Atunci ,daca preferi acest gen de carti iti recomand Talita Kumi de Monica Fermo-Maica Ecaterina in Ierusalim acum.

In general ,ceea ce spun Sfintii Parinti despre dezvaluirile darurilor duhovnicesti,este adevarat.Si eu,daca incep sa ma laud cu o virtute pe care am dobandit-o ,Dumnezeu ma face sa cad in ispita,sa o pierd.
Insa mai sunt cazuri ,exceptii,vremuri,cand aceste virtuti ,daruri,trebuie scoase la iveala,pentru ca oamenii sa invete .
La fel a fost intrebat si Dan Puric,daca nu-si pierde smerenia...Atunci,daca nu mai sunt povatuitori duhovnicesti,iar pe mireni ii oprim sa propovaduiasca ca sa nu se mandreasca,atunci pe cine sa mai ascultam?
Cum vine cineva care are ceva de spus,ii spunem,stai asa ca nu esti bun,ia sa vedem esti la fel ca Vasile cel Mare etc
Sunt vremuri grele,iar in aceste timpuri,zic eu,mirenii vor avea ceva de spus,indiferent cum se vor numi ei...

Partea a doua ma depaseste,nu pot sa-ti raspund.

Am citit-o de la prima editie,si am urmarit-o si la toate emisiunile.I-am scris de cateva ori si pe mail.

Am gasit Adevarul de 10 ani,si tot am avut si am nevoie de Klaus Kenneth,chiar daca am multe lecturi la activ din majoritatea Sfintilor Parinti.De-abia astept sa vin la conferinta de La Iasi ,si sa-l vad pe viu.Nu stiu altii cum gandesc ortodoxia,dar eu,cand am citit aceasta carte acum 7 ani,in prima editie,am realizat ca sunt sub nivelul lui de traire duhovniceasca.si acum cred ca lucrurile sunt la fel,nu sunt la nivelul lui.De aceea m-am mirat si m-am intristat nespus,cand multi crestini mai cunoscuti sau asa ca si mine,anonimi,au spus ca Klaus Kenneth ar fi:
1.inca sub influenta protestanta
2.inselat
3.pentru cei din vest
4.este bun,dar oentru oamenii mai putin induhovniciti

Ma iertati,in acest caz,eu fac parte din oamenii mai putin induhovniciti.

"Călător pe pământ românesc. Convorbiri. File de jurnal" reprezintă o carte-dar a autorului pentru cititorul român, oferită în preajma noului său turneu în România.

Structurată în două părţi ("De ce sunt ortodox" şi "Călător pe pământ românesc"), volumul inserează o serie de convorbiri realizate cu Klaus pe vremea şederii sale în România, din toamna trecută, precum şi un Jurnal al călătoriei sale, înfiripat în acele zile, cu amănunte de o savoare extraordinară.

Convorbirile, realizate de Romeo Petraşciuc şi Raluca Toderel, sunt grupate sub genericul De ce sunt ortodox, având ca titluri-reper formulări de genul: „Calea Ortodoxiei este drumul regal”, De ce Ortodoxia, Părintele Sofronie şi fascinaţia dragostei lui Hristos, „Au venit demonii şi mi-au dat puterile căutate şi dorite”, În ghearele morţii trupeşti şi sufleteşti, „Dumnezeul nostru nu e fitecine”.

Cea de-a doua parte e o frescă de o suavitate aparte a primului contact al lui Klaus Kenneth cu România, din toamna anului trecut, pagini în care autorul se dezăluie cititorului extrem de familiar cu poporul în mijlocul căruia şi-a dus mărturisirea vreme de trei săptămâni. Detalii luminoase, punctări de o francheţe şi luciditate dezarmante, într-un stil inconfundabil de bucuros, fac din aceste pagini unele ce se abandonează lecturii cu o voluptate aleasă, pilduitoare.

Cine a fost sau va merge la o conferinta cu Klaus Kenneth,il invit sa-si spuna impresiile..

