Cei care nu cred in Dumnezeu prefera de fapt lumea fara Dumnezeu. Deci El le va respecta alegerea si isi vor continua existenta intr-o lume departe de Dumnezeu. Nu exista un singur nivel de existenta nici in Rai, ca apropiere de Hristos, nici in Iad, ca departare de El; fiecare contribuie la viata viitoare cu suma lucrurilor savarsite in viata de acum.

Adica nu luati in calcul posibilitatea de a crede in valori crestine fara a crede concomitent in Dumnezeu? ca nu prea imi e clar.

Ba da, cum sa nu. E ca in povestea cu elefantul, aia cu orbii care stiau cum e trompa, cum e piciorul, cum e coada etc.

Nestiinta este un pacat, dar pentru a stii trebuie sa fi informat din SURSE LA PRIMA MINA NU LA A 10-a.

Pentru a cunoaste o lege trebuie sa citesti CODUL PENAL IN ORIGINAL SCRIS DE LEGISLATOR nu de cei care stau pe scari si "pe coridoare" si aud zvonuri, si ca urmare nu interpretari ale aceluiasi COD.

Ca sa ai pretentia ca cineva sa fie DREPT si CUNOSCATOR la JUDECATA trebuie ca Dumnezeu insusi sa iasa din nori si sa ne lase LEGEA IN ORIGINAL!
Ca doar Dumnezeu poate totul.

Hai, acum astept "justificarile" de ce Dumnezeu nu o face si nu poate :))))

pt. topcat
 

draga topcat

Am si eu o curiozitate. printre altele.

Pe tine chiar te intereseaza lucrurile astea pentru propria intelegere sau vrei doar sa le demontezi ?

Nu de alta, dar un cautator adevarat cauta in surse reliable, citeste autori consacrati, nu intreaba niste laici pe un forum si se rezuma la asta.

Toate problemele astea au fost dezbatute deja.
De ce nu citesti pentru inceput de ex. Dogmatica Sf. Ioan Damaschin sau mai aproape de noi pe Dumitru Staniloae ?

Pentru niste amarati de laici aflati pe diverse trepte de credinta, toata teoria despre Dumnezeu e o nimica toata. Nici nu-l preocupa pe credincios atata teoretizare, ci mai degraba sa si-L apropie in suflet.

Teoria e treaba specialistilor. Daca chiar te zbati sa gasesti adevarul crestin, intreaba si tu specialisti, nu niste forumisti diletanti.

Pana te apuci de studiat scrierile teologilor si ale sfintilor parinti, iti semnalez (in calitate de forumista semidocta in materie) doar cateva idei pe scurt la problema in cauza. Vezi ca toata discutia e mult mai ampla si nu o poti dezbate pe forum.

Sunt biblioteci intregi de carti pe tema „chip si asemanare”, pacatul primordial, scopul creatiei etc.

Pune mana si citeste daca chiar te intereseaza subiectul. Cine crezi ca poate face un rezumat in 2 fraze si sa le dea cuiva sa le inghita ca o pastila dupa care brusc sa devina cunoscator?


Deci, un mic rezumat din perspectiva sf. parinti: incearca sa citesti fara prejudecati.

Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea Sa.

Chipul se refera la vointa libera si ratiune iar la asemanare, omul urma sa ajunga pe parcurs prin participarea de buna voie la planul lui Dumnezeu.

Cu ce scop l-a facut asa? Ca omul sa fie partas la viata fericita a Sfintei Treimi, nu de altceva, nu ca sa traiasca separat in alt plan iar Dumnezeu sa se uite de sus. Dumnezeu l-a creat pe om sa-i fie partener de viata, colaborator.

Scopul firesc al omului e sa ajunga, sa devina unit cu Dumnezeu. Dar la unirea asta, Dumnezeu nu a vrut sa-l oblige pentru ca „ceea ce se face silit nu este virtute” – ( asta a zis-o Sf. Ioan Damaschin si alti sfinti parinti)

Trebuia deci, ca omul să fie mai întâi pus la incercare, pentru ca altfel, omul n-ar fi avut nici un merit.

