Am spus: nu am pretins niciodata ca as avea un rol in mantuirea oamenilor asta nu inseamna ca nu as avea.
Dar: nu pretind ca am, nu ma laud, stau in banca mea umila si ma rog la Dumnezeu. ce rol am eu pe pamantul asta, asta o stie doar Bunul Dumnezeu in nici un caz apologetdindamasc sau tricesimusquintus.
Nu aveti de unde sti ce vreau si ce nu vreau, daca sunt trandava sau nu sunt.
Iar pe cei smeriti, prea smeriti va rog lasati-i in pace nu ii tulburati din smerenia lor cu mandria voastra marsava.

Toti cei care s-au infiintat prin anul nu stiu care dupa Hristos, sunt sectari. Este parerea mea, cam dura, recunosc, dar asa cred.
In legatura cu ce mantuieste si ce nu, va invit frumos sa mai studiati.

Dupa parerea dvs ce este mantuirea si cum se realizeaza?

Aveți dreptate, sunteți cam dură. Inclusiv cu BO care s-a înființat "prin anul nu știu care".

Oare ai inceput sa citesti istoria religiilor?Ar fi un pas important pentru tine.Este mai bine,decat sa obosesti ratacind prin acel labirint,care parca nu mai da de capat la tine.O sinteza a Bisericii instituite de Hristos ti s-a prezentat foarte pe larg pe forum,urmeaza ca tu sa cauti mai departe sa vezi unde este continuitea Bisericii Lui.Nu prea ai fost dragut sa-mi relatezi înființarea "prin anul nu știu care",a AZS cum ii zici tu.

Stiam ca alunecati elegant.
Dar, recunosc, chiar la un superb triplu tulup nu ma asteptam...:41:

Parerea mea umila este atat de lipsita de importanta in fata invatatilor Sfintilor nostrii Parinti incat daca vreti un raspuns corect si adevarat despre mantuire si realizarea ei va invit sa cititi cat mai mult tocmai din acesti Sfinti Parinti care toata viata lor au invatat ce inseamna mantuirea.
Cat de mult este asta fata de cat e putin oferim noi: dvs , eu,.....

Aaa, da, ortodoxia, s-a infiintat cand Apostolii au plecat in lume sa raspandeasca cuvantul lui Dumnezeu.
Catolicii s-au infiintat atunci cand occidentalii nu le-au mai placut hrana stramoseasca data de apostoli si s-au gandit sa inventeze alta noua, cu alte reguli si alte percepte. Atunci crestinul adevarat si-a zis: mergeti asadar cu dorintele voastre iar noi ramanem in dreapta credinta, vechea credinta, si ca sa se stie clar asta de catre urmasii nostrii o spunem raspicat: veche credinta = orto-doxa.
Unii s-au tot infiintat, si infiintat, si se infiinteaza, si se vor infiinta, dar noi crestinii adevarati privim la ei, la dorintele lor, si ramanem asa in dreapta credinta, vechea credinta, orto - doxa.

Stiu un maestru saritor foarte bine pregatit, am invatat de la dansul.
vedeti dvs. trebuie sa cunoastem bine pe diavol ca sa ne putem apara, nu?

Aaa, la triplu tulup au participat inca doi si cu mine a treia. parca triplu tulup se face de catre o singura persoana, sau cel mult de doi atunci cand e proba perechi.
sau citatul dvs nu e triplu tulup? (scarpinatul in ceafa vi-l las dvs.)

Sunt oameni care au un rol in mantuirea oamenilor si sunt oameni care vor sa aiba roluri in mantuire dar nu au. Sunt oameni care pot avea vreun rol in mantuire candva, dar acum nu au.
Betivul nenorocit care sade pe sant in fiecare zi , netrezindu-se niciodata , are un rol in mantuirea oamenilor?
Drogatul care intra in sevraj cu ochii pierduti are vreun rol in mantuirea oamenilor?
Prostituata care rade isteric si merge in zig zag are vreun rol in mantuirea oamenilor?
Sectarul care bate la usa cu un zambet larg pe fata sa ne toarne gogosi, are vreun rol in mantuirea oamenilor?
e...t...c....
Toti, poate, poate, pot avea vreun rol in mantuirea oamenilor. dar numai dupa ce fac ceva pentru mantuirea lor. dupa ce reusesc sa se aseze pe calea cea dreapta de Hristos lasata.

Trebuie sa stabilim unde ne aflam fiecare din noi: nu am un rol, vreau sa am, am propriul meu rol pentru mine, voi avea un rol si pentru altul.
E complicat?

Aaa, e triplu tulup?

Ok. Aveti, va rog, bunavointa sa-mi expuneti si mie invatatuta BO despre mantuire. Asta in eventualitatea in care o cunoasteti.
Ma gandesc ca ar fi binevenit sa adaugam si substanta acestor dueluri verbale inutile intinse pe ultimele pagini.

Ai devenit intepatoare de la o vreme.E drept ca toti trecem prin momente din astea,dar vreau sa-ti reamintesc ca sunt pline topic-urile despre invatatura ortodoxa.putina bunavointa din partea ta,citeste.dar sa stii ca practica te va lamuri mult mai bine despre mantuirea si adevarul din biserica ortodoxa.Cred ca este vremea ca noi ortodocsii de pe forum sa nu mai intram in aceste conflicte cu voi,si de Va Voi Dumnezeu,El sa va lumineze mintea si sa Va descopere Adevarul.Toate cele bune si Doamne ajuta!

Tocmai asta voiam, sa nu ne mai intepam si sa discutam ceva care ne ajuta. Ultimele pagini sunt pline de intepaturi. Nimeni nu asculta pe celalalt, doar il contrazice.
Voi ma trimiteti sa citesc topicele si Sf Parinti. Ce sa inteleg de aici? E mai interesant sa ne certam?

Sigur ca se poate discuta ceva ,cu cineva,si care sa ajute.Dar este bine ca sa ne limitam la ceea ce ne intereseaza in mod personal.Nu poti lua apararea unuia care contreaza mereu(si nu ca ar fi rau acest lucru,dar fa-o cu argumente,iar atunci cand ti se pune adevarul in fata accepta-l),si care de multe ori se contrazice pe sine insusi.

Bun, daca tu consideri ca mantuirea nu ne intereseaza in mod personal, [ce altceva ne-ar putea interesa ca si crestini?] zi-mi tu ce ar putea sa ne intereseze in mod personal.

In primul rand vreau sa va spun ca daca va uitati atent la ``duelul verbal inutil`` de mai sus veti descoperi si substanta numai sa vreti. Daca pentru dvs este ceva inutil , candva, pentru altcineva poate este cu adevarat util precum si acelasi ceva inutil considerat astazi, maine poate va fi extrem de util.

Acum:
Invataturi despre calea mantuirii de Sfantul teofan Zavoratul

(cine este mai indreptatit sa zugraveasca invatatura ortodoxa despre mantuire? imi doresc sa expun pe cei de la care invat mereu)

``"Invatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci ?" (Luca 10,25). Asa Il intreba odinioara pe Domnul un invatator de lege. Acela il intreba ca sa-L ispiteasca, numai dintr-un fel de curiozitate, sa vada ce va spune Invatatorul, caci stia si singur care este raspunsul. Dar putem intreba despre calea mantuirii nu doar din simpla curiozitate, ci din dorinta sincera de a primi un raspuns direct - un raspuns necunoscut sau uitat; putem intreba dintr-o necesitate vitala, pentru ca sufletul ne doare si inima se chinuieste in nedumerirea: ce sa facem ca sa mostenim viata vesnica ?

