|
Citat:
1. O mica dar mare scapare...noi ortodocsii? Care noi ca tu nici nu iti asumi religia de ortodox la personal page!!!!!???? 2, Pe un alt thread > mi se pare cu cimitirele> non stop spui amin! Ups, l-am gasit:http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=15594&page=5 Cine cunoaste, NU E PRACTICA DE PENTICOSTAL? Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Acest fel de a pune problemele NU ESTE ORTODOX! Poate nu sti, dar ei vorbesc extraordinar de frumos despre Dumnezeu, familie, biserica, darnicie...pana ajungi la practicile lor... S-ar putea sa gresesc, dar mie asa mi se pare si accept orice parere avizata! |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Si daca n-ai aflat inca, noi ortodocsii nu trebuie sa fim habotnici si sa nu glumim. Cred ca soarele nu s-a oprit din loc, nu-i asa, ca am indraznit sa te supar? Pentru mine, o parere avizata pe acest forum, inseamna o parere provenita de la useri mai vechi, chiar si de alte confesiuni, si care mai ales au facut dovada eruditiei si a cinstei lor de-a lungul a mai multi ani! Am spus ca eu accept o parere avizata si nu tu sa-ti iei avizul. macar alea trei randuri citestele cu atentie ca de aceia se scrie putin la o postare :1: |
Opinia mea este ca un crestin ortodox din zilele noastre nu lasa mintea si inima prea slobode nici fata de nostalgia trecutului nici fata de modernitatea vremurilor. Ci, constient de starea lumii de astazi, constient de propriile sarcini privind despatimirea, se tine de turma in care traieste si de pastorul ei, iar nu de aburii imaginatiei. Din prea multa imaginatie se intampla ce se intampla. Din prea multa nemultumire.
"Duhul umilit, inima infranta si smerita..." Spunea N.Priceputu cate ceva cu vreo doua pagini mai inainte... Fata de cuvintele lui nu mai am nimic de adaugat. Cred ca a exprimat cea mai sanatoasa pozitie pentru crestinul de azi. In definitiv, noi nu traim decat prezentul acesta. Sa incepem prin a-l accepta, mai intai, si sa ne facem lucrarea, atat cat mai este, in papucii nostri iar nu ai himerelor trecute ori viitoare. Asta cred. De revolutii si fantezii sunt satul. De revendicari si proteste, iarasi sunt satul. Oare batranii imbunatatiti cam cu ce se ocupa? Aceia, de incalzeau apa pentru motan... De ce nu iei aminte la pilda vietuirii lor, frate Leonte? Ca i-ai cunoscut personal.... Te-ai putea folosi de experienta aceea. Doamne ajuta! |
Citat:
|
Citat:
Ce trebuie sa intelegem prin "De te sileste cineva sa mergi o mila, du-te doua, iar de-ti cere haina de pe tine, fii gata sa-i dai si camasa..."? Domnul sa-l aiba in paza oriunde ar petrece sub soare, caci de mila lui Dumnezeu este plin pamantul! |
Citat:
Nici eu nu intreb retoric, ci chiar doresc sa imi raspunzi: Carei confesiuni apartii? Din moment ce tu propui ca episcopii ortodocsi sa fie evaluati in priviinta harului de catre "frati" "prooroci", aceasta nu este crediinta ortodoxa, oricat de modernisti am fi in gandire. Eu la noi la ortodocsi in zilele noastre, inca nu am intalnit vreunul care sa se considere prooroc sau sa fie considerat prooroc de catre alti ortodocsi. Despre prooroci, vorbit in limbi si alte asemenea, in zilele noastre nu am auzit decat din directia protestantilor. Ma mir cum de altora scapa subtil acest detaliu. Fara Sfintele Taine, noi nu sintem ortodocsi. Fara preoti, noi nu am mai avea Sfinte Taine, ci am fi la fel de lipsiti precum protestantii. Fara episcopi nu am avea preoti, intrucat preotul slujeste in numele episcopului. Fara episcopi, adica urmasi directi ai sfintilor apostoli, noi nu am mai fi ortodocsi, ci am fi asemenea "fratilor" protestanti. Spunea cineva la un moment dat: bate pastorul si turma se va risipi! Cine altcineva ar dori ca noi, turma ortodoxa, sa ramanem fara pastorii nostrii episcopii, asa cum propui tu? Atunci cand contesti harul unor episcopi, contesti harul si validitatea Sfintelor Taine a tuturor preotilor hirotoniti de aceia precum si a preotilor (si a Sfintelor Taine savarsite de ei) care slujesc in numele acelor episcopi. Practic (nu stiu daca tu constientizezi gravitatea afirmatiilor tale), este ca si cand ai spune ca o parte din credinciosii ortodocsi nu s-au impartasit cu Trupul si Sangele Lui Hristos! Deci, repet intrebarea: carei confesiuni apartii? |
Eu ma mahnesc de fiecare data cand citesc astfel de postari, asa ca voi posta ceva mai vesel.