Dumnezeu nu l-a facut sa fie un robot pe care sa-l manevreze cu telecomanda, ci l-a pus pe un drum ce putea fi parcurs in 2 directii opuse. La alegere. Sau pe directia propusa (nu impusa) de Dumnezeu sau pe directia opusa.(vezi Dogmatica Sfântului loan Damaschin)

Fără cele 2 optiuni ( fie cea propusa, fie cea opusa), Adam n-ar fi fost cu adevărat şi cu totul liber.

Daca Dumnezeu l-ar fi obligat la ceva, atunci scopul pentru care l-a creat, adica ajungerea la asemanare si îndumnezeire ar fi aparut ca singura cale posibilă şi deci ca necesară şi impusă prin însăşi natura ei.

Dumnezeu vrea ca omul să fie desăvârşit DAR NUMAI prin alegerea lui,. prin colaborarea de bunavoie cu El Atunci când l-a creat după chipul Său, l-a înzestrat cu o libertate absolută, care-i permitea să participe de buna voie la propria îndumnezeire şi să dobândească cu ajutorul lui Dumnezeu asemănarea cu El.

Interdictia de a mănânca din rodul acestui pom, a fost data pentru ca omul inca nu era pregatit pentru roadele lui.

Un prim pas spre asemanare este ascultarea de buna voie de Dumnezeu. Dupa ce ar fi inaintat pe calea ascultarii si ar fi trecut de varsta copilariei duhovnicesti, ar fi avut acces si la pomul cunostintei binelui si raului. Doar ca la acel moment era prea devreme.
Inca nu stiau nici macar teoretic nimic despre cele 2 optiuni opuse.


Si diavolul, i-a strecurat omului tocmai ideea asta in minte, ca poate ajunge la asemanarea cu Dumnezeu fara sa tina cont de etapele premergatoare.
Adica exista si varianta "shortcut", fara ascultare, rabdare, infranare (virtuti care duc la asemanare) si poate sa guste imediat din fructul oprit care e foarte la indemana.

Fraierit de sarpe, omul l-a crezut pe acesta pe cuvant si ales calea opusa celei propuse de Dumnezeu. A hotarat de bunavoie sa experimenteze contrariul. A ales calea prin care se indeparteaza de Dumnezeu.

La început răul exista ca posibilitate pentru libertatea omului; Acest lucru era indispensabil pentru ca libertatea omului să fie desăvârşită.

Dacă omul n-ar fi putut face opusul binelui, n-ar fi fost cu adevărat liber.

Numai ca simplă posibilitate, răul constituia o condiţie a libertăţii omului; nu se cerea actualizarea acestei posibilităţi, săvârşirea lui efectivă


Raul este o născocire. Raul nu exista decat prin negarea binelui. Unde se exclude lumina, incepe intunericul.

Cand optezi impotriva binelui (cel propus de Dumnezeu) se deschide o zona a opusului binelui, a negarii lui.

Sfinţii Părinţi spun că răul nu are substanţă, el este pur şi simplu non-existenţă.

Aceasta nu înseamnă că el nu există într-un anume fel: el există doar ca negaţie. El este non-existenţă, este necunoaştere, negare, respingere, uitare de Dumnezeu care este Fiinţa prin excelenţă.

Omul, respingând ceea ce-i propune Dumnezeu, a început să gândească şi să-şi născocească cele ce nu sunt, adica contrariul binelui.

Dumnezeu este Fiinţă în mod absolut, după cum El însuşi a zis „Eu sunt Cel ce sunt". Omul care alege sa traiasca în afara Lui nu poate fi decat si in afara de sine.

Şi ajungând în afară de sine, născoceşte cele ce nu sunt şi le dă chip lor. –
(vezi Sf. Athanasie cel Mare, Tratat despre Intruparea Cuvantului).

Asta doar foarte pe scurt. Iarta-mi te rog tonul, dar chiar nu inteleg de ce nu citesti autori adevarati care chiar stiu ce si cum.

Frumos mai vorbeste P. Tutea despre atei

ptr zarathustra
 

citind postare dvs m-am intristat f tare. si mi-am adus aminte, chiar de ce primisem cu o zi inainte pe mail.

