Revolutia
 

Ce fericiti sunteti voi si mai-ales copiii care au parinti credinciosi.
Eu m-am nascut in epoca comunista cand simpla intrare intr-o biserica in Capitala putea sa te coste pierderea slujbei si deseori se lasa cu repercursiuni puternice. Am fost botezat in ascuns de o femeie credincioasa (pe care o binecuvantez mereu) si nimeni decat ea si Parintele nu au fost in biserica. Intr-o biserica despre care nu stiu absolut nimic.Parintii mei au fost impotriva. Le era prea frica. Ea este prima eroina autentica a vietii mele. Multi spun ca nu era chiar asa. Dar pentru mine asa a fost. Am vazut atunci in Inaltul cerului pe Fiul binecuvantand in Dreapta Tatalui. N-am povestit nimanui niciodata. Prima amintire a vietii mele. Putin credibila... desigur.
De impartasit nu am fost impartasit niciodata. Am fost lipsit de cel mai mare dar pe care un om il poate primii. Arareori am simtit bucurie intensa cand auzeam cu urechile sufletului binecuvantari, rugaciuni si cantari ingeresti probabil prin bunavointa bunului Dumnezeu si a vreunui Sfant nu stiu care. Atunci eram fericit !
Am crescut repede. Si m-am mintit mereu cat sunt de fericit. Sufletul meu era sfasiat dar gura mea canta mereu pentru ca vroiam ca parintii sa fie fericiti si viata era grea.
La Revolutie am vrut neaparat sa mor. Vazusem prea multe. Eram satul. Simteam ca Dumnezeu este prea departe... dar satana "propovaduia" pe toate strazile. Era prea mult pentru sufletul meu. Dar n-am murit desi am fost aproape.
Apoi m-am dus singur la biserica. Nu ma mai oprea nimeni. Portile fericirii erau deschise larg. Dupa timpul cuvenit m-am impartasit. Am si furat odata o impartasanie din frica de diavoli si dragoste de Dumnezeu.
Acum nu mai ma impartasesc. Ma consider nedemn. Sunt cel mai aspru judecator al faptelor mele. Am renuntat de buna voie. Ar fii o bucurie prea mare pentru mine. Incerc doar sa-mi cresc copiii in lumina credintei si a adevarului. Si ma straduiesc sa fiu un bun exemplu pentru ei. Ei au fost mereu impartasiti. Au primit ce este mai bun.
Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa impartasiti mereu copiii cat sunt mici ! Sa nu-i lipsiti de ce-i mai bun pe lume !

Ce frumoasa poveste! Dumnezeu sa o binecuvinteze pe femeia care te-a botezat! Este asa de frumos sa auzi ca parintii isi cresc copiii pe calea dreptei credinte, ca ii impartasesc des si ii duc la slujbe...
Sper ca mergi regulat la spovedanie si duhovnicul stie tot ce ne-ai spus si noua, inclusiv aceasta ispita de a nu mai primi impartasania!
Multe bucurii sa aveti!

Duminica trecuta am fost mahnit sa vad cum preotul era nevoit sa se opreasca din Sfanta Liturghie ca sa impartaseasca un copil. Sigur, e o mare bucurie ca sunt audi sa fie impartasiti, dar e o mare tristete cand vezi ca sunt parinti care vin spre Euharistie cu copiii lor, ca si cand ar veni la un butic non stop - oricand cred ca li se cuvine sa le dai Euharistia, nu stiu ca e un moment anume pentru asta. Dar ce pretentii sa ai de la acestia, cand ei cred ca preotul le da copiilor vin si nu Trupul si Sangele Domnului sau in conditiile in care ei nu s-au mai impartasit de cand erau copii.

Consider ca si preotul ar trebui sa stabileasca o zi pe saptamana, daca nu gaseste intelegere ca ei sa fie impartasiti in cadrul Liturghiei, sau dimineata, altfel este deranjata atmosfera de rugaciune.

Da, sau sa ii impartaseasca in cadrul Liturghiei fara sa tina cont ca au mancat; varsta la care luam impartasania nemancati nu este de un an sau doi, ci atunci cand copilul incepe sa inteleaga putin, si cu ratiunea, ce inseamna Impartasania. (si asta depinde de la un copil la altul)

Astept cu bucurie si ziua in care parintii sa se impartaseasca deodata cu copiii lor. Impartasirea e si ea o hrana. Daca acasa ne hranim impreuna cu ei, consider ca e minunat sa ne hranim si in biserica impreuna cu ei.

