cati dintre crestini constientizeaza faptul ca in fiecare noaptea, suflelul le poate fi luat din trup?! Cunoastem inca si pilda cu [COLOR=#0000ff]bogatul cel lacom[/COLOR], caruia i s-a zis: "Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi?" (Luca 12, 20) Sa luam deci aminte la indelunga bunatatea lui Dumnezeu, insa fara a profita de ea.
Tinand cont ca nici un om nu stie ceasul in care sufletul sau se va desparti de trup, se cade ca omul sa fie gata oricand spre a se infatisa inaintea Dreptului Judecator, avand haina vietii curata si impobodita cu fapte bune, iar candela sufletului aprinsa.
"Astazi" este vremea de a incepe o viata duhovniceasca si a lucra virtutile, iar nu "mai incolo", ori "maine".
Drept aceea, decat sa spunem "mai bine mai tarziu, decat niciodata", mai bine spunem:
"Mai bine mai devreme, decat prea tarziu."

rugaciune
 

Buna seara
Nu stiu daca scriu bine aici dar sper sa ma ajutati cu un sfat.Sunt plecata in Italia pentru o perioada de 4 luni si mi-am inchiriat un apartament.Problema este ca nu stiu unde este estul si nici busola nu am gasit.Nici nu am cautat pentru ca nu stiu sa ma descurc cu ea.
Cum as putea acum sa ma rog? In ce parte sa stau?
Va multumesc mult!

Sa stai alaturi de RUGACIUNEA ORTODOXA
 

Sa te rogi ori de cate ori poti , unde poti , cum poti , dar sa o faci cu sinceritate , dragoste si convingere in cadrul Bisericii lui Hristos , cea ORTODOXA !

Estul este acolo unde este fatza ta .
Caci Domnul atunci te vede,cand te rogi Lui,asa cum l-a vazut pe Nataniel sub smochin.
Oare Cel ce a facut urechea sa nu auda?
Deci ori unde iti vei intoarce fatza cu credinta si unde vor lumina ochii tai cu nadejde,acolo va fi si Rasaritul

Foarte frumoase vorbele tale.
Va multumesc mult pentru sprijinul acordat
Dumnezeu sa va ajute si sa va asculte ruga!

Perioada Postului
 

Suntem la inceput de Post , o perioada in care importanta rugaciunii este capitala in lupta noastra cu ispitele , in lupta noastra cu poftele trupesti , in lupta noastra cu pacatele , caci rugaciunea este pana la urma principala arma impotriva celor lumesti atat de stresante in ultima vreme . Am mai spus si cu alta ocazie , si o repet , atunci cand ne rugam pacatul , caderea noastra inceteaza , iar atunci cand rugaciunea inceteaza , portile pacatului se deshid .Aproape pe fiecare pagina din Evanghelie aflam un exemplu sau o chemare la rugaciune : " Privegheati si va rugati ca sa nu cadeti in ispita " ( Mt. 26,41 ) sau "Cereti si vi se va da ; Cautati si veti afla ; Bateti si vi se va deschide " ( Mt . 7,7 ) sau " Orice veti cere de la Tatal , in numele meu, veti primi " , etc . Cea mai scurta definitie a rugaciunii si cea mai potrivita , o gasim la Sfantul Ioan Damaschin :"Rugaciunea este inaltarea mintii la Dumnezeu ".