Am mai scris o data pe forum povestioara asta din Boccaccio si mi-au sarit in cap protestantii si unii ortodocsi, desi ar fi trebuit sa sara catolicii si evreii, dar o mai scriu si acum, in speranta ca se va folosi cineva de talcul ei: Intr-un oras italian din Evul Mediu traiau in pace doi vecini, unul catolic si altul evreu. Acestia mereu aveau discutii teologice, catolicul dorind sa il converteasca pe evreu, spunandu-i ca religia lui e cea adevarata si inspirata de Duhul Sfant. Evreul nici nu dorea sa auda. Intr-o zi, acesta pleaca la Roma, in capitala imperiului. Vecinul catolic e speriat: Pana aici mi-a fost! Cand o vedea evreul coruptia si luxul clericilor din capitala, o sa imi bata obrazul si va pieri si ultima mea speranta de a-l crestina! Si daca ar fi fost crestin, ar fi dorit sa se faca evreu, cand o vedea ce e acolo! Culmea e ca evreul, cand se intoarce, ii spune: ai avut dreptate, religia voastra e cu adevarat cea adevarata, m-am convins cu ochii mei la Roma, vreau sa devin crestin! Ce se intamplase, de fapt? Evreul vazuse coruptia si desfraul din sanul institutiei bisericii, ii infiereaza bine pe clerici, spune la adresa lor niste cuvinte asemanatoare cu cele ale lui Leonte, dar, conchide cu mintea lui de evreu: daca in pofida tuturor eforturilor diabolice de a distruge biserica din interior de catre clerici, aceasta tot rezista de atatea secole, inspira evlavie populara si ofera oameni sfinti, inseamna ca numai harul Domnului o mai tine si aceea e religia adevarata. O gasiti la Boccaccio, nuvela II - http://archive.org/stream/storiesboc...cgoog_djvu.txt |
Pai da! Bun crestin, Boccaccio asta...:)
|
Citat:
|
Sa sti leonte ca noi nu ne suparam pe tine daca esti de alta confesiune. Uite, userul Mihnea Dragomir si altii ca el - nu au nici o problema in asi declara apartenenta.
Macar ei au demnitatea de a sustine cu tarie alegerile lor si cred ca sunt respectati pentru asta chiar daca nu sunt aprobati. Eu cred ca sunt la asentimentul multora - chit ca ne mai si ciondanim - ca sunt destul de ok cu atat mai mult cu cat fiecare din noi la urma urmei ce ne dorim in fond? Mantuirea!!!! |
@adamooo
Foarte pertinente observatii!
Hai sa-i dam omului o sansa. Poate este la inceput de drum, in procesul invatarii/intelegeri, stiu si eu, poate trece printr-o faza de rebeliune... |
Citat:
Frate Leonte, imi pare ca arati o atitudine extremist-duala fata de mine, o ambivalenta excentrica: ba ma vezi prostul si inselatul, ba iluminatul... Imi place sa cred ca nu sunt nici asa nici altfel. Doar mintea ta iti joaca feste, se pare. Si stii de ce cred asta? Pentru ca, dupa cum imi pare ca am sesizat deja, te reduci pe tine insuti (doar) la ea. Cand de fapt esti cu muuuult mai mult decat mintea din care facusi ditamai idolul! Dar nu stiai asta. Nu-i asa? |
Nu putem muta aceste discutii pe alt topic?
Fie, de nu se poate, ca Parintele Arsenie sa ne umbreasca cu rugaciunile lui sfinte intru gandul cel bun roditor! AMIN+ |
Parintele Arsenie sa ne aiba in paza!
