În prealabil postat de Catisma (Post 258034)

Dormind cu mama în cameră, am avut niste lucruri de o ciudătenie extraordinară, acum câtiva ani. Nu contează dacă dorm singură în cameră sau nu.

În prealabil postat de heaven (Post 258198)

Nu te supara.
Am selectat citatul de mai sus,pentru ca iti urmaresc de ceva timp topicul si chiar asta ma intrebam si eu:in cazul in care dormi cu cineva in camera,ce se intampla mai exact,persoana care sta langa tine cum percepe tot ce ti se intampla?

În prealabil postat de florinbrasov0 (Post 258247)

În cartea mea de rugăciuni, la rugăciunile de seară, ultima rugăciune e aceasta:
"Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui, şi să fugă de la faţa lui cel ce-L urăsc pe dânsul.Să piară cum piere fumul, cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară dracii de la faţa celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi
Alt sfat ar fi să faci în fiecare lună câte o sfeştanie şi cu bineuvântarea duhovnicului să tămâiezi în fiecare seară camerea unde dormi, sau toată casa.

În prealabil postat de Radu32 (Post 257579)

tot felul de povesti cu iz paranormal, de parca am fi la casele bantuite de pe discovery !
oricum, trebuie vazuta si tratata cu atentie si solutia medicala !
si pe medici i-a lasat dumnezeu ca sa-i trateze pe oameni,si in cele mai multe cazuri, nici vorba de draci, sau demoni, ci e vorba de afeciuni psihice sau afectari psihologice,dintre care unele pot fi vindecate, iar altele mult ameliorate.
eu nu cred ca boala psihica trebuie sa fie privita sau tratata cu rusine, e o boala,la fel ca oricare alta,iar medicii specializati fac tot posibilul sa o trateze !
desigur ca nu trebuie ocolit si apelul la religie, si la preoti,calugari, care sa faca rugaciuni pentru insanatosirea mintii respectivului si a spirtitului sau !
Cele doua metode- cea psihiatrica sau psihanalitica si cea religioasa trebuie folosite conjugat, spre binele pacientului,caruia nu tebuie sa-i fie frica de medici si sa-i ocoleasca din fica sau rusine sociala, etc !
insa cel mai mare medic ramane Dumnezeu, desi uneori lucreaza prin medici in mod concret,si numai Dumnezeu poate rezolva toate cazurile !
din partea mea urez sanatate maxima si grabnica insanatosire celor in nevoie !

În prealabil postat de heaven (Post 259925)

Catisma,ce mai faci,cum mai esti?S-a mai ameliorat cu ceva situatia?

În prealabil postat de kiralina (Post 260280)

Nu stiu cum se simte ea,dar preotul ce se roaga ptr ea nu prea mai doarme nici el.l-a luat in primire ''chestia",cum ii spune catismuta,dar preotul cu pricina nu se plange,ci intelept,spune:a ingaduit Dumnezeu ca sa inteleg mai bine aceasta femeie,sa o pot ajuta....

În prealabil postat de Catisma (Post 260700)

N-am să mai intru o vreme... As vrea să las să treacă ceva timp, suficient ca să observ o evolutie mai bună si atunci am să intru să mai povestesc. Nu stiu cât timp o să treacă, dar dacă cumva se închide topicul între timp, am să redeschid un altul, cu continuarea... că oricum, cred că acum îmi cunosc multi povestea, ca pe un cal breaz.

Multumesc tuturor pentru ajutor, am apelat la mai multă lume.
Doamne-ajută.

În prealabil postat de IonelS (Post 271160)

Evident ca este necesar sa te duci la toate slujbele religioase si cat mai des cu putinta. Trebuie sa ceri voie duhovnicului tau sa citesti psalmi, dar vezi sa te invete ce si cum legat de cititul lor...Portiunile de psalm care contin blesteme le citesti la modul contemplativ sau deloc...Este imperios necesar sa-i citesti zilnic, in special inainte de culcare. De festanie in casa, lunar, nu mai vorbesc...
Este o lupta pe viata si pe moarte, iar la capat exista un singur invingator !

