Foarte bine ai punctat ! Lbertatea ce ne-a fost data nu poate fi inlocuita cu nesabuinta si gandirea in desertaciune. Gandul sinuciderii pana la urma urmei este indus de vrajmas, dusman al Creatiei . Acolo unde gaseste minti si suflete slabe isi desavarseste lucrarea lui marsava. Un exemplu il avem de curand cu tanara de 12 ani, adepta a muzicii rok , curentul Emo, inrudit cu muzica satanista, un curent ce indeamna la gesturi nesabuite.

Asa este, pacat de copiii care sunt pacaliti de aceste curente ca Emo sau altele.
parerea mea este ca oamenii care isi pun problema sinuciderii sunt bolnavi psihic.
Au mare nevoie de ajutor medical.
Sunt de compatimit.
Doamne ajuta si fereste de rau!

ma uit si vad ca moriane nu a mai postat de ceva timp si ma gandesc daca o fi aflat vreun raspuns... sper ca cel bun. insa, daca-mi permite cateva cuvinte voi incerca sa-i dau un exemplu: ce-ar fi daca ea s-ar chinui, un timp destul de lung, sa incropeasca un cadou pentru cineva drag. sa munceasca zile si nopti si, la sfarsit, cand vede minunea din mainile sale sa-i creasca inima ca o paine. si apoi sa daruiasca acel lucru celui mai apropiat suflet al sau. iar acesta sa-i spuna pur si simplu: e al meu? atunci am libertatea sa-l rup, sa-l pun pe foc, sa-l arunc la gunoi... ca doar e al meu de acum. mi l-ai daruit si pot face ce vreau cu el... oare cum s-ar simti... probabil ok. si tot ok e si reactia celui care primeste... daca e sa ne luam dupa libertatea vazuta prin ochii morianei. libertatea asta... cum mai ratacesc unii...

foarte bine ai spus rebellu007. mi-a placut. asa e. cei care recurg la asemenea actiuni isi folosesc cel mai mare dar intr-un mod inconstient... pacat de frumusetea creatiei pe cate unii o distrug dintr-o naivitate si inconstientza fara precedent... mare pacat...

mai moriana,sau cum iti zice,nu ai dreptate,ai libertate dar nu de a-ti lua viata. Cine ti-a dato Acela ti-o va lua. Viata este cel mai frumos dar de la Dumnezeu,sa o traim din plin,indifrerent cum este,mai gre mai usoara dar cu frica de Dumnezeu.

Da, dar nu prea ! Sa-mi fie iertata exprimarea. Un dar odata facut nu va fi luat inapoi. Viata ca cel mai de pret dar pe care l-am primit nu ne este luat inapoi. Si nici nu putea sa se intample asa ! Viata din asta lume, are o finalitate prin moartea trupeasca, moarte dobandita prin insasi caderea noastra in pacat.

Daca aceste persoane ar trai o zi din viata celor care se bucura de viata in adevaratul sens al cuvantului, nu am mai avea cazuri de sinucidere. La sinucidere nu se ajunge din preaplinul vietii, ci din preaputinul ei.

Si daca cei ce au gandul sinuciderii , ar trai macar o clipa din viata celor aflati in suferinta, ce se lupta pana la ultima suflare, pentru a-si pastra viata , iar fiece clipa devenind o lupta crancena intre viata si moarte.

eu cred ca a doua situatie i-ar face sa le fie rusine de gandurile si faptele pe care doresc ei sa le faca...

Chiar duhovnicul ne explica odata, ca insasi Dumnezeu permite, aceste suferinte si invaliditati, pentru a trezi pe cei ce nu apreciaza viata insasi, dar acolo unde nu-i nimic de trezit, prin refuzul categoric, nici trezire nu va fi. Un exemplu foarte la indemana , dau, amintindu-ne de marile catastrofe, cand cei din jur devin dintr o data mult mai buni, iubind cu adevarat viata in adevaratul sens al ei. Pentru cei insensibili si al caror suflet zace in desertaciune, uitarea intervine foarte repede, ca si pamantul neroditor ce nu va da roade nicicand.