In fiecare dumineca dupa Sfinta liturghie ,cind se da sfinta impartasanie ,cu cit impartasesti fetita mai des cu atit mai bine .este foarte important sa faceti si voi parinti acest lucru ,numai ca voi ca si adulti trebuie sa tineti post ,sa va spovediti la duhovnicul vostru daca nu-l aveti va alegeti unul si pe urma va impartasiti in cazul in care primiti accept de la duhovnic .Doamne Ajuta !

Se impartasesc des copiii mici, pe cand adultii care au cu adevarat nevoie de asta nu se impartasesc mai deloc. Sunt sigur ca pentru multi acest fapt e ca o superstitie, pentru ca asa face lumea, ei neavand decat tangenta cu crestinismul ortodox. Nu stiu, dar parca acum tot mai multi parinti vin si fac coada la impartasanie pentru copii, nu si pentru ei.

Mai este si categoria celorlalti, care sunt ortodocsi traitori ai credintei, insa care au impresia ca Sfanta Impartasanie trebuie luata de maxim patru ori pe an - tot pentru ca asa face lumea. Este o dovada de nestiinta sau de ignorare a celor sustinute de TOTI Sfintii Parinti, mai ales de Sfintii Trei Ierarhi autori ai Sfintei Liturghii asa cum o stim, cum ca nu avem ce cauta la Biserica daca nu venim sa ne impartasim! Afara de faptul ca suntem opriti de duhovnic sau daca avem pacate opritoare.

Mai grav e ca multi duhovnici traiesc in inselare, indepartand oamenii de la intalnirea obligatorie cu Hristos din fiecare Duminica.

Este extrem de periculos sa traim mereu cu impresia ca o sa prindem postul urmator, cand probabil ne vom si impartasi dupa spovedanie. Ca si cum e normal sa avem indrazneala sa cerem constant iertarea pacatelor zilnic si prin marturisire, adica noi am fi vrednici cumva sa fim mereu iertati iarasi si iarasi, insa nu ar fi normal sa primim si Painea Vietii la fel de des - pentru ca aici nu meritam sau nu suntem vrednici. Mare inselare! Refuzam harul care se da necontenit si nu pentru merite - pentru ca oricum nu le avem sau nu avem voie sa credem vreodata ca le-am dobandit chiar daca le-am avea - si Il refuzam pe Insusi Hristos care ne invita saptamanal la Cuminecare.

S-a pierdut sensul Liturghiei, zacem inconstienti in inselare, poate pentru ca este spre seara si s-au plecat vremurile. Sa urmam asadar lui Luca si Cleopa si sa indraznim la Cina Lui Hristos, ca sa ni se deschida ochii si sa cunoastem starea in care suntem.

Chiar as vrea sa stiu CINE nu are pacate opritoare. Exista probabil, dar f putini.

Eu, de ex., la fiecare Spovedanie am primit dezlegare sa ma impartasesc, desi stiu ca am pacate opritoare: sotul meu nu vrea alti copii si eu am acceptat sa ne ferim.
Am marturisit acest pacat de fiecare dat, dar niciodata nu am primit un sfat de folos :2:.. am intrebat despre abstinenta, dar nici pt aceea nu am primit binecuvantare (ca daca nu vrea sotul, deh, ce e de facut).
Asa incat eu m-am impartasit de ficare data cu nevrednicie.

Prea usor este sa vorbesti si sa judeci pe altii, mai ales ca ai aceleasi lucruri in traista!

Chiar daca ai primit dezlegare, Sf. Apostol pavel spune:"Sa se cerceteze omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar".. deci dezlegarea nu este suficienta, este necesara cercetarea constiintei.

Anna, in Biserica ortodoxa ce iti spune duhovnicul trece peste ce scrie in carti.
Daca duhovnicul iti spune sa te imparttasesti si iti spune ca nu poti sa nu faci anumite lucruri pentru ca nu este de acord sotul (despre asta se discuta pe alte fire, sa nu intram aici in alte amanunte), atunci asa este pentru tine, cel putin, si nu te impartasesti cu nevrednicie, si nici nu este pacat sa continui sa faci asa.