În prealabil postat de Catisma (Post 247970)

Postez această relatare în speranta că poate va fi de folos cuiva. Problema este, din păcate, încă departe de a fi rezolvată, însă cred că e util să o prezint, chiar si asa, în stadiul în care e.

Să încep cu sfârsitul. În momentul de fată am probleme extrem de mari. Practic, nu pot dormi normal în nici o noapte. De vreo două luni, foarte rar ajung să dorm în cea mai mare parte a noptii, nederanjată, si atunci mă bucur ca de o mare realizare.

Problema constă în faptul că sunt trezită. De fiecare dată când atipesc, îmi este miscată o mână, un brat, un picior, capul, practic orice încercare de a adormi este întreruptă sistematic de o „zgâltâială”. Asa o duc până pe la 3-4-5 dimineata, iar apoi reusesc să dorm netulburată până pe la vreo 8 sau mai târziu. Nu mai trebuie să vă spun că ăsta nu e somn si asta nu e viată.

Necazurile de tipul ăsta sunt recente. Problema durează de câtiva ani buni - as marca anul 2005 cu momentul în care practic, au început aceste sâcâieli la un mod foarte insistent, astfel încât m-am trezit si eu la realitate, în sfârsit, si am mers la un duhovnic - si abia recent am început să-mi dau seama că, de fapt, durează de mult mai multi ani, însă n-am fost eu atentă si nu am dat importantă povestii ăsteia.

Spun că necazurile de tipul ăsta sunt recente, pentru că în fiecare an am avut „altceva”. Frecventa, tipul problemelor au diferit de la o perioadă la alta. Zgomote, simtit tot felul de lucruri invizibile, sub forma unor animale, ciocănituri în usă, greutăti imense asezate pe piept în timp ce dormeam, timp de câteva minute bune, în care încercam să mă eliberez. În fine, tot felul de „năzbâtii” de genul ăsta. Acum vorbesc linistită; la ora respectivă eram speriată, pentru că nu stiam ce erau.

Fenomenele astea mai spectaculoase si menite clar să înfricoseze s-au terminat. Acum stresul e mai putin spectaculos, însă mult mai persistent - am aceste sâcâieli, noapte de noapte, practic din 10 în 10 minute sau ori de câte ori atipesc, sunt trezită până dimineata. Practic, dacă munca mea ar fi într-un birou si ar trebui să merg la lucru în fiecare dimineată, m-as ridica din pat dimineata la fel cum mă culc seara: perfect trează. Am ajuns să-mi pun probleme serioase în legătură cu viata mea din prezent; dacă acest nesomn noapte de noapte mai continuă în ritmul ăsta, nu-mi mai pot duce viata normală / serviciul, ca până acum.

Nu mai trebuie să adaug că de când am început să pătesc lucrurile astea, merg la biserică, mă spovedesc & împărtăsesc si, în general, fac tot posibilul să-mi îmbunătătesc viata si să stau departe de păcat. Viata mea s-a schimbat în bine din acest punct de vedere - pentru mine a fost o bucurie să mă las „invadată” de tot ce înseamnă învătătura si viata ortodoxă; nu mai vreau să adaug cuvinte inutile despre adevărul credintei noastre; este indiscutabil si clar. La asta mă refer si când spun că am lăsat frica în spate; nu îmi mai e teamă. După ce am citit sfaturile diferitilor părinti si diversele relatări patristice etc, am înteles cu ce am de-a face - mai bine zis, cu „cine”. Însă as vrea să rezolv problema, evident.

Pentru că ea a continuat, sub diferite forme - si, cum spuneam, în ultima vreme, s-a intensificat. Parcă e „cineva” acolo care se încăpătânează să rămână în peisaj si nu reusesc să-l alung.