Luni, 17 mai, în Aula Magna a Universităţii din Petroşani a avut loc conferinţa Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului, susţinută de Klaus Kenneth. Însoţit de părinţii de la Mănăstirea Lainici, în frunte cu părintele stareţ, Klaus Kenneth şi-a dus din nou mărturia între credincioşii din Petroşani. O întâlnire extrem de caldă, reuşită…

După conferinţă, împreună cu părinţii din Lainici şi Petroşani, Klaus a vizitat Biserica Sf. Varvara din localitate.

A doua zi, împreună cu părinţii de la Lainici, Klaus Kenneth a vizitat Mănăstirile din zona Văii Jiului şi parte din mănăstirile din Episcopia Râmnicului.

Astăzi, 19 mai, Klaus Kenneth va conferenţia la Sibiu, în Aula Facultăţii de Teologie, începând cu ora 18. Întâlnirea va fi moderată de Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, Consilier Misionar-Pastoral şi de Imagine al Mitropoliei Ardealului.

Inca un loc unde s-a discutat de Klaus Kenneth
http://trandafirescu.wordpress.com/2...t/#comment-745

Cine este mai aproape de Iasi ,si doreste sa vina la conferinta de joi 27 mai,a lui Klaus Kenneth?

Zei,idoli ,guru
 

A mai aparut o carte a lui Klaus Kenneth,a carei prezentare o puteti citi aici:

SCURT MANUAL DE SUPRAVIEŢUIRE

Nici nu ştiu cum aş putea scrie o prefaţă la o mărturie zguduitoare prin fermitate şi conţinut. Un volum plin de luciditate care mi-a dovedit, ca preot, că duhul apologetic este una dintre harismele prin care laicatul de astăzi poate să ajute demersul pastoral al Bisericii. Prin experienţa şi cultura sa duhovnicească Klaus Keneth dăruieşte cititorului unul dintre cele mai frumoase manuale de supravieţuire duhovnicească. Discernământul şi efortul ieşirii din bezna rătăcirilor care căutau să-i satisfacă setea de Dumnezeu sau, cum deseori mărturiseşte, golul din propria fiinţă, l-au purtat pe autor 2 milioane de kilometri în căutarea Adevărului (cum inspirat şi-a intitulat o altă carte, apărută şi ea la Ed. Agnos, 2009). Din pelerinajul acesta în căutarea identităţii sale veşnice s-a întors biruitor căci s-a lăsat biruit de Hristos Mântuitorul, Dumnezeul cel Viu.

De astă dată nu mai avem de a face cu o mărturie asupra propriei sale vieţi ci de modul în care, pe parcursul acesteia, a gustat din anestezicul islamului şi Meditaţiei Transcedentale, Hinduismului şi Yogei, Budhismului şi Zenului, lăsându-se narcotizat de tăriile filosofiei ori misticismului oriental, descoperindu-ne prin analiza fiecărei astfel de construcţii demonice frumuseţea Ortodoxiei, care nu ne face mai buni decât ceilalţi ci mai dăruiţi, mai responsabili- atunci când noi înşine nu ne ţinem de false tradiţii şi nu-l idolatrizăm pe Hristos, transformându-l, după chipul şi asemănarea slăbiciunilor noastre, în ideologie simplistă ori sindicalizare a reacţiei pastorale.