Canonul de Pocainta Catre Domnul Nostru Iisus Hristos
 

"Canonul de Pocainta Catre Domnul Nostru Iisus Hristos ", este de un real folos in aceasta perioada in care multi isi marturisesc pacatele prin Sfanta Spovedanie ! Este compus din noua cantari scurte si-l gasim mai in toate cartile de rugaciuni , si are ca dar trezirea nostra si indreptarea mintii spre cele de folos :"O , amar mie , pacatosul , ca sunt ticalos , mai mult decat toti oamenii; pocainta nu este in mine. Ci-mi da mie ,Doamne , lacrimi ca sa plang faptele mele cu amar . . ." Ne cheama sa ne marturisim pacatele noastre cu multa cainta si cu lacrimi , dar totodata este si un strigat la trezie :" Omule nebun si ticalos , pentru ce-ti pierzi vremea in lene ? Gandeste-te la viata ta si te intoarce catre Dumnezeu , ca sa plangi faptele tale cu amar . . . ". Ne mustra : "Desfatata si placuta este aici calea dezmierdarilor , dar amara va fi ziua cea de apoi , cand se va desparti sufletul de trup . Deci pocaieste-te de aceasta , suflete al meu , pentru Imparatia lui Dumnezeu . . . ". Fiecare ne regasim in cuvintele acestui Canon de Pocainta , si de aceea l-am readus , in aceasta perioada , in atentia tuturor :" Adu-ti aminte , ticalosule om , ca de pacate esti robit , cu minciuna , cu clevetirea , cu vrajba ,cu neputinta , ca de o fiara cumplita . Suflete al meu pacatos , au dara aceasta ai voit ? . . ." Nu cred ca cineva poate ramane indiferent la cele scrise in acest Canon de Pocainta , cat ar fi sufletul de impietrit , el vibreaza la cele scrise aici . " Nu nadajdui , suflete al meu , in sanatatea trupeasca cea trecatoare , nici in frumusetea cea degrab trecatoare , ca vezi cum si cei puternici si cei tineri mor ; ci striga : Miluieste-ma , Hristoase Dumnezeule , pe mine nevrednicul . . . " El ne intareste convingerea noastra in marea milostivire a lui Dumnezeu pentru cei ce cu cainta regreta cele savarsite si cauta Calea indreptarii ! Acest Canon de Pocainta are la finalul sau confirmarea nadejdiei noastre in Dumnezeu - in Sfanta Treime :" Nadejdea mea este Tatal , scaparea mea este Fiul , acoperamantul meu este Duhul Sfant , TREIME SFANTA SLAVA TIE !+ ". Citirea acestui Canon de Pocainta , nu cred ca ne rapeste mai mult de 15-20 de minute , asa ca efortul este minim , fata de beneficiile obtinute prin citirea lui . Sa postim cu trupul , dar mai ales cu sufletul ! Post binecuvantat tuturor !:1:

Rugaciune care se citeste in Post
 

Sfantul Ioan Gura de Aur spunea : "Dupa cum soarele e lumina pentru trup , tot asa rugaciunea e lumina pentru suflet " ! Nimic mai adevarat , caci dupa cum trupul acesta al nostru cand este mort si este lipsit de suflet , are un miros urat , asa si sufletul este mort , ticalos si plin de miros urat cand nu se indreapta spre rugaciune . ". . . e cu totul cu neputinta sa traiesti virtuos fara rugaciune . Cum ar putea savarsi virtutea un om care nu se apropie si nu cade mereu inaintea Celui Ce da virtutea ? " , accentua Sfantul Ioan Gura de Aur ! Cel mai bun leac pentru sufletele bolnave , este rugaciunea ! Atunci cand este sufletul sanatos , omul spre Dumnezeu se indreapta , pe calea faptelor bune , si comunica prin intermediul rugaciunii , cu El . Aceasta este starea fireasca de sanatae !

" Bucurati-va neancetat ! Rugati-va neincetat " ( I Tesaloniceni 5 , 16-17 )
 

Prin rugaciune , punem stavila instrainarii noastre fata de Dumnezeu , ea find principalul izvor al bucuriei si al linistii noastre sufletesti . " Bucurati-va puerurea in Domnul . Si zic : bucurati-va " ( Filipeni 4 , 4 ) . Aceasta bucurie , si a dobandirii prezentei Duhului Sfant se realizeaza numai si numai prin rugaciune . Sfintii Parinti defineau rugaciunea ca " termometrul credintei " , sau " respiratia sufletului " ! " Straluceste in inimile noastre , Iubitorule de oameni , Doamne , lumina cea neanserata a cunostintei dumnezeirii Tale si deschide cugetul nostru spre cunoasterea evanghelicelor Tale propovaduiri ; pune intru noi si frica si fericitele Tale porunci , ca poftele trupesti cu totul calcandu-le , viata duhovniceasca sa petrecem , toate cele ce sunt spre placerea Ta cugetandu-le si facandu-le . Ca Tu esti luminarea si sfintirea si mantuirea sufletelor noastre si Tie slava inaltam : Tatalui si Fiului si Sfantului Duh , acum si pururea si in vecii vecilor . Amin !+ "