Uitati-va in jurul nostru si veti vedea, ca nici cei ce sunt dintr-ai noastrii nu spun toti acelasi lucru. Unul, de pilda, spune: "roaga-te si te va mantui Dumnezeu"; altul: "plange, frange-ti inima, si Dumnezeu nu te va urgisi"; al treilea: "fa milostenie si aceasta va acoperi multime de pacate"; altul: "posteste si alipeste-te de casa Domnului"; iar altul: "lasa toate, fugi si te departeaza si fa-ti lacas in pustie". Iata cate raspunsuri diferite au ai nostrii! Si toate acestea sunt adevarate reguli de mantuire, cu care te intalnesti neindoielnic pe calea salvarii. In ceea ce-i priveste pe cei ce se considera ca fiind dintre ai nostrii, dar au incetat sa mai fie ai nostrii - ma refer la crestinii care s-au luat dupa duhul veacului si al parareii de sine, cei care, insusindu-si cateva concepte solide preluate din crestinism, dar inaltandu-se in parerea de sine, ne-au parasit si s-au despartit cu inima de Domnul Hristos, cu toate ca Il marturisesc cu limba - in ceea ce ii priveste pe ei, printre acestia se afla si o mai trista si mai dureroasa discordie, care s-a indepartat de calea adevarului si rataceste pe meandrele minciunii.

Sunt convins ca, daca in mijlocul nostru S-ar ivi acum Domnul, , atunci toti cautatorii binelui autentic, vazand cum duhul zilei de azi, invataturile si randuielile de acum se contrazic una cu alta, toti acestia L-ar intreba de Domnul, intr-un singur glas: "Doamne, ce sa facem ca sa mostenim viata de veci? Ce sa facem ca sa ne mantuim ?". Ei, fratilor, Domnul ieri si azi si in veci, este acelasi (Evrei 13,8). Atunci i-a spus iudeului sa caute raspunsul in Lege: ce este scris in Lege, cum citesti ? Astazi, fara indoiala ca i-ar spune crestinului sa deschida Sfanta Evanghelie, sa se indrepte, in general, spre invatatura Noului Testament sau spre Biserica lui Dumnezeu si l-ar intreba: "Ceea ce este cuprins aici, cum intelegi ?". Este evident ca Domnul, indreptand atentia iudeului catre Lege, voise sa-i sugereze: "Nici nu trebuie sa intrebi, calea spre mantuire este inscrisa in Lege; fa asa si te vei mantui. Pentru aceasta este data Legea, ca sa te duca la mantuire". Tot asa trebuie sa le spunem si noi crestinilor care se indoiesc din pricina nelamuririlor care-i impresoara: "Nici nu trebuie sa ne intrebati! Crestinismul este singura cale de mantuire. Fiti crestini autentici si va veti mantui". La ce serveste Sfanta Biserica, dogmele si poruncile, la ce servesc Sfintele Taine, posturile, privegherile si rugaciunile noastre, sfintirile si toate celelalte. Toate acestea sau toate cele cuprinse de Sfanta Biserica reprezinta calea sigura de mantuire. Cine va primi din toata inima si va implini sarguincios tot ce ne porunceste sfanta Biserica, acela nu este in afara drumului mantuirii. De aceea, daca acesta se afla in noi, inseamna ca rostul nostru nu este sa intrebam, ci sa aducem slava; nu sa cautam unde se afla mantuirea, ci sa o primim de-a gata, ca apartinandu-ne sau cuprinzandu-ne cu totul; sa slavim, sa cinstim cu toata puterea si sa ne inchiman Domnului., care ne mantuieste prin Sfanta Sa Biserica. Asadar, ce trebuie sa facem ? Sa cinstim cu sfintenie si sa umblam neclintiti in toate invataturile, legiuirile, si randuielile sfintei biserici, fara sa ascultam nici un fel de cugetari desarte ale noii filozofii, care se straduieste sa darame totul, fara sa construiasca nimic.

Cred ca in mintea noastra a ramasa inca nelamurirea: Ce anume trebuie sa facem ca sa ne mantuim ? Va voi raspunde acum in cateva vorbe: credeti in tot ce ne porunceste Sfanta Biserica si, primind puterile harului prin Sfintele Taine si incalzindu-le in voi prin toate celelalte ierugii, rugaciuni si randuieli ale Sfintei Biserici, mergeti neabatuti pe calea poruncilor date noua de Domnul Iisus Hristos, calauziti de pastorii sfintiti si va veti mantui. Descoperirea amanuntita a acestora o voi amana pentru alta ocazie si imi voi termina cuvantul cu rugaciunea ca Domnul sa va daruiasca lumina si intelegere, ca sa-L cunoasteti si sa va lamuriti limpede calea mantuirii adusa de El pe pamant si confirmata de Biserica, care a condus in rai deja pe atatia sfinti, pentru ca nici voi sa nu fiti lipsiti de implinrea acestei bine asteptari. Amin.

Cinci invataturi despre mantuire - 2
 

Ce este mantuirea si cum sa o dobandim.

Sfantul Teofan Zavoratul

Din discutia precedenta ne-a ramas lamurirea unei situatii destul de importante. V-am spus ca si acum, cu toata profunda divegenta de opinii a celor din jurul nostru, este firesc sa intrebam: "Doamne, ce trebuie sa facem ca sa mostenim viata vesnica ? Doamne ! Ce trebuie sa facem ca sa ne mantuim ?". Am spus, de asemeni, ca aceasta intrebare este de prisos pentru crestinul care traieste in sanul Bisericii lui Hristos, in duhul crestinismului; pentru ca tocmai crestinismul este singura cale pusa de Dumnezeu pe pamant spre a ne conduce la Imparatia vesnica sau calea mantuitoare. Cel ce merge pe ea, ce rost are sa mai intrebe de calea mantuitoare ? Fii crestin autentic si vei ajunge in rai: fii crestin adevarat si te vei mantui.

Dar poate ca nu tuturor le este limpede ce inseamna sa fii crestin adevarat sau ce anume din crestinism li se propune drep conditie indispensabila pentru mantuire si, odata cu aceasta, drept indiciu hotarator ca se afla pe drumul spre viata vesnica, iar nu spre pieire. Ne-a ramas tocmai deslusirea acesteo probleme. Atunci am raspuns printr-o consideratie generala, acum o vom lamuri mai pe larg, pornind de la comparatia caii spre mantuire cu o cale obisnuita.