Sau pur si simplu sunt singuri si au nevoie de cineva care sa-i iubeasca, cu un psihic tare, care nu reununta asa de usor in ai face sa treaca peste probleme. Nu cred ca sunt bolnavi psihic, dar unii sunt mai puternici, altii mai slabi si toti raspundem in fata provocarilor in mod diferit.

Raspundem diferit in fata "provocarilor", in functie de credinta sau necredinta noastra , de trairea noastra in adevar si lumina sau de negarea oricarei valori. Teribilismul si nesabuinta unora, imbraca forme de manifestare dintre cele mai ciudate, mergand pana la depersonalizare , unde psihicul e guvernat de impulsuri necontrolate de moment, ce pot fi uneori fatale celui in cauza. Efectul de turma si in cazul asa zisului curent Emo isi spune cuvantul.

Este adevarat, curentul EMO este o nenorocire, dar pana nu esti putin dezechilibrat psihic, nu incerci sa iti iei zilele ( eu stiu pentru ca eu insami am trei tentative de suicid in trecut si ma rog Bunului Dumnezeu sa ma fereasca pe viitor de asa ispita groaznica!)

SLABI DE INGERI MI SE PARE MULT MAI CORECT!

poate, stie Dumnezeu cum, dar nici echilibrat nu poti fi.
Normal e sa ai dragoste de viata.
Cand nu mai ai si viata ti se pare chinuitoare este usor sa cazi in deznadejde si de aici primejdii mai multe.
Sa ne fereasca Bunul dumnezeu de deznadejde si de lipsa credintei.

Asa este euftalia, sinuciderea dovedeste si necredinta. Crestinul adevarat crede ca Dumnezeu ii poarta de grija si ca nu ingaduie sa fie ispitit "mai mult decat poate". Nu doar ca il poate izbavi din orice rau venit asupra sa, dar il poate si ajuta sa il infrunte pe acesta pentru folosul sau real si vesnic.

Poate nu chiar necredinta! Nu putem afirma categoric si transant asa ceva. Sunt clipe grele, unice, in viata fiecaruia. Unii mai denumesc astfel de perioade cumpane, incercari, etc. Nu putem judeca noi insine astfel de clipe, perioade ce apartin vietii cuiva. Ar fi si nedrept si nici obiectiv. Apoi ce as-i vrea sa adaug, ca multe din marturisirile facute la Sf.Spovedanie, au si incercarea sau gandul sinuciderii. Problema nu trebuie tratata superficial, sau aplicand sabloane , ci trebuie analizat fiece caz in parte. Au fost si probabil mai sunt oameni in credinta si cu pregatiri diverse, care au cedat , acelei clipe de disperare, deznadejdie., pe fondul unui soc si a neputintei de a invinge cele pogorate in rau asupra lor. Dumnezeu va judeca cel mai bine fiecare fapta , ficare gest al nostru. In suicid, teoria in multe cazuri nu corespunde intru totul celor intamplate practic. Singura certitudine este pacatul insusi, in rest sunt mai mult speculatii.

Cristi, daca ai credinta nu ajungi la disperare si deznadejde. Sa nu uitam ca nici o arma nu este mai eficienta in mana diavolului ca deznadejdea. Tocmai de aceea el nu este atat de multumit cand pacatuim, ca atunci cand deznadajduim. Necredinta rodeste deznadejdea si aceasta da nastere gandurilor care te despart de Dumnezeu.