Nu stiu ce să mai fac si unde să mă mai duc. Îmi e din ce în ce mai greu să mă scol noaptea si să citesc rugăciuni sau să fac metanii. (Ăsta e stadiul în care mă aflu la ora actuală; urmez sfaturile pe care le dă părintele Argatu în cărticica lui despre lupta împotriva vrăjilor si farmecelor.) Sunt din ce în ce mai obosită si am ajuns să refuz comenzi de lucru (eu sunt liber-profesionist, traducător), pentru că după noptile astea haotice, nu sunt în stare să mă trezesc si „ziua mea lumină” începe din ce în ce mai târziu.

Am stat de vorbă cu mai multi preoti, inclusiv cu un staret de mănăstire... Ideea principală pe care am retinut-o a fost că ar trebui să am un om care să mă ajute. Duhovnicul meu, desi e un om foarte bun, nu are timp pentru asa ceva si în afară de sfatul pe care mi-l dă tot timpul, să nu-mi pierd nădejdea, nici el nu stie ce să-mi mai zică. Asa mi-a dat binecuvântare să cer si sfatul altora si să caut ajutor si sfaturi si de la altii.

Fac tot posibilul să rezist - fizic - si să mă rog si să sper în continuare, însă devine din ce în ce mai greu.

Mă opresc aici, pentru că povestea e mai lungă si am să mai continui mai târziu. As vrea să ajung la niste molifte astăzi.
Doamne-ajută tuturor, si vreau să vă spun un lucru: Dumnezeu există. Toate acestea nu sunt glume, nici metafore, nici impresii si nu ne vin pe cap degeaba. Cu tot necazul pe care îl am si amărăciunea pe care mi-o provoacă, as vrea să folosesc această pătanie a mea ca pe un act de mărturisire.

Numai bine tuturor si pe curând.

În prealabil postat de gabriel 30 (Post 272394)

Mi se pare o mare prostie si chiar un mare pericol sa trimiti oamenii care au astfel de probleme,necazuri la persoane de gen psiholog sau psihiatru,in loc sa le recomanzi un preot,sau ,poate un monah,un calugar,care,traind in saracie si curatenie trupeasca si sufleteasca,are un har extraordinar pentru a rezolva asemenea probleme.

De ce spun asta....? pentru ca 99,99% din acestia,fiind atei,oameni fara Dumnezeu,nu vor face altceva decat sa le puna tot felul de "diagnostice",adica sa ii indoape cu tot felul de medicamente,care nu numai ca nu ii vor ajuta cu nimic,dar ii vor aduce si mai mult pe marginea disperarii,posibil chiar sa ii impinga spre tentative de sinucidere.

Singurele actiuni la probleme spirituale,duhovnicesti,nu pot fi decat tot actiuni duhovnicesti,facute de OAMENI CALIFICATI pentru asemenea probleme,care sunt preotii si calugarii. Orice altceva e doar o abureala pentru a stoarce bani.

În prealabil postat de IonelS (Post 272993)

Cand ii simti prezenta nu trebuie sa te sperii. Tb sa pui mana pe o psaltire si sa citesti..De obicei dusmanul provoaca zgomote pt a infricosa, iar frica este considerata pacat...Daca vei obisnui sa citesti psalmi in fiecrea seara o sa treaca..

În prealabil postat de gabriel 30 (Post 272394)

Mi se pare o mare prostie si chiar un mare pericol sa trimiti oamenii care au astfel de probleme,necazuri la persoane de gen psiholog sau psihiatru,in loc sa le recomanzi un preot,sau ,poate un monah,un calugar,care,traind in saracie si curatenie trupeasca si sufleteasca,are un har extraordinar pentru a rezolva asemenea probleme.

De ce spun asta....? pentru ca 99,99% din acestia,fiind atei,oameni fara Dumnezeu,nu vor face altceva decat sa le puna tot felul de "diagnostice",adica sa ii indoape cu tot felul de medicamente,care nu numai ca nu ii vor ajuta cu nimic,dar ii vor aduce si mai mult pe marginea disperarii,posibil chiar sa ii impinga spre tentative de sinucidere.