Cel ce se pregateste sa plece la drum, pentru ca sa-si incheie cu bine calatoria, trebuie sa cunoasca drumul, sa-i cunoasca directia si lungimea si tot ce poate sa-i iasa in cale; iar cand este pe drum, trebuie sa vada si drumul, si ce-l inconjoara. La fel si crestinul care vrea sa ajunga la viata vesnica, trebuie sa cunoasca atat calea care duce acolo, cat si tot ce o inconjoara, tot ce se afla deasupra, la stanga, la dreapta si in fata, trebuie sa-si lumineze mintea adunand principii sanatoase despre tot ce exista si poate exista, trebuie sa stie Ce este Dumnezeu ? Ce este lumea aceasta, cum este tinuta si incotro se indreapta ? Ce suntem noi, de ce ne aflam aici si ce ne asteapta dupa moarte ? Cum trebuie sa ne purtam fata de toate cele din jur: fata de Fiinta suprema - Dumnezeu, fata de fratii nostrii - oamenii si fata de lumea nevazuta - ingerii si sfintii ? Cel ce cunoaste toate acestea, umbla in lumina; iar cel ce nu le cunoaste, sta in intuneric si, daca s-ar hotari sa mearga, s-ar impiedica, pentru ca intunericul il orbeste. Numai crestinismul risipeste acest intuneric, dand tuturor intrebarilor raspunsuri adevarate, prin invatatura sa. El invata ca Dumnezeu, Cel slavit in Treime - Tatal, Fiul si Sfantul Duh - creandu-le pe toate numai prin cuvantul Sau, cuprinde totul prin verbul puterii Sale si pe toate le conduce spre menirea lor, si mai ales are grija de om, pe care, vazandu-l cazut, il restaureaza in chip firesc In Mantuitorul Hristos, povatuindu-l prin revelatii si calauzindu-l prin porunci, care-i determina toate relatiile firesti si alcatuiesc calea pe care urmeaza sa mearga. Reunirea tuturor acestor principii este lumina care ne indica drumul si ni-l lumineaza. Cunoaste, asadar, invatatura crestin-ortodoxa si pastreaz-o din toata inima si vei vedea calea spre Imparatie, ca si tot ce inconjoara aceasta cale si tot ce poti intalni mergand pe ea! Acesta este primul lucru.

Dar, chiar daca cineva cunoaste calea, si calea este luminata, , ce folos daca n-are putere sa o urmeze ? Un om bolnav, vlaguit, fara picioare, asezat langa drumul pe care ii este imperios sa urmeze - atat de necesar, incat, daca nu va merge, va muri - nu va face decat sa-si franga inima si mai tare, pentru ca stie drumul si il vede. In aceasta situatie ne-am fi aflat si noi, daca Domnul, luminandu-ne cu lumina cunoastintei, nu ne-ar fi dat puterea sa urmam aceasta lumina; caci prin propriile noastre puteri nu putem merge, nu avem forta, suntem slabiti, sfaramati. Dar nu va intimidati! Dumnezeiasca Lui putere ne-a pregatit deja - prin Domnul, cel ce ne-a chemat spre minunata Sa lumina, - "toate cele ce sunt spre viata si spre buna cucernicie"( II Petru 1,3) care se dau fiecarui credincions prin Sfintele Taine ale Bisericii, se dau cu darnicie, din plin, fiecare cat vrea si cat poate primi. Botezul innoieste, mirungerea intareste, sfanta impartasanie ne uneste in modul cel mai intim cu Domnul Iisus Hristos, sfanta pocainta il restaureaza pe cel cazut, pe cel cazut din nou dupa botez, si asa mai departe. Fiecare Sfanta Taina ofera o anumita putere dumnezeiasca, necesara omului pe calea spre imparatia cereasca... Si astfel, cunoascand Sfintele Taine ale Bisericii, fa-te cat mai adesea partasul lor, cu evlavie si toata randuiala stabilita de Sfanta si dumnezeiasca Biserica, si piterile divine trebuitoare parcurgerii drumului spre imapratia cereasca nu se vor micsora niciodata in tine. Acesta este al doilea lucru.

Dar, pe drum, puterile se pot imputina si slabi, ori ne putem lasa tarati in fel de fel de pasiuni si ademeniri. In primul caz, drumul va inceta; in al doilea, vom adopta o cale gresita; rezultatul ambelor este pieirea. Ce este de facut ? Puterile trebuie primenite , iar ademenirile respinse. Ce trebuie sa facem pentru aceasta ? In primul rand, trebuie sa implinim cu statornicie toate hotararile si randuielile Bisericii: sfintele slujbe, rugaciunile si sfintirile.Iata de ce: in Sfintele Taine primim harul Sfantului Duh, ca pe o scanteie divina, pogorata in fiinta noastra. Dupa cum, pentru ca o scanteie cazuta intr-o substanta sa se transforme in flacara este nevoie de aer si de miscarea aerului, la fel este necesara o anumita atmosfera si miscare a atmosferei, pentru ca scanteia harului divin primita in Sfintele Taine sa patrunda in fiinta noastrasi sa devina flacara. Aceasta atmosfera este consituita de duhul Bisericii: toate ritualurile slujbelor, , ale rugaciunilor si ale tipicurilor Bisericii, care-l inconjoara pe om in toate situatiile. Iar miscarea atmosferei este data de urmarea statornica a ierugiilor bisericesti, dupa intocmirea lor, si de neincetata participare la ele. Ma refer la slujbele din timpul zilei: vecernia, utrenia, liturghia, praznicele bisericesti, procesiunile Crucii, rugaciunile pentru diferite trebuinte - in casele oamenilor si in biserica -, pelerinajele la locurile sfinte si mai ales sfintele posturi, tinute cu evlavie si cu impartasirea cu Sfintele Taine.
Cu cat participa cineva cu mai multa ravna la toate aceste sfinte ritualuri, cu atat mai tare se va aprinde in el scanteia harului, pana cand se va transforma intr-o flacara care-i va cuprinde toata alcatuirea fiintei - atat cea sufleteasca, cat si cea trupeasca. Cine va face asa, acela nu-si va eupiza niciodata puterile, nu-si va pierde niciodata vigoarea pe drum si nu va cadea in nepasare. Aceasta metoda ne este data si pentru ca sa respingem ademenirile si desfatarile lumii. Acesta este al treilea lucru.

Ca sa nu va obosesc va voi expune pe scurt al patrulea lucru. Putem intalni pe drum piedici, pe care sa nu ne dam seama cum sa le indepartam; plasa poate fi pusa astfel incat sa nu o putem ocoli; putem intalni o incurcatura de drumuri din care sa nu stim cum sa iesim; ne poate invalui un nor care sa ne acopere complet calea si sa ne infricoseze cu tunete si cu fulgere: la cine alergam atunci ? Ce facem ? Cine ne va ajuta in asemenea situatii ? Ingerii din cer ? Dar acestia se arata numai in cazuri cu totul deosebite, lasand desfasurarea curenta a evenimentelor in seama ordinii comune a vietii. Asadar, cine ne va ajuta ? Ne vor ajuta pastorii, parintii duhovnicesti, care sunt dati Bisericii, conform Apostolului, pentru a pazi pe crestini de ratacirea in confuzii si pentru a-i conduce pe toti, neabatut, spre viata vesnica, invatandu-l pe fiecare sa ajunga la masura varstei deplinanatii lui Hristos(Ef. 4,13) . Asadar, supune-te parintilor duhovnicesti si vei evita ratacirea si impiedicarea pe calea spre imparatia cereasca, si vei ajunge grabnic si nepagubit la portile raiului.