Sfantul Marcu Ascetul spune: "Cand iti aduci aminte de Dumnezeu inmulteste rugaciunea, ca atunci cand il vei uita Domnul sa-si aduca aminte de tine". Ii tare fain! M-am gandit de multe ori la cuvantul acesta si fac o legatura intre el si ceea ce-mi spunea mama cand mergeam la scoala departe de casa: "Nu-ti uita de Dumnezeu, nu-ti uita de rugaciune". Parca ar fi fost un cuvant din Filocalie.
In Scara Sfantului Ioan Scararul se spune: "Rugaciunea este intarirea lumii", deci oamenii care se roaga intr-un fel sustin lumea aceasta. Ei Il fac pe Dumnezeu milostiv fata de lumea aceasta. Sigur ca Dumnezeu, daca a creat lumea aceasta, vrea sa fie milostiv fata de lume si s-o intareasca, dar contribuim si noi la intarirea lumii cu rugaciunea pe care o facem, rugaciunea fiind nu numai un mijloc de imbunatatire personala, ci si un mijloc de imbunatatire a societatii in care traim.

Rugaciunea are foarte mare importanta pentru lume in general, ca si pentru persoanele singuratice, in special; pentru cei sanatosi si in buna stare, ca si pentru cei bolnavi si in suferinta. Numai ca nu trebuie sa ramanem doar la rugaciune cand e nevoie de mai mult decat de rugaciune.
In Pateric se spune ca un parinte, care era mai mare peste o obste de zece insi, se ruga lui Dumnezeu ca si in viata de dincolo de mormant sa fie si ucenicii impreuna cu el. Conditia pentru aceasta a fost stabilita prin minune dumnezeiasca: "Sa fie ucenicii la masurile parintelui"; si atunci vor putea fi impreuna in vesnicie. In viata aceasta pamanteasca s-a constatat ca ucenicii nu erau la masurile parintelui, caci ei n-au ajutat pe un bolnav pe care l-au gasit pe cale, pe cand parintele, cu toate ca era singur, si-a dat toata silinta sa-l ajute pe acel bolnav, care de fapt nu era un bolnav obisnuit, ci era ingerul lui Dumnezeu, inchipuit intr-un bolnav fara ajutor.
Este interesant de observat ca cei zece ucenici ai parintelui, desi erau cu totii impreuna, nu s-au simtit indemnati sa faca ceva concret pentru cel ce se intamplase a le fi in cale, in timp ce parintele, singur fiind, s-a gandit sa-l transporte in spate si sa nu-l lase acolo unde il intalnise.
Pe mine, de la prima lectura a acestui pasaj din Pateric, m-a surprins felul cum a intampinat bolnavul de pe cale constatarea celor zece ucenici, ca n-au ce sa faca cu el. Bolnavul, ca si cum ar fi fost de acord cu ei, ca intr-adevar n-au cum sa-l ajute, a zis: "Duceti-va si rugati-va pentru mine". Mie, acest cuvant a continuat sa-mi ramana in minte ca o ironie. Bineinteles, are si rugaciunea rostul ei, dar ea nu inlocuieste si nu suplineste ceea ce s-ar mai putea face si ceea ce ar mai trebui facut, adica mila, ajutorul material efectiv.

Rugaciunea in care nu-ti pui inima pentru aproapele nu-i rugaciune, ci formalitate si profesionalism.

Numai la rugaciune putem sa stim ce legatura avem cu Dumnezeu, ce legatura avem cu oamenii. In rugaciune ne apar fel de fel de ganduri care arata cine suntem si ce suntem.