Dintâi cartea aceasta este un dar făcut învăţământului religios din România. La toate întâlnirile noastre cu „intelighentia” de serviciu a Dialogului Social ni se reproşează că nu îngăduim copiilor noştri să se şcolească aconfesional, cu acest soi de cultură amalgamată, pe care Klaus Keneth o demască în toată rânjitura ei specifică. Căci la lipsa de mentalitate mărturisitoare în jocul căreia vrea să intrăm antrepriza de îndobitocire programată a poporului român, cu toate că nu excelează în studii de specialitate-încă nu am auzit de un istoric al religiei, la modul serios, fundamental impus în conştiinţa internaţională, cartea lui Keneth este o avertizare. Pentru divinizatorii lui Mircea Eliade sau I.P. Culianu nu ar fi rău să îi rugăm să recitească actuala critică în domeniu şi, dincolo de simpatiile subiective care ne încearcă, să remarce cam la ce nivel ne mai aflăm. Utopia sincretismului care caută să fie impus drept modă naşte deja lipsa de verticalitate în care ne-am înşurubat prin cerbicia politicianismului culturnic. Chiar când acesta are ca spaţiu de emanaţie Occidentul, nu-i musai să renunţăm la analizarea sa în toate striaţiile multiformalismului ucigător de suflet. Lucrarea lui Keneth va deveni obligatorie unei „bune informări a populaţiei”, ca să folosim terminologia la modă în demagogia actuală, iar părinţii care vor citi lucrarea şi vor mai subscrie diluării spirituale a sufletului copiilor lor cred că trebuie să înceapă să-şi pună foarte serios problema propriei mântuiri.

Frumuseţea scriiturii şi modul respectuos de analizare a unor aspecte pe cât de populare pe atât de necunoscute cu adevărat în arealul nostru educaţional, vor impune cartea. Nu prin note de subsol ci prin notele despre „subsolul” lumii în care trăim, dinspre care izbucnesc către noi toate mofturile anormale ale omului trecut demult în post-creştinism. Excelenta analiză este dublată de o cunoaştere din interior a fenomenelor descrise, dovedind luciditate şi putere de rupere de minciuna şi contrafacerile rudimentelor de religie în care, ca într-o pânză a celui mai de temut păianjen al lumii, ţesută de veacuri în jurul omului, firea omenească se lasă coruptă. Structurări ca de fişă de lectură, dublate de articulări pertinente din textele specifice fiecărei religii sau culturi descrise, lipsit de răutate ori causticitate ieftină, Klaus Keneth rămâne un apologet crescut în Duhul Sfânt, duhul bunului simţ. Descoperirea unei Ortodoxii vii, prin harul lui Hristos a văzut Ortodoxia dintâi prin ochii binecuvântaţi ai Părintelui Sofronie de la Essex sau ai Părintelui Zaharia Zaharou, l-a scutit de grimasele cu care ne întâmpinăm uneori convertiţii. Bucuriile lui sunt şi bucuriile comunităţii care l-a primit în mijlocul ei ca pe un dar de Sus. E important să înţelegem că fratele acesta al nostru nu trebuie „controlat” la Ortodoxie. Uneori e smintitor prin gesturi? S-au smintit câţiva de câteva dintre propoziţiile sale? Interesant. Pentru că, prea cuminţi ca să mai convertim tristeţile şi dezorientările semenilor noştri în bucurii mărturisitoare, am uitat de nebunia aceasta mărturisitoare, care ţine vie viaţa de credinţă a Bisericii noastre. Mesajul celor nenăscuţi (genetic) ortodocşi este tot mai limpede: ne e dragă Ortodoxia dar nu ortodocşii care şi-au transformat inimile din tron al lui Dumnezeu în stalactite ale părerii de sine, dispuşi mereu la a converti pe alţii, după măsura propriei împietriri, fără a face nici un efort personal, în linia propriului progres duhovnicesc.

Lucrarea aceasta ţine în ea cheia de aur a oricărei predări a Istoriei Religiei, pe care uneori chiar şcolile noastre de teologie o eludează prin false alinieri culturale. Nici o altă religie nu poate fi privită decât prin lentila de Har a Duhului Sfânt, prin experienţa de har a Bisericii, şi nu este cazul, niciodată şi în nici o situaţie, să prevaleze diplomaţia falselor ecumenisme în defavoarea mărturisirii de credinţă. Aici este frumuseţea nemaipomenită a cărţii. Pentru tot soiul de cuconeturi şi elitişti atraşi de ezoterisme ieftine - ale căror pericole autorul nostru le identifică foarte atent, pentru toţi puştii atraşi de softurile vieţii spirituale, cartea este un manual de supravieţuire. Personal cred că pentru slujitorii bisericii, indiferent de treapta în care se încadrează ei, cartea este un manual de abordare a problematicii generale şi speciale a dramei sincretismului modern. Lipsit de ură şi îngâmfare confesională, cred că de aceasta s-a vindecat dintâi, autorul cărţii împleteşte remarcabil istoria culturii personale cu aceea a istoriei religiei. Lucru din care la noi s-a gustat foarte rar.