Cristine Hewit, o cunoscuta jurnalista din jamaica si moderatoare de talk-show a declarat:"biblia e cea mai proasta carte scrisa vreodata"
iar urmarea a fost....a fost gasita arsa in masina proprie.fereasca Dumnezeu de o astfel de moarte!
nu va mai bateti joc de cele sfinte, macar din bun simt(daca aveti)
nu de alta, dar Dumnezeu nu se lasa batjocorit

Atunci cum se face ca Par Mihoc din Gemania a murit fiind cu Biblia in mina, zdrobit de peretele propriei biserici?...sau acum vei spune ca desi era un om de treaba , blind, merita pentru cine stie ce pacate necunoscute noua sau diavolul ii pusese gind rau..sau alt preot bun pe care-l stiu ca l-a spulberat o masina in timp ce-si repara cauciucul....
..deci cind nu-i alba , e neagra si invers

revenire la ideea topicului
 

cred ca ideea de la care s-a pornit era alta totusi: de ce nu opreste Dumnezeu raul?

sa pui o astfel de intrebare unor oameni limitati inseamna sa ne arati un respect si sa ne atribui o putere iesite din comun. multumim! bine si frumos ar fi de ne-am putea ridica la nivelul asteptarilor tale. dar vrednic de respect este mai ales cel preocupat de astfel de intrebari, esentiale, cred, pentru oricine cauta cu adevarat.

in ciuda tuturor discutiilor de aici problema existentei raului este una dintre cele mai importante. sincer eu nu stiu de ce raul exista (probabil pentru a se putea cerne graul de neghina).

cred insa ca niciodata raul (sau cel rau) nu este lasat de capul lui, ci i se ingaduie doar o funie foarte scurta pentru a actiona, si ca exact acest rau este convertit de Dumnezeu in prilej pentru bine. (Sartre, existentialist francez, ateu, afirma: "nu conteaza ce au facut ei din tine, ci ceea ce ai facut tu, din ceea ce au facut ei din tine" / afirmatie mai crestina nici ca se putea, parerea mea!/

cazul cel mai bun pentru a exemplifica ideea de mai sus e cel al lui Iov: aici se vede foarte bine de cat rau e capabil cel rau intr-un ceas, dar si ca el nu depaseste niciodata, pentru ca nu poate, limitele impuse de Dumnezeu. de asemenea se vede ca ceea ce doreste cel rau nu este distrugerea casei lui Iov, moartea copiilor lui, starpirea vitelor si ruinarea sanatatii acestuia, ci sufletul lui. Satana crede, ca si multi dintre noi, ca daca Iov va pierde averea, copiii, sanatatea, adica fericirea pamanteasca Iov va fi distrus, ca toata credinta lui in Dumnezeu sta doar in acestea. se insala insa, pentru ca Iov nu renunta la Dumnezeu in ciuda mizeriei in care ajunge, in ciuda faptului ca sotia insasi ii cere sa-l blesteme pe Dumnezeu, ca prietenii il acuza ca el este de vina pentru aceste nenorociri. El se cearta cu Dumnezeu, isi blestema viata si pe sine insusi, dar NU pe Dumnezeu, iar diavolul e infrant. iar Iov redobandeste de la Dumnezeu insutit cele ce pierduse si, in plus, ceea ce nu avusese niciodata: convingerea 100% ca Dumnezeu e cu el, laude de la Dumnezeu si respectul si iubirea LUI.

acesta e un caz extrem, pentru ca credinta lui Iov era absolut incredibila. dar ne arata cateva lucruri, care nu stiu daca sunt o consolare, dar merita amintite:
- Dumnezeu nu ingaduie mai mult decat poate omul duce (niciodata);
- diavolul vrea sufletul omului pentru ca e mai valoros decat lumea toata, el insusi stiind ca averea, copiii, sanatatea, fericirea sunt trecatoare si nu sunt cele mai de pret bunuri ale noastre;
- daca Iov nu se increzuse in cele materiale pana atunci, de acum nu se va mai increde nici in oameni, nici in aparentele lor valori (prietenia, dreptatea omeneasca, iubirea omeneasca)pentru ca invata ca toti te parasesc si te acuza cand esti cazut si nenorocit, in afara Unuia Singur Dumnezeu, care nu-l paraseste, ci, dimpotriva, i se arata si vorbeste cu el fata catre fata, il trateaza ca pe un egal, indreptatindu-l in fata prietenilor lui care se cred destepti si corecti.

probabil ca nu ti-am raspuns la intrebare, dar raspunsurile nu sunt pere malaiete. poate cel mai simplu ar fi sa contactezi satelitul "Doamne" sa vezi ce zice!

toate cele rele sa ti se faca cale spre BINE!

