Azi am invatat o "Alta matematica" cu ajutorul lui Nichita Stanescu
 

Noi stim ca unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o para
nu stim cat face.
Stim ca cinci fara patru fac unu,
dar un nor fara o corabie
nu stim cat face.
Stim, noi stim ca opt
impartit la opt fac unu,
dar un munte impartit la o capra
nu stim cat face.
Stim ca unu plus unu fac doi,
dar eu si cu tine,
nu stim, vai, nu stim cat facem.

Ah, dar o plapuma
inmultita cu un iepure
face o roscovana, desigur,
o varza impartita la un steag
fac un porc,
un cal fara un tramvai
face un inger,
o conopida plus un ou,
face un astragal...

Numai tu si cu mine
inmultiti si impartiti
adunati si scazuti
ramanem aceiasi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi in inima!

ce am invatat azi?
 

Azi am invatat ca deasupra a toate este Dumnezeu care ne iubeste si care ne intinde mana in fiece clipa. Am mai invatat ca fara El nu putem muta nici un pai de aici, dincolo, ca El este atotputernic, bun si plin de iubire si ca ne iarta de fiecare data. Am mai invatat ca umilinta, bunatatea si daruirea catre cei din jurul meu sunt virtutile care conteaza cu adevarat si nu starile de fericire sau nefericire. Am invatat sa accept ca eu nu pot schimba lumea ci ca eu trebuie sa ma schimb. Am invatat ca simplitatea este cu adevarat minunata si implinitoare si ca in ea il aflu pe Dumnezeu. multumesc.

Ce am invatat..si ce mai trebuie sa invatam...?..
Multe..si poate nu ne ajunge o viatza, sa tot invatam..........
Sa fim buni, chiar daca ce'i in jur e rau...sa avem sperantza, cei fara sperantza('etichetatzi' de 'lume')..si sa pasim demn, frumos..pe drumul nostru..oranduit de Dumnezeu.....

'Scrisori, invataminte'..... de la Gabriel García Márquez si Octavian Paler

http://www.youtube.com/watch?v=P50Zv...eature=related
http://www.youtube.com/watch?v=gj9wTLVQ4LU

Astazi am observat ca unii dintre oameni,adica eu, procedeaza precum Iona,cand Dumnezeu le cere ceva:,,Si s-a sculat Iona sa fuga la Tarsis, departe de Domnul".Saracul Iona atat a putut,sa-si ia bilet gandindu-se ca daca fuge, Dumnezeu nu-l vede in directia opusa locului unde trebuia sa ajunga :) Acesta cred ca este unul din momentele cand Dumnezeu zambeste cu intelegere si ii multumesc pentru asta.

astazi am invatat sa trec peste o noua zi fara nadejde si credinta....... Doamne ajuta....

Asta e ca in povestea cu urma pasilor pe nisip, in care omul realizeaza ca in momentele in care i-a fost cel mai greu in viata e numai o singura urma de pasi impregnati in nisip si Ii zice Domnului: aha, aici, unde mi-a fost cel mai greu, m-ai parasit. Afla apoi ca atunci aceia erau pasii lui Dumnezeu il purtase pe brate.

Astazi n-am invatat nimic, dar zilele trecute da.
Mergeam cu masina si trecand printru-un sat unde o femeie statea la autostop, desi mi-a facut semn sa opresc, m-am gandit sa nu ma mai complic desi masina era goala. Trecand de satul cu pricina dar analizand in continuare situatia, mi-a venit gandul ca fiind dimineata este frig si multi au nevoie de transport iar eu ma plimb cu masina goala. M-a mustrat constiinta ca nu am oprit si pentru asta in urmatoarea localitate am oprit unde erau circa 7 oameni la autostop si le-am spus destinatia unde merg si ca am 4 locuri libere si oricine doreste poate sa vina, mai ales ca nu cer nici un ban. Spre surprinderea mea nu a vrut nimeni sa urce!
Asadar binele trebuie facut cu orice sacrificiu atunci cand se iveste, nu cand avem noi dispozitia sa-l facem (mai ales cand e vorba sa sacrifici maruntisuri cum ar fi - confortul personal!). Asa cum si raiul se poate castiga sau se poate pierde intr-o secunda!

cum sa invat
 

sa nu mai urasc oamenii..?

