Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
(Post 544064)
Poate la Husi a fost mai de trait, dar in orasele mari, nu!Husi-ul nu poate fi considerat etalonul Romaniei pentru acele vremuri.
|
Aici intr-un anumit sens aveti dreptate! La Husi fiind si zona agricola puternica, si oras mai mic, si prin relatiile si interventiile unor oameni sus-numiti, tot se mai gasea un salam de Sibiu, o carne mai macra, brânzeturi, lapte. Chiar si cei ce stateau la bloc tot isi improvizau sobe cu lemne (padurea Dobrina era aproape), apa de baut si gatit- erau destule fantani si izvoare pe dealurile din jur, apoi fiecare aveea rude la tara (de unde se lua un porc, o branza, un vin).
Apoi era chestia ca fiecare se cunostea cu fiecare, fiecare aveea nevoie de fiecare (printr-o incrangatura de pile, cunostinte si relatii) si vrând-nevrând pastrai relatii bune cu toata lumea.
Pana si militienii si securistii veneau la depozit si se rugau de tata- Dom sef, stiti avem si noi nevoie de un frigider, de o masina de spalat, de niste materiale de constructie, de cativa litri de ulei in plus, etc!
Pe sefii de la Vaslui i interesa un singur lucru- ca marfa sa fie vanduta, unitatea sa incaseze contravaloarea marfii si sa-si indeplineasca planul! Prin ce metode vindeai marfa i interesa mai putin- trebuia sa te descurci -totul era sa nu pagubesti unitatea si avutul obstesc!
Apoi de multe ori nici motorina nu se primea in canditati suficiente pentru a transporta marfa la cooperativele din mediul rural! Iarasi trebuiau facute diverse artificii, trebuia apelat la conducatori altor unitati pe care-i cunosteai pentru a-ti imprumuta niste motorina in plus.
Apoi când se pleca la contractari la marfa, ca sa obtii marfa peste planul aprobat, trebuia sa fii in relatii bune cu directorul de la Cugir sau Gaesti, sau sa obtii o garnitura de mobila de aia ca pentru export de la Radauti.