Nici nu ma indoiesc de cele ce spui, nici un moment, dar vezi tu draga Costel, drumul spre pocainta este extrem de stramt si anevoios si un pas gresit, poate genera in unele situatii o catastrofa pentru cel in cauza . Mai este o framantare de a mea si poate si altii si-au puso, si anume nu de putine ori, semeni de ai nostri ce au esuat de nenumarate ori in incercarea de a-si lua viata. Sunt cazuri incredibile Costele , unde interventia, ajutorul Divin este evident, unde Dumnezeu a intervenit in insasi voia libera data, voie ce i-a impins pe multi la gesturi necugetate. Este o vorba"i-a dat Dumnezeu zile". Prin aceste exemple de salvare Divina, de fapt fac parte din pedagogia Divina, intru trezirea celor ce vor sa urmeze aceste cai complet gresite. Mai exista si judecatile de nepatruns si de neanteles pentru noi a voi Lui Dumnezeu.

Eu tot nu am priceput de ce Dumnezeu ii lasa pe unii sa se sinucida si pe altii nu?

Sunt dupa parerea unor Duhovnici, suflete "alese". Este pronia Dumnezeiasc. Sunt taine ale voii Lui de neparuns. O alta explicatie, este cea pe care am mai spuso, "pedagogia Divina"( aici putem dezvolta subiectul foarte mul).

Sa-l dezvoltam.

Chiar ar fi indicat Cristi, sa deschizi un topic despre pedagogia divina sau pronia lui Dumnezeu.

Vrei sa spui: de ce unora le reuseste sinuciderea si altora nu?!?
Imi este greu sa cred ca Dumnezeu permite sinuciderea.

In viata unora din noi interventia Divina este facuta in mod direct, pentru ca aceasta este Voia Lui si nu putem comenta de ce asa si nu invers sau mai stiu eu cum, din simplu motiv ca sunt judecati ce ne depasesc pe noi sub toate aspectele. Citind de mai multe ori Psalmi lui David, vom intelege dupa fiecare lectura, nuante noi, taine ce ni se deslusesc, dar asta dupa repetarea lecturii si citirea lor cu mintea, sufletul si nu in ultimul rand multa credinta. De ce am amintit de Psalmi ? Simplu, pentru ca aici, intalnim multe raspunsuri la framantarile, nedumeririle noastre. Pentru ca aici vom intalni pedagogia , judecata, voia Divina.Parcurgerea cu atentie a Psalmilor, ne va da raspuns la multe din intrebarile ce ni le punem si azi, la "revoltele"interioare , la framantarile mintii noastre lumesti, bombardata de necazurile acestei lumi, de tot felul de informatii ce ne duc mai mult in deruta decat spre limanuri linistite. Voia absoluta in toate, apartine Bunului Dumnezeu, deci plecand de la aceasta, trebuie sa gasim si raspunsurile la cele ridicate aici pe acest topic si repet, completand cu lecturarea atenta si de mai multe ori a Psalmilor si cu cele ce citim si le avem de la Sf.Parinti. Dumnezeu ne da aceasta superba libertate de a gasi singuri , dar cu niste mici ghilimele, raspuns la ce multora li se pare stupid, aberant, revoltator sau mai stiu eu cum. De vrem si credem, nimic nu ne va sta in cale ! Post in liniste si pace. DOAMNE AJUTA !+

Am inteles din intelepciunea Sfintilor Parinti ca si prin raul care se abate asupra mea, poate fi o intentie buna a lui Dumnezeu, cum spunea Sfantul Maxim "pronie si judecata".

Da, draga George, acesta este unul din multele intelesuri ce stau sa iasa la lumina prin cea ce ne insusim cu ravna si rabdare. Uite, chiar acum citesc din Psaltire, o fac zilnic si repetitiv, pentru ca de fiecare data imi apar noi taine intru deslusire. "Cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, adanci cu totul sunt gandurile Tale! Barbatul nepriceput nu va cunoaste si cel neantelegator nu va intelege acestea. . . . . . "(din Psalmul 91) , pe care chiar acum i-a venit vremea sa-l citesc din nou. Este incredibil cat adevar, cata limpezime, cat har, au acesti Psalmi. Cu cat ii intelegi, devin parte din eul tau. Incredibil !