Sfantul Teofan zavoratul

Iata tot ce ne propune crestinismul, in privinta caii mantuirii:

Sa cunoastem si sa respectam invatatura crestina, prin care aflam principii sanatoase despre tot ce exista si prin care ni se arata, in porunci, calea spre imparatie.
Sa ne aflam sub lucrarea Sfintelor Taine ale Bisericii, prin care primim putere de viata si de traire evlavioasa
Sa participam la toate sfintele slujbe, molitve si ritualuri ale Bisericii, dupa randuiala, pentru ca astfel sa incalzim in noi scanteia harului divin si sa respingem ademenirile lumii
Sa ne incredintam conducerii pastorilor legitimi si a parintilor duhovnicesti si sa le ascultam cu supunere indrumarile.
Asadar, aflati si pastrati in inima tot ce ne invata Sfanta Biserica si, primind puterile harului prin Sfintele Taine si incalzindu-le prin toate celelalte sfinte ierugii, mergeti neabatuti pe cale poruncilor date noua de Domnul Iisus Hristos, mergeti sub calauzirea pastorilor duhovnicesti si veti ajunge, cu siguranta, in imparatia cereasca si va veti mantui. Amin

Despre mantuire - 3
 

Sfantul Teofan Zavoratul

In discutia precedenta am ajuns la urmatoarea concluzie: afla si pastreaza in inima tot ce ne invata Sfanta Biserica si, primind puteri de la Dumnezeu prin Sfintele Taine si incalzindu-le prin toate celelalte ierugii si rugaciuni ale Bisericii, mergi neclintit pe calea poruncilor date noua de Domnul Iisus Hristos, sub conducerea pastorilor legitimi, si negresit vei ajunge in imparatia cereasca si te vei mantui. Acesta este raspunsul, raspunsul direct si singurul raspuns pentru toti cei ce intreaba: Ce sa facem ca sa mostenim viata vesnica ? Toti cei ce s-au mantuit, asa s-au mantuit si nu pe alta cale, si toti cei ce astazi se mantuiesc, asa se mantuiesc, iar nu altminteri.

Nici nu are rost sa mai vorbim despre aceasta. Insa ma tem de nu exista printre voi cineva care sa judece stramb aceste lucruri ? Nu gandeste oare careva ca nu toate cele aratate sunt la fel de trebuitoare, sau nu sunt toate trebuitoare tutoror, ca s-ar putea lipsi de unele, fara aa-si pune in pericol mantuirea, sau ca unele ar putea fi lasate deoparte, nefiind obligatorii pentru toti ? De aceea ma simt obligat sa va lamuresc ca toate cele aratate de noi, adica dreapta invatatura a credintei - respectarea poruncilor, primirea Sfintelor Taine, participarea la toate rugaciunile Bisericii si ascultarea de pastorii legitimi - toate acestea sunt esentiale in lucrarea mantuirii, caci numai acolo se infaptuieste mantuirea, unde toate acestea conlucreaza; unde lipseste ceva, acolo lucrarea mantuirii este pusa in pare pericol si este compromisa. Caci ce fel de mantuirea poate astepta cineva care nu pastreaza invatatura adevarata a credintei si a Bisericii si gandeste gresit sau despre Dumnezeu, lume si om, sau despre actuala stare decazuta a noastra, sau despre mijlocul restaurarii fiintei noastre, care este unul singur, sau despre moarte si viata noastra viitoare, sau despre oricare dintre dogme, cand Insusi Domnul ne spune ca, de se va lepada cineva de cuvintele Lui "in neamul acesta desfranat si pacatos" , de acela se va lepada si El in fata Tatalui Sau, care este in ceruri (Marc, 8,38) ? Iar cel ce va fi lepadat de Domnul, unde isi va gasi locul ? Desigur ca nu in imparatia cerurilor. Dar iata ca exista oameni care spun: "crede cum vrei, este suficient sa traiesti corecti si nu te teme de nimic", ca si cum poti sa traiesti corect fara sa ai principii sanatoase despre lucrurile care ne invata adevarata credinta! Nu va amagiti, fratilor ! In alcatuirea vietii adevarate nu intra numai comportamentul, ci si modul sanatos de judecata, asa ca despre cel caruia ii lipseste aceasta, nu putem spune ca viata lui este buna si dreapta.
Pe de alta parte, a trai corect inseamna a trai intr-un mod bineplacut lui Dumnezeu; o viata bineplacuta Domnului este traita in intregime dupa voia lui Dumnezeu, iar una dintre primele definitii ale voii lui Dumnezeu fata de noi este sa credem in Cel pe care L-a trimis, adica in Domnul Iisus Hristos si in dumnezeiasca Sa invatatura. Asadar, cel ce spune "crede cum vrei, numai traieste corect", in timp ce avem porunca sa tinem adevarata credinta, se aseamana cu acela care isi distruge singu fundatia pe care vrea sa-si ridice casa, sau cu cel care vrea sa traverseze un rau cu o barca, al carui fund il gaureste chiar el.

Ce fel de matuire poate astepta acela care incalca anumite porunci dumnezeiesti, ca de pilda porunca dreptatii sau a milosteniei, a infranarii sau a harniciei, a curateniei sau a neagonisirii, a fidelitatii conjugale sau oricare alta, micsorandu-si greutatea pacatelor cu unele interpretari deformate , ca de exemplu, "firea indeamna, inima cere", sau incercand sa le ascunda chipul had de constiinta prin unele fapte de evlavie vizibile si usor de indeplinit, ca umblatul pe la biserici, impodobirea icoanelor pretioase sau aprinderea candelelor ? Ce fel de mantuire, repet, pot astepta aceastia, cand este spus clar ca "de vrei sa intrai in viata, pazeste poruncile" (I In. 3;23; Mt.19, 17) si ca nedreptii, de orice fel ar fi, nu pot mosteni imparatia lui Dumnezeu (I Cor. 6,9) ? Desigur ca este nevoie, este intr-adevar nevoie pentru mantuire si de fapte vizibile de evlavie, dar nu numai de acestea: este obligatorie si implinirea tuturor celorlalte porunci ale lui Dumnezeu. "Pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati" , spune Domnul (Mt. 23,23). Nu poti merge fara picioare si nu poti zbura fara aripi; la fel, nu poti ajunge la imparatia cereasca fara implinirea poruncilor.

Mai exista unii care cred ca-si pot chivernisi singuri mantuirea, prin ei insisi, fara sa primeasca putere de la Dumnezeu prin Sfintele Taine, intru viata si curata evlavie, si fara sa le incalzeasca prin sfintele slujbe si rugaciuni ale Bisericii. Am explicat deja ca noi, cazuti fiind, suntem neputinciosi si nu putem face un pas pe calea cea buna fara ajutorul deosebit al harului; ca acest har se primeste in Sfintele Taine si ca, odata primit, la inceput este asemenea unei mici scantei, care apoi se incinge, devenind flacara, prin participarea activa la randuielile sfintei si dumnezeiestii Biserici. Toate acestea sunt de la sine intelese, sunt constientizate prin experienta personala si sunt marturisite de toata lumea. Dar iata ca exista persoane care spun: tot acest spirit eclezial este necesar celor simpli, iar celor ce inteleg esenta lucrurilor le este suficienta numai slujirea mentala, spirituala sau sufleteasca lui Dumnezeu. Fericiti sunteti voi, suflete simple, care primiti totul fara impotrivire si care va supuneti cu bucurie fiecarei chemari a Bisericii! Sunteti asemenea copacilor saditi langa ape izvoratoare, care-si dau roadele la buna vreme. Iar cei ce inteleg lucrurile in felul lor sunt, din punct de vedere duhovnicesc, asemanator unor firave fire de iarba crescute pe pamant uscat, pietros sau nisipos si care abia dai semne de viata; sau, mai rau: sunt asemenea semintelor ingropate inca in maruntaiele pamantului, care au incoltit inainte de vreme sau prea tarziu. Inchipuiti-va ca afara ploua, ninge, viscoleste si scoateti afara pe o asemenea vreme un om neimbracat cum se cuvine: cat credeti ca va rezista ? Exact in aceasta situatie se afla cel ce se instraineaza de Sfintele Taine si de toata Biserica noastra de viata datatoare. Sunt jalnici acesti oameni! Egoismul si slava desarta le mananca oasele.