|
Citat:
|
Citat:
28. Și pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învățători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor. Ierarhia bisericii, cea la care s-a facut referire in observatia ta intra la carmuiri. Proorocii imi par a fi mult mai sus. <<Daca ecumenistii predica iubirea, noi sa lepadam iubirea pentru a nu fi asemeni lor! Daca protestantii citesc Biblia, ortodocsii nu au voie sa se raporteze la Biblie. Daca stilistii tin cu dintii de canoane, noi trebuie sa lepadam tot ceea ce predica altii, caci etalonul binelui pe acest pamant suntem NOI, organizatia noastra. >> Nu ti se pare ceva dracesc in stilul asta de cantari valorile? Daca asta este ortodoxia ta, nu este si a mea, nu suntem din acelasi Duh si nu iubim acelasi Tata ceresc. Eu nu am gasit astfel de ortodoxie, nici in filocalii, nici in pateric. precizare: sinoadele ecumenice nu au desfiintat Evanghelia, nici nu au rastalmacit-O... |
@catalin2
Nici nu mai stiu ce sa zic. Ci doar - ca sa revenim cat de cat la subiectul thread-ului -
"Cand dai, la inceput dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat, dai din ceea ce esti." Parintele Arsenie Boca |
Citat:
Eu nu sunt tulburat cand scriu randurile pe care le citesti. E drept ca as fi mai linistit daca as fi intr-o poiana, dar nu acolo sunt papucii mei. Amaraciunile mele eu le socotesc firesti. Uite o dilema? Daca prostia si ignoranta nu sunt virtuti, iar ortodoxia abunda de virtute si Har, cum se face ca Romania este un stat laic, cu o legislatie masonica, intemeiata pe o constitutie masonica care a fost votata de foarte multi ortodocsi? Eu gasesc doar doua variante de raspuns, care sa nu tradeze amprenta nebuniei. 1. Masonii sunt povatuitorii ortodoxiei, sunt fratii nostrii pe care ii iubim si ii ascultam, deci trebuie sa incetam a-i mai defaima. sau 2. Situatia din prezent este efectul unei degradari grave a vietii crestin-ortodoxe, incat multi se socotesc a fi ortodocsi, dar fara a sti ce inseamna a fi crestin ortodox. Alegeti! |
Citat:
|
Citat:
<< cand nu mai era o primejdie a marturisi crestinismul pe fata, s-a intamplat ca si dragostea de Dumnezeu si grija de suflet pana la asa masura racisera, incat au inceput a se lua dupa un ratacit Arie...>> Iata unde duce relaxarea, superficialitatea, formalismul... adica metehnele zilelor noastre din obstea ortodoxa. In mandrie, totul se petrece la persoana I : noi stim, noi avem, noi suntem, numai noi... Cam asta e tot ce aud de la un predicator ortodox atunci cand discuta despre altii, care nu sunt ca noi. Cel mai tare imi e scarba sa aud: "Sunt cel mai mare pacatos, dar cutare e mai rau ca mine... Vai de el! Se va duce in IAD." |
Citat:
|
@leonte
Mi se pare ca esti un pic cam inversunat!
Da, este multa mandrie peste tot, dar asta ar trebui sa ne trezeasca pe noi insine. Si asa cum am invatat in ortodoxie - atunci cand vedem pe altul ca a gresit, sa spunem: Doamne iarta-ma! Caci de acelasi lucru suntem vinovati si noi, sau am fost sau putem fi oricand. Deci in loc sa scapam de o chestie, cerandu-ne iertare, ne alegem cu doua, caci mai adaugam si mania. Crede-ma ca si eu cad exact in aceiasi capcana si mi-am adus acum aminte de asta - atunci cand dai un raspuns altuia de fapt iti raspunzi tie insusi! |
Citat:
|
Citat:
Voi incepe eu. Toata tragedia neamului omenesc este din mandrie, iar cel ce gusta mandrie in inima sa, se face partas celui ce s-a mandrit pentru prima oara. Deci iata, mandrul de mine este asemeni lui Satanael. C-oi fi sau nu unul dintre ingerii cazuti, care au intrat la fiicele oamenilor, nici nu mai conteaza. Important e ca, lepadand trupul acesta, in ceasul de pe urma, ceea ce va ramane va fi un duh satanic, atat timp cat voi starui in mandrie. Deci iata, cu ce sunt mai bun decat ceilati? Cu nimic. Si aici se termina invatatura patristica, care deschide drumul catre mantuire, catre vesnicie. Cutremuratoare si greu de acceptat pentru laici, este concluzia care se desprinde din predania de mai sus: "viata aceasta este umbra si vis, pustnicia este adevarata viata in Hristos!" Adica, odata ce ai concluzionat ca esti demonic in inima ta, singura ta preocupare ar trebui sa fie sa lepezi rautatea din tine. Cum bine a observat si Iana, o lume mai buna este o lume in care eu sunt mai bun decat am fost ieri. Dupa experientele