Dormi in pace, ory!

Ma surprinzi, Monica. Sa nu confundam sinceritatea cu neobrazarea si bataia de joc. Dar ai spus totusi un maaare adevar mai sus, anume acela ca e mult mai comod sa nu-ti pese de celalalt. am constatat cu tristete ca s-au numarat pe degete colegii de forum care au luat atitudine in cazul de fata, vizavi de jignirile aduse de un user altui user al acestui forum.

Dar sa revenim la subiectul acestui topic. Spicuiesc un pic din postarea de deschidere, spre aducere aminte:
[COLOR=Blue]
"biserica-i cam marginalizeaza pe acesti oameni...de parca n-ar mai fi oameni. ...
Unii care au familii mai "fanatice" dpdv religios,sunt renegati si de acestia.Cine ai ajuta pe acesti oameni??? De ce sunt judecati atat de aspru? Au fost la manastire si n-au putut sa reziste pana la sfarsit,nu e o crima,...
Cred ca nici Insusi Dumnezeu nu-i judeca atat de aspru,asa cum o face oamenii...atat de muritori,plamaditi din pulberea pieirii.[/COLOR]"

Pana la urma, unde este iubirea aproapelui pentru acesti oameni? De ce acestor oameni (unora dintre e, se pare) li se refuza impartasania pe criterii de judecata definitiva si categorica; de ce acesti oameni sunt lasati in suferinta sufleteasca? sper sa nu veniti iar cu teoria "divortului de Hristos", ca e cusuta cu ata alba.

Eu zic sa nu turnam gaz pe foc, situandu-ne de o parte sau de alta. Colegele noastre de forum s-au jignit reciproc. Una ironizeaza, alta se revolta impotriva babelor...

Contactul direct cu manastirea iti arata omul de sub sutana - om cu pacate, cu scaderi adesea. Dar ce se intampla atunci cand unii, ferindu-se de slava desarta chiar fac anumite mici sminteli la aratare, pentru a se proteja de slava desarta? Nu trec acestia in ochii celorlalti drept pacatosi?

In manastirile de obste se pune la incercare rabdarea. Omul rasfatat din zilele noastre este dispus sa mai fie un bun calugar sau vrea sa fie direct sef, adica staret, daca se poate. Caci daca fuge de lume, apoi dupa ce a ajuns in manastire alearga tot dupa intaietati si onoruri, apoi i se pare viata insuportabila, chiar daca acolo este sfintenie.

Si apoi daca exista stareti ecumenisti sau chiar masoni care fac viata grea celor care nu fac ascultare intocmai... Caci va fi seceta duhovniceasca..., daca s-a spus. Nu cred ca generalizarea este benefica, insa. Caci trebuie sa existe si oaze de lumina duhovniceasca pana la sfarsitul veacurilor, asa cum s-a spus.

Dar cel care accepta cu responsabilitate viata monahala se jertfeste pentru ea, sfintind el insusi locul si avand discernamant in ascultare. Chiar daca unii monahi de isprava sunt marginalizati , aceasta nu le impiedica urcusul spre mantuire.

Antonia ,ma gandeam la par.Cleopa care a intrat la 14 ani in monahism.
Dar ce parinti a avut!
Din pacate in zilele noastre nu se mai poate asa ceva ,noi parintii generatiilor de tineri nu mai suntem in stare sa nastem sfinti.
Pentru pacatele noastre si putina noastra credinta se intampla ca sa nu mai fie atatia calugari imbunatatiti si toate aceste neajunsuri din manastiri.
Ai dreptate , a inceput sa se manifeste setea duhovniceasca.
La urma urmei pe cei care pleaca din manastire nu ii opreste nimeni sa se impartaseasca.Dar sa o faca fara binecuvantare.
Dupa ce ca pleci si incalci niste canoane vrei sa mai duci spre osanda si un preot duhovnic care sa te binecuvanteze.
Si pana la urma s-o gasi si un preot care sa-i binecuvanteze.
Nu schimbam noi canoanele bisericii si in ceea ce ma priveste nici nu stiu prea multe .

Nu am sa lupt cu morile de vant,dar va spun sincer,exista multa superficialitate in toata aceasta propaganda religioasa,foarte multa superficialitate fara duh.
...."daca dragoste nu e,nimic nu e!!!"

Dragostea tine de mult mai multe lucruri decat va inchipuiti...dar stiu ca,nu vreti sa va inchipuiti,caci altfel v-ar umili toate aceste teorii si v-ati renega.Deci,de ce atata dragoste,cand avem destule povesti de indrugat,care sa o conteste si simultan,sa-si gaseasca scuzele pentru aceasta!!!!
Vom trai in aceasta lume,ca pana acum,fara iubire,fara discernamant religios,doar cu marinimia atator legi exigente si fara de folos,legi pe care,nu Dumnezeu le-a adus,ci oamenii...oamenii care considera iubirea prea permisiva ca sa o adopte,astfel risca sa se subestimeze "marinimia"intelepciunii lor atotstiutoare si pline de duh "sfant".Eu nu cred in legi paroxiste,eu cred in Dumnezeu,iar Dumnezeu a facut totul posibil pentru oameni,oamenii,insa,nu....

Si dragostea ,care este o virtute crestina , cum sa o dobandim decat prin multa ,multa rugaciune ceea ce inseamna inaltarea mintii si sufletului cate Dumnezeu ?

"Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.
Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. "
(Sf.Apostol Pavel)

Dragostea o dobandesti doar privind la cel de langa tine,la semenul tau,privind apoi in propriu-ti suflet...dragostea o dobandesti doar pasandu-ti de cei din jur,iar rugaciunea nu poate veni decat dintr-un suflet caruia-I PASA.

DA,SF.PAVEL...CATE MAI SPUNE!!!! Si cate canoane ,contesta de fapt,ceea ce spune!!!! Scuzati!,nu mai continui,caci nu sunteti de competenta unei astfel de dezbateri,dincolo de "cuvinte".