Exact, uite pentru ca tot am amintit de Psalmi, cea ce ai spus si ai citat, o gasim minunat transmisa intr un fragment din Psalmul 93:"Fericit este omul pe care il vei certa, Doamne, si din legea Ta il vei invata pe el."

Stiu ca nu are legatura cu subiectul acestui topic dar ptr ca tot a adus Cristi vorba de Psalmi vreau sa aflu parerea voastra.. de ce se spune ca citirea Psalmilor este indicata numai cu binecuvantare de la duhovnic si cu un rost anume, adica numai un anumit nr pe zi???... caci altfel daca este fara binecuvantare exista riscul de a te sminti??!!! asta mi s-a explicat si mie in biserica si nu pot intelege de ce Psalmii au putere mai mare decat citirea Bibliei in sine unde nu am auzit recomandari de genul acesta...sa ma ierte Dumnezeu dar am ajuns sa imi fie frica sa mai citesc Psalmii desi dorinta mea launtrica este de a o face!!!:(

Marina, nu te tulbura, se pot citi dupa pofta inimii. Pofteste mult, citeste mult. Primii crestini, ca si cei din secolele urmatoare, aveau Psaltirea nu numai in memorie ci si pe buze. O rosteau permanent cand se dedicau diverselor ocupatii zilnice. Sfantul Ambrozie gasea ca este ceva nefiresc si necuviincios ca un crestin sa lase sa treaca o zi fara sa fi citit din psaltire.

Dupa modelul slujbelor: Vecernie si Utrenie. Dar mai lales la slujba Vecerniei unde se citeste o Catisma. In manstire se considera ca psaltire este o arma de temut impotriva diavolului, de aceea totul depinde si de maturitatea noastra duhovniceasca in acest razboi nevazut.

Maturitate ce o dobandim cu ravna, cu multa ravna, dragoste intru Cel Bun si Iertator, in Bunul Dumnezeu. Psalmul este linistea sufletelor, rasplatitorul pacii, potolitorul galagiei si al valului gandurilor.Psalmul face ca pustiurile sa se arate locuite si patimile sa fie infrante. Asa cum bine spunea Preacuviosul Parintele Nostru EFREM SIRUL, psalmul este alinare a sufletuluî, daruitor al pacii, psalmul este adunator al prieteniei, unire a celor despartiti, al celor invrajbiti impacator.Ca psalmul si din inima de piatra scoate lacrimi.

eu nu postez aici ca sa te tulbur pe tine ci ca sa aflu niste raspunsuri la intrebarile ce le am...drept ptr care le mulutmesc lui georgeval si lui Cristi ptr raspunsuri.. in ceea ce te priveste daca esti super sensibil atunci nu mai intra pe forum... crezi ca mie nu mi s-a intamplat sa citesc niste postari care m-au tulburat rau de tot???? si acum ce sa fac??? sa acuz bietul om care a postat acele grozavii doar ptr ca era disperat si neajutorat si cauta un sprijin din partea forumistilor???Am inteles situatia si ca sa alung gandurile negre ce mi le-au adus postarile alea ciudate m-am rugat mai mult...

sinuciderea este un mare pacat! trebuie sa ne ducem crucea....nu avem ce face....e Legea Domnului!!!!;)

Mai exista din pacate , sinuciderea inconstienta, lenta prin modul nostru de a ne gestiona zilele, viata insasi. Imbuibarea, alcoolul, tutunul si alte cele sunt elemente ce contribuie la sinuciderea noastra lenta , dar sigura. Voi deschide poate curand un topic in acest sens, dar sa nu uitam nici cand , ca scurtarea vietii ni se datoreaza in totalitate, iar toate bolile necrutatoare ce fac ravagii, sunt rezultatul patimilor, vicilor si nesabuintelor noastre.

Nu chiar toate bolile, sunt unele cu care ne nastem, ereditar.
Numai bine!