Rectific: sigur te impartasesti cu nevrednicie. Noi toti ne impartasim cu nevrednicie. Asa ne si rugam: nu sunt vrednic sa fiu primit la Cina..
Daca ar fi sa asteptam sa fim perfecti ca sa ne impartasim, ori ne-am insela pe noi insine impartasindu-ne, ori nu ne-am mai impartasi niciodata.
Cine stie, poate impartasindu-te tu il ajuti pe sotul tau sa isi schimbe inima si sa isi doreasca alti copii, daca intr-adevar asa vrea Dumnezeu?
Scuze pentru paranteza...

Exista doua variante: cu Hristos si impotriva Lui. Cale de mijloc nu-i pentru noi romanii nascuti ca natie majoritar ortodoxa, asa ca: mergem la biserica si ne impartasim de fiecare data dupa indemnul preotului, al Sfintilor si al Lui Hristos Insusi sau, altfel, NU suntem crestini ortodocsi. Pentru mine e clar. Atata ne batem cu pumnii in piept ca avem Sfanta Traditie, insa nu ii cunoastem esenta, d'apoi detaliile.

Tu nu mai da atata vina pe sotul tau. Recunoaste ca nici tie nu-ti displace ideea. Ia vina asupra ta, ca asa este crestineste.

Eu nu judec pe nimeni, ci ies in fata si tip: nu va inselati, ca vremurile sunt tulburi si timpul e scurt si neprietenos nu noi. Probabil ca in curand vor veni ani cand vom cauta sa ne impartasim si nu vom mai gasi unde.

Ce inseamna ca dezlegarea nu e suficienta? Dar pentru ce atunci mergi la spovedit? Ai mare grija sa nu pici in deznadejde - care e lucrul cel mai rau care ti se poate intampla. Pastreaza echilibrul si asa iti vei mantui poate si sotul, dupa cum spune si Pavel la 1 Corinteni 7. "Sa se cerceteze" insemna si ca depinde de situatia fiecaruia, mereu alta si intotdeauna complicata. Trebuie deci sa-ti risti sufletul indraznind sa te apropii de Hristos prin Sfintele Taine, nadajduind asadar ca pana la urma sa mantuiesti toata casa ta, prin mila Domnului.

Altfel cum?

Cica "eu nu judec" si apoi.. "Recunoaste ca nici tie nu-ti displace ideea. Ia vina asupra ta, ca asa este crestineste." Hmmm... asta nu e judecata?

Imi displace ideea, ma doare sufletul cand vad femei cu multi copii.. Si normal ca iau asupra mea, ca de-aia merg la duhovnic. Am ce am ales, in fond.. ca nu m-a fortat nimeni sa ma marit.

Nu cred ca dezlegarea are vreo importanta daca oricum stii ca vei pacatui in continuare.. Dezlegarea vine cu hotararea sa te lepezi de pacat.


Am fost in Romania sa ma spovedesc (cu binecuvantarea duhovnicului meu, desigur), am fost singura cu "lista".. Mai mult, ii ziceam mamei care si ea se impartaseste des: citeste indreptarul de spovedanie.. Imi raspundea: nu, nu ca ma intreaba preotul, nu-mi trebuie indreptar, astea sunt excese! Pai cum sa astepti sa cerceteze preotul constiinta in locul tau? Revin.. am stat 2 ore la coada sa ma spovedesc si cred ca dura in medie 2 minute /persoana! (Oricum preotul si-a rezervat mult timp si atentie pentru mine, nu am de ce sa ma plang.. dar asta este realitatea).
Sau prietenele cucernice ale mamei o vizitau in post, normal ca eu pregateam gustare de post.. dar nici vorba! Habar nu aveau ca este post!

Asta este starea duhovniceasca a crestinului de rand!

Si tu spui sa se impartaseasca des? Cu puzderie de pacate nemarturisite si neconstientizate? La ce folos? Sa se osandeasca singuri?


(Frate, Sfanta Maria Egipteanca s-a impartasit de doua ori in viata ei! Dar prin pocainta s-a curatat de pacate, iar prin mila Domnului a ajuns Sfanta Impartasanie la ea in pustiu, cand a fost momentul potrivit.)