Cat imi place mie iubirea asta crestina in care cine nu e ca noi e dihor si fara suflet... greu de gasit asa ceva e drept :)

De asemenea imi plac si amenintarile cu mania divina. Nu stiu de ce are Dumnezeu nevoie insa atat de mult de crestini care sa il apere.

Ma intereseaza sa aflu daca exista vreunul dintre voi care sa fi inteles existenta lui Dzeu fara a se lovi de vreo contradictie. Cu aceasta ocazie, am gasit trei tipuri de credinciosi: unii care nu inteleg ce e aceea contradictie si deci se multumesc cu partea soft a credintei, altii care inteleg ca exista contradictii, stiu care sint acelea, dar prefera sa creada ca e ceva de moment, iar tipul trei este cel ce crede din motive utilitariene, considerind ca fara credinta am duce-o mai rau.

Te-as intreba daca crezi ca o ratiune omnipotenta, omniprezenta si omniscienta poate sa se cenzureze pentru a crea ceva la care sa nu aibe acces. Adica daca poate crea o lume care sa evolueze fara sa stie dinainte exact catre ce evolueaza. Sau, cu alte cuvinte, sa creeze o alta ratiune independenta de el.

Ce-mi zici de femeia care, cu ai sai copiii, rugand in biserica crucea sa desprins de perete si ia cazut in cap omorando pe loc? Si nu-si batea joc de nimeni.
Mor mai multi crestini in lume decat atei.

Ca sa il apere de asta http://news.cincinnati.com/article/2...lightning-fire ;)
http://26.media.tumblr.com/tumblr_l4...pwi0o1_500.jpg

Ce intelegi prin cunostinta a binelui si raului?
Ce stiu? Ca omul a inceput sa gandeasca in momentul in care a respins propunerea lui Dumnezeu? Ca e bine sa nu gindesti? Cum sa constientizezi raul daca nu gindesti? Vrei sa ne intoarcem la stadiul de animale, sa reincepem sa evoluam natural, evolutie in care raul iesea la iveala numai dupa ce individul murea, cu sau fara urmasi?

Glumesti, banuiesc :)

Dar daca taica-tu te-a abuzat in copilarie, daca te-a batut, te-a lasat intr-un mediu depravat, nu crezi ca ai avea circumstante atenuante si ca chiar taica-tu ar trebui sa plateasca pentru prostiile pe care le faci?

Cui i-a platit amenda?

Vrei sa spui ca tu te simti abuzat de Dumnezeu ?

In ceea ce priveste amenda, a platit-o pentru noi toti. Suma era, pentru unii mai mare, pentru altii mai mica, dar pentru toti mai mare decat ne puteam permite sa platim.

P.S. - Cum adica glumesc, cand doua randuri mai jos sustii exact ceea ce am spus eu ?!

Si ce mi-e sila de ateii si rauvoitorii care vin special sa faca sminteala fara a fi deschisi cu sufletul ca sa inteleaga. Si bineinteles cu o atitudine abjecta in care daca se simt jigniti incep cu 'vai, dar voi crestinii nu sunteti cu iubirea, iertarea, cum de puteti fi asa rai'!?
Da, mi-e sila, nu stiu de ce stau ceilalti de vorba cu voi. Ca Dumnezeu se simte nu se descopera logic in posturi pe forum.
Inapoi la comentat pe hotnews.ro si altele de profil unde liber-cugetatorii sunt la ei acasa.
Dumnezeu sa ne ierte!