Dacă cineva m-ar întreba care este pagina cea mai de preţ a lucrării nu aş ezita să-i spun că această carte este cea mai de preţ pagină a literaturii apologetice în domeniul istoriei religiei. Ideea editorului român de a iniţia prin această carte o colecţie apologetică apare mai mult decât fericită. Obligă la continuitate, la propunerea identificării unei linii ortodoxe a apologeticii care trebuie să treacă de la fază de combatere la aceea de dezbatere destinsă în Duh, fără învârtoşări urâtoare ci înţelepţiţi de harul Mântuitorului. Sper ca lucrarea aceasta să fie adusă dinaintea copiilor noştri, bucuros că ea există aş fi trist dacă bucuria aceasta n-aş împărţi-o cu ei, copiii neliniştii noastre. Cred că prin această scriere Keneth se va înscrie pe linia unor contribuţii luminoase la elucidarea unor linii de forţă în dialogul cu societatea secularizată. Neuitând, nici o clipă, mărturisirea autorului: „Luminare cauţi? Să ştii cine eşti? Atunci priveşte-ţi luptele pierdute! Restul e har sau mândrie. Acesta este sfatul meu către toţi pelerinii drumului înfundat al misticii şi meditaţiei asiatice, chiar dacă aceasta este şi doar o simplă vizitare a unei librării cu cărţi despre ezoterism. Cel care şi-a văzut propriile slăbiciuni, greşeli, mizerii şi lipsuri, va fi pregătit să ia asupra sa Crucea lui Hristos, pentru a se depărta de păcat şi de trădarea dragostei lui Dumnezeu. O hotărâre necesară pentru a ne scoate din nevoie. Această ură de sine, purificatoare, ne va conduce la recunoaşterea păcatului, pocăinţă şi întoarcere în braţele iubitoare ale lui Hristos. Drumul în jos este drumul în Sus. Nu e comod, nu, însă e cea mai mare aventură pe care poate trăi un om. Mai ales din punct de vedere al biruinţei şi al certitudinii despre viaţa veşnică.”

Sper din toată inima să descoperiţi în paginile acestei cărţi bucuria mărturisirii care l-au adus pe fratele acesta al nostru în mijlocul poporului nostru, prin conferinţe şi scriitură. Cred că mărturisirea unuia care a gustat din biruinţa cea dinainte de Biruinţă este mai de preţ decât expandarea frustrărilor noastre pastorale. Să reînvăţăm a spune Hristos a Înviat nu ca pe un simplu salut pascal, ci ca pe o certitudine! Cartea aceasta, parte din argumentarea acestei certitudini.

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Nu a fost nimeni la conferinta?!

pot sa-mi dau si eu cu parerea? am citit cartea...
 

Am citit si eu cartea lui Klauss. As vrea sa fiu obiectiv... citind-o m-a cuprins asa febra interesului care pe parcurs s-a transformat in lehamite. Am reusit sa o termin dupa ce deja ma plictisisem, as fi vrut sa citesc ceva mai plin de duh, din pacate este destul de saraca, structurata inegal: prima parte umflata, plina de detalii inutile care puteau fi sintetizate in mai putine pagini iar a doua parte care ma interesa cel mai mult, a restrans-o la cateva pagini. Asta nu mi-a placut. As fi vrut sa-mi spuna mai multe despre noua lui viata in Hristos, nu despre trecut. Trecut de-asta cu rataciri prin alte religii am avut si eu si nu e interesant deloc, nu mi-a spus nici o noutate, ba chiar m-am simtit rau citind.