Singurele actiuni la probleme spirituale,duhovnicesti,nu pot fi decat tot actiuni duhovnicesti,facute de OAMENI CALIFICATI pentru asemenea probleme,care sunt preotii si calugarii. Orice altceva e doar o abureala pentru a stoarce bani.

În prealabil postat de gabriel 30 (Post 272394)

Mi se pare o mare prostie si chiar un mare pericol sa trimiti oamenii care au astfel de probleme,necazuri la persoane de gen psiholog sau psihiatru,in loc sa le recomanzi un preot,sau ,poate un monah,un calugar,care,traind in saracie si curatenie trupeasca si sufleteasca,are un har extraordinar pentru a rezolva asemenea probleme.

În prealabil postat de gabriel 30 (Post 272394)

De ce spun asta....? pentru ca 99,99% din acestia,fiind atei,oameni fara Dumnezeu,nu vor face altceva decat sa le puna tot felul de "diagnostice",adica sa ii indoape cu tot felul de medicamente,care nu numai ca nu ii vor ajuta cu nimic,dar ii vor aduce si mai mult pe marginea disperarii,posibil chiar sa ii impinga spre tentative de sinucidere.

În prealabil postat de blue_cat (Post 282647)

prostie? pericol?:))
oamenii acestia au boli psihice si solutia este medicul psihiatru!! este foarte grav ca ea refuza din start un consult de specialitate si cauta solutii care nu exista, desi e evident ca nu dau rezultate, ba chiar s-a simtit foarte deranjata cand jane says i-a dat un sfat bun. (jane says fiind medic...)
un preot te mai poate remonta psihic, te mai poate consilia, dar nu te poate vindeca de o boala psihica. foarte grav e cand oamenii nu constientizeaza asta, au impresia ca totul vine din afara si nu din creierul lor, fug de adevar si din sfaturile pe care le primesc culeg doar ce le convine. de altfel, cei mai multi dintre bolnavii psihic au impresia ca sunt sanatosi.



hai ma? ce treaba au ateii cu psihiatrii? faci niste analogii de toata jalea....
daca problema se rezolva cu medicamente...ei bine asta e, si cancerul tot cu chimioterapie, radioterapie etc se vindeca, si orice boli de pe lumea asta se rezolva cu medicamente. uita-te la oamenii din tarile sarace, fara acces la ingrijiri medicale si vezi ce speranta de viata au. iar problemele psihice nu vad de ce ar fi incadrate la categoria duhovnicesti...in mod sigur exista un diagnostic si un tratament in cazul ei, si daca il accepta poate ca in scurt timp se si vindeca. dar daca va continua sa gandeasca asa, nu are scapare, situatia se poate agrava si spre boli de inima, lipsa unui somn normal ii poate produce alte probleme.

În prealabil postat de gabriel 30 (Post 282860)

...si in prostia lor pun totul pe seama unei stiinte care de cele mai multe ori face numai greseli si erori.

În prealabil postat de gabriel 30 (Post 282860)

Mai bine ti-ai inchide gura si nu te-ai mai face atata de ras,ar fi mai intelept din partea ta.

În prealabil postat de second_choice (Post 249076)

@ catisma: sunt o persoana incercata de astfel de lucruri si iti vorbesc din perspectiva unui om cu o puternica credinta, insa in acelasi timp fara a fi habotnica si nici extremista.

Personal eu as ramane deschisa la un ansamblu de factori si cred ca ar trebui privite si din alte perspective. Pastilele nu sunt o solutie - aici exista o teorie cf careia pastilele din prescriptii psihiatrice iti blocheaza canalul de comunicare cu divinitatea. In urma experientelor mele, deocamdata aceasta teorie sta in picioare. Nu detaliem acum. Personal, nu cred ca problema este de ordin psihiatric.

Intr-adevar - din pct de vedere al credintei, pe masura ce avansezi si te apropii de Dumnezeu, incercarile devin mai grele. Insa nu cred ca din perspectiva asta trebuie sa privesti.

Ci din aceea ca in egala masura si comunicarea cu divinitatea devine mai buna.