Despre mantuire
 

Si pentru ca exista un topic , despre preotie, si pentru ca sunt unii care spun ca preotii ortodocsi sunt inutili, si pentru ca sunt unii care spun ca ce preot, ca nu, ca scriptura, ca nu, ca EU, ca.........

Sfantul Teofan Zavoratul

In sfarsit, Domnul i-a ales pe apostoli, acestia si-au predat misiunea episcopilor, care si-au stabilit impreuna-lucratori pe presbiteri. Toti acestia, laolalta, alcatuiesc pastorirea cea randuita de Dumnezeu in Biserica, a carei sarcine este sa-i ridice pe toti la starea barbatului desavarsit, " la masura varstei deplinatatii lui Hristos" (Ef. 4,13) , sfintindu-i cu Tainele, incalzindu-i cu sfintele ierugii si indrumandu-i cu sfaturi pe drumul cu multe fagasuri spre desavarsirea duhovniceasca. Sa-I multumim Domnului ca este asa ! Noi suntem orbi; dupa cum orbul are nevoie de un ghid, la fel, si noi avem nevoie de o calauza care sa ne arate calea spre Imparatia lui Dumnezeu; in foarte multe situatii avem nevoie de o presoana care sa ne ia de maini si sa ne scoata din valmasagul de ganduri si sentimente in care ne arunca uneori vrajmasul si propria noastra neintelegere. Sa nu spuneti ca indrumatorul tuturor este cuvatul lui Dumnezeu, ca vom citi si vom vedea singuri de ce anume avem nevoie. Cuvantul lui Dumnezeu contine indicatii generale pentru toti, dar ce anume am eu nevoie, in situatia mea concreta, acestea trebuie sa mi le explice altul, o voce vie, iscusita. De n-ar fi asa, as fi nevoit sa cutreier pe carari intortocheate si sa ma aflu in permanenta primejdie. Iata de ce avem atata nevoie de sfatul intelept al preotului. Cum de li se pare unora, si poate ca multora, ca singurele relatii ale lor firesti cu preotul apar odata cu necesitatea savarsirii unei Sfinte Taine sau a altei slujiri bisericesti ? Unii ca acestia uita ca "unde lipseste carmuirea , lumea cade ca frunzele; izbavirea sta in prisosul sfatului" (Pilde 11,14) .


Din toate cele spuse, reiese din nou aceeasi conlcuzie, expusa mai inainte: daca vrei sa te mantuiesti, cunoaste si pastreaza in inima tot ce te invata Sfanta Biserica si, primind dumnezeiestile puteri prin Sfintele Taine si incalzindu-le prin toatele sfintele ierugii si rugaciuni ale Bisericii, mergi neclintit pe calea poruncilor pe care le-am primit de la Domnul Iisus Hristos, sub calauzirea pastorilor legiuiti, si negresit vei ajunge la Imparatia lui Dumnezeu si te vei mantui. Toate acestea sunt cu totul esentiale in lucrarea mantuirii, sunt necesare toate, impreuna, si pentru toti. Cel care nu primeste sau nu accepta ceva din acestea, pentru acela nu este mantuire, acela nu-si va lecui neputintele si nu va evita suferinta. Biserica lui Dumnezeu este tamaduitoarea care contine in alcatuirea ei leacul care vindeca orice boala a duhului nostru. Partile componente ale leacului sunt acestea: invatatura ortodoxa, trairea potrivit poruncilor, Sfintele Taine cu slujbele bisericesti, si carmuirea pastorilor. Dupa cum in bolile trupesti leacul este vindecator numai atunci cand este compus din toate substantele prescrise in reteta, la fel, in boala duhului nostru, vindecarea poate avea loc numai cand primim toate stihiile care intra in componenta singurului nostru leac spiritual: crestinismul sau Biserica. Scoateti afara din componenta leacului trupesc oricare dintre aceste puteri, si acesta isi va pierde eficacitatea. Respingeti ceva dintre cele ce intra in mod necesar in componenta Crestinismului sau a Bisericii, si va veti lipsi singuri de leacul care va este atat de trebuincios si veti ramane, asadar, in aceeasi stare de nevindecare si de cadere, deci nu va veti mantui si nu veti vedea imparatia cereasca. Amin.

despre mantuire - 4
 

Sfantul Teofan Zavoratul

Mantuirea ne este atat de aproape, incat mai ca putem s-o pipaim. Cat de amarnic o sa plangem, cand in ceasul in care se va hotara vrednicia fiecaruia dintre noi ne vom afla nelucratori ai propriei noastre mantuiri ! Cugetand la acestea, nu te poti abtine a intreba din nou: ce avem de facut ? Ce sa facem cu aceste dumnezeiesti puteri, ca sa ne mantuim ?

Iata ce sa facem:

1) Sa-I multumim Domnului, care astfel a binevoit intru noi, sa-I multumim pentru ca, imediat dupa ce ne nastem, intram intr-un climat mantuitor si aflam gata pregatite toate cele trebuincioase mantuirii si, inca inainte de a deveni constienti, suntem porniti pe calea mantuirii, intrand in fluxul comun al celor ce se mantuiesc. Dupa cum, in natura vazuta, cea mai mica insecta, imediat dupa nastere, gaseste in jurul ei totul pregatit pentru viata, la fel si noi, imediat ce am aparut pe lume, Dumnezeu ne invaluie cu calda Sa grija, care se continua apoi pana la sfarsitul zilelor noastre. Inca din leagan ne cuprinde in imbratiserile ei maica noastra, Biserica: ne ajuta sa renastem spre o viata noua, ne hraneste si ne ocroteste pe toate drumurile vietii si nu ne paraseste pana nu ne lasa la groapa, insotindu-ne cu rugaciunea - aducatoare de impacare pentru cei ramasi, plina de putere pentru cei repausati: in fericita adormire daruieste, Doamne, vesnica odihna adormitului robului Tau ( sau adormitei roabei Tale). Prin ce ne-am invrednicit de acestea ? Prin nimic. Exista multe popoare care nu cunosc calea cea adevarata. Cei care se nasc printre ei trebuie sa caute calea cu multa stradanie, si inca nu se stie daca o vor gasi. Iar noi pasim pe ea fara nici un fel de osteneala din partea noastra, o gasim fara sa o cautam. De ce este asa ? Numai Dumnezeu stie. Dar nu se poate sa nu vedem, in aceasta lucrare a Proniei dumnezeiesti, sub toate aspectele deosebita bunavoire a lui Dumnezeu fata de noi.

Pentru toate acestea, sa-I multumim asadar, Domnului, care asa a binevoit intru noi ! Sa-I multumim, totodata, pentru insasi convingerea noastra ca suntem in posesia mijloacelor cu adevarat mantuitoare, caci, legata de aceasta convingere, sta alta convingere, aceea ca Dumnezeu ne este cu deosebire apropiat, ca singurul Dumnezeu adevarat este Dumnezeul nostru si noi suntem poprul Sau. Iar mai mult decat aceasta binefacere nici nu poate fi pe pamant.