Acum doua zile am invatat cat de slab sunt. Pe cand ma duceam la o masa acum ceva timp am auzit o voce care mi-a zis, la mesele astea de la Biserica sa nu dai bani ca daca toata lumea plateste si platesti si tu, femeile care au muncit si-au luat plata si eu nu pot sa le ajut. Mai bine sa nu platesti tu si eu am sa pot sa le ajut.

Si zic, bine dar mie imi este rusine sa stau fara sa platesc , mai bine platesc ca sa nu ma fac de rusine fie ca n-am bani fie ca am.

Si imi zice, vai de tine daca platesti.

Asa ca Duminica trecuta m-am rugat rog sa ma ajute Dumnezeu sa nu platesc si sa nu ma fac de rusine.

Duminica trecuta, masa mare, si la plata am ramas singur la masa cu cei ce strangeau banii si nu mai stiam ce sa fac. Tare nu sunt, slab sunt scot banii si in ultima clipa in vine in minte ideea salvatoare, acesti bani nu sunt pentru masa ci pentru donatie la Biserica. Si asa am scapat .

Ideea e ca ori de cate ori esti in imposibilitate sa iesi dintr-o situatie, zi o rugaciune si lasa-te in seama lui Dumnezeu.

Gandeste-te ca oamenii sunt facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si ca urandu-i pe ei, Il urasti pe Cel care i-a creat.
E porunca sa ne iubim aproapele ca pe noi insine. Tu te urasti pe tine? Trebuie sa facem asta, ca sa ajungem la asemanarea lui Hristos, care i-a iubit si iertat pe toti, chiar si pe cei care L-au rastignit.

Iata o povestioara de pe forum care sper sa te ajute:

Un rege avea un fiu deştept şi curajos. Ca să-l pregătească pentru a înfrunta viaţa, îl trimise la un bătrân înţelept.
- Luminează-mă: ce trebuie să ştiu în viaţă?
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele paşilor tăi pe nisip, dar o să-ţi dau totuşi câteva sfaturi. În drumul tău prin viaţă vei întâlni trei porţi. Citeşte ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinţă mai puternică decât tine te va împinge să le urmezi. Nu încerca să te întorci, căci vei fi condamnat să retrăieşti din nou şi din nou ceea ce încerci să eviţi. Nu pot să-ţi spun mai mult. Tu singur trebuie să treci prin asta, cu inima şi cu trupul. Acum du-te! Urmează drumul acesta drept din faţa ta.
Bătrânul înţelept dispăru şi tânărul porni pe drumul vieţii. Nu după mult timp, se găsi în faţa unei porţi mari, pe care se putea citi:
SCHIMBĂ LUMEA.
Asta era şi intenţia mea, gândi prinţul, căci chiar dacă sunt lucruri care îmi plac pe această lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci începu prima sa luptă. Idealul său, abilitatea şi vigoarea sa îl împinseră să se confrunte cu lumea, să întreprindă, să cucerească, să modeleze realitatea după dorinţa sa. El găsi plăcerea şi beţia cuceritorului, dar nu şi alinarea inimii. Reuşi să schimbe câteva lucruri, dar multe altele îi rezistară.
Anii trecură. Într-o zi îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept care-l întrebă:
- Ce-ai învăţat tu pe acest drum?
- Am învăţat să deosebesc ceea ce e în puterea mea de ceea ce îmi scapă, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, zise bătrânul. Utilizează-ţi forţele pentru ceea ce stă în puterea ta şi uită ceea ce-ţi scapă printre degete.
Şi dispăru.
Puţin după această întâlnire, prinţul se găsi în faţa celei de-a doua porţi pe care stătea scris:
SCHIMBĂ-I PE CEILALŢI.
Asta era şi intenţia mea, gândi el. Ceilalţi sunt sursa de plăcere, bucurii şi satisfacţii, dar şi de durere, necazuri şi frustrări.
El se ridică deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i plăcea la cei din jurul sau. Încerca să le pătrundă în caracter şi să le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua luptă a sa.
Într-o zi, pe când medita asupra utilităţii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalţi, îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
- Ce ai învăţat tu, deci, pe acest drum?
- Am învăţat că nu ceilalţi sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfacţiilor sau înfrângerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumină. În mine, prind rădăcină toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse bătrânul. Prin ceea ce ceilalţi trezesc în tine, ei te descoperă în faţa ta. Fii recunoscător celor care fac să vibreze în tine bucuria şi plăcerea, dar şi celor care fac să se nasca în tine suferinţa sau frustrarea, căci prin ei viaţa îţi arată ce mai ai încă de învăţat şi calea pe care trebuie s-o urmezi.
Nu după multă vreme, prinţul ajunse în faţa unei porţi pe care scria:
SCHIMBĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI.
Dacă eu sunt cauza problemelor mele, atunci înseamnă că asta îmi rămâne de făcut, îşi zise el şi începu lupta cu el însuşi.
El caută să pătrundă în interiorul său, să-şi combată imperfecţiunile, să-şi înlăture defectele, să schimbe tot ce nu-i plăcea în el, tot ce nu corespundea idealului său.
După câţiva ani de luptă cu el însuşi, după ce cunoscu câteva succese, dar şi eşecuri şi rezistenţă, prinţul îl întâlni iarăşi pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
- Ce ai învăţat tu pe acest drum?
- Am învăţat că există în noi lucruri pe care le putem ameliora, dar şi altele care ne rezistă şi pe care nu le putem învinge.
- Aşa este, spuse bătrânul.
- Da, dar m-am săturat să lupt împotriva a tot, a toţi şi chiar împotiva mea! Oare nu se termină niciodată? Îmi vine să renunţ, să mă dau bătut şi să mă resemnez.
- Asta va fi ultima ta lecţie, dar înainte de a merge mai departe, întoarce-te şi contemplă drumul parcurs, răspunse bătrânul şi apoi dispăru.
Privind înapoi, prinţul văzu în departare spatele celei de-a treia porţi pe care stătea scris:
ACCEPTĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI.
Prinţul se mira că n-a vazut cele scrise atunci când a pătruns prima dată prin acea poarta, dar în celălalt sens.
În luptă devenim orbi, îşi spuse el. Şi mai văzu zăcând pe jos, peste tot în jurul lui, tot ce a respins şi a învins în luptă cu el însuşi: defectele, umbrele, frica, limitele sale.
Le recunoscu pe toate şi învăţă să le accepte şi să le iubească. Învăţă să se iubească pe el însuşi, fără să se mai compare, să se judece, să se învinovăţească.
Îl intalni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
- Ce-ai învăţat în plus pe acest drum?
- Am învăţat că urând sau detestând o parte din mine înseamnă să mă condamn să nu fiu niciodată de acord cu mine însumi. Am învăţat să mă accept în totalitate, necondiţionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie să-l uiţi în viaţă, acum poţi merge mai departe.
Prinţul zări în departare cea de-a doua poartă, pe spatele căreia scria:
ACCEPTĂ-I PE CEILALŢI.
Şi în jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a întâlnit în viaţa sa, pe cei pe care i-a iubit şi pe cei pe care i-a urât, pe cei pe care i-a ajutat şi pe cei pe care i-a înfruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil să le vadă imperfecţiunile, defectele, lucrurile care altădata îl deranjau enorm şi impotriva cărora luptase.
Bătrânul înţelept apăru din nou şi-l întrebă:
- Ce-ai învăţat mai mult decât prima dată pe acest drum?
- Am învăţat că fiind în acord cu mine însumi, nu mai am nimic de reproşat celorlaţi şi nici nu mă mai tem de ei. Am învăţat să-i accept şi să-i iubesc aşa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie să-l ţii minte.
Continuă drumul. Prinţul zări prima poartă, prin care trecuse cu mult timp în urmă, şi văzu ceea ce era scris pe spatele ei:
ACCEPTĂ LUMEA.
Privi în jurul său şi recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucerească, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina şi frumuseţea tuturor lucrurilor, de perfecţiunea lor.
Era totuşi aceeaşi lume de altă dată. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi bătrânul, care-l întrebă:
- Ce-ai învăţat pe drumul acesta?
- Acum am învăţat că lumea este oglinda sufletului meu. Că eu nu văd lumea, ci mă văd în ea. Când sunt fericit, lumea mi se pare minunată, când sunt necăjit, lumea îmi pare tristă. Ea nu este nici veselă, nici tristă. Ea există, atât. Nu lumea mă necăjea, ci starea mea de spirit şi grijile pe care mi le făceam. Am învăţat să o accept fără să o judec, fara nici o condiţie.
- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie să-l uiţi. Acum eşti împăcat cu tine, cu ceilalţi şi cu lumea!
Eşti pregătit să porneşti spre ultima încercare: trecerea de la liniştea împlinirii, la împlinirea liniştii, spuse el şi dispăru pentru totdeauna.