Sfantul Maxim Marturisitorul de pilda, in dialogul intre un batran si un frate, a raspuns la intrebarea cum Sfantul Apostol Pavel care avea atatea griji pentru a propovadui si pentru a ajuta Bisericile spune totusi "neincetat sa va rugati", cum se ruga el neincetat? Si Sfantul Maxim Marturisitorul, raspunzind la aceasta intrebare, nu spune ca Sfantul Apostol Pavel zicea mereu: "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", ci spune altceva. Zice ca: "Rugaciunea neincetata este sa ai mintea pururea lipita de Dumnezeu cu multa dragoste si cu dor, sa atarni cu nadejdea de Dumnezeu si sa te increzi in El in orice ai face si ti s-ar intampla". Acesta este raspunsul Sfantului Maxim Marturisitorul din care intelegem ca de fapt rugaciunea nu e de fapt o simpla repetare a unei formule de rugaciune, ci este o atitudine de rugaciune, o angajare spre slujirea lui Dumnezeu, sa simti ca esti lipit de Dumnezeu cu gandurile tale, sa simti ca atirni de El si sa ai nadejde in El si sa te increzi in Dumnezeu in orice ai face si ti s-ar intampla, si atunci aceasta stare sufleteasca ti se primeste de Dumnezeu ca o rugaciune.

Intelepte sfaturi... peste tot! In carti, pe site-uri, fiecare vine cu MII de cuvinte de suflet!
UIMITOARE! Dar daca le tot postam facand „concureta” care pune citate care mai de care mai celebre, fiecare cu „sfantul preferat”, ajungem numai la forma!
Esenta trairii si implinirii lor, se dobandeste numai prin lucrarea lor! Sf.Vasile cel Mare dupa scolile pe care le-a studiat, dupa Teologia sa covarsitoare, a stat 13 ani la pustie incat sa puna in practica ceea ce invatase, ca sa SPUNA DIN TRAIREA LUI! a da citate de la Sf.parinti, sau a citi acasa fiecare din carti, sau ascultand predici de la N duhovnici si teologi, e folositor! Dar adevarata teologie se dobandeste IN RUGACIUNE! si comuniune cu aproapele! Sa ii rabzi toate neajunsurile, sa ii faci toate mofturile, sa NU tii suparare sau ura, sa fii mereu vesel si sa ierti fara sa aduci aminte, si sa te bucuri cu el si sa il ajuti in necaz! Apoi rugaciunea este dobandirea harului si smereniei! Numai asa de la lucruri mici ajungi la cele mari!
Teorii sunt peste tot! Dar cati facem ca Sf.Vasile cel Mare? nu tre sa mergi in pustie, ci sa lupti cu tine si aproapele la servici, la scoala, etc, la tine acasa! De acasa pleaca cei „7 ani” duhovniocesti! Din casa sufletului tau!
Doamne, sufletul meu tanjeste dupa Tine, dupa Iubirea Ta! Ajuta-ma sa Te cunosc prin Duhul Tau cel Safnt!

Rugăciunea este oglinda sufletului
 

Teofil Părăian, Dumnezeu să-l odihnească, într-o conferinţă a sa spunea că cel care se rogă îşi manifestă sufletul în rugăciune, în raport cu Dumnezeu , în raport cu lumea , în raport cu oamenii , în raport cu binele lui , cu nădejdea cu care o are. Pentru că rugăciunea , zice undeva, în Scara , Sfântul Ioan Scărarul , este "arătarea nădejdii şi secure împotriva deznădejdii". Nimic mai adevărat !

Rugăciunea nu numai că îl apropie pe om de Dumnezeu, ci îl lipeşte de Dumnezeu şi îl face un duh cu El. Este ceea ce spune marele Apostol Pavel: Cela ce se lipeşte de desfrânată, un trup este cu ea... şi cel ce se lipeşte de Domnul, un duh este cu El. Sudura aceasta duhovnicească de a se uni omul cu Dumnezeu, se face pe calea rugăciunii.