2) Auzind acestea, poate ca multi dintre noi vor fi gata sa exclame, ca si cum ar fi pipait deja mantuirea: Domnul meu si Dumnezeul meu ! Dar nu uitati, fratilor, cuvantul Domnului: "Nu oricine ... zice: Doamne, Doamne, va intra in Imparatia" lui Dumnezeu (Matei, 7,21). Iata o intrebare: Ce altceva mai avem de facut ? Iata ce mai avem de facu. Sa ne predam cu toate gandurile, cu toata inima si cu toata puterea noastra in seama acestei randuiri dumnezeiesti a mantuirii noastre, si anume:

a) Sa ne pastram convingerea neclintita in adevarul acestei iconomii a mantuirii si in necesitatea ei imperioasa pentru toate lumea, in general. Vai, fratilor ! Biruiti-va ispita mintii si cugetarile desarte pe care le auziti de la altii. Nu va lasati prada indoielilor si nu ingaduiti ca indrazneata si orgolioasa intrebare: "De ce ?" si "Pentru ce ?" sa va zdruncine echilibrul credintei. Mai bine acceptati ca este asa. Respingeti aceste amagiri. Nu suntem noi primii. Cati s-au mantuit pe aceasta cale ?! Cand suntem bolnavi vine doctorul sa ne vindece. Ii explica, oare, doctorul, de ce ii administreaza bolnavului un anumit tratament si nu altul ? Sa ne punem, asadar, paza buzelor si sa ne supunem, smeriti fata de toate, ca fata de randuiala lui Dumnezeu.

b) Si nu este numai aceasta. Sa alungam partasia, asentimentul fata de toata aceasta randuiala, adica sa ne potrivim in asa fel starea launtrica, incat inima noastra sa afla bucurie atat in primirea cu vrednicie a Sfintelor Taine, cat si in orice slujba dumnezeiasca si in orice ierugie, in ascultarea propovaduirii adevarurilor dumnezeiesti, in supunerea atenta fata de calauzirea si sfaturile pastorilor, si, in general, in orice lucrare prescrisa de legea lui Dumnezeu. Fiecare este atras inspre lucrurile cu care se afla in asentiment, fata de care se simte partas. Cine se simte partas cu cele ale mantuirii, catre acestea se indreapta. Cine se simte partas cu altceva, catre aceea alearga. Iata de ce, in timp ce unii se grabesc spre biserica, altii merg la teatru, la bal sau la petrecere... Dar stiti bine ce avem de asteptat de la acestea din urma... Nutati-va inima de la aceste locuri desarte in veselitorul lacas dumnezeiesc si aflati acolo indulcirea si toate plinatatea bucuriei inimii. Unde este comoara - spune Domnul - acolo se afla si inima. Deci, unde este inima, acolo se afla si comara. Ce fel de comori propune lumea ? Merita oare sa ne murdarim inima cu ele, inima care a fost menita dintru inceput a fi lacasul lui Dumnezeu ?! Sa nu creada cineva ca le putem impaca pe amandoua! Nu se poate. Inima noastra este una si este simpla, asa incat, acolo unde se afla ea, acolo se afla totul si nu o vom mai gasi - caci nu se mai poate afla - in nici o alta parte. De aceea, cel ce este in lume cu inima, acela se afla in Biserica fara inima. Si invers, cel ce se afla cu inima in Biserica, acela este in luma fara inima. Dar, fara inima, nu este viata. Este bine sa fii in lume fara inima, dara sa fii fara inima in Biserica lui Dumnezeu inseamna sa fii fatarnic in ochii lui Dumnezeu, in fata atoatevazatorului Dumnezeu.

Iata de ce, fata de toate cele scrise mai sus, trebuie sa adaugam:

c) Implinirea plina de ravna, neabatuta si fara preget, a tot ce se cere pentru mantuire. Caci, e una si buna: daca vrei sa te mantuiest, tinte-te de lucruri mantuitoare; iar daca nu, treaba ta, numai sa stii ca nu poti lucra si lui Dumnezeu, si lui mamona. Sa ne hotaram, asadar, fratilor, sa mergem hotarati pe calea mantuirii, fara sa ne inclinam nici la stanga, nici la dreapta. Sa respingem impartirea sufleteasca si sa ne indreptam picioarele schiopatatoare! Ce veti spune despre un bolnav care zace intr-un spital bun, este supravegheat de un medic bun, primeste medicamente potrivite exact pentru boala lui, dar le dispretuieste pe toate: nu-l asculta pe medic si nu ia medicamentele ? Ce veti spune, de asemeni, depsre cel ce sta in fata unui izvor curat, simte setea si are posibilitate, chiar are nevoia sa-si potoleasca setea tocmai de la acel izvor, dar, in loc de aceasta, lasa izvorul si fuge la raul cel plin de tina, de taratoare si de murdarie si de acolo bea apa, care nu-i astampara setea ? Desigur ca nu veti fii de acord nici cu unul , nici cu celalalt. Dar oare nu asupra noastra insine vom proclama aceasta condamnare daca, avand la dispozitie toate mijloacele mantuitoare, nu ne vom folosi de ele cum se cuvine ? Si nu noua ni se va adresa, oare, mustrarea lui Dumnezeu: "Pe mine, izvorul apei celei vii, M-au parasit, si si-au sapat fantani sparte, care nu pot tine apa" (Ier. 2,13). Asadar, fratilor, sa-I multumim Domnului, ca, in marea Sa milostivire, Si-a apropiat de noi atat de mult mantuirea Sa. Dar sa punem si noi umarul! Calea mantuirii ne-a fost aratata si lamurita. Ea se afla in fata noastra. Dar, cu toate acestea, nu ne vom mantui, daca nu o vom parcurge ! Am spus: afla si pastreaza invatatura credintei si, primind putere de la Sfintele Taine, mergi pe calea poruncilor, sub calauzirea pastorilor. Cunoasterea credintei si a poruncilor, Sfintele Taine cu toate ierugiile si cu indurmarea preotilor alcatuiesc impreuna calea mantuitoare, care se afla in fata noastra. In ce se afla intreaga lucrare a mantuirii ? In urma acestei cai. Haideti deci s-o urmam! "Iata acum vreme potrivita, iata acum ziua mantuirii" (II Cor. 6,2). Amin.

Dobrin, as fi preferat o discutie, nu niste copy-paste-uri. Chiar daca Sf Teofan e o autoritate incontestabila si se exprima foarte frumos, sunt sigura ca puteai rezuma in cateva fraze ideile sale despre mantuire.
Acum, daca tot te-ai straduit atat si ai scris, eu am citit. Inteleg ca pentru a ne mantui trebuie sa:
Nu gasesc insa raspunsul la intrebarea mea: ce este mantuirea? Ce cauta de fapt crestinul cautand mantuirea?
Incerc sa discutam ceva concret si pe inteles. Poezia si frumusetea scrierii isi au rostul lor, dar pentru un crestin este cel mai important sa se mantuiasca si trebuie sa stie exact ceea ce face si cum face.

nelinistit este duhul meu in mine pana se va odihni intru TINE DOAMNE!.este mai aproape decit crezi si mai departe decit cauti

Parerea mea despre ce este mantuirea si cum ajungem sa ne mantuim, este exact, fara nici o diferenta, cea pe care a zugravit-o atat de bine Sfantul Teofan Zavoratul. Cuvintele mele sunt prea seci si slabe in fata celor pe care acest Sfant le-a folosit. Cititi cu incredere cele spuse de Sfant ca va asigur ca este si parerea mea.