Exagerezi domnule Pelerin. Mie nu imi e sila de voi, ma distrati ca va contraziceti singuri cand proclamati pe de o parte mareata iubire pentru ca defapt iubirea sa fie doar pentru cei ca voi.
Nu ma simt jignit,pentru ca nu ma cunoasteti si nu stiti ce vorbiti, insa sper ca nu e asta atitudinea dumneavoastra de zi cu zi. Pentru ca una este sa iei in gluma tot felul de dogme ce se pretind a fi adevaruri absolute, si alta este sa iti fie sila de anumiti oameni. In primul caz esti poate cel mult superficial, in al doilea ghiciti dumneavoastra ce sunteti, macar din punct de vedere crestin :)

Ateu nu inseamna, in mod necesar, rauvoitor.

Iubirea lui Dumnezeu este pentru toti. Ca altfel nu s-ar fi rastignit.

Lui Isus nu i-a fost "sila" de cei rataciti.

"Abject" e un adjectiv mult prea tare, haideti sa-l pastram pentru cel rau; oamenii, semenii pe care Isus ne porunceste sa-i iubim ca pe noi insine, nu pot fi abjecti, nu-i asa ?

cimpul de lupta cu satana in astă lume este INIMA OMULUI ,unde fortele raului ,adica ispitele se lupta cu fortele binelui,adica cu Dumnezeul din inima fiecarui om,OMUL ,fiind cel care inclina balanta spre pozitivul sau negativul din el ,adica spre a se lasa ispitit ,de necredinta sau alte rele ,sauua cere ajutor de la Dumnezeu pentru a invinge aceste ispite.
Pamintul este un pod de trecere spre lumea adevarata,RAIUL, din care protoparintele nostRu Adam a fost alungat din cauza mindriei si a faptului ca a cautat sa+si justifice gresala in loc sa o recunoasca!..ADICA NEASCULTAREA FATADE CREATORUL SAU .

..
 

ne-a creat pt ca se plictisea.. ca sa aibe cu ce sa se joaca

Nu. Ne-a creat din iubire, ca sa aiba pe cine sa iubeasca.

si atunci dc ne lasa sa ne chinuim cu viata asta.. dc nu opreste raul daca e asa bun?

Draga topcat, dupa criteriile tale, in esantionul tau i-ai uitat tocmai pe cei care au o relatie personala cu Hristos si nu ii intereseaza obsesiv sa o teoretizeze pentru ca e o relatie de iubire.

Iar iubirea de Dumnezeu nu se explica, nu sufera disectii, nu se teoretizeaza, e dincolo de orice motivatii utilitariste. Se traieste pur si simplu si mai ales nu si-o pot nega.

Si daca ai pierdut-o din cauza pacatului, dupa ce ai simtit-o fie si numai un pic, suferi cum nu-ti poti inchipui.

Cat despre contradictii in sine,

hombre, contradictia, in intelegerea celor mai presus de minte exista pentru ca omul crede ca poate cuprinde rational Suprarationalul.
s-a discutat pe tema asta pe toate topicurile.

in general, in trairea religioasa, contradictia e o stare nefireasca a omului a carui voie nu e in armonie cu voia lui Dumnezeu.

Si cum putini oameni sunt intru totul pe aceeasi lungime de unda cu Dumnezeu, evident toti experimentam contradictiile si paradoxurile. Vietuim cu contrariile si nu le putem depasi decat daca facem reclamatie la Dumnezeu.
onest, cinstit de pe pozitia de creatura finita.

Dar culmea e ca tocmai paradoxurile (mai ales daca sunt dureroase si te zbati mult sa le pricepi ) il fac pe om sa caute raspunsuri dincolo de sine, in meta - fizic.

Dumnezeu nu se ascunde ca sa nu-L gasim. Dumnezeu se lasa gasit de cei care Il cauta.

E ascuns in poruncile Sale. Si cei ce-l cauta pe El, Il gasesc pe masura implinirii lor de buna voie." (Sfantul Marcu Ascetul)

Daca Il cauti pe El personal si nu doar teorii despre El, o sa-L gasesti si rand pe rand toate contradictiile o sa se spulbere.

Ca sa intelegi mecanismul paradoxurilor teologice si nu numai, incearca sa citesti pentru inceput:
Sf. Maxim Marturisitorul, Mystagogia
Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovnicesti
Sf. Grigore Palama, Triade
Sf. Marcu Ascetul, Epistola catre Nicolae Monahul

Repet, cultura teologica nu se face pe forum ci, daca vrei, la academie si biblioteca iar pe Dumnezeu personal Il gasesti in convorbirea tainica a sufletului tau cu El.