Dar trebuie rugaciune si spovedanie. E greu drumul de unul singur.

Un cuvant bun
 

In societatea complicata in care traim ne-am obisnuit sa-i vedem pe semenii nostri nu ca pe niste persoane unice si irepetabile, ci pe niste indivizi care alcatuiesc o gramada impersonala. Ii privim cu indiferenta, altadata cu vrajmasie, altadata cu rivalitate, de cele mai multe ori in mod negativ si arareori pozitiv. Ne-am intrebat pe cati dintre acesti oameni ii chinuiesc probleme personale si familiale grave ? Ne-am gandit vreodata cum ar putea influenta viata lor un zambet, un cuvant bun sau cedarea prioritatii pe drum sau un alt serviciu public ? Ne-am gandit cum le-ar putea schimba dispozitia un cuvant sau o miscare de bunatate si de dragoste ? Si cum poate asa ceva sa dureze ? Si invers, putem sa ne inchipuim cat de negativ poate sa influenteze dispozitia si viata altuia un cuvant rau, o miscare de indiferenta ?
Cate familii sunt chinuite de aceasta tactica! Reactia la vrajmasie e de obicei vrajmasia. La cuvantul rau se raspunde cu un cuvant rau. Si raul avanseaza irezistibil. Un cuvant rau seamana cu un chibrit, care poate sa creeze un incendiu devastator.
Intelepciunea ascetilor pustiei ne invata :
A zis Avva Pimen: <<rautatea nu neutralizeaza deloc rautatea, ci daca cineva iti face rau, tu fa-i bine, ca sa faci sa dispara rautatea prin lucrari bune>>.

[din cartea <<Responsabili pentru toate>>, de Arhimandritul Nectarie Antonopoulos, editura Egumenita]

Astazi am aflat ca prima biserica inchinata Sfantului Arhanghel Mihail a fost construita in secolul al IV-lea, de catre Sfantul Imparat Constantin cel Mare.

Fratilor, sa va spun ce imi vazura astazi ochii si ce imi auzira urechile, ca nu in fiecare zi imi e dat asa ceva.
Azi am asistat la un colocviu international, cu foarte multe personalitati straine celebre in domeniu. Una dintre acestea, un profesor venerabil din America, a ajuns mai tarzior, cand deja se ocupasera toate scaunele (deh, auditoriul ocupase toate scaunele, iar vorbitorii nu mai aveau unde sta). Cu foarte multa nonsalanta, dupa ce s-a asigurat ca nu mai e nici un loc liber, s-a asezat pe jos, in rand cu scaunele. Un tanar de pe scaunul alaturat s-a ridicat, dorind sa ii cedeze locul. Domnul nu a vrut, preferand sa ramana pe jos. Tanarul nu a mai stat pe scaun, ci s-a asezat si el jos, langa profesor. Si au stat ceva vreme pe jos, pana cand au plecat unii din sala. Cred ca tanarul era roman.