Desigur că dezlegarea este validă numai dacă există hotărârea de a nu mai continua cu acelaşi fel de păcat. Dar v-a trecut prin cap ipoteza că preotul dv are dreptate ? La spovadă, mărturisim păcatele noastre, nu păcatele altora. Din moment ce nu aveţi o intenţie contraceptivă, nu aveţi păcat. Trebuie doi pentru un tango.

Pentru mine, a judeca inseamna sa nu condamni pe cineva. Este loc de critica, putem gandi rational si intelege actiunile si faptele din jur, insa nu e voie sa tragem concluzii pripite. Este un singur Judecator si numai El stie absolut toate detaliile.

Eu am schimbat duhovnicul din cauza ca primul era foarte ocupat si spovedania dura putin. Actualul insa are timp de mine oricand am nevoie, desi este si el foarte ocupat.

Trebuie sa pricepi o data ca nu eu spun, ci Sfintii Parinti. Tu pe ei ii tot contrazici ca nu se poate si ca nu avem cum. Citeste-i pe Sfintii Trei Ierarhi, pe Sfantul Nicodim Aghioritul, pe Sfantul Nicolae Cabasila samd. Nu ignora Sfanta Traditie!

Eu nu am zis sa se impartaseasca avand pacate nespovedite si neconstientizate. Impartasania deasa e o necesitate pentru cei care se vor a fi crestini ortodocsi, adica pentru cei care frecventeaza constant biserica, carora le pasa de mantuirea lor si a celor de langa ei, care incearca in fiecare zi sa renunte la orice rau si sa sporeasca in bine. E o mare inselare ca acestia merg la Liturghie si pleaca acasa fara sa primeasca Painea Vietii care este Trupul si Sangele Lui Hristos.

Sfanta Maria Egipteanca a trait in pustie aproape 50 de ani si s-a pocait crunt pentru pacatele grele pe care le-a facut in tinerete. Este un caz exceptional, nu un model ca noi toti sa facem o pocainta de acest fel, impartasindu-ne rar. Extrem de rar, de fapt.

Eu nu contrazic nici un sfant parinte si in teorie iti dau dreptate.
Dar se pare ca nu ma fac inteleasa.
Intrebarea mea este f simpla si tot eviti sa raspunzi (deturnezi atentia catre mine, cum ca imi place pacatul sau dai inainte cu lozinca : cu Hristos sau impotriva. Nu ai habar ce atitudine grosolana ai).

Intre familia ta si a mea exista o similitudine: ne ferim de copii.
(Si o diferenta: noi avem totusi copii)
(Se pare ca ai uitat ca ai deschis un thread pe tema asta, a contraceptiei radicale. In plus, ei recunoscut nu o data cu nu e loc de copii in viata ta desi NU traiesti in abstinenta).
Si te intreb: cum faci totusi de te impartasesti saptamanal?

Sunt trei persoane care au scris mai des despre impartasire deasa: Daniel777, tu si Fani. Daniel pare a fi necasatorit, Fani considera ca abstinenta nu este pacat (in anumite conditii, dar asta e ideea).

Si te intreb pe tine: cum te impartasesti cand stii ca ferirea de prunci este pacat opritor de la impartasanie?

Nu o lua ca pe un atac la persoana ta. Chiar vreau sa stiu cum se poate.
(Eu consider ca cel mai greu lucru pentru un om este sa fie sincer cu sine. Nu-mi place sa ma mint ca nu este nimic gresit in viata mea, ca mi-a dat duhovnicul dezlegare o data, de doua.. zece ori etc. Si chiar daca Mihnea Dragomir (care apropo, are si el 4 copii, nu?) spune ca nu este pacatul meu ca lipseste intentia, nu cred ca are dreptate ca m-am facut partas la pacat deci tot este si al meu.. etc. )

(si in general toata atitudinea ta ma mira. Eu nici mamei mele nu-mi permit sa-i zic "impartaseste-te" ca nu-i stiu viata, ci ii spun sa se spovedeasca.)

Dar si tu pui la modul absolut ceva ce este doar o interpretare a unora: ca ferirea de a avea copii ar fi in orice conditii un pacat opritor la impartasanie.