Incerc totusi sa spicuiesc cate ceva din ce au zis altii pe tema, dar trebuie sa pornesti de la ideea ca pacatul primordial a afectat in asa hal starea fireasca a omului incat judecata noastra este asa departe de judecata omului de dinainte de pacat, ca si cerul de pamant.

Si cu cat ne indepartam prin pacat de Dumnezeu cu atat ne incalcim mai rau in haosul contradictiilor.


Suprema cădere in patimi : a vedea întuneric de nepătruns în Lumina cea neînserată, e cea mai adâncă (infernală) mişcare perversă a spiritului creat: ura în însuşi actul iubirii, negaţia în chiar actul afirmaţiei, refuzul lui Dumnezeu din şi în maxima Lui proximitate, îndepărtarea nesfârşită în cea mai strânsă vecinătate. Esenţa răului, ca dualitate contradictorie şi răsucire în sine (până la a avea mereu în faţă numai propriul spate - nu in intelesul semantic strict imediat) – apogeul demonic al contradictiei.


Deci, uite ce zice Sfântul loan Gură de Aur: „După cum cei care sunt în întuneric nu pot cunoaşte natura lucrurilor, tot aşa cei care vieţuiesc în păcat si negandu-L pe Dumnezeu, nu văd limpede cele despre El.”

Omul, greşind împotriva raţiunii (Logos), trăieşte contrar raţiunii, înrobit simţurilor, căzut din demnitatea sa (...), iar nemişcându-se potrivit cu firea, s-a asemănat prin aceasta dobitoacelor, căci cugetarea lui este moartă, iar din pricina relei lui purtări a fost biruit de partea neraţională a sufletului".

Fie că activează sub imperiul senzaţiei, fie în latura raţiunii care emite reflecţii autonome cu caracter abstract, mintea se afla întoarsă spre cele din afară.

Astfel, mintea intoarsa de la Dumnezeu îl desparte pe om nu numai de Dumnezeu, ci şi de sine.

Este ceea ce Părinţii numesc despărţirea minţii de inimă.

Astfel, mintea se află într-o permanentă răspândire, rătăcind încolo şi încoace într-o continuă agitaţie, opusă stării de linişte launtrica (isihia)

In starea initiala de apropiere de Dumnezeu, gândurile omului erau concentrate şi unificate, acum sunt multe, felurite şi dezbinate, devin confuze şi nestatornice, dezbinate şi împrăştiate şi risipite în toate laturile, târând în această dezordine şi dezbinare întreaga fiinţă a omului.

Sfântul Maxim vorbeşte despre „rătăcirea sufletului printre formele văzute ale celor sensibile", căci sufletul devine cumva multiplu, după chipul multiplicităţii sensibile pe care el însuşi a creat-o şi care nu e, de fapt, decât o iluzie zămislită din neputinţa lui de a percepe unitatea obiectivă a făpturilor, pentru că ignoră prezenţa în ele a energiilor lui Dumnezeu Cel Unul.

Sfântul Marcu Ascetul spune că necunoaşterea şi uitarea de Dumnezeu „tulbură sufletul printr-o grozavă si nestatornică curiozitate".

Dar cunoştinţele pe care le capătă în acest fel sunt numai parţiale, schimbătoare, diferite, chiar opuse, ca şi realităţile fenomenologice cunoscute.


Draga topcat, iarta-ma ca suna asa teoretic, dar daca nu experimentezi practic, toata teoria e nimic.

Chiar daca ai citi tot ce s-a scris in teologie, dar daca nu faci un minim efort de cautare onesta a Celui ce asteapta sa-L gasim personal, nu inseamna nimic. Teologia fara Dumnezeu e teologie demonica.si e plina de contradictii inadmisibile pentru ratiunea omului cazut.