La masa, respectivul a intarziat din nou putintel, cat sa nu mai prinda un loc la masa, ocupate toate, fireste, de studentii romani mai nemancati. S-a asezat la masa mea si a unor colege, dupa ce ne-a intrebat foarte politicos daca e liber si daca poate sta acolo. Eu eram foarte emotionata ca un profesor de asemenea valoare sta cu noi la masa si i-am spus ca sunt incantata sa il cunosc. Atat i-a trebuit! Omul acela atat de respectabi si celebru, cu plete albe, ca Mos Craciun, s-a prezentat atat de simplu si politicos, doar cu numele de botez, de parca ne-am fi cunoscut de cand lumea, a dat mana cu toti mesenii, a facut conversatie, a povestit numai lucruri simple, de la crescutul aligatorilor in curte la el in provincie, la dorinta sa de a vedea muntii pana la faptul ca nepotica lui a terminat o facultate si nu are serviciu.

Nu stiu cand oamenii importanti de la noi isi vor insusi un asemenea comportament, fara superioritate, fara urma de orgoliu, fara mofturi si ifose... si fara a le pune pile unora si altora. Auzi, domnule, sa fii savant recunoscut in lume, de care sa se fi auzit chiar si in Romania si sa nu ii pui pile nepoatei absolvente sa isi gaseasca si ea pe undeva de lucru!

de asta merg atat de bine tarile evoluate si Romanica noastra e construita pe nepotism, pile si coruptie, alaturi de spaga....

astazi mi-am reamintit ca atunci cand incepi sa fii mandru de tine la un anumit lucru,Dumnezeu iti mai da una sa-ti revii.

Multumim ca ai impartit si cu noi,intr-adevar asa ceva mai rar!
Ce bucurie iti fac astfel de oameni numai cunoscandu-i pret de cateva minute!
Foarte frumos.

"Ceea ce faci pentru tine moare odata cu tine. Ceea ce faci pentru ceilalti ramane pentru totdeauna".

Eu am avut in facultate un profesor care desi era foarte bine pregatit si avea primite diverse distinctii de la mai multe universitati era de o modestie si bun simt extraordinare.:D

In fiecare zi invatam cate ceva dar si uitam, uitam ce am invatat ieri.....
 

am citi cu placere si interes parerile tuturor , si mi-au placut, am invatat cate ceva de la fiecare, multe erau si invatamintele mele trecute...
Anul acesta am invatat:
- ca orice compromis e mai bun decat un razboi;
- un bine facut altuia iti bucura sufletul mult mai mult decat un bine facut tie insusi;
- daca poti indrepta un lucru fa-l grabnic, caci maine s-ar putea sa fie prea tarziu;

Ehe, asa par lucrurile la prima vedere. Nu am zis tot insa. In timpul conferintei, ma plictiseam grozav. Am intrebat-o pe colega de langa mine daca nu are cumva o carte, orice, sa imi alung plictiseala. Asa am citit eu cea mai recenta carte a lui Dan Puric, Sa fii demn, care va fi lansata marti, si am inteles ca poporul roman este totusi superior, chiar daca ai nostri, trecand prin comunism si prin atatea lipsuri si-au cam pierdut valorile si reperele. Se vorbea preponderent despre martirii romani, despre cei care si-au dat viata in temnitele comuniste, pentru tara si credinta si despre o Romanie pe care nu o vedem pe strada sau la TV. Pana la urma, calitatile oamenilor din cartea lui sunt de redobandit la nivel national, verticalitatea, curajul, credinta, aspectele interioare... pentru doritori, mai ales pentru cei tineri:
http://www.5carti.ro/carte/fii-demn---i28952

Nu e vorba ca in Romanica noastra e saracie si coruptie la orice nivel, ci ca e saracie spirituala, nu mai e credinta, nu mai e intelegere, iar lipsurile interioare
se oglindesc si in aspectele exterioare. Deci sa culegem numai ce e bun si sa adaptam ce se poate!