Dvs ati spus asa. Citez:
``Ok. Aveti, va rog, bunavointa sa-mi expuneti si mie invatatuta BO despre mantuire. Asta in eventualitatea in care o cunoasteti.
Ma gandesc ca ar fi binevenit sa adaugam si substanta acestor dueluri verbale inutile intinse pe ultimele pagini.``

Ati vrut sa stiti invatatura BO despre mantuire si ati vrut substanta. Si ati mai vrut sa stiti daca eu o cunosc.

daca in tot ce am postat nu ati retinut ce e mantuirea si cum sa o obtinem atunci inseamna ca ori nu ati citit cu atentie ori nu ati citit tot ori nu vreti sa recunoasteti ca aceasta este calea spre mantuire cea expusa atat de frumos si clar de Sfantul Teofan Zavoratul.

Dragul meu,
Habar nu ai ce trebuie sa raspunzi la acaesta intrebare( sau ce asteapta sectarii sa raspunzi) daca nu urmezi vreunei secte. Din punctul lor de vedere trebuie sa raspunzi 'ca la catiheza'
Adica:" Cine va crede si se va boteza va fi mantuit cine nu .. va fi osandit" sau " Crede numai..". Deci ..."nu strica orzul pe gaste".

Draga Doriana, cred ca prin mantuire inteleg toate cultele ce isi zic crestine acelasi lucru: dobandirea vietii vesnice alaturi de Dumnezeu.
In ortodoxie mantuirea se cucereste prin dobandirea si pastrarea Duhului Sfant, a harului. Citeste tot acest articol, e una din cele mai inalte invataturi, data noua de Sf. Serafim de Sarov: http://serafimdesarov.trei.ro/?cat=3
Harul se dobandeste prin faptele crestine: rugaciune, post, milostenie, etc., si din Sfintele Taine ale Bisericii.
Cei din afara ortodoxiei nu au har, iar aceasta se poate observa din inexistenta vreunei dovezi a prezentei harului, adica a minunilor.
Fara har exista doar asociatii lumesti, care dezvolta o filozofie teologica si o morala crestina (un lucru nu tocmai de condamnat).

Un simplu "nu stiu" ar fi fost suficient. Merci oricum.

Da, Catalin, cam aceasta ar fi definitia; de fapt o parte din ea. In timp ce cautam incoace si incolo parerea BO despre mantuire, cineva mi-a dat un lunk foarte util, unde este explicat in cateva randuri tot ce doream eu sa stiu despre mantuire:
http://www.credo.ro/catehism2.php?q=4
Deci:

" Mantuirea este slobozirea din robia pacatului si a mortii precum si dobandirea vietii celei vesnice, in unire cu Dumnezeu. Mantuirea ne-a fost facuta cu putinta de Dumnezeu prin Intruparea, Jertfa si Invierea Fiulul Sau, Domnul nostru Iisus Hristos, care a venit in lume "pentru noi si pentru a noastra mantuire". Adica, Mantuitorul nostru Iisus Hristos prin lucrarea Sa de mantuire a deschis pentru oameni portile imparatiei cerurilor, care erau incuiate dupa caderea in pacat. El da putinta tuturor care voiesc sa-L urmeze, in Biserica Sa, sa intre in acea Imparatie sau viata vesnica."

Minunata si perfecta definitie!

Interesanta si pozitia Sf Serafim de Sarov din link-ul lui Catalin:

“Dobandirea Duhului Sfant este adevaratul scop al vietii crestine, in vreme ce rugaciunea, postul, pomenile si alte fapte bune facute din dragostea de Hristos, sunt doar mijloace ale dobandirii Duhului Sfant.”


“ Inchipuiti-va ca m-ati chemat in vizita si ca, in urma acestei invitatii, am venit sa stam de vorba. Dar continuati sa ma chemati, spunandu-mi: “Intra, te rog! Hai intra!” Atunci eu voi fi silit a cugeta: “Care este problema lui? Este nebun?”
“Asa, si cu Domnul Dumnezeul nostru Sfantul Duh. De aceea se spune: “Opriti-va si cunoasteti ca eu sunt Dumnezeu; Inaltat voi fi intre neamuri. Inaltat voi fi pe pamant” (Psalmul 45[46]:10). Adica voi aparea si voi continua sa apar tuturor celor care cred in Mine si Ma cheama, si voi vorbi cu ei precum am grait odata catre Adam in Rai, catre Avraam si Iacov si alti slujitori de-ai Mei, Moise si Iov, si cu cei asemenea lor."

Dar ar fi fost o minciuna.

Si nu stiu daca pentru mine e important sa iti dovedesc tie daca eu stiu ce e mantuirea.
Cum de altfel nici pe mine nu ma intereseaza daca tu stii ce e mantuirea. desi intuiesc ca nu stii. Altfel nu ai fi o simpla sectanta.

Adevarat:
6. Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi. (Mat. cap. 7)

Cu o simplă propoziție ați "desființat" harul în majoritara Biserică Creștină Catolică și în bogat reprezentate ramuri ale Protestantismului la nivel mondial, plasându-l exlusiv în minoritara Biserică Ortodoxă.
Problema e însă alta: ați contrazis Cuvântul lui Dumnezeu:

"Dar nu este cu greşeala cum este cu harul, căci dacă prin greşeala unuia cei mulţi au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul Lui au prisosit asupra celor mulţi, prin harul unui singur om, Iisus Hristos." (Romani 5,15)

Și ce bine că El nu este exclusivist ca dvs...

"1. Care este cea dintai datorie si cea mai mare grija a credinciosului in viata?
Cea dintai datorie si cea mai mare grija a credinciosului in viata este grija de mantuire a sufletului sau. Nimic pe lume nu e mai de pret pentru el ca mantuirea sufletului, dupa cuvantul Mantuitorului, care zice: “Ce va folosi omului de ar dobandi lumea toata si-si va pierde sufletul sau? Sau ce va da omul, in schimb, pentru sufletul sau?” (Marcu 8, 36-37).
2. Dar ce este mantuirea?
Mantuirea este eliberarea din robia pacatului si a mortii si dobandirea vietii de veci, in Hristos. Ea ne-a fost facuta cu putinta de intruparea, jertfa, Invierea si Inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer, si ne-o insusim prin harul dumnezeiesc, cu care trebuie sa conlucram prin credinta prin credinta si fapte bune. De mantuire se poate impartasi orice om, caci Dumnezeu “voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si sa vina la cunostinta adevarului” (I Timotei 2, 4)."
http://www.calauzaortodoxa.ro/credin...ea-sufletului/

Asa precum diavolul a ispitit pe Isus cu insasi Scriptura, tot asa si sectantul ispiteste pe cel adevarat crestin cu insasi ``calauza ortodoxa`` Scriptura.

Nu toti cei ce spun Doamne, Doamne vor intra in Imparatia cerurilor dupa cum nu toti cei ce recita `Cea dintai datorie a crestinului credincios``, se mantuie.