pustnicesti ale marilor asceti, s-a descoperit ca mai este o posibilitate. Cea a vietii mirenesti crestine, traitoare, a omului care petrece in mirenie doar cu scopul de a sluji semenilor, vecinilor, dregatorilor, bolnavilor, copiilor, vaduvelor.... Pentru a putea trai in felul acesta, fara un continuu conflict intrerior intre ceea ce se cuvine facut si ceea ce poftesc sa fac, este necesar sa pricepem cat mai limpede primul aspect. Mandria este singurul pacat, restul sunt doar manifestarile sale, confirmarea caderii in mandrie. Cat timp am gustat mandrie sunt cel mai jos cu putinta, deci am nevoie de o cale de a ma curati de caderea in madrie. Singura cale este iubirea de oameni. Sa cautam se vede binele si nu raul, in fiecare din oamenii pe care ii intalnim. De exemplu: L-am intalnit pe ... Mihnea, ce fel de om socotesc ca este? Un om serios, meticulos, prudent in cele ce spune, cumpatat... Daca il evaluez asa, sunt pe calea cea buna. Iar daca incep cu: Saracul de el, e catolic. Nu poate sa vada adevarul cum il vad eu, ca diavolul stapaneste peste toti catolicii. in cazul asta, treaba e clara cum ma pozitionez in raport cu duhul mandriei. Orice umra de mandrie ne va tine departe de lumina, iar orice predanie care strecoara ganduri de mandrie, eu nu le recunosc a fi ortodoxe. Daca BOR si teologii vor alege sa predice mandria ca virtute, este treaba lor. Eu nu fac decat sa o dau in vileag, ca fiecare biet crestin sa aleaga in cunostinta de cauza... |
Citat:
Numai prin puterea exemplului ne porunceste Mantuitorul sa-L propoveduim. Altfel de pogoramant NU ne-a dat. Nu altceva le-a poruncit ucenicilor decat "prin aceasta sa cunoasca lumea ca sunteti ucenicii mei, ca aveti dragoste unul pentru altul." Cel ce vrea sa ia nevasta, capra, sau parohia aproapelui, nu este ucenic al lui Hristos. Cel ce se ingrijeste de cele stralucitoare ale vietii, urzind planuri meticuloase, platind spaga pentru functie de cinste sau bine platita, nu se poate numi ucenic al lui Hristos. Cei ce fac unele ca acestea, chiar de sunt imbracati popa, sunt dezbracati si goi duhovniceste; sunt calauze oarbe pentru orbi. Nu au nici puterea de a lega nici de a dezlega. Aceasta putere vine de la Hristos, nu de la datina batraneasca. |
Citat:
|
..............
mesaj corectat |
Citat:
Si care alta este credinta noastra, decat mostenirea primita de la sfintii parinti? Aceasta mostenire nu o pastram ca pe o povara obligatorie, ca si cum am fi legati prin blesteme grozave. Aceasta mostenire o pastram pentru ca ii iubim pe cei ce au implinit predania, dar si pentru ca am prins noima si finalitatea acestei credinte. Nu ne marturisim pacatele sub tortura focului nevazut, ci pentru ca regretam ca nu putem fi precum sfintii parinti pe care ii iubim. Ne infranam de la imbuibare si de la celelate destrabalari pentru a nu surpa sanatatea trupului care este templu al nostru in care salasluim ca niste duhuri ce suntem. Ne pastram mintea treaza pentru a nu face gesturi necugetate, pagubitoare si aducatoare de necazuri si tulburari. Caci Legea Tatalui nostru nu este un moft de copil alintat, ci randuiala sfanta si inteleapta, asezata spre folosul neamului omenesc. Acesta este motivul pentru care eu nu caut alta cale pentru desavarsire si nici nu voi cauta vreodata. Si pentru a nu-L defaima pe Cel ce ma iubeste, ma feresc de a-l marturisi altfel decat prin puterea exemplului personal. Doar cu cei ce cauta sa-I defaime Numele am razboire. Ei predica o lege lipsita de noima, o lege a nebuniei, ca si cum nebunia ar fi virtute, reusind astfel sa alunge orice om chibzuit de la calea cea adevarata a desavarsirii. M-am intrebat de ce nu le astupa Dumnezeu gura, acestor defaimatori vicleni, iar raspunsul primit a fost naucitor : pentru ca tu sa te silesti a vorbi numai din faptele tale. |
Citat:
Citat:
Citat:
Exista insa de multe ori pericolul ca omul necatehizat, sau insuficient catehizat, sa cada in capcana senzationalului. Sa ajunga sa perceapa de ex. metanierele sau crucea ca pe un talisman. Sau sa fuga la moaste si sa considere atingerea lor suficienta. Si de aceea am spus ca de multe ori exemplul nu este suficient. Este nevoie de catehizare si aceasta poate fi facuta de cel autorizat, si anume de preot, la nivel de parohie. |
Nu vreti sa mutam discutiile pe thread adecvat?