[quote=glykys;410224]Nu e vorba ca in Romanica noastra e saracie si coruptie la orice nivel, ci ca e saracie spirituala, nu mai e credinta, nu mai e intelegere, iar lipsurile interioare
se oglindesc si in aspectele exterioare. Deci sa culegem numai ce e bun si sa adaptam ce se poate![/QUOTE/]
Draga mea, in ultima vreme tot mai multa lume se indreapta spre biserici si credinta.... nu mai ai loc in manastiri, in biserici oamenii se aduna ca furnicile, cel putin asa e la mine in judet..... oamenii stiu ca numai Dumnezeu ii poate ajuta!!!! toate aceste lucruri au fost prezise cu mult timp in urma de catre un calugar, Agatanghel se numea..... asa ca, nadejdea e cea mai importanta.... Doamne ajuta!!!

" Maria si-a ales partea cea buna care nu se v-a lua de la ea", asta am auzit astazi, dar inca nu am invatat pe deplin sensul acestor cuvinte.

Astazi am invatat ca pierderea sperantei este mai dureroasa decat credeam :(. Dar vorba lui Johnnie Walker, mergem mai departe.

păi e o super șansă faptul că ți-ai pierdut speranța :). Ai șansa să faci(silit) ceea ce Pavel și atâția alți sfinți au făcut de bună voie: să te consideri mort pentru tine și să nu cauți să trăiești decât pt Dumnezeu. Dacă crezi că există loc pt un sfat bun spune-ne și nouă despre ce e vorba și poate vine careva cu un asemenea sfat.

O faza interesanta legata de decizia mea. In ziua in care am hotarat sa renunt la rugaciune si speranta intr-o minune cineva apropiat mie m-a visat ca ma duceam sa ma spovedesc fara sa stie sau sa banuiasca macar ce am hotarat eu, fara sa avem sa avem disctutii pe tema religioasa in ultima vreme. Pur si simplu a venit a doua zi dimineata si mi-a zis ce a visat :).

Niciodata nu trebuie sa renuntam la rugaciune pentru ca atunci ne pierdem mantuirea.
Pana la ultima suflare crestinul nu trebuie sa isi piarda speranta in mantuire .
Deci viata trebuie insotita de rugaciune.

Si eu sunt in faza asta! Ieri nici la biserica nu m-am dus. Si eu simt ca totul e inutil!
Ceva ma trage in jos ca simt ca nu mai am energie sa ma lupt. La mine ce pot sa-ti spun cu siguranta e ca atacurile astea sunt mult mai puternice in perioada posturilor.

Gandurile acestea nu sunt bune si in nici un caz nu sunt de la Dumnezeu! Spovedania deasa la un duhovnic bun, va poate ajuta.

Imi asum acest risc. Sunt sanse foarte mari ca si la final sa primesc acelasi raspuns ca acum, adica nici un raspuns sau unul negativ.
Ps. Nu vreau sa intru intr-o polemica pe tema mantuirii mai ales ca nimic nu este sigur, sunt doar supozitii.

Daca gandim asa nu suntem crestini ortodocsi.
Iar rugaciunea facuta doar pentru a atinge un scop si apoi abandonata nu prea da rezultate.
Noi trebuie sa ramanem crestini pana la capat in fapte si gandire.
Cum numim pe cei care se folosesc de noi ,ii ajutam intr-o problema si apoi ne uita ?
Ne place cum actioneaza?
Domnul nostru Iisus Hristos a spus "Cautati imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate se vor adauga voua"
Daca eu ma duc la Dumnezeu sa imi indeplineasca o dorinta si nu cu ravna de a lepada pacatele de care ma fac vinovat si pentru care sufar , ce binecuvantari sa mai astept.
Trebuie cunoastere de sine ,apoi pocainta si Dumnezeu va mai indrepta cate ceva din viata noastra.
Apoi nu orice dorinta e spre folosul nostru.
Cu trecerea anilor ne dam seama ca Dumnezeu a pregatit ceva mult mai bun pentru noi.

