- cuvantul de înţelepciune
- cuvântul cunoştinţei.
- credinţa
- darurile vindecărilor
- darul facerii de minuni,
- prorocia
- deosebirea duhurilor
- feluri de limbi
- tălmăcirea limbilor

- apostoli,
- prooroci,
- învăţători;
- darul de a face minuni;
- darurile vindecărilor,
- ajutorările,
- cârmuirile,
- felurile limbilor.

Râvniţi însă la darurile cele mai bune.
Şi vă arăt încă o cale care le întrece pe toate:

39. Aşa că, fraţii mei, râvniţi a prooroci şi nu opriţi să se grăiască în limbi.
40. Dar toate să se facă cu cuviinţă şi după rânduială.

1. Ravniti dupa daruri! Aceeasi porunca precum in incheierea capitolului 12. Un crestin trebuie sa urmareasca in primul rand un caracter ales, desigur. Unde umilinta este o virtute la loc de cinste. Trebuie sa urmareasca roada Duhului inainte de daruri. Trebuie sa-L iubeasca pe Daruitor, nu darurile Lui. Insa nu trebuie sa fuga de daruri. Ci sa le ravneasca. Oricat ar parea de ciudata, aceasta este porunca apostolica.
2. Nu opriti grairea in limbi! Nu stiu care interlocutor spunea ca Biserica a oprit grairea in limbi, si gata. Aiurea, iertata-mi fie putin academica-mi exprimare! Biserica NU se poate lua la tranta cu Pavel, pretinzand ca este mai inspirata ca el. Niciun crestin nu are dreptul de a opri grairea in limbi. Este interdictie expresa de la Apostolul Pavel.
3. Toate sa se faca in chip cuviincios si cu randuiala! Aceasta porunca este clara si destul de multi penticostali si carismatici au probleme cu ea. Faptul ca in biserici se vorbeste in alte limbi, de-a valma, cu voce tare, fara talmacire, este o greseala inadmisibila, conform apostolului Pavel.

"iubiti frati si surori, vorbirea in limbi in biserica primara era necesara pentru:

1. -
2. -
3. -
4. -

La aceasta slujea acest dar in vremea lor."

Intr-o zi placuta de toamna, una din ultimile insorite din acel an, sfantul Petru în jurul pranzului, s-a suit pe acoperis sa se roage. Acoperisul nu era cu panta abrupta precum casele sasilor din Transilvania, ci unul plat asa cum au locuintele din Orientul Mijlociu.

In timp ce Petru se ruga, in casa era mare vanzoleala si oamenii se intreceau care mai de care sa-i pregateasca o masa copioasa, apostolul, flamand, viseaza tot felul de pasari si animalute necurate care aterizeaza in fata lui si un glas ii spune:
"- Petre, taie si mananca!"
"- Iha", raspunde Petru, "eu nu mananc asa spurcaciuni!"
"- Ce Dumnezeu curateste, nu ai voie sa numesti spurcat!", aude Petru din cer.
De trei ori de intampla chestia asta.
Petru coboara scarile meditand ca atunci cand esti flamand ai tot felul de vedenii dubioase insa pe cand se intreba despre intelesul aleor aratari, vede trei osteni romani la poarta casei, intreband cu voce tare daca Simon Petru locuieste acolo. Si in acelasi moment aude aceeasi voce care-i vorbise si pe acoperis, spunandu-i: "du-te, fara ezitare, cu acesti oameni! Eu i-am trimis."

Si Petru se duce. Intra in casa lui Corneliu, gaseste acolo aproape 20 de militari romani adunati, iar capetenia lor ii spune: "noi suntem stransi aici sa auzim ceea ce ti-a poruncit Dumnezeu sa ne spui."

Atunci Petru incepe sa predice.
In timp ce Petru le transmite mesajul Evangheliei, ce crezi ca se intampla? :13:
Un fenomen de necrezut, extraordinar, neasteptat de nimeni: Toti cei 20 de ostasi romani incep, deodata, in cor, sa vorbeasca in alte limbi, exact ca la penticostali.

In Cezareea, in casa sutasului Roman Corneliu intr-o camera plina cu cetateni romani, care vorbesc aceeasi limba, fiecare se roaga in limbi diferite pe care nici unul din ei sa nu le inteleaga. Cui ii era de folos acest haos?