In speranta ca nu am lezat pe nimeni, sustin si eu parerea parintelui Vasile Mihail cu o mentiune, cred ca intentia lui Klauss este buna ... atat. Si cartea lui este probabil foarte potrivita pentru occidentali, acolo unde nu se cunosc atat de multe despre ortodoxie, el pleaca de la ceea ce cunosc ei si ii duce incet incet spre... altceva... spre ceva ce noua ne este foarte familiar.

Iertare!

Iata si parerea parintelui Savatie Bastovoi:

Părintele Savatie spune: Parinte Mihail, blagosloveste.
Eu am citit cartea in manuscris. M-au rugat editorii sa le scriu un cuvint inainte. Am citit-o cu bagare de seama si multa ingaduinta, ca un pacatos si convertit ce sint, tot tragind nadejdea ca voi da de sensul tuturor acelor marturisiri. Dar, spre neintelegerea mea, nu l-am gasit. Prin urmare, cu tot respectul meu fata de editori si fata de tot ce inseamna Parintele Sofronie si Parintele Rafail, am refuzat sa prezint aceasta carte. Raspunsul meu, dat in 5 septembrie 2008, a fost acesta:
“… am citit cartea. Eram entuziasmat la inceput, dar nu am aceeasi impresie despre cartea in ansamblu. Mi se pare ca ramine in sfera delirului si a incertitudinii. Ma si tem sa o recomand cuiva. Altminteri, ramin acelasi, pretuind truda pe care o faci”.



referinta este luata de aici:
http://blog.patermihail.ro/arhive/1113#comment-784

Cartea lui Klaus nu este o carte de dogmatica,nu trebuie sa comparam un jurnal al convertirii,cu nu stiu ce pasaj din Filocalie.Klaus este bun si pentru occidentali,dar are de spus ceva si noua.Altfel nu vad de ce este inca in legatura cu parintele Rafail Noica ,care nu primeste deocamdata pe nimeni.Ceea ce spune despre Romania este superb si simt ca adevarat:

Cunosc destul de bine lumea si cred, acum,ca romanii sunt cel mai evalvios popor de pe pamant,care nu vede nici o diferenta intre bisericesc si lumesc.(..)
Dumnezeu sa binecuvanteze Romania.

UN om care spune astfel de cuvinte(si altele care nu le-am citat),nu trebuia criticat in acel mod.Si nu trebuie sa-l comparam cu Ioan Gura de Aur.El isi are propria sa unicitate,propriu mesaj,care dupa parerea mea este profund ortodox.Dar ,iarasi spun,sa nu se faca greseala de a se compara cu Sfintii Parinti.Nu are el asemenea pretentii,el doar transmite un mesaj,pentru cei care vor sa-l recepteze.Oricine poate sa-i intoarca spatele daca nu rezoneaza la acel mesaj.

Ce i-am scris eu lui Savatie
 

Parinte Savatie

Sunt unul din cei care v-au apreciat conferintele pe care le-ati tinut in Romania.V-am simtit apropiat duhovniceste,si asteptam cat mai multe lucruri bune din partea dumneavoastra.

In aceasta situatie,am fost uimit astazi,cand am vazut ca nu il intelegeti pe Klaus Kenneth.

Am vazut toate punctele de vedere,eu sunt dintre cei care m-am opus afirmatiilor din articolul parintelui Stanciu.

Nu vad justificarea unui asemenea atac,in conditiile in care ,nu vad ca acest om sa insele pe cineva.Dimpotriva,eu l-am simtit aproape de la prima lectura,si ma bucur acum ca e in Romania.Ati citit si cartea lui Calator pe pamant romanesc? Sunt acolo niste comentarii superbe la adresa Romaniei.
Dar nu dupa aceasta carte imi intemeiez eu apararea.Ci dupa cartea Doua milioane de km,care mi se pare extraordinara..

