Tare-mi place cum gandesti, exact la asta m-am gandit si eu...ca e necesar sa stim ce vrem, cine suntem...si ce ni se potriveste, pur si simplu!:1:

Si mie cum gandesti tu. Ne cam asemanam.:6:

:1:
Pai, Iana, eu asta gasesc extraordinar.. ca dupa ce am zis ca raman cu ce spune invatatura bisericii.. lucrurile s-au schimbat in bine, iar eu nu am contribuit deloc! Toate solutiile care le-am gandit si comparat nu ar fi rezolvat nimic.. problema s-a evaporat .. pufff a disparut.:1:
A fost o lectie pt mine. O lectie ca pentru prosti.
(nu vreau sa se inteleaga ca am facut eu ceva extraordinar, ca si in credinta s-au gasit intotdeauna oameni sa ma impinga de la spate.. si oamenii crestini care i-am intalnit mi-au spus: sa nu te abati de la invatatura bisericii ca o sa fie bine. Si un prieten de aici de pe forum mi-a tot vorbit despre cruce si despre cum nu trebuie sa o lepadam, chiar daca exista solutii lumesti usoare. Crestinii sunt oameni extraordinari, cel putin asa ii vad eu. )
"Firescul" de care vorbesti tu, Iana, este modelat de societate. Eu nu am crescut in mediu crestin, eu trebuie sa iau totul de la zero. Pun sub semnul intrebarii evidenta, pentru a vedea daca corespunde invataturii bisericii. Si de multe ori, ce luam drept firesc, este profund putred si corupt.

Nu firescul, vine din interior ca altfel nu mai e firesc. Bineinteles ca interiorul sa nu fie pervertit ca atunci, da, nu mai e firesc.

din interior.. de unde?
nu esti produsul genelor si educatiei? Esti modelata social.

(trebuie sa plec.. daca tu crezi ca exista dumnezeu in noi, iar firescul ar rezida intr-un fel de dumnezeire omeneasca, sau numeste-o cum o vrei.. aceasta este o invatatura new age.. inca una de baza. Eu nu agreez filosofia new age, o consider profund necrestina.. dar nu vreau neaparat sa vorbim in contradictoriu)
:)

Ma bag si eu in discutie pe acest topic, unde chiar nu imi fierbe deloc oala... mai oameni buni, daca va framanta asa de tare intrebarea din titlul threadului de ce nu luati voi sfat de la duhovnic, caci acela va cunoaste putintele si neputintele sufletesti! Si ce va spune acela, asa sa faceti! Este foarte simplu... :106:O reteta pentru toata lumea nu exista... unii sunt mai ravnitori, altii mai neputinciosi...

de la sine..
 

Intr-o casnicie sanatoasa, dragostea este atat trupeasca, cat si sufleteasca.

Intr-o casnicie ideala, dragostea trupeasca si cea sufleteasca se sustin si se hranesc una cu cealalta.

Cu alte cuvinte, intr-o casnicie ideala, sotii se contopesc trupeste in momentele in care - spiritual vorbind - e cel mai potrivit sa faca acest lucru. Martea sau joia pot fi zile de post pentru unii, la fel cum sunt miercurile si vinerile.

Important de retinut e ca atunci cand ne casatorim, trebuie sa ne acceptam partenerul atat trupeste - cu gandul intemeierii unei familii: copii, educatie, casa, batranete, cat si sufleteste - cu gandul la hranirea sufletului prin post si rugaciune.

Daca posturile sunt tinute de ambii soti in acelasi timp si se pracatica acest lucru si cu ceilalti membrii ai familiei - adica o disciplina in privinta modului in care are loc ingrijirea de suflet, chiar nu mai trebuie sa ne gandim ca e marti, ca e joi, sau ca e Sfanta Duminica.

Trebuie doar sa stim ca e bine sa-i dam Cezarului ce e al Cezarului si lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu. Doar ca lui Dumnezeu trebuie sa-I dam primul, pentru ca El e Inceputul si Sfarsitul, in acelasi timp. Pe cand Cezarul e doar reper temporal...

O casnicie sanatoasa!

Ceea ce a pus Dumnezeu in noi s-a pervertit prin pacat, dar omul este restaurat virtual de Hristos la Inviere. Deci fiecare din noi individual si cu discernamant sa facem in asa fel incat sa redevenim ce a fost Adam inainte de pacat. Sa inviem in noi ceea ce exista, dar e in stare de latenta.

Nu vreau nici eu sa vorbim in contradictoriu numai de dragul contrazicerii. Doamne ajuta!

Discutia asta imi aminteste de cea pe care am avut-o pe firul despre 'libertatea crestinului'.

Tot citind cele spuse de voi, vad ca Anna are mai mult tendinta sa puna accent pe ascultare neconditionata, iar tu, Iana, (si Ory, si Andrusca, si cu mine), pe ascultare dar cu discernamant deci cu aplicare a libertatii crestinului, pe care Dumnezeu ne-a restaurat-o prin botez. (nu, nu cred ca este gandire de tip New age, anna...)

Sigur, noua ni se pare ca este mult mai bine asa, dar totusi, cine suntem noi sa spunem ca este mai bine pentru toata lumea. Pentru unii, si mai ales in unele perioade ale vietii, poate ca este mai buna o ascultare oarecum oarba de anumite reguli. Tot citind ce scrie Anna imi tot zic asta. Daca pe ea acest fel de crestinism a ajutat-o sa se indrepte catre Dumnezeu si a ajutat-o si concret in casnicie.. este bun.

De acord intru totul! posturile tinute de ambii sot cred ca reprezinta modelul ideal de casnicie