|
Citat:
|
Citat:
Citat:
|
În urmă cu câțiva ani când lucram la Academia Sâmbăta și aveam 2 zile liber și a 3-a zi trebuia să mă prezint la serviciu, neavând mașină personală mergeam cu ce puteam; uneori schimbam trei mașini din Făgăraș până la Mănăstire, alteori mergeam cu o singură mașină. Astfel, într-o zi am pornit spre mănăstire. Primul șofer m-a dus doar până în Sâmbăta de Jos. Acolo am stat la ocazie. Au trecut mai multe mașini, dar în cele din urmă a oprit o mașină mică condusă de un cetățean la vreo 50 ani. În mașină mai era un tânăr de 18 ani -vârsta o știu de la șofer care era chiar tatăl copilului. Pe bancheta din spate a mașinii erau mai multe bidoane goale.
În drum spre mănăstire m-a întrebat dacă l-am cunoscut pe Părintele Arsenie Boca, fără să deschid eu subiectul. I-am spus că l-am cunoscut personal și mulțumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să vorbesc cu un om de un asemenea calibru spiritual, un gigant al vieții spirituale. Omul cu mașina îți dădea starea aceea de om cinstit, în care poți să ai încredere. Noi suntem firi duplicitare: una gândim și alta vorbim. Omul acesta ceea ce gândea, aceea și vorbea. Mergea încet cu mașina își băgă mâna dreaptă în buzunarul din interiorul hainei și scoate o fotografie 4/6 cu chipul Părintelui Arsenie Boca și zice: Vă rog să mă credeți, eu nu l-am cunoscut niciodată personal pe acest mare om. Bunicul meu, în schimb, a avut o mare evlavie la dânsul. Dar și Părintele Arsenie îl avea la inima lui. Bunicul meu, înainte de a muri, mi-a încredințat această fotografie și mi-a zis ca niciodată în viața mea să nu mă despart de ea; oriunde mă duc și orice fac, această fotografie să fie în buzunarul meu și Părintele mă va scăpa de multe, numai să-l strig, măcar în gând dacă nu cu gura. Mi-a spus că i-a fost tare drag bunicul pentru că a fost un om tare bun și foarte religios și de la el a învățat multe lucruri despre credința în Dumnezeu și despre Părintele Arsenie Boca. A început apoi să-mi povestească despre un eveniment din viața lui, prin care a trecut împreună cu băiatul lui, cu care era în mașină. Și atunci băiatul era în mașină cu dânsul, era ceasul unu noaptea. Mi-a spus că au fost într-o localitate și până unde trebuia să ajungă aveau de parcurs vreo 60 km și avea peste 100 km/oră, șoseaua fiind liberă. La un moment dat a apărut în fată un om care mergea pe drum nu pe marginea drumului. Distanța era așa de mică între mine și om, încât accidentul fatal era inevitabil. Erau în jur de 4 m, cu frâna pusă, și intram în plin în el. Am apucat să strig: Părinte, ajută-mă! În timp ce povestea, omului îi curgeau lacrimile pe obraz. Credeți-mă că l-am văzut pe Părintele între mașina mea și acel om, a pus mâna dreaptă pe botul mașinii și mâna stângă a lui spre omul care era în fața mașinii. Cred că nu mai era nici 1 m între mine și omul acela, iar eu trebuia să intru absolut în plin în el. Dar mașina nu a mai mișcat nici un centimetru Mi-am făcut cruci peste cruci și câteva minute nu mi-am revenit și nu-mi venea să cred. Omul s-a întors cu fața, s-a uitat spre noi și a înlemnit acolo pe șosea. Am rămas înțepenit și eu la volan. (Mărturii despre Părintele Arsenie Boca - Vol III) |
Citat:
Metehne au fost de cand lumea si nu le poti opri. Sfintenia sta la masa cu hadosenia si pacatul. Dar asta este viata. Am sa-ti spun un ,,secret" formulat intr-o intrebare: de unde ar sti frumosul ca-i frumos daca n-ar fi uratul? - bineanteles a nu se interpreta ca pacatul/relaxarea/superficialitatea/formalismul ar avea valoare...dar prin ingaduinta, acestea fac din oameni ca tine poate sfinti! Deci nu darama ceea ce ai construit vorbind impotriva propriului tau aparator (...)! Cred ca te intristeaza racirea dragostei fata de Dumnezeu. Dar nu crezi ca pe Dumnezeu Il doare si mai mult? Si in afara rugaciunilor si a exemplului personal si al misionarismului laic - vb de noi - ce mai putem face? |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 09:30:50. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.