Din aceasta perspectiva, cred ca trebuie sa identifici in viata ta pe ce fel de limita te aflii, pentru ca este f posibil ca aceste trairi sa fie semnale puternice ca undeva nu mergi pe o cale buna pentru tine, ba din contra pe una in care iti pui viata in pericol.

Cred ca perspectiva din care trebuie sa privesti si analizezi aceste trairi si intamplari- este aceea ca ele sunt de bine si nu de rau. Ca sunt semnale de care trebuie sa tii cont. Ceva te avertizeaza. Ceva , undeva in viata ta e fortat sau directia pe care tot apuci nu este cea buna pentru tine sau nu este in acord cu tine sau nu este in acord cu planul divin din care faci parte.

Nu cred ca a merge extrem in a clasa astfel de experiente ca fiind demonice sau psihiatrice, este sanatos si nici echilibrat.

Noi nu suntem Dumnezeu si intelegerea si priceperea unor lucruri si trairi ne sunt limitate. Tocmai de aceea esenta credintei este increderea in divinitate. Sa crezi e pasul 1, sa te increzi - aici e marea incercare si marele pas.

Daca real te increzi mai mult decat crezi (si aici este o mare nuanta) - eu cred ca aceste experiente iti sunt date drept semnale, atentionari. Divinitatea comunica cu tine inspre binele tau.

Ceva, undeva...repeti invariabil precum un pattern si trebuie schimbata perspectiva de abordare. Mai mult decat sigur este ceva din samburii tai, tine de un fundamental mai greu de constientizat si identificat. Sau de un adevar din tine la care te temi sa privesti pana la capat. E o lupta cu sinele ajunsa la un nivel necunoscut pana acum pt tine. O parte din tine trebuie sa castige. O bucata din tine, manifestata sub forma tendintelor este pe punctul critic de-a te trage inapoi, o bucata noua si redresata in urma intoarcerii la credinta se lupta sa reuseasca sa treaca intr-un soi de "dincolo".

Va castiga cea care nu se va indoi. Vei trece acest prag in masura in care iti vei incorda intreaga fiinta inspre binele tau. Fiinta ta nu este lasata sa cada in "adormire". Fiind deja epuizata, trebuie sa reanalizezi niste lucruri si sa vezi unde te-ai opintit si ce te trage inapoi, ce adevar din tine nu ai abordat inca pana la capat.

Trebuie real sa-ti doresti binele si asta va insemna ca un pattern pana acum uzitat - devenit probabil deja reflex sa fie reconversionat. Poate fi o teama puternica aparuta pe traseu undeva in viata ta. Caz in care trebuie sa identifici ce iti provoaca aceasta teama si sa iti aduci aminte odata crezand in Dumnezeu , nu exista nimic pe lume asta de care sa te temi si care sa te poata atinge. Nu putem smulge bucati din noi, insa putem controla ce pana acum ne-a controlat si ne-a ghidat alegerile si viata. Putem schimba gramajele.

Desigur, in timp ce iti faci aceasta recapitulare si cauti cu atentie sa identifici ce anume tendinta ai ca din nou in viata ta sa alegi, sa repeti , care iti este teama pe care nu o poti identifica sau o confunzi cu altceva- roaga-te si roaga-te pt intarirea credintei si primirea acelui tip de discernamant menit sa te ajute sa separi nuantele.

In ciuda a tot ce se intampla - relaxeaza-ti fiinta si poti face asta crezand cu toata taria in planul divin pentru tine. Cu alte cuvinte : increde-te pana la capat in divinitate si lasa-te pur si simplu in palmele ei fara urma de teama. Undeva te indoiesti. Undeva ceva iti provoaca o f mare teama.

Adu-ti aminte: in mainile Domnului, nu avem de ce ne teme. Nici de pamantesti, nici de nepamantesti, nici de vazute si nici de nevazute, nici de stiute si nici de nestiute.

Stiu ce traiesti, insa mai stiu ca poate fi depasit. Odata apropiati de Dumnezeu capatam un soi de trufie prin tot felul de trairi pe care le avem in acest proces si aici cadem intr-o capcana. O capcana care ne aduce invariabil intr-un punct de indoiala in credinta noastra.