Eu am aflat azi de unde este traditia aceasta de a pune grau la incoltit de Sfantul Andrei: asa cum Sfantul a semanat la noi in tara seminte bune din care au iesit roade (ca de 2000 de ani suntem crestini), tot astfel si noi plantam grau, in amintirea sa. Deci este o traditie buna, pe care o putem tine (eu nu tin traditiile babesti, ci doar pe cele carora le cunosc si inteleg semnificatia), spre deosebire de prostelile cu usturoi pe la case.

Azi am invatat ca atat credinta, cat si familia sunt talanti foarte importanti, pe care ni-i daruieste Domnul. Pacat ca nu ii suntem recunoscatori.

Final destination
 

Am vazut filmul 'Final Destination 5" - un film de groaza cu urmatorul motto: "The death cannot be cheated".

Privit din perspectiva spirituala (nu doar pentru distractia thrill-ului) este foarte instructiv.

Extrapoland experienta personajelor, putem ajunge la intelegerea clara ca viata pe pamant este in fapt un imens abator, din care nu scapa nimeni.

Nicio persoana nu se poate sustrage mortii.

Unii mor sfartecati, altii arsi, altii innecati, altii impuscati, altii in chinurile unor boli indelugate, altii fulgerator...

In budism se spune ca daca nu este inteleasa clara natura ultima a Realitatii, fiecare fiinta va experimenta la nesfarsit mutilari si moarte, din existenta in existenta, fara intrerupere.

Cand se intelege ca samsara impreuna cu toate placerile care le ofera sunt de fapt in natura suferintei, toate fiind doar culoarul onamentat spre o noua taiere a carnii, rasare in suflet o autentica renuntare la toate atractiile ei.

Nu este o realizare interioara mica, ci un pas urias spre libertate.

Despre natura trupului
 

A body exists only for an ordinary mind to which a body appears.

Astazi am aflat ca intre om si drac nu-i nici o diferenta in zilele noastre...

Ceilalti sunt oglinda noastra.
Un om care ne face mult rau este un om care este cazut in pacat. Acesta nu este un drac ci este inselat de drac.
Sf. Siluan Atonitul ne invata ca iubirea de semeni se invata inaintand pe mai multe trepte ale iubirii.
cea mai inalta treapta a iubirii este iubirea dusmanilor care merge pana in asa mare masura incat sa putem uita cele rele facute de cineva din insasi clipa in care se infaptuie raul.
Sunt chinuit si badjocorit? Dumnezeu ai mila si iarta pe chinuitorul si badjocoritorul meu.

Insa daca noi ajungem sa gandim ca acel chinuitor si badjocoritor este insusi dracul inseamna ca nu suntem mai presus de el. Pentru ca nu avem rabdarea, nu avem smerenia, nu avem mila, nu avem iubirea.
Cu iertare
Doamne ajuta!
si La multi ani!

In adevar, toate fiintele sunt la fel,
Perfect egale.
Mintile fiintelor insa cred ca ele sunt diferite.
De aici, mult intunerec si suferinta.

Un mare neadevăr ai enunţat!
Ficare fiinţă este unică, irepetabilă şi perfectibilă.

Până se termină ziua poate afli şi ceva bun. Dacă ochiul tău e curat pe toate le vede curate...

Odata am citit o carte(mai bine zis brosura) a lui William MacDonald care nu avea cred mai mult de 30 de file.O citeai in maxim o ora sau poate putin mai mult.Cateva consideratii teologice extrem de simple,frumos scrise,la obiect si pe care sa le poata intelege oricine.Cartea avea o prefata.In general prefata la o carte poate fi mai lunga sau mai scurta dar acesta prefata avea exact patru randuri consemnand un mesaj simplu in aparenta dar complex in esenta.Desi mesajul este stiut de aprope toata lumea la modul teoretic,poate chiar o banalitate,practic daca veti verifica ce intelege fiecare din el in viata sa si cum il aplica ati avea mari surprize.Prefata suna cam asa:

,,Lucrurile se simplifica in mare masura indata ce ne dam seama ca,in mod fundamental,exista doar doua imparatii.Exista imparatia pe care Biblia o numeste ,,lumea"si exista imparatia lui Dumnezeu,numita si Imparatia Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos.
Acestea sunt lumi diferite".