Din suflet iti doresc sa se produca acel declic inlauntru tau si sa traiesti taina pentru ca pana la urma nu cunoasterea teoretica limpezeste taina, ci taina limpezeste cunoasterea.

pai, respingand propunerea lui Dumnezeu, omul a inceput sa gandeasca dupa criteriile propuse de sarpe.

ar fi culmea sa nu fie bine sa gandesti, doar ca in faza initiala, omul trebuia sa-si exerseze gandirea si sa si-o rafineze observandu-L pe Dumnezeu, pentru a ajunge la asemanarea cu El.

Ramanand in apropierea lui Dumnezeu, prin respectarea poruncii, omul nu este in pericol pentru ca raul nu are loc. Raul prinde substanta numai prin departarea de Dumnezeu.
Raul se naste prin indepartarea de bine, prin respingerea celor spuse de Dumnezeu.

O creatura finita care vrea sa-si afirme autonomia absoluta si propria vointa, lipsindu-se de Creator - sursa binelui, nu poate decat sa o sfarseasca in directia opusa binelui.

Dumnezeu l-a facut pe om ca omul sa se indumnezeiasca si sa-i fie partener, dar trebuia sa parcurga niste pasi, sa invete asta ca un copil mic. si prima lectie era ASCULTAREA.

bai credinciosilor. de ce nu raspundeti la intrebarea mea??

o cale care poate fi parcursa in 2 sensuri opuse. la alegere.
un sens - cel recomandat de Cel ce -ti vrea binele
iar celalalt sens - cel opus, contrariul.Un drum care prinde fiinta doar cand pasesti pe el prin intoarcerea de la celalalt.

Initial, raul exista doar ca simpla optiune, care putea ramane doar teoretica.
Omul avea inca de invatat ca aceasta posibilitate nu trebuie actualizata, ci doar constientizata. Nu trebuie neaparat savarsita efectiv.
Daca omul n-ar fi avut cele doua optiuni, ci doar una, atunci nu ar fi fost cu adevarat liber. Ar fi fost obligat la singura cale, fara sa aiba vreun merit personal ca merge pe calea lui Dumnezeu.
Iar Dumnezeu nu obliga pe nimeni la nimic. nu-l intereseaza armonia impusa, fortata si coercitia. vrea doar parteneri pe care sa ii trateze cum numai El stie. dumnezeieste.
si care vor si ei acelasi lucru.
si sunt destui.

Dumnezeu ne vrea pe toti dar noua ni se pare o aberatie sa ne armonizam vointa la cea a lui Dumnezeu.

Eu nu ma simt, ca nu cred in Dumnezeu.
M-as simti insa destul de aiurea sa stiu ca, chiar daca acum mai bine de 2000 de ani, am primit o porunca de la Dumnezeul atotiubitor de a-mi macelari vecinii si a le viola femeile.

Nu am intrebat pentru cine a platit-o, am intrebat cui i-a platit-o.

Am crezut ca glumesti pentru ca, necrezind in Dumnezeu, nu pot sa dau vina pe el. Vroiai sa spui ca, eventual, dau vina (in sensul circumstantelor atenuante) pe mostenirea genetica si proasta crestere si educare.

Spuneati ca Dzeu ne-a creat pentru a avea un companion (cu diverse calitati, in functie de interlocutor, dar totusi cu citeva trasaturi comune: liber arbitru, inteligent, colaborator etc), asta pentru a reveni la subiect.
Am intrebat-o pe delia31, careia ii multumesc pentru raspunsul ei detaliat dar fara legatura cu intrebarea mea: daca crezi ca o ratiune omnipotenta, omniprezenta si omniscienta poate sa se cenzureze pentru a crea ceva la care sa nu aibe acces. Adica daca poate crea o lume care sa evolueze fara sa stie dinainte exact catre ce evolueaza. Sau, cu alte cuvinte, sa creeze o alta ratiune independenta de el.
Poate sa imi raspunda cineva?

Ascultarea (a face intocmai cum vrea cineva) e opusa liberului arbitru, care implica existenta libertatii ca stare de fapt si nu ca o stare mentala de posibilitate.

De unde stii care e vointa lui Dzeu, o fiinta suprarationala, care nu poate fi inteleasa rational?

De chestia asta n-am mai auzit :)
Partea rationala a sufletului are vreo corespondenta in realitate?