Si ce mi-a raspuns
 

@Daniel,

Eu nu-l atac pe Klaus Kenneth, iar prin postarea comentariului meu la articolul parintelui Mihail Stanciu nu mi-am exprimat sustinerea totala a afirmatiilor sale, ci doar ceea ce am simtit eu imsumi la citirea cartii lui Klaus. In mare masura, simtamintele noastre (nu si concluziile) corespund. M-am referit la o carte, una mai veche, nu la persoana, care, cu siguranta, are si altceva de spus decit acea marturisire de inceput. Nu as fi recomandat aceasta carte in Romania tocmai pentru aceasta noua dezbinare si neintelegere care s-a iscat intre ortodocsi pe care am presimtit-o ca fiind inevitabila.

I-am scris iar
 

Dezbinarea s-a creat intr-adevar,dar datorita aparitiei acelui articol.Si nu spuneti ca nu v-ati fi dorit sa apara ,deoarece eu m-am bucurat de ea.Oricum ,eu am citit-o in prima editie,care a aparut la Editura Institutui Biblic ,acum cativa ani in urma.

Aceasta carte TREBUIA sa apara in Romania,asa cum e foarte bine ca e prezent insusi autorul.
Neintelegerea acestei vii personalitati ortodoxe pe mine ma intriga,ma pune in alerta,si ma dezamageste.
Fara sa stiu ca se va isca o asemenea valva,eu am simpatizat cu autorul de la inceput,acum vreo 7 ani,si l-am pus deoparte,la inima.Asa ca,acum cand vad ca e atacat,reactionez din iubire.
Sunt un clasic,vreau sa respect dogmele in totalitate,ma tin de Biserica cat pot de strans,si de pe aceste pozitii ii iau apararea.
Ati scris o carte Nebunul,ar trebui sa vedeti o oarece nebunie pentru Hristos si la Kenneth,in sensul acela bun,crestin ortodox.Si,atunci,probabil nici pe mine nu ar trebui sa ma mire ca sunt dintre crestini care arunca in el cu noroi.
Astept de la Dumneavoastra sa adanciti fenomenul,si sa reveniti cu un alt punct de vedere.Nu se poate ca cei care-L iubesc cu mare dragoste pe Hristos,sa nu fie apropiati.
Nu sunt de acord deloc,ca aceasta carte ,si persoana lui Klaus nu trebuia sa vina in Romania.Sa ne gandim ca la fratii nostri greci si bulgari,nu a existat aceasta respingere.In Grecia ,un preot i-a spus ca mesajul lui este tocmai unul adecvat vremurilor noastre;iar in Grecia s-a vandut cartea in mii de exemplare.

si mi-a raspuns
 

@Daniel,

daca as aprofunda aceasta discutie, precum mi-o ceri, ar trebui sa-l apar atit pe Klaus, cit si pe parintele Mihail.

rectificare
 

Scuze am scris parintele Vasile Mihail in loc de parintele Mihail Stanciu.

ultimul meu raspuns
 

Daca este in adevar,orice pozitie este binevenita,pentru a clarifica lucrurile.

Azi mi-am cumparat cartea Calator pe pamant romanesc.Dupa ce o voi citi,voi reveni cu noi comentarii.

O voi citi si eu, sunt curios...

Conferinta de la Sibiu
 

Multumim, chiar eram curioasa sa ascult o conferinta. Mie mi-a placut foarte mult cartea si acum am sa ascult si conferinta:3:

Am inceput sa citesc cartea Calator pe pamant romanesc.Este superba.Sper ca cei care aveau indoieli in privinta lui Klaus ,sa apuce sa citeasca aceasta carte,si ceva cred,se va schimba in ei.