Vei depasi ceea ce traiesti. Conditia e una singura: fa pasul de la a crede la a te increde. Fara teama. Nu exista nimic in acest univers de care sa te temi. E totul o iluzie. Insa zilnic suntem supusi efortului de-a reusi mai bine in acest pas de la a crede la a ne increde.

Adevarul e unul singur si ala asa cum bine spune si in Scriptura, ne-a fost lasat de Dumnezeu in rarunchii inimilor noastre, acolo unde nici o intelepciune si nici o stiinta nu poate ajunge decat noi insine increzandu-ne pana la capat, fara indoiala, fara teama si fara ezitare.


Iti doresc numai bine! Vei depasi acest moment critic! Nu te indoi !

Domnul fie cu tine si cu noi toti!

În prealabil postat de blue_cat (Post 283597)

mda...stiinta asta care ne face viata de zi cu zi mai usoara si datorita careia speranta de viata s-a dublat fata de evul mediu...si datorita careia poti citi ce scriu acum...
daca tot urasti stiinta, la ce mai stai pe forum? de ce nu renunti la net, tv, masina, curent etc?? de ce nu te muti intr-un bordei din padure?



nu cred ca ai atatia ani de scoala cat mine, asa ca...

in fine, sa vedem ce se va intampla cu ea daca nu va merge la psihiatru, si mai mult ca sigur ca n-o sa mearga.

În prealabil postat de blue_cat (Post 283597)

mda...stiinta asta care ne face viata de zi cu zi mai usoara si datorita careia speranta de viata s-a dublat fata de evul mediu...si datorita careia poti citi ce scriu acum...

În prealabil postat de gabriel 30 (Post 284675)

.La tara ,ca si acum oamenii traiau mult si bine,atingand varste pe care cei de la oras nici nu le visau.la fel ca si acum.

Si da,pentru cei care traiesc la tara speranta de viata este mult mai mare.Pentru cultura ta generala.

În prealabil postat de arriel (Post 282811)

Catisma,tare as fi curioasa daca te-a preocupat candva vrajitoria,sau daca ai umblat la "cautat" ,adica la vrajitoare,sau daca ai incercat tu acasa ceva de acest gen...Daca ai facut-o ai deschis o usa pe care din pacate greu,aproape imposibil sa o mai inchizi...

În prealabil postat de heaven (Post 285267)

Ambele optiuni sunt de luat in calcul in egala masura:si preotul si psihologul.
Din punctul meu de vedere ar trebui mers in paralel cu ele si atunci lucrurile vor intra pe fagasul lor firesc.Nu inseamna ca e nebuna,nici posedata,e pur si simplu un om necaz ce are nevoie de ajutor.
A privi in extreme o situatie de acest gen (ori numai preotul ori numai psihologul) nu face bine nimanui,mai ales celui in cauza.

În prealabil postat de spre_rasarit (Post 286040)

Aici e o carte despre vraji s cum poti lupta impotriva lor:
http://www.scribd.com/doc/4006433/Pr...U-Despre-vraji

Inainte de culcare citeste Acatistul Mantuitorului odata si dupa fiecare icos zi:
Doamne, forteaza-ma spre mantuire, iata-mi pacatele si alunga demonii de la noi, sa se duca in desert, rau sa nu mai faca si la noi sa nu se mai intoarca.

http://www.biserica.org/Publicatii/A.../01/index.html

Nu fa nici un fel de magie, yoga, rei ki, tai ki, budism sau altele asemanatoare.

Cheama preotul sa faca sfestanie.

În prealabil postat de Catisma (Post 286625)

„În somn, adică exact atunci când mă puteam împotrivi mai putin, m-a luat efectiv în stăpânire si mi-a adus multe vătămări sufletesti. Când m-am trezit, mi-am simtit creierul 'sângerând', ca si când ar fi fost frecat cu smirghel.”

(Dionysios Farasiotis - „Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie”)