Ereditatea este urmarea pacatelor grave, nespovedite, neandreptate, ce putem a le purta pana in al 7-lea neam. Ereditatea ca terminologie lumeasca este urmarea pacatelor, parintilor, parintilor nostri si in nici un caz a neputintei creatiei noastre, cum de altfel ateii inversunati vor sa demonstreze. Neputinta si patima este a noastra si este obtiunea aleasa in libertatea incredintata si prost inteleasa si prost gestionata. Ne culegem roadele a celor semanate de noi si neamurile noastre. Samanta pacatosului intru neandreptare va fi starpita far de mila intru Urgia si Mania Lui Dumnezeu, cum clar reiese din Psalmi. Cine are urechi sa auda si ochii vor vedea intru dreptatea Sa.

Pai asta nu e o libertate...auzi "Robeste-ma Doamne ca sa ma simt liber."...pai ori esti rob care insemna sclav... ori esti liber. Daca pentru voi libertatea a sclavie...Nu mai comentez.[/quote]

Eu nu confund libertatea cu libertinajul sau alte forme anarhice. A fi liber ptr un crestin inseamna a nu fi rob al patimilor. In mentalitatea multor a fi liber inseamna: "sa fac ce vreau". Aceasta nu este libertate. Daca eu ma droghez si devin dependent, mai sunt liber??[/quote]

La fel ca si Petre Tutea, Valeriu Gafencu mai avea o afirmatie asemanatoare, si anume: "Ia-mi Doamne libertatea care ma robeste si da-mi mie robia care ma elibereaza." Foarte frumos spune! Cata traire avea! Adica ia-mi Doamne robia pacatelor, a nestiintei si a uitarii si da-mi robia ascultarii, a faptelor bune, si a credintei care ma imi aduce libertatea, impacarea si fericirea.

Geneza 4
6. Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Cain: "Pentru ce te-ai intristat si [color=red]pentru ce s-a posomorat fata ta?[/color]
7. [color=green]Cand faci bine, oare nu-ti este fata senina?[/color] Iar de nu faci bine, pacatul bate la usa si cauta sa te tarasca, dar tu biruieste-l!"

Draga s_snape, faptul ca tu te gandesti la astfel de subiecte precum sinuciderea, si altele nu te duce la acel catharsis pe care il doresti atat de mult. Dimpotriva fata ta va exprima ceea ce gandesti: tristete, posomarare, intristare, atitudine negativista, si in cele din urma rebeliune si refuz fatza de binecuvantarea si bunatatea lui Dumnezeu.

Intoarce-te la Dumnezeu:
Isaia 55:7. Cel rau sa lase calea lui si omul cel nelegiuit vicleniile lui si [color=blue]sa se intoarca spre Domnul[/color], caci El Se va milostivi de dansul, si catre Dumnezeul nostru [color=blue]cel mult iertator.[/color]

Avem libertatea de a ne sinucide. Dreptul la sinucidere rezulta din libertate. Motivele pentru care ne putem sinucide sunt variante, si importante, majoritatea cauzate de disperare. Intr-adevar ma intereseaza resorturile care il pot impinge pe un om la acest gest, ma intereseaza sinucigasi, dar dintre toti, cel mai mult ma intereseaza cei care incearca sa se sinucida de dragul sinuciderii. Nu trebuie sa fie disperati, bolnavi, raniti in dragoste, sau sa-si urasca trupul. Trebuie doar sa-si doreasca sa intre in nefiinta. Pentru cei care cred in nemurirea sufletului, asa ceva e absurd, pentru ceilalti...

consider ca cei ce se sinucid fac acest gest ori dintr-o boala, ori din singuratate ori din lipsa de afectiune, ori manati de diavol:| Dumnezeu ne-a dat viata, ce drept avem noi sa ne-o luam? Dumnezeu ne-a dat viata, tot Dumnezeu ne-o ia!...Nu suntem nimeni sa ne decidem moartea!...Nu suntem decat niste pacatosi muritori pe aceasta lume, nu suntem nici mai presus decat animalele, si totusi multi tineri din zilele noastre recurg la acest fapt!E trist...:(