Ce e rugăciunea inimii?
Rugăciunea inimii se numeşte aşa pentru că,prin ea,încercăm să coborâm gândurile,prin intermediul cuvintelor,în inimă,pentru ca mai apoi să vorbească inima,fără cuvinte şi fără gânduri.Prin rostire neîncetată ,ea devine proprie persoanei,ajunge sa "funcţioneze" de la sine.Unii oameni reuşesc să şi-o însuşească în câteva ore-aşa au fost Sfântul Siluan şi părintele Sofronie.Eu lucrez de ani de zile la asta şi încă mi-e foarte greu.
Îmi imaginez uneori că mintea noastră e ca o scoică deschisă,în care intră toate relele lumii.Prin rugăciunea inimii,noi încercăm să o protejăm de acestea ,să o facem să se închidă ,încet-încet,pentru tot ce vine din exterior.De multe ori ,însă,ea rămâne,totuşi,pe alocuri,transparentă,şi pe acolo intră gândurile.Cam aşa văd eu rugăciunea inimii şi rostul ei în viaţa duhovnicească.

Klaus Kenneth- Calator pe pamant romanesc-Editura Agnos

Klaus depune o marturie de exceptie! Cea mai vie marturie este aceea ca atunci cand esti mistuit de dorinta de a afla adevarul, biruinta iti este asigurata. Trebuie doar dorinta si rabdarea necesara!

Atata timp cat el face aceste lucruri cu binecuvantarea unor adevarati traitori duhovnici, e bine sa ia fiecare ce ii este de folos!

In rest...calugari care nu au altceva decat sa atace pe altii....de astia suntem satui! Satui pana in gat! Ca astia aresteaza Ortodoxia, ei se cred izbavitorii neamului....

Vai, vai...dreapta Judecata va fi cu adevarat dura!

mai daniel dupa insistenta de care dai dovada tu parca vrei sa ne bagi pe git pe kenet cam asa nemestecat.sa nu care cumva sa crezi ca te poate crede toata lumea vezi ca o mare parte a ortodocsilor nu vreau sa inghita povestile tale invelite in poleiala care cred ca nu prea au gust ortodox profund, ci suna mai repede a reclama occidentala de ce vrei sa tot calci pe cadavrul lui daniosif si sa ridici in slavi pe claus,las-o mai moale fiecare alege ce vrea.sau dupa atitea postari insistente ca si cind numai asta o sti, crezi ca te faci inteles mai bine?.

obsesie
 

Mai Daniele, mai lasa-ne. Te vad pe toate siteurile postand la greu, incercand sa ne entuzismezi de acest KK care spune ca poti si sa fumezi si sa te impartasesti. Ma obosesti atat de tare, frate...
Nu poti stai in banca in ta? Si pe sacciv ai facut o propaganda de parca asta e meseria ta.
Nu mai tot insista sa il acreditezi pe KK cu faptul ca e ucenicul unui parinte sau altul, ca si Sf. Ioan de Kronstadt a avut ucenici deviati (vezi ioanitii). Nu este un criteriu. Vezi si cu girul parintelui Iustin fata de Danion.
Tu promovezi acest pesonaj (KK) pe toate blogurile de parca ar fi marea gaselnita a ortodoxei, dar cand colo omul duhneste a protestantism de la 2 milioane de kilometri.

Nu, te rog...
 

Nu, lasa-ne...ti-am mai scris ca un parinte din Moldova (nu ii dau numele, dar e un nume) spunea despre acest KK ca nu si-a dat examenele duhovnicesti cu omul vechi si nu e copt. Hai sa ne vedem de parintii nostri, cu duh adevarat ortodox, nu de toti saltimbancii de import, simpatici de atlfel.

rectific trebuia danion restu ramine valabil

Conferinta de la Deva
 

De aici se poate asculta conferinta de la Deva,auditia e foarte buna.

http://www.agnos.ro/blog/2010/05/19/...-la-deva-2010/

Conferintele lui Kenneth
 

Ok! Conferintele sunt deosebite, au o vigoare de exceptie! E viu!