Se pare ca asta e intrebarea ta preferata. :)

Enuntul e un paradox, adica Fiinta rationala omniscienta sa nu stie "viitorul". In primul rand, nu exista viitor pentru Dumnezeul in care credem noi, crestinii. El este afara de timp, mai presus de parametrii constituenti ai Universului in care traim. El este Acelasi, indiferent cate lumi creaza si in ce fel le gandeste. Este Acelasi in zilele Facerii, in momentul rascumpararii noastre si dupa moartea noastra, in veci de veci.

Problema ta este de fapt daca lumea noastra este intr-adevar libera si nu predestinata din cauza atotstiintei Lui. Exista in fizica o teorie (Feynman) care descrie fenomenele prin suma tuturor evenimentelor posibile. Poate ca Universul insusi este construit intr-un mod foarte liber, ca sa zic asa, iar fiintele rationale care-l populeaza evident ca sunt libere cu desavarsire sa actioneze oricum vor, fara limitari de genul predestinare. Astfel, Dumnezeu este intotdeauna pregatit cu o solutie de rezolvare a problemelor de natura rea care pot sa apara oricum ar evolua sistemul sau lumea respectiva, in orice istorie posibila care urmeaza unor conditii initiale. Deci El stie dintru inceput toate istoriile posibile care pot sa urmeze spre exemplu dupa Big Bangul nostru si este oricum pregatit pentru oricare din ele, oricum ar evolua, fara sa le limiteze (predestineze) in vreun fel. Asa ca Ratiunea care este Hristos spune: Amin, sa fie!

Eu sunt foarte curios cum ar fi evoluat umanitatea daca Adam-Eva nu s-ar fi indepartat de Dumnezeu.

Da, mi se pare ca e o contradictie peste care eu unul, chiar daca as crede in Dumnezeu, nu as putea trece.
Faci o confuzie: nu zic ca lumea noastra nu ar fi libera sa faca ce doreste, spun ca Dzeu oricum stie cum va fi atunci cind va spune ca e pregatita sa ii fie companion. Si, mai ales, putea sa ne creeze direct in acea situatie, de companion pe care si l-a dorit. Toata istoria cu creatia incompleta, caderea, incercarile si evolutia omului spre dumnezeire mi se par total inutile.

Am mai spus mai demult, dupa mine Adam si Eva era mai degraba animale fara constiinta, care prin asa-zisa cadere au dobindit constiinta de sine, constientizind binele si raul, urmind sa isi inceapa calatoria spre impacarea cu sine, de a incerca sa excluda raul din comportament, pentru a ajunge la starea dinainte de cadere (si deci e vorba de un fel de dumnezeu-natura).

Ar fi fost o lume fara libertate, conditie necesara pentru ca ratiunile sa fie dupa modelul divin. Fiintele ar fi fost ca niste robotei care zic mereu "I love you!", eventual si simtind iubirea cumva.

Animale fara constiinta au fost inainte de a primi sufletul viu, viata autentica. In momentul in care au fost inselati si au crezut ca NU vor muri, ca NU e asa cum a zis Dumnezeu, au vazut ca acel NU inseamna raul. Pacatul cel mai mare a fost insa lipsa de cainta, dand vina unul pe altul in loc de scuze.

Pai, si nu tindem catre asa ceva, nu asta e idealul nostru? :)
Repet: Dzeu nu cunoaste deja starea in care ne vom gasi noi in 2012 cind va veni sfirsitul lumii? Poate exista o ratiune independenta de Dzeu? Daca da, nu poate exista deja? Daca da, cite crezi ca exista deja?
Nu stiu, eu unul nu dau vina pe nimeni pentru ceea ce fac eu.

unu - sfarsitul lumii nu va veni in 2012.

doi - acel "deja" din formularea ta ii anuleaza sensul. Dumnezeul atemporal nu poate fi descris (sau ma rog, poate fi descris, dar imprecis si incorect) in termeni temporali.

Dumnezeu cunoaste, pur si simplu.

sterge linistit cele doua cuvinte, intelesul e exact acelasi

Si raspunsul este acelasi; Dumnezeu cunoaste, sau are posibilitatea sa cunoasca.