Rom. Cap. 5
12. De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el.
13. Căci, până la lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu se socoteşte când nu este lege.
14. Ci a împărăţit moartea de la Adam până la Moise şi peste cei ce nu păcătuiseră, după asemănarea greşelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea să vină.
15. Dar nu este cu greşeala cum este cu harul, căci dacă prin greşeala unuia cei mulţi au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul Lui au prisosit asupra celor mulţi, prin harul unui singur om, Iisus Hristos.
16. Şi ce aduce darul nu seamănă cu ce a adus acel unul care a păcătuit; căci judecata dintr-unul duce la osândire, iar harul din multe greşeli duce la îndreptare.
17. Căci, dacă prin greşeala unuia moartea a împărăţit printr-unul, cu mult mai mult cei ce primesc prisosinţa harului şi a darului dreptăţii vor împărăţi în viaţă prin Unul Iisus Hristos.
18. Aşadar, precum prin greşeala unuia a venit osânda pentru toţi oamenii, aşa şi prin îndreptarea adusă de Unul a venit, pentru toţi oamenii, îndreptarea care dă viaţă;
19. Căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea unuia se vor face drepţi cei mulţi.
20. Iar Legea a intrat şi ea ca se înmulţească greşeala; iar unde s-a înmulţit păcatul, a prisosit harul;
21. Pentru că precum a împărăţit păcatul prin moarte, aşa şi harul să împărăţească prin dreptate, spre viaţa veşnică, prin Iisus Hristos, Domnul nostru.

Asta spre intelegere a toata lumea.
Nu este cu greseala lui Adam asa cum este cu harul.
Pentru ca greseala a plecat de la Adam si a devenit osanda pentru toti oamenii (pacatul stramosesc), asa si prin ascultarea lui Isus oamenii primesc prisosinta harului.(prin botezul de intrare in biserica crestina, straveche, ortodoxa).


Stai linistit Catalin2 ca nu ai contrazis Cuvantul lui Dumnezeu. Sunt oameni care au primit prisosinta harului si sunt oameni care nu au primit prisosinta harului. Dupa cum sunt oameni care isi inchipuie ca au prisosinta harului precum sunt oameni care au prisosinta harului dar nu vor sa arate.
Dumnezeu nu e exclusivist. oamenii sunt exclusivisti.
unii spun: cei multi au har, cei putini nu au. (``majoritara Biserică Creștină Catolică și în bogat reprezentate ramuri ale Protestantismului la nivel mondial, plasându-l exlusiv în minoritara Biserică Ortodoxă. )
dar noi stim ca: ca multi sunt chemati, putini alesi.

De unde atata ura, dobrin? De ce te iei aiurea de om fara sa-ti faca nimic, fara macar sa te bage in seama? Care este scopul tau, de fapt?

Si Socrate avea ucenici care invatau sa filozofeze, si Aristotel, etc. Filozofii isi exprimau parerile, cugetarile legate de diferite aspecte, despre cum e alcatuit omul si lumea.
La fel si cei ce nu au har, pot doar sa-si exprime pareri teologice, despre cum inteleg ei un anumit pasaj din Sfanta Scriptura, cum vad ei lumea, etc. Bunul Dumnezeu isi arata vrerea si prin minuni, ca Sfanta Scriptura poate sa o citesca si un ateu sau un hindus, ca o lectura frumoasa.
Iisus nu vorbea doar sau spunea pilde, facea mai ales minuni. Asadar, in ortodoxie exista minuni la fel cum facea Iisus si cum erau in primul mileniu, la dvs. (in ce cult ati fi) este doar o filozofare teologica, fara ca sa aveti vreo dovada de la Dumnezeu. Doar ca unii isi mai indreapta viata, dar asta se intampla si la alcoolicii anonimi, de exemplu.

Nu urasc draga mea. Eu nu ma iau de nimeni. M-ai intrebat ce este mantuirea dupa BO si ti-am raspuns atat de frumos citand pe Sfantul Teofan Zavoratul. Si tu mi-ai raspuns sec: ca trebuia sa iti spun ``nu stiu`` ca era mai simplu. Ma indemnai la minciuna: sa spun nu stiu cand de fapt eu stiu, ca doar si eu l-am citit pe Sfant. Atunci cine uraste?
Nu m-am luat aiurea de om: de cine m-am luat eu ? de tine? nu tu ai intrat sa ma intrebi ce e mantuirea dupa BO? Mi-ai pus o intrebare si am raspuns. ( sau am raspuns neintrebata , nebagata in seama?)

Scopul meu este mantuirea mea.
Scopul meu pentru care sunt aici este sa invat de la cei mai stiutori ca mine.
Scopul tau? sa ma acuzi pe mine ca urasc? sa ma intrebi ce este mantuirea? Daca da, eu am luat de buna. Am crezut ca esti cu adevarat interesata de mantuirea in biserica ortodoxa. Dar se pare ca m-am inselat.

Oare cei care nu zic ca noi inseamna ca ne urasc? Daca eu nu zic ca tine - te urasc? Daca tu nu zici ca mine - ma urasti?
Nu iti dai seama Doriana, ca ar insemna ca toti sa ne uram unii pe altii?
Stiu ca esti suparata ca nu ti-am dat raspunsul pe care tu il vroiai in legatura cu mantuirea. Dar vezi tu , cand discutam de credinta , oricat de dur ar fi adevarul el trebuie spus.

Deci pentru asta te-ai suparat? Ca ti-am zis ca nu stii? Sf Teofan vorbea foarte frumos, dar nu ce am cerut eu. Adica ceva de genul "mantuirea este..." Daca nu mi-ai raspuns am cautat in alte surse si am gasit un raspuns la subiect. Iar tu mi-ai spus ca prin acel citat ispitesc pe ortodocsi? :29: Ce-ai fi vrut sa fac?
Atunci mantuieste-te, draga mea, si invata. Caci de aceea cautam si eu raspunsuri despre mantuire, ca sa ne mantuim. Insa, aproape toate postarile tale sunt pe "Secte si culte", certandu-te cu cei de alte confesiuni. Nu prea esti pe topicurile unde se invata si se cer sfaturi. Din pacate este o mare neconcordanta intre ceea ce spui ca faci si ceea ce faci de fapt.

Draga mea, nu postez pe topicurile unde se invata, asta nu inseamna ca nu le citesc. Da, le citesc si invat . de acolo invat, nu de aici din secte si culte. Ca nu cer sfaturi pe forum, da, nu prea cer sfaturi pe forum. daca vreau un sfat personal intreb preotul, altfel, gasesc in Sfintii Parinti interpretarile la Scriptura in locurile unde nu inteleg. Vezi tu, nu prea imi place mie sa ma laud: am citit pana aici si nu inteleg asta. Uite sunt mare studioasa si studiez cutare lucru si nu inteleg cutare lucru. Sunt mai discreta eu de felul meu.

In rest, sunt multe subtilitati aici pe forum, unii le vad altii nu.
cei care le vad, devin mai incomozi ca sa spun asa. Adica cica: mai pusi pe harta, mai cu ura. Da... sa stii ca nu e asa.

Si Doriana, inca o subtilitate de a ta pe care am simtit-o este urmatoarea:
spui ca nu ma prea vezi pe alte sectiuni decat pe secte si culte certandu-ma. cu alte cuvinte ma inviti frumos la plimbare de pe sectiunea secte si culte.

Acu, ca sa iti arat ca citesc si altceva: pe un anume topic spuneai ca daca cei de alte confesiuni ar fi interzisi pe site-ul ortodox, unii ortodocsi s-a musca intre ei, zici, ca le place sa se certe.
dar oare nu s-ar intampla la fel si cu voi aici pe secte si culte? Daca ortodocsii nu ar ma intra aici sa vorbeasca cu voi, nu v-ati pierde voi obiectul muncii? si atunci v-ati certa intre voi? mai ales ca voi sunteti foarte impariti: penticostalul cu baptistul, sambatarul cu protestantul, si combinari de n secte luate cate n sectanti.