Insa cartea aceasta cu Ortodoxia pe pamant romanesc....mi-a lasat un gust relativ amar. Si asta din cateva pricini:


- mentioneaza ca sustine financiar anumite institutii umanitare
- se autodeclara plin de dragoste
- are impresia ca trebuie sa le arate romanilor cum sa isi traiasca Ortodoxia
- se tot leaga de numele Pr. Rafail Noica
- mentioneaza anumite situatii care nu sunt chiar potrivite (faza cu incompetenta traducatoarei)....

Aceste aspecte nu sunt chiar in duhul cel mai ortodox! Dar, ok, omul arata ca nu e perfect. De aceea am zis, sa ia fiecare ceea ce este bun si de folos!

Nu sunt de acord cu tine.Desigur ca are lipsuri,dar unele afirmatii mai transante vin din felul lui unic de a fi.Asa este el,de aceea si face conferinte.Eu nu am gasit lucruri smintitoare la el,doar lucruri omenesti,este un jurnal sincer,cum nu stiu daca noi am putea sa-l tinem.Daca tu ai tine un jurnal,si ai avea unele lipsuri,ar trebui sa te declaram inselat? Cartea lui nu este o carte de dogmatica,ci un mesaj pentru cei simpli,pentru vremurile de astazi cand ar trebui o alta atitudine mai vie,mai directa;si as spune eu este experienta intalnirii unui om care a avut curajul sa vorbeasca cu Hristos.
Si este un om care traieste si acum intens,dovada ca se impartaseste saptamanal,lucru pe care mi l-am dorit si eu ,insa nu am reusit pana acum.
Daca vrem sa-l comparam pe Klaus,sa o facem cu noi nu cu Sfinti Parinti;eu cel putin acest criteriu il aplic.
La criticile tale asupra cartii,daca vrei sa insisti pe ele,ai faca mai bine sa dai cateva citate.
Referile la Noica de exemplu mi se par necesare pentru ca Rafail nu mai vorbeste cu nimeni deocamdata,apoi trebuie sa stin ca si Klaus este din aceeasi scoala a parintelui Sofronie de unde provine si Noica ....

Joi, 21 mai, a. c., de Sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, Klaus Kenneth a fost invitat la Câmpina (Prahova), pentru a se întâlni cu credincioşii parohiei „Sf. Nicolae”.

O parohie-comunitate ce impresionează prin modul în care ştie să îşi cultive dragul de Hristos prin părtăşie, fidelitate, lucrare misionară conjugată. Seara, începând cu ora 18: 30, în sala de festivităţi a parohiei, devenită şi de astă dată neîncăpătoare, Klaus Kenneth a vorbit despre ceea ce a făcut Dumnezeu pentru el, chemându-l spre Adevăr, după o pribegie de pste 40 de ani.

Ziua de 21 mai a fost una în care această zonă a Câmpinei a rămas fără lumină, din cauza unei pene de curent. De aceea conferinţa din această seară s-a ţinut la lumina lumânărilor, imprimând întâlnirii o suavitate de comunitate primară, adunată în jurul Cuvântului lui Dumnezeu. Manifestarea a durat aproape patru ore, Klaus Kenneth oferind apoi autografe, la aceeaşi lumină de lumânare, tuturor celor cu care s-a bucurat de aceste minunate momente.

Conferinta de la Pitesti,din 24 mai

http://www.agnos.ro/blog/2010/05/25/...esti-mai-2010/

Nu mai auzisem de el pana acum. Joia asta are conferinta la Iasi. S-ar putea sa merg.

Conferintele sunt instructive,vii,atractive..este o ocazie,mai ales ca esti din Iasi.Sa stii ca dureaza cam vreo 2-3 ore,daca nu mai mult.Dar vei pleca multumita...

Multumesc pt informatii. Sunt curioasa deja! :)

Se vor lansa si cele trei carti aparuta ale lui,plus o carte a parintelui Zaharia-Largiti si voi inimile voastre.Poti sa iei si un autograf la urma de la Klaus.